3. Cheltuieli deductibile - conditii

3. Cheltuieli deductibile - conditii

92 IMPOZITE SI TAXE
Sentinta civila nr.1479/9.11.2010 pronuntata in dosarul nr.8517/63/2010

Prin sentinta civila nr.1479/9.11.2010 pronuntata in dosarul nr.8517/63/2010, a fost admisa in parte contestatia formulata de reclamanta, criticile acesteia referitoare la caracterul deductibil al anumitor cheltuieli fiind apreciate intemeiate.
Motivele invocate de reclamanta au fost urmatoarele:
1.Cu privire la controlul fiscal pentru anul 2005, organul de inspectie fiscala a calculat ca venituri in plus suma de 17.793 lei pe motiv ca nu s-a prezentat chitantierul DJVPL de la nr. 06566001; la 06566050 stabilindu-se venituri suplimentare pe baza mediei veniturilor pe anul 2005.
Desi cabinetul a dovedit ca chitantierul respectiv nu a fost folosit prezentand la solicitarea organului fiscal si contractele de asistenta juridica pe anul 2005, precum si faptul ca a fost declarat nul si pe cale de consecinta nu s-a incasat in plus fata de contracte nicio suma in afara celor prezentate pentru verificare, in mod abuziv au fost retinute ca venituri suma de 17.793 lei, fara a exista o baza legala si reala de majorare a veniturilor.
Cabinetul a respectat dispozitiile art. 28 din ordinul 1714/2005 si a declarat nul chitantierul respectiv. Organul fiscal nu a facut dovada ca de pe acel chitantier au fost folosite chitante de catre cabinetul de avocatura.
2.Desi cabinetul a facut dovada cu documente justificative, in mod arbitrar si fara nicio baza legala, organul fiscal a considerat ca nu reprezinta cheltuieli deductibile urmatoarele: Un DVD achizitionat cu factura nr. 9786893 din 21.10.2005, chitanta nr. 8875608/21.10.2005 - la rubrica cumparator este inscris Cabinetul de avocatura, suma fiind de 420 Ron. Tamplarie PVC echipata cu geam termopan in suma de 4788 Ron achizitionata cu factura nr. 9232586/21.07.2005 si certificatul de garantie nr. 18/21.07.2005; precum si cu chitantele 1655363/5.07.2005 pentru 1000 lei si nr. 1655375/21.07.2005 pentru 3788 lei, prestator fiind SC Lookstar SRL (care cuprind si contravaloarea manoperei).
     Organul fiscal a motivat ca aceste bunuri sunt utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale, precum si faptul ca nu exista deviz de lucrari.
3.In raportul de inspectie fiscala se retine o data ca cheltuielile reprezentand tamplarie PVC furnizor Lookstar SRL nu sunt inregistrate in patrimoniul cabinetului, iar ia "cheltuieli tamplarie PVC - aceeasi factura, dar trecuta aiurea de organul fiscal furnizor Orinocco SRL sustine ca s-a facut inregistrare dubla.
Organul fiscal nu a tinut cont de prevederile din contractul de comodat unde se precizeaza ca la data incetarii lui imbunatatirile efectuate de cabinet se vor restitui de catre proprietar.
4.Telefonul Samsung E 720 a fost achizitionat cu banii cabinetului si folosit pentru cabinet si ca atare inscris in patrimoniul cabinetului.
            Organul fiscal nu a dovedit ca, cabinetul ar fi avut alt aparat telefonic mobil si este imposibil de crezut ca activitatea unui cabinet de avocatura se poate desfasura fara existenta unui telefon mobil.
5.Organul fiscal nu a luat in considerare nici contractul de comodat incheiat in anul 2000 pe o perioada de 10 ani.
Acest contract a fost acceptat de organul fiscal ce a efectuat verificarea pe 1999 - 2003, dar desi este vorba de acelasi contract de comodat, domnul Casangiu si Marin Marian nu au mai vrut sa-l recunoasca.
Ca atare cei doi nu au recunoscut ca deductibile cheltuielile facute cu tamplaria PVC folosita pentru sediul cabinetului cat si produsele Ceralux reprezentand lacul folosit pentru igienizarea parchetului din cabinet.
Face precizarea ca sediul cabinetului este la apartamentul 7, iar in acelasi imobil familia contribuabilului are un apartament la nr. 2.
 6.Lucrarile efectuate au fost facute in scopul functionarii optime a cabinetului. Cheltuieli cu produse Ceralux, in suma de 199 Ron, achizitionate de cabinet de la SC Ceralux SRL cu bonul de casa din 22.03.2005, in care sunt aratate produsele dupa denumire au fost considerate nedeductibile cu motivarea ca nu se pot identifica ce bunuri sau materiale reprezinta si nu s-a eliberat factura.
Pe bonul de casa este trecuta denumirea produselor, pretul, unitatea de unde au fost cumparate cat si adresa, ceea ce dadea posibilitate organului fiscal sa verifice autenticitatea bonului.
Se poate observa ca aceste cheltuieli au fost inlaturate abuziv, nu sunt cheltuieli exagerate si extravagante, ci doar cheltuieli strict necesare pentru cabinet.
7.Pentru anul 2006, consilierul fiscal a adaugat la veniturile realizate care au rezultat din verificarea atat a chitantierelor cat si a contractelor de asistenta juridica inca 50 de chitante in valoare de 25538 lei, chitante cuprinse in chitantierul DJWLA de la nr. 06956451 la nr. 06956500 care nu a fost folosit si care conform art. 28 din ordinul 1714/2005 a fost declarat nul. Organul fiscal nu a facut dovada ca pe acest chitantier s-au incasat sume de catre cabinet, lucru care nu era posibil atata timp cat nu exista contracte de asistenta juridica.
Cu alte cuvinte, organul fiscal a incarcat veniturile cabinetului in mod artificial cu suma de 25538 lei. Ca venituri nedeductibile organul fiscal a considerat in mod nejustificat urmatoarele cheltuieli efectuate si dovedite cu documente justificative de cabinetul de avocatura. Cheltuieli reprezentand cartele valorice in suma de 3229,52 Ron, apreciind fara dovada ca au fost folosite pentru uzul personal sau al familiei.
8.Cartelele valorice au fost folosite in interesul cabinetului pentru activitatea acestuia, fiind de notorietate faptul ca activitatea de avocatura nu se poate realiza in lipsa telefonului. Cartelele au fost dovedite cu bonuri fiscale.
      Potrivit deciziei nr. 116/3 februarie 2006 a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, art. 1 alin 2 se arata ca in raporturile cu organele fiscale, avocatul si forma de exercitare a profesiei au obligatia de pastrare a secretului convorbirilor telefonice efectuate in interes profesional, iar in alin 3 se stipuleaza ca in raporturile cu organele fiscale si pentru deductibilitatea cheltuielilor privind cheltuielile telefonice, se prezuma ca toate convorbirile telefonice efectuate prin utilizarea unei cartele telefonice sunt afectate in interesul profesiei.
9.Cheltuielile inregistrate sub denumirea de "contract de comodat" in suma de 12000 lei au fost inlaturate cu aceeasi argumentare ca si pentru anul 2005. Au fost considerate cheltuieli nedeductibile si suma de 1000 lei reprezentand lucrari cabinet, desi am facut dovada cu chitanta nr. 1655749/26.07.2006 emisa de SC Lookstar SRL;
10.Au fost considerate cheltuieli nedeductibile si sumele de 331,93 lei si 769 lei reprezentand contravaloarea unor mici piese de mobilier, canapea si fotolii (factura nr. 8905057/7august 2006 si factura in suma de 769 lei nr. 4781742/11 august 2006 achizitionate cu chitantele nr. 7999053/2006 si nr. 6111124 din 11.08.2006 pentru cabinet si bunuri incluse in patrimoniul cabinetului; Suma de 365,28 lei - bon fiscal nr. 150/30 august 2006 reprezentand placa polic - cu toate datele de identificare, suma considerata nedeductibila cu aceeasi motivare ca la celelalte sume inlaturate.
S-a precizat ca mobilierul si lucrarile au fost efectuate in scopul functionarii in conditii optime si civilizate a cabinetului; ca valoarea achizitiilor nu este exagerata, nu au fost achizitionate produse de valori exorbitante si de lux pentru a fi pusa la indoiala destinatia si utilitatea acestora.
11.Pentru anul 2007 in mod nelegal organul fiscal nu a dedus cartele valorice in suma de 1574,68 lei desi acestea au fost achizitionate pentru telefonul mobil al cabinetului si folosite in scopul activitatii acestuia si trebuiau deduse in conformitate cu deciziei nr. 116/3 februarie 2006 a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania.
            In privinta cheltuielilor nededuse in suma de 12000 lei privind contractul de comodat, argumentarea este aceeasi ca pentru anii precedenti.
            Fata de aceste motive legale, organul fiscal in mod incorect nu a dedus suma de 13.574,68 lei, influentand in acest fel baza de calcul al impozitului.
Cu privire la diferentele de impozit, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora prin decizia de impunere, conform art. 9 din ordinul Presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 713/2004.
De mentionat ca in afara de decizia de impunere contestata, organul fiscal nu a comunicat in perioada 2005 - 2007 vreo alta decizie prin care sa i se aduca la cunostinta ca ar mai avea de plata diferente de impozit.
12.Organul fiscal nu a respectat nici dispozitiile art. 83 alin 4, art. 86 C pr. fiscala si nu a emis deciziile de impunere pentru cabinet conform legii.
Astfel: cabinetul a prezentat registrul de inventar conform legii si faptul ca inspectorul fiscal nu a calculat si dedus amortismente la obiectele de inventar rezulta ca in mod corect a fost tinut acest registru. Cabinetul nu era obligat sa efectueze inventarierea anuala a patrimoniului. Organul fiscal face confuzie intre natura juridica a cabinetelor de avocatura si societatile comerciale infiintate in baza Legii 31/1990. De asemenea, cabinetele de avocatura nu au fise de magazie ca societatile comerciale, ci au un registru (caiet) avizat de finantele publice in care sunt inserate chitantierele achizitionate de cabinet.
Cu privire la chitantierele mentionate ca neprezentate, in realitate au fost trei chitantiere si nu patru cum mentioneaza inspectorul fiscal, chitantiere pentru care avea dovada legala ca au fost nefolosite si declarate nule.
Inserarea cu creionul in registrul de incasari si plati s-a facut doar la stabilirea calculului pe luni a veniturilor si cheltuielilor in scopul de a nu aparea stersaturi sau modificari in urma controlului, putand fi corectate mai usor.
13.Referitor la capitolul V - discutia finala cu contribuabilul, a facut precizarea ca in mod tendentios si impotriva dispozitiilor legale, am fost chemat la sediul fiscal fie in ziua in care am primit comunicarea prin posta, dar la o ora anterioara comunicarii, fie sa fie prezent cu o zi anterioara celei in care am primit comunicarea.
Afirmatia este nu numai tendentioasa, dar si facuta cu rea - credinta intrucat organul fiscal avea posibilitatea contactarii telefonice, avand date telefoanele de contact.
Astfel prin adresa nr. 53131/20.06.2008 cu AR nr. 62985 a fost chemat reclamantul la camera 205 in data de 23 iunie 2008, ora 9, iar posta i-a adus scrisoarea pe 23.06.2008, ora 13:30; invitatia cu nr. 52971/18.06.2008 cu AR nr. 62696 pentru data de 20.06.2008 ora 9:00 a ajuns pe data de 20,06.2008, ora 11:00; adresa nr. 62730/18.07.2008 cu AR nr. 4342 prin care a fost chemat pentru data de 21 iulie 2008, ora 9:30 a ajuns pe 22 iulie 2008, ora 9:50. Alte instiintari nu au mai fost primite. Aceste aspecte pot fi dovedite prin adresa nr. 252/22.08.2008 emisa de Directia Operationala Serviciul Servicii Postale.
Datorita acestor manevre, organul de control a privat pe reprezentantul cabinetului de dreptul de a fi informat cu privire la desfasurarea controlului si de a face apararile necesare.
Concluziile raportului de inspectie fiscala au condus la emiterea deciziei de impunere nr.69705/29 iulie 2008, impotriva careia s-a formulat contestatie la organul fiscal ierarhic superior.
Contestatia a fost respinsa prin decizia nr.100/21 iunie 2010, dupa ce, in prealabil, a fost suspendata solutionarea prin decizia 43/2009, pana la solutionarea laturii penale.
In drept - a invocat prevederile Legii contenciosului administrativ si OG 92/2003.
Legal citate, paratele nu au formulat intampinare, dar au depus actele ce au stat la baza deciziilor contestate.
A fost atasat dosarul nr.14603/63/2009.
In motivarea sentintei, instanta a retinut:
Urmare a verificarii impozitului pe venit aferent perioadei 01.01.2005 - 31.12.2007, organele fiscale, respectiv A.F.P. Craiova si D.G.F.P. Dolj, au intocmit raportul de inspectie fiscala nr. 69704/29.07.2008, procesul-verbal nr.66100 din 25.07.2008 si decizia de impunere nr. 69705 din 29.07.2008.
S-a stabilit in sarcina reclamantului un impozit pe venit in suma totala de 16699 lei si accesorii in suma de 4460 lei.
Decizia de impunere a fost contestata la organul fiscal ierarhic superior, contestatia fiind respinsa prin decizia nr.100/21 iunie 2010 emisa de DGFP Dolj.
Reclamantul a contestat actele intocmite si suma stabilita cu titlu de impozit, sustinand ca, in mod nelegal, organul fiscal nu a apreciat ca deductibile anumite cheltuieli.
Apararile reclamantului sunt intemeiate doar in parte, pentru urmatoarele argumente:
Potrivit art. 48 alin.4 din L. 571/2003 privind codul fiscal, principalele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse, sunt:
a. sa fie efectuat in cadrul activitatilor desfasurate in scopul realizarii venitului, justificate prin documente;
b. sa fie cuprinse in cheltuielile exercitiului financiar al anului in cursul caruia au fost platite;
c. sa respecte regulile privind amortizarea.
Totodata potrivit art. 48 alin.7 lit. a din acelasi act normativ, nu sunt cheltuieli deductibile sumele sau bunurile utilizate de contribuabili pentru uzul personal sau al familiei sale.
Potrivit art.37 din Normele de aplicare "se admit la deducere numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, astfel cum rezulta din evidentele contabile, cu respectarea dispozitiilor art.48 alin.4-7 Cod fiscal. Conditiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri pentru a putea fi deduse sunt: sa fie efectuate in interesul direct al activitatii; sa corespunsa unor cheltuieli efective si sa fie justificate cu documente, sa fie cuprinse in cheltuielile exercitiului financiar al anului in cursul caruia au fost platite".
Fata de aceste dispozitii, apararile reclamantului referitoare la cheltuielile aferente contractului de comodat, sunt intemeiate; se retine ca, intre reclamant in calitate de comodatar si PV si D in calitate de comodanti s-a incheiat un contract de imprumut de folosinta (fila 50,51) potrivit caruia apartamentul situat in strada Fagaras, bl. D 18, sc.1, et.1, ap.7, jud. Dolj,  urma sa fie imprumutat reclamantului cabinet individual de avocatura in vederea desfasurarii activitatii de asistenta juridica.
Spatiul imprumutat constituie sediul formei de exercitare a profesiei de avocat, fiind necesar activitatilor pe care le implica exercitarea avocaturii, respectiv desfasurarea corespunzatoare a consultatiilor juridice acordate.
Avand in vedere scopul incheierii contractului (pentru realizarea veniturilor in interesul direct al activitatii), dovedirea cu documente (contractul depus), faptul ca sunt cuprinse in exercitiul financiar al anului in cursul caruia au fost platite (organul fiscal retine in raportul de inspectie ca aceste cheltuieli apar inregistrate in evidenta contabila) instanta apreciaza ca aceste cheltuieli, aferente spatiului, reprezentand uzura lunara a bunului imprumutat, sunt deductibile din punct de vedere fiscal, fiind indeplinite cerintele art. 48 alin.4 din L. 571/2003.
Organul fiscal a apreciat ca nu sunt deductibile, invocand art.37 lit.b din Norme, aratand ca nu sunt cheltuieli efective, si art.15 din OMFP 1040/2004, potrivit cu care documentele care stau la baza inregistrarilor in evidenta contabila in partida simpla pot dobandi calitatea de document justificativ doar in cazurile in care furnizeaza toate informatiile prevazute de normele legale in vigoare.
Aprecierile organului fiscal in sensul ca nu ar fi cheltuieli efective sunt subiective, atata timp cat reclamantul s-a obligat, printr-un contract valabil incheiat sa achite lunar uzura bunului imprumutat, si pentru ca plata se face catre persoane fizice, nu exista posibilitatea materializarii platii prin emiterea unei facturi sau chitante; pe de alta parte, documentul care justifica aceste cheltuieli este contractul de comodat (care ofera toate informatiile prevazute de normele legale in vigoare - pct.2 din Anexa 1 la OMEF 3512/2008).
Mai mult, art.38 din Norme prevad ca sunt cheltuieli deductibile cele cu functionarea si intretinerea, aferente bunurilor ce fac obiectul unui contract de comodat, potrivit intelegerii din contract. Chiar daca contractul de comodat este prin esenta gratuit, nimic nu se opune ca partile sa stabileasca o suma da bani reprezentand uzura lucrului; iar aceasta suma poate fi asimilata din punct de vedere fiscal unei cheltuieli cu intretinerea bunului, pentru ca reprezinta o concretizare a obligatiei de predare a bunului in starea in care a fost predat.
In privinta dovedirii cuantumului cheltuielilor aferente comodatului, desi s-a solicitat in mod expres reclamantei sa justifice sumele inregistrate, se retine ca reclamanta a depus doar contractul de comodat.
Cum in contract se stabileste uzura bunului la suma de 80 lei lunar, rezulta ca doar suma de 960 lei/an este justificata drept cheltuiala cu spatiul aferent activitatii.
In concluzie, instanta a apreciat ca suma de 960 lei/an, cu titlu de cheltuieli cu spatiul necesar activitatii, este deductibila aceasta suma va fi adaugata la cheltuieli, atat in 2005, cat si in 2006 si 2007, conducand la micsorarea venitului net.
Si apararea reclamantei privind suma de 430 lei (DVD si caseta) este intemeiata.
Organul fiscal a apreciat ca aceste bunuri sunt destinate uzului personal al contribuabilului.
Instanta retine ca aceste bunuri corespund unor cheltuieli efective, sunt justificate de documente (factura si chitanta retinute in raportul de inspectie fiscala, pe care la rubrica cumparator este trecut cabinetul de avocatura), apar inregistrate in evidenta contabila, iar indeplinirea acestor conditii prezuma scopul achizitionarii, respectiv in interesul activitatii, mai ales ca este aceste bunuri ar putea fi folosite pentru inregistrarea unor convorbiri (eventual cu clientii), inregistrarea unor emisiuni de interes profesional, stocarea unor informatii, activitati care nu sunt in mod evident incompatibile cu activitatea reclamantului.
Fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 48 alin.4 din L. 571/2003, urmeaza ca si aceasta suma, de 430 lei, sa fie apreciata drept cheltuiala deductibila pe anul 2005.
Celelalte aparari ale reclamantului sunt nefondate.
In privinta sumei de 4788 lei (cheltuieli cu tamplaria PVC, inregistrata de 2 ori, ca urmare a inregistrarii facturii si separat a chitantelor), se retine ca a fost efectuata cu spatiul necesar activitatii, spatiu care apartine unor persoane fizice, prin urmare nu se regaseste in patrimoniul reclamantului; aceste bunuri au devenit imobile prin destinatie si deci apartin proprietarului; cum reclamantul nu s-a obligat prin contract la efectuarea acestor cheltuieli, le poate recupera de la proprietarul caruia ii profita.
Un argument in plus pentru faptul ca nu sunt deductibile se regaseste chiar in contractul de comodat invocat de reclamant, in care se prevede ca obligatie in sarcina proprietarului comodant aceea de a restitui reclamantului comodatar contravaloarea imbunatatirilor efectuate de comodatar pentru desfasurarea activitatii prevazute in contract (art.4).
Iata deci ca reclamantul are dreptul de a recupera suma cheltuita cu tamplaria de la comodant, astfel ca nu se justifica inregistrarea acestei sume la cheltuieli deductibile.
Nici cheltuielile cu telefonul mobil nu sunt deductibile (1889 lei); din inscrisul de la fila 58 , (dosar atasat) reiese ca a fost achizitionat de numitul PV; prin urmare nu se justifica inregistrarea acestei cheltuieli in evidenta contabila a cabinetului de avocatura; pentru aceleasi considerente nu sunt deductibile nici cheltuielile cu mobilierul (1100 lei-filele 67,68,69, facturi si chitante emise pe numele unei persoane fizice); suma de 155,9 lei cheltuieli cu intretinerea pentru o alta adresa decat sediul cabinetului; suma de 1000 lei, lucrari la sediu, fila 66, cu chitanta de plata pe numele unei persoane fizice;
Cheltuielile cu placa polic (fila 70) si produse ceralux (fila 59) sunt justificate doar prin bonuri de casa, iar aceste documente nu sunt justificative, din punct de vedere fiscal. Potrivit OMF 1714/2005, modificat prin OMF 293/2006 "bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale vor fi folosite numai ca documente de inregistrare a platilor in Registrul de casa". Nefiind indeplinita conditia prevazuta de art.48 alin.4 lit a din legea 571/2003, nu sunt cheltuieli deductibile.
In ceea ce priveste sumele inregistrate cu achizitionarea cartelelor telefonice, de asemenea nu indeplinesc conditiile prevazute de art.48 alin.4 lit a din legea 571/2003; actele depuse nu putut conduce la concluzia ca au fost folosite pentru activitatea desfasurata, si nici macar la prezumtia ca au folosit acestui scop, atata vreme cat nu s-a dovedit macar existenta in patrimoniul cabinetului a vreunui aparat de telefonie mobila.
Potrivit deciziei nr. 116 din 03.02.2006 a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (fila 43), invocata de reclamant, in raporturile cu organele fiscale si pentru stabilirea deductibilitatii cheltuielile privind convorbirile telefonice, se prezuma ca, toate convorbirile telefonice efectuate de la un telefon apartinand unei forme de exercitare a profesiei, ori prin utilizarea unei cartele telefonice achizitionate de forma de exercitare a profesiei, sunt efectuate in interesul profesiei.
Aceasta prezumtie nu poate fi aplicata intrucat decizia prevede ca si conditii de aplicare a prezumtiei fie existenta unui telefon apartinand unei forme de exercitare a profesiei, fie cartele achizitionate de cabinet, conditii care nu au fost dovedite in speta.
Referitor la sumele calculate de organul fiscal ca venituri suplimentare, urmare a neprezentarii de catre reclamanta a trei chitantiere, se constata ca de asemenea sunt justificate.
Reclamanta s-a aparat in sensul ca aceste chitantiere nu au fost folosite, fiind declarate nule.
Sustinerile nu sunt dovedite.
Se constata ca pentru anul 2005, reclamantul nu a prezentat chitantierul seria DJ VPL de la 06566001 la 06566050; iar pentru anul 2006 - chitantierul DJ WLA de la 06956451 la 06956500.
Din inscrisul depus de reclamanta in acest sens reiese ca a declarat pierderea urmatoarelor chitantiere nefolosite DJ UTL 06566050, DJ WEA 06956401, DJ WEA 06956451.
Nu numai ca anuntul reclamantei a fost dat la 16 iulie 2008, deci dupa ce s-a dispus efectuarea controlului fiscal (aspect recunoscut chiar de reclamant in cererea introductiva), dar nici macar nu se refera la chitantierele solicitate de organul fiscal, ci se refera la 3 chitante care oricum nu fac parte din chitantierele solicitate.
Prin urmare, in mod corect s-a procedat la estimarea veniturilor nedeclarate, folosind ca baza de calcul veniturile obtinute in anul respectiv.
Apararea referitoare la amenda retinuta in raportul de inspectie fiscala este ramasa fara obiect, din moment ce ea nu se regaseste in decizia de impunere.
Sustinerile potrivit carora nu a fost instiintat despre data si locul discutiei finale sunt reale insa nu atrag anularea actelor contestate, intrucat reclamantul a avut posibilitatea de a formula aparari, de a da explicatii si a depune acte justificative atat pe parcursul derularii procedurii administrative, cat si in fata instantei.
In ceea ce priveste art.22 C.pr.pen, acesta nu este incident in cauza, intrucat stabilirea ca anumite fapte nu au caracter infractional, nu exonereaza contribuabilul de obligatiile sale fiscale.
Contestatia formulata impotriva deciziei nr.43/2009 va fi respinsa, ca ramasa fara obiect, de vreme ce si-a produs efectele (de suspendare a solutionarii contestatiei administrative), solutionarea fiind reluata si finalizata prin emiterea deciziei nr.100/21 iunie 2010.
Pentru argumentele expuse, retinand ca doar sumele aferente contractului de comodat, respectiv 2880 lei (960 lei/an reprezentand uzura bunului) si cea de 430 lei (contravaloarea unui DVD si caseta) sunt cheltuieli deductibile, urmeaza sa fie admisa in parte contestatia formulata si, pe cale de consecinta, sa fie anulate decizia nr.100/21.06.2010 emisa de DGFP, decizia de impunere 69705/29 iulie 2008 si raportul de inspectie fiscala 69704 doar in privinta acestor sume, pe care in mod nejustificat organul fiscal le-a apreciat ca fiind nedeductibile.
Vor fi mentinute restul dispozitiilor deciziei de impunere.
Sentinta a devenit irevocabila prin respingerea recursului.