Trafic de droguri

Sentinta penala nr. 301 din 7 februarie 2012 - Tribunalul Arad
    In baza 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, raportat la art. 10 lit. c Cod procedura penala a fost achitat inculpatul G.S., pentru infractiunea prevazuta de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 modificata si republicata.
    Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a constatat ca, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Arad nr. 90 D/P/2011 inregistrat la aceasta instanta la data de 24 aprilie 2012 au fost trimisi in judecata inculpatii M. A. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 2 alin.2 din Legea nr.143/2000 modificata si republicata, art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 modificata si republicata, art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 modificata si republicata, art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificata si republicata, art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 modificata si republicata cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificata si republicata, art. 4 alin.2 din Legea nr. 143/2000 modificata si republicata si inculpatul G.S. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 modificata si republicata.
    Prin sentinta penala nr. 170 din 14 mai 2012 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 2540/108/2012 s-a solutionat actiunea penala privind pe inculpatul M.A. si s-a disjuns actiunea penala privind pe inculpatul G.S., pentru infractiunea prevazuta de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 modificata si republicata.
    In faza de urmarire penala inculpatul G.S. nu a recunoscut comiterea faptei.
    In fata instantei, in prezenta aparatorului ales, inculpatul G.S. a aratat ca nu doreste sa uzeze de dispozitiile art. 320/1 Cod procedura penala, nu a dorit sa dea declaratie, prevalandu-se de dreptul la tacere conferit prin dispozitiile art. 70 alin.2 Cod procedura penala.
    La data de 6 septembrie 2010 B.C.C.O. - Brigada Cluj Napoca, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca pe raza judetelor Cluj si Arad actioneaza o grupare de traficanti si consumatori iliciti de droguri de mare risc, respectiv cocaina si amfetamina din care face parte o persoana neidentificata, cu domiciliul in municipiul Arad. Astfel, in baza ordonantei din 6 septembrie 2010 data in dosarul nr. 246 D/P/2010 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, s-a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire cu nume de cod "U. C." si a colaboratorului cu nume de cod " K.M.", pe o perioada de 60 zile, ordonanta prelungita la 5 noiembrie 2010, pentru inca 30 zile. Prin ordonanta din 6 decembrie 2010 data in acelasi dosar s-a dispus prelungirea autorizarii folosirii investigatorului  sub acoperire cu nume de cod " U. C." pentru o perioada de 30 zile si autorizarea folosirii a colaboratorului sub acoperire cu nume de cod "Popescu Ion", pentru aceeasi perioada. Autorizarea viza procurarea de catre investigatorul acoperit cu nume de cod "U.C." si colaboratorul acestuia cu nume de cod "P.I." a cantitatilor de 1 kg. cocaina si 1 kg. de amfetamina de la persoana suspectata si de la alte persoane din anturajul sau.
    In aceste conditii, in data de 14 decembrie 2010, investigatorul sub acoperire cu nume de cod "U.C."  impreuna cu colaboratorul sub acoperire cu nume de cod "P.I." s-au deplasat pe raza localitatii Lipova jud. Arad, in vederea efectuarii unei cumparari autorizate de droguri. In acest sens, colaboratorul a luat legatura telefonic cu numitul M.A., care i-a spus sa se intalneasca cu numitul "S.", pentru a-i preda drogurile. In localitatea Lipova, investigatorul a predat colaboratorului suma de 200 lei in vederea cumpararii autorizate de droguri si a supravegheat intalnirea dintre acesta si numitul "S.", intalnire dupa care, colaboratorul a predat investigatorului 20 buc. comprimate de culoare alba pe care le-a primit de la numitul "S.", pentru suma de 200 lei.
    Prin procesul verbal de consemnare a efectuarii unei cumparari autorizate de droguri incheiat la 14 decembrie 2010 (fila 27, vol. I, dosar u.p.), investigatorul sub acoperire "U.C." a consemnat primirea de la colaboratorul "P.I." a 20 buc. comprimate de culoare alba, pe acre acesta le-a obtinut de la o persoana neidentificata cu numele de "S.", cu suma de 200 lei. Aceste comprimate au fost predate de catre investigatorul sub acoperire "U.C." , la data de 14 decembrie 2010, organelor de politie din cadrul B.C.C.O. Brigada Cluj Napoca, aspect consemnat in procesul verbal incheiat la data de 14 decembrie 2010 (fila 26 volum I, dosar u.p.).                    
    Prin raportul de constatare nr. 942774 din 22 decembrie 2010 intocmit de Laboratorul de Analiza si Profil al Drogurilor s-a constatat ca proba inaintata in cauza privind pe numitul "S." este constituita din 20 comprimate care contin ca substanta activa amfetamina, substanta  care face parte din tabelul anexa nr. I din Legea nr. 143/2000 modificata si completata.
   Rezultatele investigatiilor efectuate de organele de urmarire penala au fost consemnate in procesul verbal incheiat la data de 15 decembrie 2010(fila 38 volum I, dosar u.p.) , din care rezulta ca numitul A.M. comercializeaza drogurile prin intermediul unei persoane cu numele de "S." din localitatea Lipova, ce utilizeaza postul telefonic cu nr. +40741969721.  
    La data de 18 ianuarie 2012 procurorul din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DIICOT -Biroul Teritorial Arad s-a sesizat din oficiu cu privire la savarsirea de catre faptuitorul G.S. a infractiunilor prevazute de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 modificata si republicata si art. 4 alin.1,2 din Legea nr. 143/2000 modificata si republicata.
    Prin rezolutia din 21 martie 2012  data in dosarul nr.90 D/P/2011 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DIICOT - Biroul Teritorial Arad, procurorul a dispus inceperea urmaririi penale fata de G. S. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 modificata si republicata, constand in aceea ca, in data de 14 decembrie 2010, in orasul Lipova, jud. Arad, a intermediat vanzarea fara drept, de droguri de mare risc intre invinuitul M.A. si colaboratorul sub acoperire Popescu Ion, pentru suma de 200 lei.
    Conform art. 1 din Codul de procedura penala, scopul procesului penal il constituie constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
    Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor precum si la educarea cetatenilor in spiritul legii. Pentru aceasta, procesul penal se desfasoara atat in faza de urmarire penala cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.
    In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.
    Legea obliga organele de urmarire penala si instantele de judecata sa aiba rol activ si pe intreg cursul procesului penal sa respecte dreptul la aparare garantat de stat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti din procesul penal.
    In Codul de procedura penala, prezumtia de nevinovatie este inscrisa intre regulile de baza ale procesului penal, in art.5/2  statuandu-se ca "orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva."
    Prin adoptarea prezumtiei de nevinovatie ca principiu de baza, distinct de celelalte drepturi care garanteaza si ele libertatea persoanei -dreptul la aparare, respectarea demnitatii umane - s-au produs o serie de restructurari ale procesului penal si a conceptiei organelor judiciare, care trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte: - vinovatia se stabileste in cadrul unui proces, cu respectarea garantiilor procesuale, deoarece simpla invinuire nu inseamna si stabilirea vinovatiei; - sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face in fiecare etapa a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii si definitive pentru urmatoarea faza a procesului; - la adoptarea unei hotarari de condamnare, pana la ramanerea definitiva, inculpatul are statutul de persoana nevinovata, la adoptarea unei hotarari de condamnare definitive prezumtia de nevinovatie  este rasturnata  cu efecte "erga omnes"; - hotararea de condamnare trebuie sa se bazeze pe probe certe de vinovatie iar in caz de indoiala, ce nu poate fi inlaturata prin probe, trebuie sa se pronunte o solutie de achitare.
    Toate aceste cerinte sunt argumente pentru transformarea conceptiei asupra prezumtiei de nevinovatie, dintr-o simpla regula, garantie a unor drepturi fundamentale, intr-un drept distinct al fiecarei persoane, de a fi tratata ca nevinovata pana la stabilirea vinovatiei  printr-o hotarare penala definitiva.                            
    Probele trebuie sa fie concludente si utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte sa creeze macar presupunerea rezonabila ca ceea ce probeaza corespunde adevarului.
    Inculpatul G.S. a fost consecvent in declaratiile date, declarand la data de 3 aprilie 2012, in fata procurorului, in prezenta aparatorului ales, ca nu isi aminteste ca la data de 14 decembrie 2010, sa fi intermediat o tranzactie de droguri de mare risc intre M.A. si P.I., pentru care sa fi incasat suma de 200 lei. A aratat ca a consumat ocazional droguri usoare, numitul M.A. oferindu-i tigari cu cannabis pentru " a trage cateva fumuri".
    Cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, inculpatul G.S. a aratat ca nu recunoaste comiterea faptei de care este acuzat si nu a efectuat nici o tranzactie cu droguri in 14 decembrie 2010.
    Potrivit art.69 Cod procedura penala declaratiile inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul  probelor existente in cauza. Inculpatul G.S.  nu a recunoscut niciodata ca a fost implicat in traficul de droguri, sustinere care se coroboreaza cu declaratiile date de coinculpatul M.A., la 2 aprilie 2012,  in fata procurorului,  in prezenta aparatorului ales  si a interpretului de limba turca (filele 135 si 144 volum I dosar u.p.).
    Ulterior, cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, la data de 23 aprilie 2012, coinculpatul M.A., a declarat ca recunoaste toate faptele retinute in sarcina sa, inclusiv fapta din 14.12.2010, de care nu si-a amintit cu ocazia audierilor anterioare, sustinand ca doreste in fata instantei sa se prevaleze de dispozitiile art. 320/1 Cod procedura penala. Aceasta declaratie este apreciata de catre instanta ca fiind nu numai "pro causa" dar si neverosimila si urmeaza a fi inlaturata.
    Investigatorul cu nume de cod "U.C." prin raportul intocmit la 6.04.2012  a prezentat activitatea desfasurata la 14.12.2010, in vederea efectuarii unei cumparari autorizate de droguri. A mentionat ca i-au fost prezentate planse foto si i-a recunoscut pe M.A. si G.S.., ca fiind persoanele cu care colaboratorul cu nume de cod "P.I." a negociat si incheiat tranzactia cu droguri din data de 14.12.2010 in localitatea Lipova jud.Arad.
    Prin procesul verbal incheiat la 22.03.2012 s-a procedat la redarea declaratiei colaboratorului cu  nume de cod "P.I.", acesta aratand ca, in data de 14 decembrie 2010,  s-a deplasat impreuna cu investigatorul cu nume de cod "U.C.", in localitatea Lipova jud. Arad  si dupa ce a vorbit la telefon cu numitul M., acesta l-a trimis sa se intalneasca cu  "S." pentru a-i preda marfa. I-a dat acestuia suma de 200 lei si a primit 20 buc. comprimate de culoare alba, pe care le-a predat imediat investigatorului sub acoperire. Substantele respective ii apartineau lui M., fiind aduse  de catre acesta din Olanda si depozitate la numitul "S." cu care a efectuat in mod direct tranzactia. A precizat ca i-au fost prezentate planse foto cu numitii M. si S. si i-a recunoscut in persoana numitilor M.A. si G.S..                 
    In cursul judecatii, instanta a admis  cererea de audiere a investigatorului sub acoperire cu nume de cod "U.C." si a colaboratorului  cu nume de cod "P.I., conform exigentelor unui proces echitabil, in acceptiunea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
    S-a procedat la audierea, in conditiile prevazute de art. 86/ 2 Cod procedura penala, a investigatorului sub acoperire cu nume de cod "U. C.", ocazie cu care acesta a mentinut cele precizate in raportul intocmit. A mentionat ca l-a recunoscut pe inculpatul G.S. dupa plansa foto, fara a fi intocmit un proces verbal in acest sens. Totodata, a precizat ca s-a efectuat un control corporal asupra colaboratorului sub acoperire dar nu s-a incheiat un proces verbal. Deci, din declaratia investigatorului sub acoperire, a rezultat ca acesta nu a intrat  in contact  cu inculpatul G.S., ca informatiile din raportul intocmit in cauza le-a aflat de la colaboratorul sub acoperire.  
    Referitor la ascultarea colaboratorului cu nume de cod " P.I.", s-a depus la dosarul cauzei, de catre procuror, un inscris din care rezulta ca acesta nu poate fi prezentat instantei pentru audiere intrucat este plecat din tara si nu se cunoaste data intoarcerii.
    Tribunalul constata ca la dosarul cauzei nu se afla procesul verbal de perchezitie corporala a colaboratorului cu nume de cod " P.I." , anterior si ulterior tranzactiei  cu inculpatul G.S.,  perchezitie care era obligatorie. De asemenea, nu se regaseste procesul verbal de predare de catre investigatorul sub acoperire catre colaborator a sumei de 200 lei, folosita pentru cumpararea drogurilor, bancnotele trebuind sa fie marcate si inseriate.
    Pe de alta parte, contrar sustinerilor investigatorului si colaboratorului sub acoperire,  la dosarul cauzei  nu s-a depus  procesul verbal de recunoastere dupa plansa foto a inculpatului G.S. sau procesul verbal de identificare a acestuia.
    Desi se retine ca fapta dedusa judecatii a fost comisa la 14 decembrie 2010, raportul investigatorului sub acoperire a fost intocmit la 6 aprilie 2012 iar procesul verbal de audiere a colaboratorului sub acoperire s-a incheiat la 22 martie 2012.
    In conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 paragrafele 1 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale, care garanteaza dreptul la un proces echitabil, nici o condamnare nu poate fi intemeiata in mod decisiv sau exclusiv pe declaratia unui martor, fara ca persoana acuzata  sa fi avut posibilitatea de a contesta declaratia si de a pune intrebari martorului. Prin urmare, condamnarea nu poate fi intemeiata in mod decisiv sau exclusiv pe declaratia investigatorului sub acoperire si a colaboratorului cu identitate protejata, fara ca acestia sa fi fost ascultati de catre instanta si fara ca inculpatul sa fi avut posibilitatea de a contesta declaratiile date de acestia in cursul urmaririi penale si de a le pune intrebari.
    In acest context, instanta apreciaza ca doar datele rezultate din depozitiile investigatorului sub acoperire cu nume de cod "U.C.", in lipsa coroborarii cu alte probe ale cauzei, nu pot fundamenta convingere clara, neechivoca, fara nici un dubiu de vinovatie a inculpatului G.S..         
    Avand in vedere ca, la pronuntarea unei condamnari, instanta trebuie sa-si intemeieze convingerea vinovatiei inculpatului pe baza de probe sigure, certe si intrucat in cauza probele in acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei inculpatului, se impune  a se da  eficienta regulii potrivit careia "orice indoiala este in favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
    Regula " in dubio pro reo " constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat in art.3 din Codul de procedura penala, se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine si de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-l achite. Inainte de a fi o problema de drept, regula " in dubio pro reo " este o problema de fapt. Infaptuirea justitiei penale cere ca instanta sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta dedusa judecatii).
    Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DIICOT - Biroul Teritorial Arad si prin decizia penala nr. 20/A din 31 ianuarie 2013 Curtea de Apel Timisoara a respins calea de atac exercitata.    
    Curtea a constatat ca hotararea atacata este temeinica si legala, apelul fiind nefondat pentru urmatoarele considerente:
    In fata instantei de apel, inculpatul G.S. nu a dorit sa dea declaratie si a fost audiat martorul M.A..
    Conform dispozitiilor art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, instanta poate pronunta condamnarea inculpatului daca se constata ca fapte exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat. Daca din ansamblul materialului probator nu se poate retine vinovatia inculpatului pentru savarsirea faptei ce a facut obiectul trimiterii in judecata si, in ciuda eforturilor din faza de cercetare judecatoreasca, dubiile nu au putut fi inlaturate, persistand o stare de incertitudine, aceasta exclude posibilitatea pronuntarii unei hotarari de condamnare, in cauza operand principiul in dubio pro reo, ideea de certitudine, care trebuie sa fundamenteze o solutie de condamnare neputandu-se contura. In raport cu aceste prevederi legale, sentinta penala nr. 301/07.08.2012 pronuntata de Tribunalul Arad este legala si temeinica, prima instanta efectuand o analiza completa si ampla a probatoriului, analiza pe care instanta de apel si-o insuseste ca pertinenta.                
    Intr-adevar, singurele probe care au condus la retinerea vinovatiei inculpatului, prin actul de sesizare a instantei, sunt declaratiile colaboratorului sub acoperire P.I. si ale investigatorului sub acoperire U.C., precum si ale coinculpatului M.A., care a recunoscut faptele conform art. 3201 Cod procedura penala, impotriva sa pronuntandu-se o solutie de condamnare. Pentru infractiunile prevazute de art. 2 alin. 2, art. 3 alin. 2 si art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000. Sub aspect probator, este adevarat ca potrivit art. 22 din Legea nr. 143/2000: "1) Politistii din formatiunile de specialitate, care actioneaza ca investigatori acoperiti, precum si colaboratorii acestora pot procura droguri, substante chimice, esentiale si precursori, cu autorizarea prealabila a procurorului, in vederea descoperirii activitatilor infractionale si a identificarii persoanelor implicate in astfel de activitati. 2) Actele incheiate de politistii si colaboratorii acestora, prevazuti la alin. (1), pot constitui mijloace de proba."; insa acestea nu pot constitui singurele probe in stabilirea vinovatiei unui inculpat. In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca (cauza Kostowski c. Olanda): "Conventia nu impiedica folosirea ca surse, in cadrul fazei investigative a  procedurilor penale, a informatorilor anonimi, insa utilizarea ulterioara a declaratiilor anonime ca probe suficiente pentru a justifica o condamnare constituie o problema diferita. Daca declaratiile anonime au contribuit intr-o maniera determinanta la pronuntarea unei condamnari, dreptul la aparare este limitat de o maniera incompatibila cu garantiile art. 6 din Conventie." Declaratiile date succesiv de catre colaboratorul si investigatorul sub acoperire au fost in mod temeinic si legal evaluate de prima instanta, constatandu-se ca procesele verbale au fost intocmite la aproape doi ani distanta fata de data comiterii faptei imputate inculpatului G.S., ca recunoasterea acestuia dupa fotografie nu a fost consemnata intr-un proces verbal in care sa se prezinte modul in care s-a desfasurat aceasta procedura. In motivele de apel, s-a invocat in probatiune raportul intocmit de investigatorul sub acoperire cu nume de cod "U.C." (fila 23 dosar UP), in care acesta arata: "Mentionez faptul ca mi-au fost prezentate planse foto cu numitii M. si S., pe care i-am recunoscut in persoana numitilor M.A. si G. S., cu care colaboratorul cu nume de cod "P.I." a negociat si incheiat tranzactia cu droguri din data de 14.12.2010 in orasul Lipova, judetul Arad." In acelasi raport, se consemneaza: "Mentionez faptul ca din discutiile purtate de catre colaborator cu A.M. (M.) acesta i-a spus ca el este proprietarul marfii (al drogurilor) dar ca o depoziteaza la numitul G.S.." Pe de alta parte, in fata primei instante, acelasi investigator a relatat ca (filele 58 - 59 doar tribunal): "Legatura intre P.I. si inculpatul G. s-a facut prin intermediul lui M.A.. Intalnirea dintre cei doi a avut loc intr-un imobil din centrul orasului Lipova. Nu pot sa dau detalii referitoare la locul de unde supravegheam tranzactia intrucat sunt specifice activitatii de urmarire". Raportat la declaratia investigatorului sub acoperire, in mod corect prima instanta a constatat ca acesta nu a avut contact direct cu persoana care a predat drogurile colaboratorului, nici instanta de apel neavand convingerea ca avea suficiente date ca dupa o perioada lunga de timp sa-l poata recunoaste de pe plansa fotografica.
    In ceea ce priveste procesele verbale de redare a interceptarilor si inregistrarilor convorbirilor telefonice dintre inculpatul G.S. si M.A. din perioada 06 - 11.02.2012 (vol II, filele 109, 110, 153 dosar UP), la care se face trimitere in motivele de apel, instanta constata ca acestea nu sunt relevante in raport cu acuzatia ce se aduce inculpatului in speta, convorbirile fiind la mult timp dupa data faptei (14.12.2000) si din acestea nerezultand vreo colaborare sub aspectul traficului de droguri. De altfel, nici una dintre persoanele sus mentionate nu a negat in vreun moment faptul ca se cunosteau, mai mult inculpatul G.S. aratand ca a consumat ocazional droguri puse la dispozitie de catre M.A.(fila 165 verso vol I dosar UP), ceea ce insa nu poate duce automat la concluzia ca il si ajuta sa distribuie droguri.      
    In declaratia data in fata instantei de apel, martorul M.A. a sustinut ca a lasat drogurile in speta in locuinta inculpatului G.S., "langa televizor, nu erau chiar la vedere"; ca fiind plecat in Olanda, l-a sunat pe inculpat si i-a supus sa ia pachetul de acolo si sa le predea unui prieten care il contactase telefonic, insa ca nu i-ar fi mentionat inculpatului ca ar fi vorba de droguri. Martorul a mai aratat in ceea ce priveste acest aspect, al cunoasterii continutului pachetului de catre inculpatul G.S., ca: "nu pot fi sigur in totalitate ca a avut cunostinta despre acest lucru, intrucat se aflau intr-o hartie, iar hartia in plastic."  
    In raport de probele administrate in cauza nu se poate stabili cu certitudine ca inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii prevazute de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, nerezultand ca acesta ar fi fost intr-adevar persoana care a predat drogurile catre colaboratorul sub acoperire si nici ca ar fi avut cunostinta despre continutul pachetului care le continea.
    Prin decizia penala nr.2845 din 24 septembrie 2013 Inalta Curte de Casatie si Justitie  a respins ca nefondat recursul declarat de  Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - DIICOT - Serviciul Teritorial Timisoara.