Rejudecarea dupa extradare

Prin sentinta penala nr. 8 din data de 20 ianuarie 2009, pronuntata de Judecatoria Vatra Dornei in dosarul nr. 1407/334/2009, in baza art.5221 C.pr.pen., s-a respins cererea de rejudecare dupa extradare, formulata de petentul A. V. T., fiul lui _, nascut la data de _ in localitatea _., domiciliat in _, in prezent detinut in Penitenciarul Botosani, ca nefondata.
In baza art.1601 C.pr.pen., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca inadmisibila.
A fost obligat petentul sa plateasca statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in esenta ca, prin sentinta penala nr.122 pronuntata in data de 4.04.2007, in dosarul nr.225/334/2007, Judecatoria Vatra Dornei l-a achitat pe inculpatul A. V. T. pentru infractiunea de talharie prevazuta de art.211, alin.2, lit.b) si alin.21, lit.a) C.pen., pentru care a fost trimis in judecata, si a dispus punerea sa in libertate, de indata, intrucat se afla in stare de arest.
Prima instanta care l-a condamnat pe inculpat este Tribunalul Suceava, ca instanta de apel, care prin decizia penala nr.434 pronuntata in data de 5.11.2007, in dosarul nr.225/334/2007, a dispus ca acesta sa execute 6 ani de inchisoare pentru infractiunea de talharie prevazuta de art.211, alin.2, lit.b) si alin.21, lit.a) C.pen., solutie care a fost modificata de Curtea de Apel Suceava, ca instanta de recurs, prin decizia nr.133 pronuntata in data de 17.03.2008, in dosar nr.225/334/2007, in sensul ca inculpatul va executa 5 ani de inchisoare pentru infractiunea pentru care a fost trimis in judecata.
Conform art.5221, alin.1 C.pr.pen. "in cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului", astfel ca, avand in vedere ca legea nu instituie o obligatie in sarcina instantei de a rejudeca automat o cauza doar pentru ca persoana condamnata a fost extradata in vederea executarii pedepsei, o astfel de cerere trebuie analizata in raport de elementele concrete existente in dosarul cauzei, din care trebuie sa reiasa ca cel condamnat nu a avut la cunostinta ca impotriva sa a fost pusa in miscare o actiune penala, nu a avut aparator ales sau din oficiu care sa-i asigure o aparare calificata in fata organelor judiciare, sau, altfel spus, ca impotriva celui condamnat a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca cu incalcarea drepturilor procesuale recunoscute de lege.
In fata organelor de cercetare penala, precum si in fata instantelor de judecata inculpatului A. V. T. (petentul din prezenta cauza) i-au fost respectate toate garantiile procesuale prevazute de lege, fiind asistat de avocat atat pe parcursul urmarii penale (in momentul aducerii la cunostinta a faptei pentru care este cercetat, in momentul cand a dat declaratii, in momentul cand i s-a prezentat materialul de urmarire penala), cat si pe parcursul procesului penal.
Faptul ca petentul a parasit tara dupa ce a fost achitat, nu poate conduce la concluzia ca nu a stiut ca impotriva sa se exercita o actiune penala de tragere la raspundere penala pentru faptele de care era acuzat prin rechizitoriul parchetului care i-a fost adus la cunostinta, avand in vedere declaratia acestuia data in fata instantei (fila 44 din dosarul de fond).
Instanta constata pozitia nesincera a petentului fata de motivele prezentate in cerere si aspectele mai sus mentionate raportate la declaratia data in cauza de fata si inscrisul depus de acesta la dosar.
Astfel desi acesta a sustinut ca a plecat la munca in Slovacia in data de 29.07.2007, din contactul de individual de munca incheiat cu angajatorul slovac rezulta ca petentul a inceput munca in data de 5.05.2008, ceea ce inseamna ca, aproape un an de zile a ales sa se sustraga de la judecata si sa nu se prezinte in fata instantei, desi a fost legal citat, la adresa indicata de acesta in dosarul de urmarire penala.
Conform art.70, alin.4 C.pr.pen. inculpatul este obligat sa instiinteze instanta de judecata, in scris, orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal, in vederea citarii si comunicarii actelor de procedura, in caz contrar urmand a se proceda conform art.177 C.pr.pen., astfel ca petentul nu se poate prevala de propria turpitudine pentru a solicita rejudecarea cauzei pe motiv ca nu a cunoscut ca impotriva sa se continua procesul penal, motiv pentru care instanta, in baza art.5221 C.pr.pen., va respinge cererea de rejudecare dupa extradare, formulata de petentul A. V. T., ca nefondata.
In ceea ce priveste cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar, instanta de fond a respins ca inadmisibila, avand in vedere ca aceasta institutie procesuala este admisibila in cursul urmarii penale si al judecatii, conform prevederilor art.1601 si urm. C.pr.pen., ori, conform celor mai sus mentionate, cererea de rejudecare formulata de petent a fost respinsa ca nefondata, iar petentul se afla in executarea pedepsei stabilite prin decizia nr.133 pronuntata in data de 17.03.2008, in dosar nr.225/334/2007 de Curtea de Apel Suceava.. 
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal petentul A. V. T., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand desfiintarea sentintei si pe fond admiterea cererii de rejudecare, motivat de faptul ca nu  s-a aflat in tara la data judecarii cauzei, precum si admiterea cererii de liberare sub control judiciar.
  Analizand apelul prin prisma motivelor invocate, precum si cauza sub toate aspectele de fapt si de drept, conform dispozitiilor art. 371, 378 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, Tribunalul constata ca prima instanta a facut o analiza riguroasa si temeinica a cererii formulata de catre petentul-condamnat, intemeiata in drept pe disp. art. 5221 Cod procedura penala astfel ca, raportandu-se la reglementarile aici inscrise, a pronuntat o solutie corecta, facand o motivare bine argumentata, cu observarea tuturor elementelor circumscrise ariei de interes vizate intr-o astfel de procedura, la care Tribunalul achieseaza.
In completarea celor expuse de instanta de fond, instanta de control judiciar va puncta cateva aspecte functie de criticile aduse de catre petentul-condamnat. Asadar, pentru inceput se evidentiaza ca pentru admisibilitatea unei cereri de rejudecare intemeiata in drept pe prevederile art. 5221 Cod procedura penala se cer a fi indeplinite  trei conditii esentiale, respectiv: persoana condamnata sa formuleze cerere de rejudecare adresata instantei care a judecat intr-un prin grad de jurisdictie fondul pricinii, persoana in cauza sa fi fost judecata si condamnata in lipsa si sa se fi cerut extradarea persoanei condamnate.
Din perspectiva acestor conditii legale nu poate fi sustinut in speta ca inculpatul a fost judecat in lipsa, in conditiile in care a fost prezent la judecata la prima instanta si in cursul urmaririi penale, a dat si declaratii, fiind chiar arestat preventiv in cauza. De asemenea, desi inculpatul a fost achitat de prima instanta, parasirea teritoriului tarii a fost un act voluntar in conditiile in care nu putea ignora caracterul nedefinitiv al sentintei si continuarea procesului penal.
Dreptul persoanei extradate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restrictionat in cazurile in care judecata in lipsa este consecinta renuntarii voluntare din partea acuzatului la dreptul de a fi prezent in instanta pentru a-si face apararile. Astfel, acest drept al inculpatului la redeschiderea procedurii este recunoscut doar in conditiile in care el a lipsit de la judecarea cauzei din motive dincolo de vointa sa, cauze de forta majora sau alte motive intemeiate (a se vedea cauzele Colozza vs. Italia, Demebeikov vs. Bulgaria, Medenica vs. Elvetia, Sejdovic vs. Italia etc.). Daca nu sunt indeplinite aceste conditii se poate vorbi de o conduita procesuala culpabila a persoanei extradate, care nu poate fi invocata in sustinerea cererii de rejudecare, conduita neprotejata de prevederile art. 34 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala si Conventia pentru extradare.
Sub aspectul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Tribunalul constata ca in sistemul codului roman de procedura penala aceasta institutie opereaza in cazul invinuitului sau inculpatului arestat preventiv, iar in speta petentul se afla in executarea unui mandat emis in baza unei hotarari definitive. In consecinta, in mod corect a procedat prima instanta la respingerea cererii ca inadmisibila.   
Pentru aceste motive, in baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p. tribunalul va respinge apelul declarat de inculpatul apelant A. V. T. impotriva S.p.8 din 20.01.2010, ds.1407/334/2009 al Judecatoriei Vatra Dornei, ca nefondat.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obliga inculpatul apelant A. V. T. la plata sumei de 300 lei catre stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 200 lei reprezentand onorariu avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justitiei in fondul Baroului Suceava).