Trafic de influenta

Prin sentinta penala nr. 20 din 22 ianuarie 2013, pronuntata in dosarul nr. 9052/108/2012 -Tribunalul Arad, in baza art. 257 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 Cod procedura penala, a condamnat pe inculpata B.P.L. la 2 ani inchisoare, pentru trafic de influenta.
    In baza art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 Cod procedura penala, a condamnat pe inculpatul M.I. la 1 an si 4 luni inchisoare pentru trafic de influenta.
    Pe durata si in conditiile art. 71 Cod penal, a interzis inculpatilor exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege.
    S-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepselor principale si accesorii pe durata unui termen de incercare de 4 ani pentru inculpata B. P.L. si de 3 ani si 4 luni pentru inculpatul M.I..
    S-a atras atentia asupra art. 83 Cod penal.
    S-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatei B.P.L. si s-a dedus din pedeapsa durata retinerii si arestarii preventive pe perioada 22 noiembrie 2012 - 22 ianuarie 2013.
    A fost obligata inculpata B.P.L. sa restituie denuntatorilor V.A., V. V. si M.N. suma de 10.000 euro.
    S-a mentinut sechestrul asigurator infiintat asupra cotei de 1/2 din imobilul situat in Arad, str. E. Murgu, nr. 59, ap. 2, judetul Arad si sechestrul asigurator privind suma de 110 lei depusa la CEC Bank cu chitanta nr. 5767402/1 din 26 noiembrie 2012.
    Au fost obligati inculpatii sa plateasca statului cate 1.200 lei, cheltuieli judiciare.
    Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca, prin sentinta penala nr. 2505 pronuntata de Judecatoria Arad in dosarul nr. 11.177/55/2011, ramasa definitiva prin decizia Curtii de Apel Timisoara nr. 1899 din data de 28.11.2011 s-a dispus condamnarea inculpatilor V. T. A. si altii, la pedeapsa de 5 (cinci) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie prevazuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c alin. 2 lit. a Cod penal.
    Dupa incarcerarea lui V.T.A., la data de 30.11.2011, pentru executarea pedepsei, in Penitenciarul Craiova a fost vizitat de surorile condamnatului V.A. si M. (fosta V.) N. si de mama acestuia V.V., care au constatat ca starea fizica si morala era degradata, motiv pentru care acestea au incercat sa identifice o modalitate ca acesta sa fie eliberat din penitenciar.
    Dupa ce inculpatul M.I. a luat la cunostinta de acea imprejurare, s-a oferit sa o ajute pe V.P.D., promitand ca va discuta cu o avocata "foarte buna" pe care o cunoaste pentru a gasi o solutie in vederea eliberarii lui V.T.A..
    Ulterior inculpatul M.I. le-a prezentat inculpatei B.P.L. pe V.A. si V. P. D., inculpata B.P.L. formuland solicitarea de primire a sumei de 120 lei, bani care a sustinut ca ii erau necesari pentru obtinerea hotararii de condamnare a lui V.T.A..
    Inculpatul M.I. i-a solicitat martorei V.P.D. ca la toate intalnirile ce urmau sa se desfasoare cu inculpata B.P.L. sa aiba loc in prezenta sa si sa nu o contacteze pe inculpata fara sa il anunte.
    In cursul lunii februarie 2012, inculpata B.P.L. s-a intalnit din nou cu V.P.D. si cu V.A. si dupa ce a obtinut hotararea de condamnare a lui V. T. A. si le-a relatat acestora ca singura solutie pentru eliberarea acestuia era aprobarea unei cereri de gratiere individuala, pentru aprobarea acelei cereri solicitandu-le acestora initial suma de 10.000 euro, suma care aceasta a sustinut ca urma sa fie remisa membrilor comisiei din cadrul Presedintiei Romaniei, abilitata sa analizeze si sa solutioneze cererile de gratieri individuale.
    Inculpata B.P.L. le-a relatat celor doua martore ca anterior reusise sa solutioneze favorabil o alta cerere de gratiere precum si faptul ca acea suma de bani urma sa ajunga in posesia membrilor comisiei abilitate a analiza si solutiona cererea de gratiere prin intermediul martorului O.M., senator in Parlamentul Romaniei care era si nasul acesteia.
    Ulterior, inculpata B.P.L. a sustinut ca suma pretinsa de membrii comisiei nu mai era aceeasi, pretinzand ca suma solicitata de acele persoane era de 17.000 euro, suma care trebuia predata pana in luna iunie 2012.
    Intrucat martorele nu dispuneau de suma de bani pretinsa de inculpata B.P..L., au stabilit ca in cazul in care obtineau banii necesari sa o contacteze pe aceasta.
    La intalnirile mentionate anterior inculpatul M.I. nu a participat, insa si-a afirmat disponibilitatea de a le ajuta pe martore in demersul initiat, prin remiterea unei parti din suma de bani pretinsa de inculpata B.P.L..
    Inculpata B.P.L., pentru a crea impresia denuntatoarelor ca aspectele prezentate sunt reale, le-a pretins ca, din suma de 17.000 de euro, sa ii remita suma de 1.000 de euro, care ii erau necesari pentru "retinerea unui numar de inregistrare a dosarului".
    Suma de 1.000 de euro a fost remisa inculpatei B.P.L. de catre V. A. in prezenta cumnatei acesteia V.P.D. si a inculpatului M.I..
    Pentru justificarea sumei de 1.000 de euro si pentru a le determina pe denuntatoare sa obtina diferenta pana la suma de 17.000 de euro, inculpata a demarat intocmirea unui dosar ce cuprindea documentele necesare obtinerii unei gratieri individuale de catre V.T.A..
    V.A. a mai dat inculpatei B.P.L. 2.000 de euro in prezenta inculpatului M.I., ocazie cu care, inculpata B.P.L. a sustinut din nou ca banii urmeaza sa ii trimita senatorului O.M. pentru ca acesta la randul lui sa ii remita membrilor comisiei din cadrul Administratiei Prezidentiale care urmau sa solutioneze favorabil cererea de gratiere individuala a numitului V. T. A. si i-a solicitat la V.A. sa urgenteze sa ii remita si diferenta pana la suma de 17.000 de euro, pana la sfarsitul lunii iunie 2012.
    La data de 11.06.2012, Presedintele Romaniei, prin compartimentul Probleme Cetatenesti, a comunicat avocatei B.P.L. la adresa cabinetului ei avocatial respingerea in data de 30.05.2012 a cererii de gratiere.
    Desi stia ca cererea de gratiere fusese respinsa, inculpata B.P.L. a primit  in data de 27.06.2012 suma de 7.000 de euro de la V.A. in prezenta inculpatului M.I., care a promis cu acea ocazie ca va face el rost de diferenta pana la suma de 17.000 de euro, respectiv suma de 7.000 de euro, pentru a i-o remite inculpatei B.P.L..
    Ulterior inculpatul M.I. a retractat disponibilitatea de a oferi suma de 7.000 de euro.
    In data de 12.07.2012 inculpata B.P.L. a incheiat un contract de cesiune a creantei in suma de 8.000 de euro pe care o avea de recuperat si pentru care fusese instituita o ipoteca asupra apartamentului situat in Arad, str. Cibinului, nr. 1-3, ap. 4, corp A.
    Inculpata B.P.L. a recunoscut faptul ca acel contract de cesiune a creantei nu a fost intocmit in scopul real de transmitere a unui drept, fiind un contract simulat.
    Prin ordonanta din data de 23.11.2012 s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator pana la concurenta sumei de 10.000 euro asupra cotei de 1/2 din imobilul situat in Arad, str. Eftimie Murgu, nr. 59, ap. 2, jud. Arad, inscris in CF nr. 17127 Arad, cu nr. top 2648/II, imobil ce apartine inculpatei B. P. L. si sotului acesteia.
    Cu ocazia efectuarii perchezitiei imobilului in care domiciliaza inculpata a fost identificata suma de 110 (unasutazece lei), suma asupra careia s-a dispus prin ordonanta din data de 26.11.2012 aplicarea sechestrului asigurator, suma fiind depusa la CEC Bank pe baza chitantei nr. 5767402/1 seria TTG nr. 4081702 din 26.11.2012 la dispozitia Directiei Nationale Anticoruptie - Serviciul Teritorial Timisoara.
    Inainte de inceperea cercetarii judecatoresti inculpatii B.P.L. si M.I. au declarat ca recunosc savarsirea faptelor retinute in sarcina lor prin actul de sesizare si au solicitat ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, potrivit prevederilor art. 320 ind. 1 Cod procedura penala.
    Analizand probatoriul administrat la urmarirea penala, tribunalul a constatat ca vinovatia inculpatilor este dovedita si ca sunt date suficiente cu privire la persoanele acestora, pentru a se stabili pedeapsa potrivit prevederilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala, in sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunile savarsite de inculpati.
    Admitand cererea formulata de inculpati, pentru aplicarea dispozitiilor legale mai sus aratate, instanta a retinut ca fapta inculpatei  B.P.L., asa cum a fost descrisa mai sus,  intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta prevazuta de art. 257 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, si ca fapta inculpatului M.I. intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta  prevazuta de art. 257 Cod penal, raportat la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
    Retinand comiterea de catre inculpata B.P.L. a infractiunii de trafic de influenta, instanta a inlaturat sustinerile apararii potrivit carora fapta inculpatei ar intruni elementele constitutive ale unei infractiuni de inselaciune prevazuta de art. 215 Cod penal, din probele administrate rezultand, fara dubiu, ca inculpata a lasat sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, respectiv senatorul O.M., pentru a-l determina pe acesta sa intervina la Presedintia Romaniei in vederea obtinerii unui act de gratiere individuala, chiar daca senatorul nu are atributii de serviciu in acest sens, cererea inculpatei fiind credibila datorita calitatii si a posibilei influente pe care senatorul putea sa o aiba.
    La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpati, instanta a avut in vedere pericolul social al faptei savarsite, suma de bani traficata, precum si persoana acestora, ambii aflati la prima incalcare a legii penale si care au inteles sa se prevaleze de art. 320 ind. 1 Cod procedura penala, contribuind astfel la desfasurarea cu celeritate a procesului penal si la aflarea adevarului in cauza, astfel ca a aplicat inculpatei B.P.L. o pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare, iar inculpatului M.I., o pedeapsa de 1 (un) an si 4 (patru) luni inchisoare.
    Ca o consecinta a condamnarii inculpatilor la pedeapsa inchisorii, pe durata si in conditiile art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatilor exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege.
    Avand in vedere criteriile de individualizare mai sus expuse, instanta  a apreciat ca pedepsele aplicate isi vor putea atinge scopul fara privarea de libertate a inculpatilor, in ceea ce o priveste pe inculpata B.P.L instanta urmand sa aiba in vedere si situatia personala a acesteia, respectiv faptul ca  are 3  copii, unul dintre acestia fiind minor si ca restituirea sumei de bani traficata este garantata, data fiind instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor acesteia, astfel ca, in baza art. 81, 82 Cod penal,  instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepselor principale si accesorii pe durata unui termen de incercare de 4 ani pentru inculpata B.P.L. si de 3 ani si 4 luni pentru inculpatul M.I..
    Impotriva acestei sentinte a declarat apel PARCHETUL DE PE LANGA ICCJ - DNA - SERVICIUL TERITORIAL TIMISOARA, solicitand  casarea in parte a sentintei si rejudecarea cauzei, aratandu-se ca:
    - sentinta este nelegala, intrucat instanta a retinut in sarcina inculpatului M.I. o alta incadrare juridica alta decat pentru cea care a fost trimis in judecata, respectiv l-a condamnat pentru infractiunea de trafic de influenta prevazuta de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 in timp ce trimiterea in judecata s-a facut pentru  infractiunea de cumparare de influenta prevazuta de art. 61 din Legea nr. 78/2000, fara a se pune in discutie noua incadrare;
    - sentinta este netemeinica sub aspectul gresitei individualizari a pedepselor celor doi inculpati, deoarece inculpatii au pretins suma de 17.000 euro si au primit efectiv suma de 10.000 euro, inculpata B.P.L. are studii superioare de drept, a negat initial savarsirea faptei, a declarat ca este inscrisa in baroul constitutional si s-a folosit de calitatea de avocat pentru a lasa sa se creada ca poate influenta solutionarea unei cereri de gratiere privind o persoana care a comis o infractiune de talharie, iar inculpatul M. I. are studii superioare si detine functia de lector universitar in cadrul Universitatii "Vasile Goldis" din Arad;
    - sentinta este netemeinica sub aspectul modului de individualizare a executarii pedepsei inculpatei B.P.L., intrucat gradul de instruire a acesteia, suma de bani care face obiectul infractiunii de coruptie, modul si mijloacele de comitere a faptei si valorile sociale lezate impun aplicarea unei pedepse privative de libertate (filele 101-138 dosar prima instanta).
    La termenul din 12.06.2013, procurorul a depus la dosar adresa P.I.C.C.J. - D.N.A. - S.T. Timisoara nr. 546/III/13/2013 din 12.06.2013, din care rezulta ca inculpata B.P.L. a formulat un denunt pentru diverse abuzuri care ar fi fost comise de catre un director de firma avand ca asociat o institutie publica locala, insa aspectele sesizate sunt de competenta Parchetului de pe langa Judecatoria Arad, asa incat nu sunt indeplinite conditiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.
    Prin decizia penala nr. 123/A din 12 iunie 2013 - Curtea de Apel Timisoara, in baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA ICCJ - DNA- SERVICIUL TERITORIAL TIMISOARA impotriva sentintei penale nr. 20 din 22 ianuarie 2013 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 9052/108/2012 din 07.12.2012.
    Desfiinteaza sentinta primei instante si, rejudecand cauza cu privire la incadrarea juridica a faptei inculpatului M.I. si la modul de individualizare a executarii pedepsei inculpatei B.P.L:
    In baza art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., condamna pe inculpatul M.I. la o pedeapsa de 1 an si 4  luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de cumparare de influenta.
    Inlatura suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei accesorii si aplicarea art. 359 C. proc. pen. in privinta inculpatei intimate B.P.L..
    Mentine in rest dispozitiile sentintei apelate.
    Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de control judiciar a retinut ca   ca apelul este fondat, cauza urmand a fi rejudecata in latura penala sub aspectul incadrarii juridice a faptei inculpatului M.I. si al modului de individualizare a executarii pedepsei inculpatei B.P.L..
    Cauza a fost solutionata dupa procedura simplificata a recunoasterii vinovatiei, prevazuta de art. 3201 C. proc. pen. Prin urmare, aspectele legate de existenta faptelor si savarsirea acestora cu vinovatie de catre inculpat nu pot fi puse in discutie.
    Referitor la incadrarea juridica, prima instanta in mod gresit a considerat ca fapta inculpatului M.I. intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta prevazuta de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 si l-a condamnat pentru infractiunea de trafic de influenta prevazuta de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 78/2000. Fapta de a promite suma de 7.000 euro in mod direct inculpatei B.P.L. care a lasat sa se creada ca are influenta, prin intermediul unui parlamentar, asupra functionarilor din cadrul Administratiei Prezidentiale pentru a-i determina sa examineze cu prioritate si sa avizeze favorabil o cerere de gratiere individuala a condamnatului V. T. A. constituie infractiunea de cumparare de influenta prevazuta de art. 61 din Legea nr. 78/2000.
    Avand in vedere lipsa antecedentelor penale si atitudinea sincera pe tot parcursul procesului penal, se considera ca aplicarea pedepsei in cuantumul minim prevazut de lege este suficienta pentru atingerea scopului acesteia.
    Prin urmare, pentru savarsirea infractiunii de cumparare de influenta prevazuta de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., instanta de apel il va condamna pe inculpatul M.I. la o pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare.
    In privinta pedepsei principale aplicate inculpatei B.P.L., se observa ca aceasta a fost orientata spre minimul special (2 ani inchisoare, pedeapsa prevazuta de lege fiind inchisoarea de la 1 an si 4 luni la 6 ani si 4 luni) si ca s-a dispus suspendarea conditionata a executarii.
    Curtea estimeaza ca nu este necesara o majorare a acestei pedepse.
    Fara indoiala ca in cazul infractiunilor de coruptie este necesara interventia prompta a autoritatilor pentru sanctionarea faptelor comise si prevenirea savarsirii altor asemenea fapte, mai ales in contextul actual al cresterii numarului actelor ilicite ce lezeaza prestigiul de care trebuie sa se bucure functionarii in exercitarea atributiilor de serviciu.
    Insa, este necesar ca exemplaritatea pedepsei sa fie in concordanta cu caracterul adecvat al acesteia, cu proportionalitatea care trebuie sa existe intre periculozitatea faptei si faptuitorului, pe de o parte, si felul, cuantumul si modul de executare a pedepsei, pe de alta parte.
    Ca masura de constrangere, pedeapsa are, pe langa scopul sau represiv, o finalitate de exemplaritate, ea concretizand dezaprobarea legala si judiciara, atat in ceea ce priveste fapta penala savarsita, cat si in ceea ce priveste comportamentul faptuitorului.
    Ca atare, pedeapsa si modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate in asa fel incat inculpatul sa se convinga de necesitatea respectarii legii penale si evitarea savarsirii altor fapte penale.
    In cauza, pedeapsa de 2 ani inchisoare este corespunzatoare gravitatii atingerii aduse relatiilor sociale ocrotite de lege.
    Dar, prima instanta a apreciat in mod eronat ca scopul pedepsei inculpatei B.P.L. poate fi atins si fara executarea acesteia.
    Pretinderea de la familia unui condamnat pentru savarsirea infractiunii de talharie a sumei de 17.000 euro, destinata functionarilor din cadrul Administratiei Prezidentiale, asupra carora inculpata a lasat sa se creada ca are influenta prin intermediul unui parlamentar, pentru a-i determina sa examineze cu prioritate si sa avizeze favorabil o cerere de gratiere individuala, in conditiile existentei antecedentelor penale (a fost sanctionata administrativ cu amenda prin ordonanta procurorului pentru fapta de exercitare fara drept a profesiei de avocat, solutie ramasa definitiva prin controlul judecatoresc exercitat ca urmare a plangerii impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata), la care se adauga conduita procesuala partial necorespunzatoare (initial a aratat ca nu da declaratie, iar cu ocazia prezentarii in fata instantei cu propunere de arestare preventiva a declarat ca membrii familiei condamnatului au insistat sa ii dea suma de 17.000 euro), constituie imprejurari care indreptatesc instanta de apel sa considere ca scopul pedepsei de 2 ani inchisoare poate fi atins doar prin executarea potrivit naturii sale, in detentie.
    In consecinta, se va dispune inlaturarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei accesorii si aplicarea art. 359 C. proc. pen. in privinta inculpatei intimate B.P.L..
    Este lipsita de relevanta imprejurarea ca inculpata B.P.L. a formulat un denunt pentru diverse abuzuri care ar fi fost comise de catre un director de firma avand ca asociat o institutie publica locala. Pe de o parte, nu este posibila o discutie asupra retinerii incidentei art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, deoarece inculpata nu a declarat apel iar apelul procurorului a fost declarat in defavoarea ei. Pe de alta parte, simpla denuntare a unor fapte penale ce ar fi fost savarsite de alte persoane nu poate fi avuta in vedere ca un criteriu de individualizare a pedepsei, intrucat in legatura cu denuntul inca nu s-a dat vreo solutie, astfel incat in acest moment nu se cunoaste utilitatea juridica a acestuia.
    Privitor la masura asiguratorie a sechestrului, acesta a fost corect luata. Potrivit art. 61 din Legea nr. 78/2000, in cazul infractiunii de cumparare de influenta, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie faptuitorului care denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta. Conform art. 163 alin. 1 C. proc. pen., masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de procuror sau de instanta de judecata si constau in indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile si imobile, in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii. Cum inculpata a produs prin infractiunea savarsita de ea o paguba martorelor V.A., V.V. si M.N. iar acestea au denunta autoritatii fapta lor mai inainte ca organul de urmarire sa fi fost sesizat pentru acea fapta, este justificata infiintarea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei. Nu prezinta importanta, sub aspectul valabilitatii masurii asiguratorii, imprejurarea ca bunul sechestrat este proprietate comuna, cata vreme inculpata este coproprietar.
    Inculpata B.P.L. a declarat recurs impotriva acestei decizii si ICCJ prin decizia penala nr. 212 din 22 ianuarie 2014 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpata B.P.L. impotriva deciziei penale nr. 123/A din 12 iunie 2013 a Curtii de Apel Timisoara.