Recurs fondat al asiguratorului S.C. "U. A." S.A care vizeaza tardivitatea plangerii formulate de partea vatamata, raportat la data la care a avut loc accidentul, respectiv 03.11.2005, plangerea prealabila pentru infractiunea de vatamare corporala di...

      Prin  sentinta penala nr.1570/24.04.2009, Judecatoria Iasi a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 (patru) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de "vatamare corporala din culpa"  prevazuta si pedepsita de art. 184 alin 1,3 Cod penal, cu interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si  lit. b) din Codul penal pe durata  executarii pedepsei.
           In baza dispozitiilor art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, precum si executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii suspenda.
           In baza art. 14-346 Cod procedura penala si art. 998 Cod civil, s-a admis in parte actiunea civila formulata in cadrul procesului penal de partea civila, si, in consecinta, a fost obligat  asiguratorul de raspundere civila auto sa plateasca partii civile suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
        Au fost respinse celelalte pretentii ale partii civile.
        In baza dispozitiilor art.313 din Legea nr.95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr.72/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 803/25.09.2006, coroborate si cu dispozitiile art. 14-15 din Codul de procedura penala si art. 346 din Codul de procedura penala, rap. si la art. 998-999 din Codul civil, s-au admis actiunile civile formulate in cadrul procesului penal de catre  Serviciul de Ambulanta al judetului Iasi, Unitatea Militara 02534 Iasi, Spitalul Clinic de Urgenta "Sf. Ioan" Iasi  si, in consecinta, a fost obligat inculpatul sa plateasca  acestor  parti civile cheltuieli de spitalizare.
      Pentru a se pronunta astfel, Judecatoria Iasi a retinut urmatoarele:
      Inculpatul este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoria "B" cu o vechime din anul 1997.
      La data de 03.11.2005 ora 22,00, inculpatul se deplasa cu autoturismul marca Daewoo Tico cu nr. de inmatriculare _ pe B-dul Independentei din Iasi, in autoturism aflandu-se concubina sa si inca o persoana. Autoturismul rula dinspre Piata Mihai Eminescu spre Tg. Cucu pe banda nr. 2. Intentionand sa vireze la stanga spre strada M. Eminescu, inculpatul a trecut de pe banda 2 pe banda 3 de circulatie, insa fara sa se asigure, imprejurare in care autoturismul pe care-l conducea a intrat in coliziune cu autoturismul marca Renault, care a circulat regulamentar pe banda nr. 3.
      In urma impactului a rezultat lovirea partii vatamate care se afla in autoturismul condus de sotul sau. In urma loviturii aceasta a prezentat: redoare genunchi drept dupa fractura de rotula dreapta cu deplasare, leziune ce a necesitat pentru vindecare 45-50 de zile de ingrijiri medicale, timp in care se include si recuperarea functionala, cu incapacitate de munca pe aceasta perioada, conform certificatului medico-legal nr. 3353/2005.
      Aceasta situatie de fapt, a fost retinuta de instanta pe baza declaratiilor partii vatamate coroborate cu  celelalte inscrisuri existente la dosarul cauzei dar si cu declaratiile martorilor audiati atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul cercetarii judecatoresti  care au confirmat in totalitate situatia de fapt: plangerea si declaratiile partii vatamate in care a relatat imprejurarile in care s-a produs impactul, recunoasterea de catre inculpat a culpei sale in producerea accidentului ; procesul verbal de cercetare la fata locului intocmit de catre organele de politie  la data de 03.11.2005 privind imprejurarile constatate dupa producerea accidentului;  certificatul medico-legal nr. 3353din 19.12.2005, eliberat de I.M.L. Iasi care a concluzionat ca partea vatamata a suferit leziuni ce au necesitat 45-50 zile de ingrijiri medicale de vindecare, timp ce include si recuperarea functionala, cu incapacitate  de munca pe aceasta perioada ;declaratia sotului partii vatamate si conducatorul autoturismului marca Renault nr. 19 avand nr. de inmatriculare _, care a aratat ca circula cu aproximativ 50 km pe ora cand autoturismul taxi condus de catre inculpat, fara a se asigura, a schimbat banda de mers, iesindu-i brusc in fata ;declaratia martorilor;procesul verbal de constatare tehnica privind autoturismele implicate in accident; raportul de expertiza criminalistica nr. 202 din 11.10.2006 intocmit in cursul urmaririi penale care a concluzionat urmatoarele ca accidentul ar fi putut fi prevenit de catre inculpat daca ar fi schimbat  banda de deplasare respectand normele legale specifice, respectiv daca ar fi semnalizat intentia cu cel putin 50 de metri inainte de efectuarea manevrei  si s-ar fi asigurat ca poate patrunde pe banda de deplasare  fara a periclita  alti participanti  la trafic;declaratiile inculpatului, date in ambele faze procesuale, prin care a recunoscut  si regretat savarsirea faptei retinute in sarcina sa.
      Fapta inculpatului care, la data de 03.11.2005,  aflandu-se la volanul autoturismului marca Daewoo Tico cu nr. de inmatriculare _, a incalcat dispozitiile art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 si disp. art. 107 alin. 1 din Regulamentul de aplicare  a O.U.G. nr. 195/2002, imprejurare in care autoturismul pe care il conducea  a intrat  in impact cu un alt autoturism, din impact rezultand si vatamarea integritatii corporale  a partii vatamate, care a suferit leziuni ce au necesitat 45-50 zile ingrijiri medicale pentru vindecare, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de "vatamare corporala din culpa " prev. si ped. de  art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal.
      Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infractiunii este realizat prin actiunea inculpatului  care a incalcat dispozitiile art. 54 alin 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit carora "conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de iesire dintr-un rand de vehicule stationate sau de intrare intr-un asemenea rand, de trecere pe o alta banda de circulatie sau de virare spre dreapta ori spre stanga sau care urmeaza sa efectueze o intoarcere ori sa mearga cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fara sa perturbe circulatia sau sa puna in pericol siguranta celorlalti participanti la trafic" .
      De asemenea, inculpatul a incalcat dispozitiile art. 107 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 potrivit carora" la intersectiile prevazute cu indicatoare si/sau cu marcaje pentru semnalizarea directiei de mers, conducatorii de vehicule trebuie sa se incadreze pe benzile corespunzatoare directiei de mers voite cu cel putin 50 m inainte de intersectie si sunt obligati sa respecte semnificatia indicatoarelor si marcajelor."
      Urmarea periculoasa a infractiunii savarsite de catre inculpat a constat in vatamarea integritatii corporale a partii vatamate care a suferit leziuni ce au necesitat 45-50 zile ingrijiri medicale pentru vindecare .
      Totodata, instanta a mai  retinut ca legatura de cauzalitate dintre leziunile traumatice provocate de fapta inculpatului si vatamarea integritatii corporale a partii vatamate este directa.
Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a inculpatului fata de fapta si urmarile acesteia imbraca forma vinovatiei in modalitatea culpei, in sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b din Codul penal, deoarece nu a prevazut rezultatul faptei sale, vatamarea integritatii corporale a partii vatamate desi trebuia si putea sa-l prevada .
    In consecinta, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, instanta a dispus condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa " prev. si ped. de  art. 184 alin. 1, 3 Cod penal .
  La individualizarea judiciara a pedepsei pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatului, instanta a avut in vedere criteriile prevazute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsa, gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana inculpatului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
      In concret, instanta a apreciat ca fapta inculpatului  prezinta un grad de pericol social  relativ ridicat  avandu-se in vedere modalitatea de savarsire a faptei precum si urmarile produse (vatamarea integritatii corporale a partii vatamate care a suferit  leziuni  ce au necesitat 45-50 zile ingrijiri medicale pentru vindecare .
      De asemenea, instanta  a mai retinut ca pe parcursul judecatii inculpatul  a avut o pozitie procesuala corespunzatoare, de recunoastere si regret  a faptei retinute in sarcina sa prin actul de sesizare a instantei.
Fata de aceste considerente, vazand si faptul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, instanta a apreciat ca aplicarea unei pedepse cu inchisoarea orientate spre minimul special prevazut de legea penala pentru infractiunea savarsita, fara retinerea de circumstante atenuante,  este o masura de constrangere, dar si un mijloc de reeducare eficient, raspunzand astfel dezideratelor inscrise in art. 52 Cod penal.
      Fata de aceleasi criterii instanta si-a format convingerea ca reeducarea inculpatului si realizarea integrala a scopului pedepsei  pot fi atinse si prin lasarea in libertate a inculpatului, motiv pentru care, constatand ca sunt indeplinite si celelalte conditii legale,in temeiul dispozitiilor articolului 81 Cod penal a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate inculpatului  pe un termen de incercare  calculat conform dispozitiilor  art.82 Cod penal.
           A  atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si art. 84  Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in caz de savarsire a unei noi infractiuni pe durata termenului de incercare cu consecinta executarii integrale a pedepsei in regim de detentie, alaturi de pedeapsa aplicata pentru noua infractiune sau in caz de neexecutare cu rea credinta a obligatiilor  civile din prezenta sentinta penala.
          Cu privire la latura civila a cauzei, instanta a  retinut ca in cadrul procesului penal s-au constituit parti civile atat partea vatamata cat si unitatile spitalicesti in care aceasta a primit ingrijiri medicale dupa accident.
      Acordarea despagubirilor pentru prejudiciile produse prin infractiune se face in conformitate cu prevederile art. 14 alin. (3) din Codul de procedura penala.
      Astfel, potrivit art. 14 alin. 1 din Codul de procedura penala actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului.
      Potrivit dispozitiilor art. 998 Cod civil orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.
      Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale trebuie sa fie intrunite anumite conditii si anume existenta unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate si a vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.
      Aplicand aceste dispozitii legale la situatia de fapt retinuta in cauza, instanta a constatat indeplinite conditiile necesare pentru angajarea raspunderii civile delictuale, intrucat s-a stabilit existenta faptei ilicite, retinuta din punctul de vedere al legii penale sub aspectul infractiunii de vatamare corporala  din culpa, prejudiciul nu a fost recuperat, exista legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu suferit, respectiv cauzarea unor suferinte fizice si psihice partii vatamate  si s-a stabilit vinovatia inculpatei .
      Avand in vedere ca la data producerii accidentului, autoturismul condus de catre inculpat era asigurat la  S.C. "U. A." S.A., conform politei de asigurare obligatorie de raspundere civila auto seria HV NR 1092504 cu valabilitate de la 01.01.2005-31.12.2005, raspunderea asiguratorului fiind izvorata din efectul legii, urmeaza ca plata daunelor solicitate de partea vatamata si dovedite  sa fie suportate de catre asigurator.
      Astfel, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, modificata si republicata, "asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, in baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.
      Despagubirile se acorda indiferent de locul in care au fost produse accidentele de autovehicule, atat in timpul mersului, cat si in timpul stationarii".
      La data producerii accidentului, respectiv 03.11.2005, erau in vigoare normele ordinului CSA nr. 3108/2004 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule in anul 2005 care  prevede ca asiguratorul are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA.
           Fata de aceste dispozitii legale, care prevad si permit acordarea  de despagubiri pentru vatamare corporala, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial, avand in vedere stabilirea existentei unui prejudiciu moral, asa cum a fost acesta stabilit de catre instanta de judecata, in baza art. 14 si art. 346 Cod procedura penala cu referire la art. 49 din Legea nr.136/1995 a obligat asiguratorul de raspundere civila sa plateasca partii civile despagubiri .
      In ceea ce priveste cuantumului prejudiciului moral cauzat partii vatamate, instanta a  apreciat ca prin fapta inculpatului ce a provocat vatamarea integritatii corporale a partii vatamate, aceasta din urma a suferit un prejudiciu moral afectiv, constand in suferintele psihice ale acesteia.
      Faptul ca partea vatamata a primit ingrijiri medicale, ca a fost internata in spital, in conditiile in care avea in intretinere si ingrijire mai multi copii minori, unul dintre acestia trebuind  alaptat,  a format instantei convingerea ca aceasta a suferit ca urmare a incidentului in care a fost implicata .
      In raport de aceasta consecinta suferita de partea vatamata, in lipsa unui criteriu matematic si obiectiv de stabilire a acestuia, instanta a apreciat ca suma solicitata de partea vatamata, respectiv 10.000 lei este de natura sa compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabila inculpatului si anume suferinta psihica cauzata  de urmarea produsa.
      Cat priveste daunele materiale solicitate (cheltuielile efectuate cu repararea masinii, deplasarea copiilor la scoala si gradinita, laptele pentru minorul pe care nu a putut sa il alapteze) instanta a constatat ca partea vatamata  fie nu a facut dovada despagubirilor solicitate  fie nu sunt justificate.
      Astfel, cu privire la cheltuielile efectuate cu repararea masinii, altele decat cele acoperite de societatea de asigurare, instanta a  constatat ca  societatea de asigurare SC "U. A." S.A., cu sediul in Bucuresti, B-dul Dacia nr. 9, sector 1, in baza politei de asigurare, a achitat  contravaloarea reparatiilor autoturismului marca Renault 19 apartinand partii civile, in cuantum de 4969 lei conform bonului de comanda-chitanta nr. 6186978 din 14.01.2006  emis de SC AUTO CD SERV SRL, partea civila nefacand dovada altor cheltuieli suplimentare.
           Impotriva acestei hotarari, in termenul legal, a declarat recurs, asiguratorul asiguratorului S.C. "U. A." S.A. care a invocat in principal tardivitatea plangerii formulate de partea vatamata, raportat la data la care a avut loc accidentul, respectiv 03.11.2005, plangerea prealabila pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa fiind depusa la organul de urmarire penala la data de 21.02.2006, cu mult peste termenul de 2 luni  prevazut de art. 284 Cod procedura penala;
           Analizand actele si lucrarile dosarului, precum si incheierea de sedinta criticata, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, in limitele si in conditiile prev. de art. 3856 alin. 3 C.p.p., tribunalul a constatat ca recursul asiguratorului este fondat pentru urmatoarele considerente:
      Institutia plangerii prealabile se inscrie ca o exceptie de la principiul oficialitatii prev. de art. 2 alin. 2 Cod procedura penala si consta in posibilitatea oferita de lege persoanei vatamate de a decide daca sesizeaza sau nu organele de urmarire penala in vederea tragerii la raspundere a faptuitorului.
      Declansarea procesului penal a fost lasata, in anumite cazuri, la aprecierea  persoanei vatamate datorita gradului redus de pericol social pe care-l prezinta anumite infractiuni, cum este si cea de vatamare corporala din culpa, prev. de art. 184 Cod penal.
      Conform art. 284 alin.1 Cod procedura penala, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie introdusa in termen de doua luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.
      Prin stabilirea unui termen de 2 luni, calculat potrivit disp. art. 186 Cod procedura penala, legiuitorul da dreptul persoanei vatamate de a solicita tragerea la raspundere a faptuitorului intr-un interval de timp. Ca urmare, in cazul in care persoana vatamata nu cunoaste identitatea faptuitorului in momentul savarsirii faptei, pentru a nu  se ajunge la decaderea acesteia din dreptul de a face plangere, legiuitorul a prevazut un termen care curge din momentul aflarii identitatii sale.
      In aceasta perioada, persoana vatamata ale carei drepturi si interese au fost prejudiciate printr-o fapta penala, in cazul in care autorul ii este cunoscut, poate decide asupra atitudinii pe care o  adopta, respectiv daca uzeaza de dreptul de a sesiza organele judiciare, dat fiind faptul ca o atare situatie juridica este guvernata de principiul disponibilitatii.
      Pe de alta parte, termenul de 2 luni curge si in favoarea faptuitorului, fata de care se poate cere tragerea la raspundere penala numai in limitele acestui interval.
      Termenul de 2 luni pentru introducerea plangerii prealabile, desi este un termen substantial, este supus in ceea ce priveste calcularea si posibilitatea prorogarii sale, normelor cuprinse in Codul de procedura penala pentru termenele procedurale, care asigura o mai buna protectie persoanelor vatamate.
      Pentru a nu pune partile in situatia de a pierde un termen datorita intarzierii inregistrarii corespondentei sosite prin posta, sau a unor imprejurari obiective care impiedica depunerea plangerii personal de catre persoana vatamata, in art. 187 Cod procedura penala se prevede ca actul depus inauntrul termenului prevazut de lege la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca fiind in termen, chiar daca a fost inregistrat dupa expirarea acestuia. Pentru determinarea datei depunerii, serveste ca dovada recipisa oficiului postal.
      In cauza, pe parcursul cercetarii judecatoresti desfasurata la instanta de fond, inculpatul a invocat exceptia de tardivitate a formularii plangerii prealabile, exceptie care a fost respinsa de catre prima instanta prin incheierea de sedinta din data de 12.06.2008, cu motivarea ca, raportat la data de 10.01.2006, data certa la care partea vatamata a luat cunostinta de numele inculpatului, introducerea plangerii prealabile la data de 21.02. 2006 nu este tardiva.
      Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a avut in vedere declaratia partii vatamate din data de 10.01.2006 aflata la fila 19 dosar urmarire penala in care aceasta relateaza imprejurarile in care a avut loc accidentul de circulatie, precum si faptul ca nu doreste ca soferul care a cauzat accidentul sa fie tras la raspundere penala, solicitand doar despagubiri civile reprezentand cheltuieli de spitalizare si c/valoarea pagubelor produse autoturismului.
      Pe aceeasi declaratie apare o completare a partii vatamate din data de 01.03.2006, in sensul ca nu s-a impacat cu soferul vinovat de accident, motiv pentru care va formula o plangere impotriva acestuia, insa isi reafirma dorinta de a se impaca cu acesta, conditionat de achitarea despagubirilor civile.
      La data de 21.02.1006  a fost inregistrata plangerea penala formulata de persoana vatamata impotriva soferului care a produs accidentul pentru infractiunea de vatamare corporala, plangere in cuprinsul careia persoana vatamata face referire la procesul-verbal intocmit de lucratorul de politie la data de 03.11.2005, in care se mentioneaza persoana care se face vinovata de producerea accidentului, respectiv soferul autoturismului Daewoo Tico, care nu s-a asigurat  la schimbarea directie de mers.
      Accidentul de circulatia a avut loc la data de 03.11.2005, pe b-dul Independentei din Iasi, ocazie cu care la fata locului s-au prezentat lucratorii de polite care au intocmit procesul-verbal de constatare din data de 03.11.2005. In cuprinsul acestuia au fost mentionate imprejurarile in care a avut loc accidentul, persoanele implicate, care au fost identificate cu toate datele de stare civila, a fost intocmita schita accidentului, iar a doua zi, la data de 04.11.2005, ambii conducatori auto au dat declaratii pentru obtinerea autorizatiilor de reparatie a autovehiculelor.
      Partea vatamata a suferit leziuni grave, astfel ca a fost transportata la Spitalul Clinic de Urgente Iasi unde i s-a stabilit diagnosticul ,, fractura pol inferior rotula dreapta cu deplasare’’, leziuni care au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de ingrijiri medicale, iar perioada de spitalizare a fost intre 04.11.2005 -14.11.2005.
      Sintagma ,,din ziua in care persoana vatamata a stiut cine e faptuitorul’’ presupune demersuri ale acesteia privind identificarea persoanei pe care o considera vinovata de savarsirea unei infractiuni si nu o atitudine de pasivitate.
      Faptul ca partii vatamate i s-au recomandat 30 de zile de repaus total dupa interventia chirurgicala nu justifica prelungirea termenului legal in care aceasta isi putea manifesta interesul pentru tragerea la raspundere penala a inculpatului, in conditiile in care datele de identificare ale conducatorului auto care a provocat accidentul au fost stabilite imediat, iar martorul C. C., agentul de politie care a intocmit procesul-verbal de cercetare la fata locului, a confirmat faptul ca intre inculpat si familia persoanei vatamate au avut loc mai multe negocieri de impacare care au esuat.
      De altfel, asa cum am precizat deja, conduita procesuala a acesteia a fost oscilanta pe parcursul urmaririi penale, in sensul ca a declarat initial ca nu doreste tragerea la raspundere penala a numitului G. C., solicitand doar cheltuielile de spitalizare si daunele provocate autoturismului, pentru ca ulterior sa formuleze plangere prealabila la data de 21.02.2006, plangere in cuprinsul careia face referire expresa la procesul-verbal de cercetare la fata locului intocmit de organele de politie, in care sunt mentionate datele de stare civila ale numitului G. C.
      Faptul ca persoana vatamata a fost imobilizata la pat, nu poate fi considerat un impediment al exercitarii unui drept procedural in termen, in conditiile in care plangerea prealabila poate fi introdusa si de un mandatar special al persoanei vatamate, in acest caz fiind necesara o procura speciala.
      Nerespectarea de catre partea vatamata a termenului de introducere a plangerii prealabile trebuie sanctionata de instanta conform disp. art. 10 lit. f Cod procedura penala, plangerea urmand a fi considerata tardiv formulata, imprejurare care echivaleaza cu lipsa plangerii, cu consecinta incetarii procesului penal.
      Avand in vedere acordarea cuvenitei semnificatii juridice primului motiv de recurs, cu consecinta casarii integrale a hotararii instantei de fond, apare inutila verificarea celorlalte critici formulate de recurentul asiguratorul S.C. "U. A." S.A.
      In consecinta, in conf. cu disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, tribunalul a admis recursul declarat de asiguratorul S.C. "U. A." S.A., prin reprezentantii legali, a casat integral sentinta penala nr. 1570/24.04.2009 pronuntata de Judecatoria Iasi si a procedat la rejudecarea cauzei, cadru procesual in care, pentru considerentele expuse in cele ce preced, avand in vedere existenta unei cauze care impiedica punerea in miscare a actiunii penale, in temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f Cod procedura penala, a dispus incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prev. de art. 184 alin.1 si 3 Cod penal.