Plangere impotriva rezolutiei procurorului de netrimitere in judecata - data de la care curge termenul de 20 de zile prev. de art. 2781 alin. 2 C.proc.pen.; necesitatea caracterului cert al datei de inregistrare a plangerii la unitatea de parchet; op...

 Plangere impotriva rezolutiei procurorului de netrimitere in judecata - data de la care curge termenul de 20 de zile prev. de art. 2781 alin. 2 C.proc.pen.; necesitatea caracterului cert al datei de inregistrare a plangerii la unitatea de parchet; opinie separata.
 
 Prin sentinta penala nr. 3141/24.12.2010, Judecatoria Iasi a dispus urmatoarele:
 "In temeiul disp. art. 278 indice 1 alin. 8 lit. c Cod procedura penala, admite plangerea formulata de petentul R.T.A.
 Desfiinteaza rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi din 13.05.2010 data in dosarul nr. 13499/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi privind pe intimatii P.D.D., S.T., P.M., I.L.C. si trimite cauza Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi in vederea inceperii urmaririi penale si continuarii cercetarilor.
 In temeiul disp. art. 193 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia."
 Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond, pe baza intregului material al dosarului, a retinut, in fapt si in drept, urmatoarele aspecte:
 "Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi la data de 06.10.2010 sub numarul 30572/245/2010, petentul R.T.A. a contestat rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi data in dosar nr. 13.499/P/2009 la data de 13.05.2010, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de politistii care l-au agresat pe petent in noaptea de 29/30 septembrie 2009, ca fiind nelegala si netemeinica, solicitand instantei sa admita plangerea formulata si sa dispuna trimiterea cauzei la parchet in vederea inceperii urmaririi penale.
In sustinerea plangerii formulate, petentul a aratat ca in motivarea rezolutiei contestate nu s-au apreciat in mod corespunzator mijloacele de proba, fiind considerata subiectiva numai declaratia martorului T.M., de altfel singura persoana din afara organelor de politie care a asistat la agresiunile exercitate asupra petentului. De asemenea, petentul a aratat si faptul ca in cauza au fost audiati ca martori numerosi politisti, desi la locul faptei existau martori din afara organelor de politie, martori care, insa, nu au fost audiati.
  Petentul a invederat instantei si faptul ca in cuprinsul rezolutiei date, Parchetul a constatat existenta unui conflict fizic intre petent si lucratorii de politie, dar s-a rezumat a aprecia ca acesta era specific imobilizarii, trecandu-se cu vederea faptul ca, in urma acestui contact fizic, petentul a suferit vatamari, necesitand internare in spital. Totodata, petentul a mentionat si faptul ca in rezolutie nu se explica de ce anterior interventiei organelor de politie acesta nu prezenta leziuni, iar dimineata, la iesirea din sediul politiei, a fost necesara acordarea de ingrijiri medicale si internarea petentului.
 In sustinerea plangerii, petentul a precizat ca mentiunea din cuprinsul rezolutiei conform careia acesta si persoanele care-l insoteau erau suspectati de savarsirea infractiunii de furt calificat este nerezonabila, iar afirmatia privitoare la starea de ebrietate a petentului este nereala, invocand, in acest sens, faptul ca in ciuda sustinerilor conform carora acesta a avut o atitudine violenta fata de organele de politie, nu a fost sanctionat contraventional si nici nu i s-a adus vreo acuzatie.
 In final, petentul a mai aratat ca intelege sa critice solutia procurorului si din cauza faptului ca este data la finalul unor cercetari in care au fost audiate multe persoane in faza actelor premergatoare, desi audierea martorilor trebuia facuta dupa inceperea urmaririi penale, astfel incat partea vatamata sa poata participa la efectuarea actelor de urmarire penala, potrivit cererii sale exprese depuse la dosar.
 In dovedirea plangerii formulate, petentul a solicitat proba cu inscrisuri.
 La solicitarea instantei, la dosarul cauzei a fost atasat dosarul nr. 13499/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, rezolutia nr. 3919/II/2/2010 a Prim-Procurorului adjunct al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi si copia plangerii formulate de petent la prim-procuror, inregistrata la data de 23.08.2010.
 Analizand cu prioritate exceptia tardivitatii formularii plangerii invocata de instanta din oficiu, instanta retine urmatoarele:
 La data de 23.10.2009, petentul R.T.A. a formulat plangere penala pentru savarsirea infractiunii de purtare abuziva prev de art. 250 alin. 1 si 3 din Codul penal, mentionand ca nu cunoaste identitatea faptuitorilor, ulterior aceasta fiind stabilita, in persoana numitilor P.D.D., S.T., P.M. si I.L.C..
 Prin rezolutia nr. 13499/P/2009 din data de 13.05.2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de persoanele sus-mentionate, sub aspectul savarsirii infractiunii de purtare abuziva, prev. de art. 250 alin. 1 si 3 si art. 250 alin. 3 Cod penal.
 La data de 30.07.2010, solutia a fost comunicata petentului, acesta formuland plangere impotriva rezolutiei procurorului la data de 23.08.2010, adresata prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi.
 Prin rezolutia nr. 3919/II/2/2010 a Prim-Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, din data de 13.10.2010, a fost respinsa ca nefondata plangerea petentului R.T.A. impotriva rezolutiei procurorului din data de 13.05.2010.
 Impotriva solutiei sus-mentionate, petentul s-a adresat instantei de judecata, formuland prezenta plangere, inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi la data de 06.10.2010.
 Potrivit dispozitiilor art. 278? alin. 1 Cod procedura penala, dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 Cod procedura penala, impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, persoana vatamata poate face plangere, in termen de 20 de zile de la data comunicarii, la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.
 Alineatul 2 al aceluiasi text de lege prevede ca, daca prim-procurorul nu a solutionat plangerea in termen de 20 zile, termenul prevazut de alin. 1 curge de la data expirarii termenului initial de 20 zile.
 Instanta retine ca, desi plangerea petentului adresata primului-procuror a fost formulata si inregistrata la data de 23.08.2010, rezolutia acestuia a fost data la data de 13.10.2010, deci cu depasirea termenului de 20 de zile.
 Prin urmare, pentru a se adresa instantei cu plangere, petentul avea la dispozitie un interval de 20 zile de la inregistrarea plangerii la prim-procuror, la care se adauga un interval de 20 zile, in conformitate cu dispozitiile art. 278?alin. 2 Cod procedura penala.
 In ceea ce priveste modul de calcul al acestor termene, avand in vedere ca acestea sunt termene procedurale, in speta sunt incidente dispozitiile art. 186 alin. 2 Cod de procedura penala, conform carora la calcularea termenelor pe zile, nu se socoteste ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ora sau ziua cand acesta se implineste.
 Fata de aceste considerente, instanta apreciaza ca ultima zi in care petentul putea sa formuleze plangere este ziua de 06.10.2010, data la care a si fost inregistrata la instanta prezenta plangere, motiv pentru care instanta va respinge, ca neintemeiata, exceptia tardivitatii introducerii plangerii.
 Pe fondul plangerii, instanta apreciaza ca rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi din data de 13.05.2010 prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitii P.D.D., S.T., P.M. si I.L.C. sub aspectul savarsirii infractiunii de purtare abuziva, prevazuta de art. 250 alin. 1 si 3 Cod penal, confirmata prin rezolutia primului-procuror din data de 13.10.2010, prin care s-a mentinut solutia dispusa este nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele considerente:
 La data de 23.10.2009, petentul R.T.A. a formulat plangere penala la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi pentru savarsirea infractiunii de purtare abuziva, prev. de art. 250 alin. 1 si 3 Cod penal, solicitand tragerea la raspundere penala a faptuitorilor, necunoscuti la acel moment, ulterior, in cadrul cercetarilor efectuate, stabilindu-se identitatea acestora in persoana numitilor P.D.D., S.T., P.M. si I.L.C..
 In motivarea plangerii penale formulate, petentul a aratat ca, in seara de 29.09.2009, in jurul orelor 2.00, in timp ce se deplasa in compania numitilor T.M., V.G. si F.V. in zona Targu-Cucu din orasul Iasi, au fost opriti de doi agenti de politie, fara explicatii. Intrucat numitul V.G. le-a cerut organelor de ordine sa se legitimeze, avand in vedere lipsa unui motiv plauzibil pentru care acestia fusesera opriti, politistii au devenit agresivi, solicitand, prin statie, sprijin pentru transportarea la sectia de politie a petentului si a persoanelor ce-l insoteau. Petentul a mai aratat ca la fata locului au ajuns imediat doua autoturisme marca Logan apartinand politiei, in care acesta impreuna cu prietenii sai au fost urcati, reprosandu-li-se ca au tulburat linistea publica, ulterior petentul si numitul T.M. fiind transferati intr-un autovehicul in care se aflau jandarmi purtand cagula, acestia imobilizandu-i si agresandu-i fizic. Ulterior, ajungand la sectia de politie, petentul a precizat ca, in momentul in care a dorit sa telefoneze familiei, a fost lovit cu genunchiul in abdomen, fiindu-i anihilata total libertatea de miscare si de comunicare, fara nicio justificare.
 Petentul a anexat, in sustinerea plangerii, copie de pe certificatul medico-legal nr. 12167 din 12.10.2009, aflat la fila 3 dosar u.p.
 Ca urmare a plangerii formulate de persoana vatamata R.T.A., in cauza, organele de cercetare penala au procedat la efectuarea urmatoarelor acte premergatoare:
 In urma demersurilor efectuate, prin adresa nr. 791 din data de 04.02.2010 a fost comunicat Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, numele agentilor comunitari care, la data de 29/30.09.2009 faceau parte din patrula de interventie chemata la fata locului, respectiv S.T., P.D.D., P.M. si I.L.C., a fost inaintat referatul de activitate din data de 29/30.09.2009, precum si fisa postului sus-numitilor.
 De asemenea, organele de cercetare penala au procedat la audierea persoanei vatamate (fila 44 dosar u.p.), a faptuitorilor S.T., P.D.D., P.M. si I.L.C. (filele 40-43 dosar u.p.), precum si a martorilor T.M., V.G. (filele 45-46), R.D.G., O.C.D. si B.G.E. (filele 48-50).
 Prin rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi din data de 13.05.2010, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de numitii S.T., P.D.D., P.M. si I.L.C. sub aspectul savarsirii infractiunii de purtare abuziva, prevazuta de art. 250 alin. 1 si 3 din Codul penal.
 Pentru a pronunta aceasta solutie, organele de urmarire penala au retinut ca sustinerile petentului R.T.A. in sensul ca a fost agresat fizic si verbal de catre agentii de politie sus-mentionati nu au fost confirmate prin mijloacele de proba administrate in cauza.
 Astfel, in fapt, s-a retinut ca la data de 29.09.2009, patrula de politie formata din lucratorii de politie B.G.E. si O.C. au identificat in zona Tagu Cucu Iasi pe numitii R.T.A., T.M., V.G. si F.V., aflati in stare de ebrietate si fiind suspectati de savarsirea infractiunii pev de art.208-209 Cod penal, carora le-au solicitat sa se legitimeze. In acest context, persoanele in cauza au inceput sa se manifeste agresiv fata de lucratorii de politie, motiv pentru care s-a solicitat interventia altor lucratori de politie. La fata locului au sosit mai multe autoturisme de politie, printre care si cel in care se aflau numitii S.T., P.D.D., P.M. si I.L.C., in calitate de lucratori de interventie ai politiei comunitare, aflati in exercitarea atributiilor de serviciu si avand cagule peste fata. S-a mai retinut ca, in conformitate cu regulile tactice politienesti si avand in vedere natura sesizarii, persoanele depistate au fost introduse in autoturismul politiei, in vederea conducerii la Sectia 3 Politie Iasi.
 Prin rezolutia sus-mentionata au fost inlaturate sustinerile petentului din cuprinsul plangerii penale, acestea necoroborandu-se cu probele administrate in cauza.
 Astfel, in ce priveste afirmatia persoanei vatamate in sensul ca, inainte de a fi introdus in autoturismul politiei, a fost impins, in mod intentionat, in acesta, s-a retinut ca prin niciun mijloc de proba nu a fost confirmata aceasta sustinere, numitul T.M. declarand ca a auzit un sunet ce parea de lovitura a unui corp in stalpul de la intrarea in duba, fara a percepe in mod direct actiunea, stabilindu-se astfel incidenta cazului prevazut de art. 10 lit. a Cod de procedura penala.
 Referitor la sustinerea persoanei vatamate in sensul ca, in timp ce se afla in autoturismul politiei, i-au fost aplicate mai multe lovituri, in rezolutia Parchetului s-a retinut faptul ca certificatul medico-legal nr.12167/12.10.2007 emis de IML Iasi, depus de petent la dosarul cauzei, a fost intocmit dupa doua saptamani de la data faptei, medicul legist neconstatand personal eventualele leziuni, concluzionand in sensul ca persoana vatamata a necesitat 6-7 zile de ingrijiri medicale doar pe baza inscrisurilor medicale depuse. Totodata, procurorul a constat ca afirmatiile victimei sunt sustinute doar de declaratia numitului T.M., care a sustinut ca a perceput in mod direct agresiunea, fiind insa infirmate de catre toate persoanele cercetate, in ale caror declaratii concordante au precizat ca nu s-au folosit acte de violenta fata de petent si persoanele care-l insoteau. Fata de aceste aspecte, s-a concluzionat in sensul ca declaratia numitului T.M. este subiectiva, in timp ce declaratiile persoanelor cercetate se coroboreaza cu declaratiile celorlalte persoane audiate in cauza. Organele de urmarire penala au retinut ca intre lucratorii de politie si petent a existat un contact fizic, acesta fiind insa specific imobilizarii, motiv pentru care au constat lipsa legaturii de cauzalitate dintre actiunile persoanelor cercetate si vatamarile suferite de petent, devenind incident cazul prevazut de art. 10 lit. d Cod procedura penala.
 In ceea ce priveste aplicarea unei lovituri cu genunchiul in zona abdomenului persoanei vatamate la sediul politiei, pentru considerentele expuse anterior, s-a concluzionat in sensul lipsei probelor certe de vinovatie, iar referitor la sustinerea victimei in sensul ca la adresa sa au fost proferate expresii jignitoare, din ansamblul declaratiilor persoanelor audiate in cauza nu s-au evidentiat indicii temeinice cu privire la existenta acestora, fiind incident cazul prevazut de art.10 lit. a C.p.p.
 Fata de considerentele expuse, prin rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi s-a concluzionat ca, fata de probele administrate, nu s-a demonstrat, in afara oricarei indoieli rezonabile, vinovatia persoanelor cercetate, astfel incat nu s-a rasturnat prezumtia de vinovatie prevazuta de art. 5? din C.p.p. si art. 6 CEDO.
 Prin rezolutia nr. 3919/II/2/2010 din data de 13.10.2010 a Prim-procurorului adjunct de la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, a fost respinsa ca nefondata plangerea formulata de petentul R.T.A. impotriva rezolutiei din data de 13.05.2010 dispusa in dosarul nr.13499/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, retinandu-se aceeasi situatie de fapt, precum si existenta dubiilor cu privire la savarsirea infractiunii de purtare abuziva prev de art. 250 alin. 1 si 3 Cod penal, persoanele cercetate beneficiind in continuare de prezumtia de nevinovatie.
 Analizand plangerea formulata de petent impotriva rezolutiilor sus-mentionate ale Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, prin prisma motivelor invocate si a probelor administrate, instanta retine urmatoarele:
 La data de 29.09.2009, in jurul orelor 2.00, persoana vatamata R.T.A., insotita de catre numitii T.M., V.G. si F.V. se deplasau in zona Targu-Cucu din Iasi, moment in care au fost opriti de doi agenti de politie pentru legitimare, respectiv O.C.D. si B.G.E.
 Din cuprinsul plangerii persoanei vatamate, reiese faptul ca, fara vreun motiv justificat, organele de ordine au devenit agresive, solicitand prin statie sprijin pentru transportarea petentului si a persoanelor ce-l insoteau la politie. De asemenea, petentul a sustinut ca la fata locului au sosit mai multe autoturisme de politie, iar in unul dintre acestea se aflau lucratori purtand cagule pe fata, petentul si numitul T.M., fiind imobilizati si introdusi in autoturismul acestora din urma, pe parcursul deplasarii spre sectia 3 de Politie fiindu-i aplicate lovituri in zona abdomenului si a fetei.
 Din cuprinsul actelor premergatoare a reiesit ca faptuitorii sunt numitii S.T., P.D.D., P.M. si I.L.C. care, fiind audiati de catre organele de urmarire penala, au negat savarsirea faptei, sustinand ca nu au agresat-o fizic pe persoana vatamata, procedand doar la imobilizarea acesteia in vederea conducerii la sectia de politie, avand in vedere faptul ca aceasta, fiind sub influenta alcoolului, avea un comportament violent, de natura a tulbura ordinea publica.
 Analizand materialul probator administrat in faza actelor premergatoare, instanta retine ca sustinerile victimei sunt confirmate de catre martorii oculari T.M. si V.G., precum si de concluziile certificatului medico-legal nr. 12167 din data de 12.10.209, emis de IML Iasi (fila 3 dosar u.p.).
 Pe de alta parte, sustinerile agentilor Politiei Comunitare fata de care a fost formulata plangerea penala, au fost confirmate de catre martorii R.D.G. si B.G.E., in calitate de agenti in cadrul Sectiei 3 Politie Iasi, precum si de numitul O.C., agent in cadrul Politiei comunitare Iasi.
 Instanta retine ca in cauza de fata ne aflam in prezenta unei acuzatii formulate de victima fata de agenti ai statului, cu privire la relele tratamente ce i-au fost aplicate cu ocazia imobilizarii si conducerii acesteia la sectia de politie.
 Prin urmare, in concordanta cu jurisprudenta CEDO in materia art. 3 din Conventia European a Drepturilor Omului, consacrata, printre altele, in cauza Bursuc contra Romaniei, instanta retine ca in cazurile in care o persoana se afla in arest preventiv sau in orice alt mod sub autoritatea agentilor fortei publice si la acel moment se gaseste intr-o stare de sanatate normala, iar ulterior, la data eliberarii sale, se constata existenta unei vatamari a integritatii corporale, revine statului obligatia de a da explicatii plauzibile cu privire la aceste vatamari, mai ales daca acestea sunt sustinute prin acte medicale.
 Astfel cum rezulta din certificatul medico-legal nr. 12167 din data de 12.10.2009, persoana vatamata R.T.A. a prezentat echimoze, comotie labirintica si sindrom cohleo-vestibular post-traumatic, leziuni ce au putut fi produse cu si de obiecte contondente si care pot data din data de 30.09.2009, necesitand 6-7 zile de ingrijiri medicale.
 Totodata, din cuprinsul aceluiasi act medico-legal, precum si din sustinerile petentului, reiese faptul ca incepand cu ziua urmatoare celei in care a avut loc pretinsa agresiune, respectiv in perioada 30.09 2009-06.10.2009 a fost internat in spital cu diagnosticul "sindrom cohleo vestibular posttarumatic, comotie labirintica".
 Instanta retine, de asemenea, si faptul ca martorul ocular T.M. a confirmat sustinerile petentului, aratand ca a vazut "cand mascatul i-a aplicat o lovitura cu palma sau cu pumnul lui R.", precum si faptul ca "la sectia de politie persoanei vatamate i s-a aplicat o lovitura cu genunchiul in zona abdomenului de catre unul dintre mascati", aspect confirmat si de martorul V.G.
 Prin urmare, instanta constata ca in cauza organele de urmarire penala nu au stabilit in mod cert modul in care s-au desfasurat evenimentele in noaptea de 29/30.09.2009, nereusind sa dea explicatii plauzibile cu privire la vatamarile invocate de petent, in conditiile in care, in acest caz, sarcina probei revenea statului. In plus leziunile acuzate de catre parte vatamata (lovituri primite in abdomen si in zona urechii nu pot fi puse pe seama imobilizarii). De asemenea si gravitate acestor leziuni depaseste nivelul de forta inerent unei imobilizari. Este adevarat ca certificatul medico-legal a fost intocmit la 2 saptamani de la producerea evenimentului dar el a avut in vedere constatarile efectuate la spital chiar in data de 30.09.2009 , deci chiar a doua zi dupa eveniment, fiind internat in perioada 30.09-06.10.2009. Nici nu ar fi rezonabil a i se pretinde petentului sa se prezinte chiar a doua zi la medicul legist, in conditiile in care prioritare sunt ingrijirile medicale iar nu constatarile legale.
 Fata de aceste probe, instanta apreciaza ca in cauza existau indicii temeinice cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, impunandu-se inceperea urmaririi penale, si implicit a procesului penal, pentru asigurarea cadrului procesual adecvat pentru administrarea probelor necesare justei solutionari a cauzei, cu respectarea tuturor garantiilor procesuale prevazute de legislatia procesual-penala, precum si de jurisprudenta CEDO, pe taramul art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
 Totodata, instanta apreciaza ca se impunea audierea in cauza si a numitului F.V., persoana indicata de petent in cuprinsul plangerii penale si care il insotea pe acesta la data savarsirii faptelor, precum si efectuarea unei confruntari intre persoana vatamata, martorii T.M. si V.G., pe de o parte, si numitii S.T., P.D.D., P.M. si I.L.C., pe de alta parte, pentru clarificarea situatiei de fapt si aflarea adevarului in prezenta cauza. Intrucat petentul sustine ca o parte din violente ar fi fost exercitate cat timp se aflau la sediul Politiei, de asemenea, instanta apreciaza ca se impune a fi audiati H.R. (agent sef politie din cadrul Compartimentului investigatii Criminale, care a efectuat audierile), C.D. (agent sef adjunct de politie care era si el prezent la sediu), C.M. (agent principal politie de la dispecerat).
 Pentru considerentele expuse, apreciind ca in cauza, fata de probele administrate, se impune inceperea urmaririi penale, instanta va admite plangerea formulata de petentul R.T.A., va desfiinta rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi privind pe intimatii P.D.D., S.T., P.M., I.L.C. si va trimite cauza Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi, in vederea inceperii urmaririi penale si continuarii cercetarilor.
 In temeiul dispozitiilor art. 193 alin. 3 Cod de procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia."
In termenul prevazut de art. 385 raportat la 363 Cod procedura penala, a declarat recurs impotriva sentintei mentionate Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi, criticand-o ca nelegala si netemeinica.
 Astfel, in ce priveste exceptia tardivitatii introducerii plangerii la judecator contra rezolutiei procurorului in conditiile art. 278 indice 1 Cod procedura penala, parchetul a sustinut ca rezolutia in discutie a fost comunicata intimatului R.T.A. la data de 30.07.2010 si, in termen legal, acesta din urma a introdus plangerea impotriva acesteia la prim-procurorul parchetului pe data de 19.08.2010 si inregistrata la data de 20.08.2010. Prim-procurorul nu a solutionat plangerea in termenul prevazut de art. 278 indice 1 alin. 2 Cod procedura penala, iar petentul a contestat rezolutia procurorului la Judecatoria Iasi la data de 4.10.2010, asa cum rezulta din plicul postal aflat la fila 5 din dosarul de fond, fiind inregistrata pe rolul instantei la data de 6.10.2010.
 In raport de toate aceste date, parchetul a sustinut ca plangerea formulata de petent in fata judecatorului este tardiva, acesta avand posibilitatea legala de a se adresa instantei pana la data de 30.09.2010, inclusiv.
 In ce priveste solutia dispusa prin sentinta atacata vizand fondul plangerii, parchetul a sustinut ca in raport cu actele si lucrarile dosarului efectuate in etapa actelor premergatoare, dar si in raport de constatatea procurorului de caz privind existenta, in speta, a mai multor cauze care impiedica punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunea prevazuta de art. 250 alin. 1,3 Cod Penal, activitatile dispuse de instanta de fond apar ca nefiind utile solutionarii cauzei.
 In raport de toate aceste critici, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei atacate, respingerea ca tardiva a plangerii petentului, iar in subsidiar, pe fond, respingerea plangerii ca nefondata si mentinerea rezolutiei procurorului.
 In termen legal, sentinta a fost atacata si de recurentul - intimat I.L.C., criticand-o ca netemeinica si nelegala.
 Oral,,dar si in scris, prin aparatorul ales, recurentul a sustinut ca instanta de fond a solutionat gresit exceptia tardivitatii plangerii, prin respingerea acesteia, din moment ce in raport de dispozitiile legale incidente in cauza - art. 277-278 si art. 278 indice 1 alin. 1 si urmatoarele Cod procedura penala - dar si de datele spetei, respectiv data introducerii plangerii la prim-procurorul parchetului (19.08.2010), de faptul nesolutionarii acesteia in termenul de 20 de zile si in raport de data formularii plangerii in fata judecatorului (4.10.2010) petentul a depasit termenul legal prevazut de legiuitor in art. 278 indice 1 alin. 1 si 2 Cod procedura penala cu 4 zile.
 In raport de aceste critici, a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si respingerea plangerii ca tardiva.
 Examinand sentinta atacata si cauza in intregime in raport de criticile formulate de ambii recurenti, dar si din oficiu, in conditiile art. 385 indice 6 alin. 3 Cod proc. pen. Tribunalul constata ca recursurile sunt intemeiate si, ca atare, vor fi admise, pentru considerentele de mai jos.
 Potrivit art. 278 indice 1 alin. 1 Cod proc. pen., termenul de introducere a plangerii impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata este de 20 de zile si curge de la data comunicarii actului prin care conducatorul parchetului ori procurorul ierarhic superior a respins plangerea formulate conform art. 257-278 impotriva rezolutiei sau ordonantei de netrimitere in judecata.
 In cazul in care conducatorul parchetului sau procurorul ierarhic superior nu a solutionat plangerea in termenul prevazut in art. 277, termenul de 20 de zile prevazut pentru introducerea plangerii impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata curge, conform art. 278 indice 1 alin. 2 Cod proc. pen., de la data expirarii termenului initial de 20 de zile in care conducatorul parchetului si procurorul ierarhic superior trebuia sa rezolve plangerea conform art. 277 Cod proc. pen.
 Aceste din urma dispozitii (art. 278 indice 1 alin. 2 Cod proc. pen. ) devin incidente numai in situatia in care procurorul ierarhic superior nu solutioneaza in termen de 20 de zile plangerea cu care a fost investit in conditiile art. 278 alin. 1 si 3 Cod proc. pen.
 Din analiza coroborata a dispozitiilor art. 277, 278 si art 278 indice 1 alin. 2 Cod proc. pen. se impune concluzia ca termenul de 20 de zile, in care procurorul ierarhic superior solutioneaza o plangere in conditiile art. 278 alin. 3 Cod proc. pen. incepe sa curga in momentul primirii plangerii.
 De asemenea, se impune si concluzia ca dispozitiile art. 278 indice 1 alin. 2 Cod proc. pen. nu pot fi interpretate decat in sensul ca, in situatia nerezolvarii plangerii de catre procurorul ierarhic superior in termenul legal, la expirarea acestuia incepe sa curga un termen distinct de 20 de zile, in care se poate face plangere la instanta.
 In speta, petentul Radulescu Tudor Andrei a formulat plangere in fata prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi contra rezolutiei procurorului din data de 13.05.2010 in termen legal, respectiv la data de 19.08.2010 - aspect retinut atat in rezolutia prim-procurorului din 13. 10.2010 cat si in motivele de recurs dezvoltate de parchet si care nu a fost contestate pe parcursul judecatii de catre petentul intimat R.T.A. - si inregistrata la data de 20.08.2010, astfel cum atesta stampila aplicata pe originalul plangerii adresata prim-procurorului.
 Prin urmare Tribunalul constata ca in mod gresit, judecatorul cauzei a solutionat exceptia in discutie, raportandu-se la data de 23.08.2010 - data aplicarii celei de a doua stampile pe originalul plangerii, din moment ce aceasta a fost depusa in mod efectiv la unitatea de parchet la data de 19.08.2010 (prima inregistrare a acesteia fiind din 20.08.2010), si din moment ce, asa cum s-a aratat anterior, termenul de 20 de zile in care prim-procurorul solutioneaza o plangere in conditiile art. 278 alin. 3 Cod proc. pen. incepe sa curga din momentul primirii acesteia.
 Astfel, luand in seama faptul ca prim-procurorul parchetului nu a solutionat plangerea adresata de petent in conditiile art. 278 alin.3 Cod proc. pen. in termenul de 20 de zile prevazut de art 277 Cod proc. pen. la care se face trimitere in art. 278 ind. 1, alin. 2 Cod proc. pen. , termen ce, in speta, curge de la data primirii plangerii de catre prim procurorul parchetului 19.08.2010 (calculat pe zile libere), Tribunalul constata ca plangerea trebuia adresata judecatorului in intervalul de 20 de zile situat in perioada 10.09. - 1. 10. 2010 (1.10.2010 fiind zi lucratoare, termenul mentionat fiind procedural si peremptoriu, de decadere, calculat pe zile libere conform art. 186 alin. 2 Cod proc. pen.).
 Or, petentul, prin aparatorul ales, desi cunostea care este data depunerii plangerii in fata prim-procurorului (19.08.2010), nu si data la care aceasta a fost inregistrata la parchet, a depus plangerea adresata judecatorului contra rezolutiei procurorului din 13.05.2010 la firma Fan Curier Express Bucuresti la data de 4.10.2010, cum rezulta de pe inscrisul de predare-primire atasat plicului de la dosar si inregistrata pe rolul instantei la data de 6.10.2010, depasind, deci, termenul prevazut de legiutor.
 Cum, potrivit art. 185 Cod proc. pen., in situatia in care pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen, plangerea in discutie este tardiv formulata.
 Nu vor fi primite apararile petentului intimat formulate in sensul mentinerii solutiei primei instante vizand exceptia analizata, cat timp aceasta s-a raportat la data inregistrarii plangerii la unitatea de parchet (23.08.2010) si nu la data primirii plangerii (19.08.2010) cum rezulta din analiza coroborata a disp. art. 278 ind. 1 alin. 2 si a disp. art. 277 Cod proc. pen.
 Fata de aceste considerente Tribunalul constatand nelegalitatea sentintei penale nr. 3141/24.12.2010 a Judecatoriei Iasi, va admite ambele recursuri declarate in cauza, potrivit art. 385 ind. 15, alin. 1, pct. 2, lit. d raportat la art. 385 ind. 9, pct. 17 indice 1 Cod proc. pen. va casa integral sentinta atacata si, rejudecand cauza, in baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod proc. pen. va respinge, ca tardiva plangerea formulata de petentul R.T.A. impotriva rezolutiei procurorului din 13.05.2010 data in dosar nr. 13499/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi.
Opinie separata:
 Contrar opiniei majoritatii, instanta de fond a solutionat in mod corect exceptia tardivitatii formularii plangerii.
 Verificand plangerea formulata de catre petentul R.T.A. impotriva rezolutiei din 13.05.2010, aflata la fila 12 din dosarul instantei de fond, constatam in mod clar ca stampila certa a Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi poarta data de 23.08.2010 si nu 20.08.2010.Aceasta din urma mentiune apare pe plangere fara insa sa se poata stabili in mod clar de unde provine, dubiu care nu poate fi interpretat in defavoarea petentului. Singura data certa este acea mentionata pe stampila emisa de catre Parchet.
 Mai mult, in cuprinsul rezolutiei emise de prim procuror la data de 13.10.2010 se sutine in mod neargumentat sau probat ca plangerea ar fi fost furmulata chiar la data de 19.08.2010.
 In acest context, apreciez ca petentului nu ii poate fi opozabila decat data certa a inregistrarii plangerii, respectiv 23.08.2010.
 In conditiile in care art.278?,alin.2 C.p.p. prevede ca petentul se va adresa cu plangere instantei in termen de 20 de zile de la data la care prim procurorul trebuia sa solutioneze plangerea, depasirea acestui termen atragand pierderea dreptului procedural si respingerea plangerii ca tardiva, data inregistrarii plangerii la Parchet are un rol esential cu consecinte importante asupra drepturilor petentului astfel incat nu este admisibil ca inregistrarea plangerii petentului la o autoritate a statului sa se dovedeasca altfel decat in mod cert, cu stampila autoritatii respective.
 In caz contrar, a lua in considerare, fara o justificare, o mentiune care nu poate fi stabilit cui apartine, in conditiile in care insusi prim procurorul face referire la o alta data decat cea retinuta de instanta de recurs si in ciuda faptului ca exista o stampila a institutiei cu mentiunea datei de 23.08.2010, apreciez ca se aduce o atingere a dreptului de acces la o instanta al petentului dar si a obligatiei procedurale pozitive a autoritatilor, impusa de dispozitiile art.3 din CEDO.
 Potrivit art.3 din CEDO autoritatile au obligatia realizarii unei anchete oficiale, aprofundate si efective atunci cand o persoana afirma ca a fost supusa la rele tratamente de catre organele de politie (cauza Pantea vs Romania, cauza Bursuc vs Romania)
 In cauza Assenov si altii c Bulgariei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca latura procedurala a art.3 a fost incalcata datorita investigatiei neadecvate facuta de autoritatile bulgare in privinta plangerii reclamantului conform careia fusese maltratat de catre politie. Ori a respinge ca tardiva plangerea petentului ca urmare a unei interpretari neargumentate a datelor mentionate pe plangere si ignorarea datei certe oferita de catre Parchet prin aplicarea stampilei constituie o atingere adusa caracterului efectiv al anchetei care incumba autoritatilor din perspectiva art.3 din CEDO.
 In consecinta, instanta de fond a procedat corect atunci cand a respins exceptia tardivitatii plangerii .
 In acord cu solutia pronuntata de catre instanta de fond apreciez ca se impune respingerea recursurilor declarate si mentinerea solutiei pronuntate de Judecatoria Iasi in sensul desfiintarii rezolutiei Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi din 13.05.2010 , inceperii urmaririi penale si continuarii cercetarilor.
 Contrar sustinerilor Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi ancheta efectuata in cauza nu a fost aprofundata in conditiile in care solutia adoptata are in vedere exclusiv si neargumentat declaratiile faptuitorilor si ale martorilor, lucratori de politie, in detrimentul declaratiilor martorilor care il insoteau pe petent si care confirma comportamentul abuziv al lucratorilor de politie, fara a se audia martorii propusi de catre petent si cu inlaturarea concluziilor actului medico-legal depus la dosar de acesta si care atesta leziuni grave care depasesc intensitatea unor leziuni inerente imobilizarii petentului de catre lucratorii de politie.
 Pentru toate aceste considerente apreciez ca in cauza se impunea respingerea ca nefondate a recursurilor declarate.