Revizuire. Invocarea unor motive care au facut obiectul recursului

Revizuire. Invocarea unor motive care au facut obiectul recursului
Codul de procedura fiscala - art. 210 si urm.
Codul de procedura civila - art. 322 pct. 2
Legea nr. 554/2004 - art. 21 alin. (2)

      Cererea de revizuire nu poate fi intemeiata pe motive care au fost cuprinse in cererea de recurs.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia contencios administrativ si fiscal,
Decizia civila nr. 1310 din 28 septembrie 2011, R.O.
      
      Prin decizia civila nr. 1310/28.09.2011 pronuntata in dosarul nr. 688/59/2011 Curtea de Apel Timisoara a respins cererea de revizuire formulata de revizuientul, persoana fizica, impotriva deciziei civile nr. 116/27.01.2011 pronuntata in dosarul nr. 456/108/2010 al Curtii de Apel Timisoara, in care s-a admis recursul declarat de parata A.F.P. Arad impotriva sentintei civile nr. 1123/2010 pronuntata de Tribunalul Arad cu consecinta respingerii actiunii reclamantului revizuient.
      Curtea a retinut ca revizuientul a motivat cererea de revizuire pe dispozitiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.  si ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, texte conform carora "revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri: (_)
      2. daca s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut".
      Curtea a retinut, totodata, ca art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 are urmatorul continut:
      (1) "Impotriva solutiilor definitive si irevocabile pronuntate de instantele de contencios administrativ se pot exercita caile de atac prevazute de Codul de procedura civila.
      (2) Constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotararilor ramase definitive si irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata. Cererea de revizuire se introduce in termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrata de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivata a partii interesate, in termen de 15 zile de la pronuntare. Cererea de revizuire se solutioneaza de urgenta si cu precadere, intr-un termen maxim de 60 de zile de la inregistrare".
      Cu privire la motivul de revizuire intemeiat pe dispozitiile art. 322 pct. 2 din Codul de procedura civila, Curtea a observat, ca si Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala, in decizia nr. 6578 din 11 octombrie 2007, ca motivul de revizuire fundamentat pe dispozitiile art. 322 pct. 2 din Codul de procedura civila se refera la pronuntarea instantei asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nepronuntarea acesteia asupra unui lucru cerut ori pronuntarea peste ceea ce s-a cerut.
      Textul vizeaza inadvertentele dintre obiectul pricinii supus judecatii si ceea ce s-a pronuntat desi nu s-a cerut (extra petita), nu s-a pronuntat desi s-a cerut (minus petita) si s-a dat mai mult decat s-a cerut (plus petita). Punctul 2 al art. 322 C. proc. civ. este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecatii si nu de examinarea legalitatii hotararii prin intermediul motivelor de recurs.
      In sensul acestui text, prin "lucru cerut" se intelege numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia si au stabilit obiectul pricinii supus judecatii, care se reflecta in dispozitiv. Asadar, textul art. 322 alin. (1) pct. 2 Codul de procedura civila vizeaza inadvertentele dintre obiectul pricinii supuse judecatii si ceea ce instanta a hotarat, fiind vizat obiectul cererii iar nu temeiurile acesteia sau mijloacele de aparare.
      De pilda, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut in hotararea anterior mentionata, ca pronuntarea solutiei casarii hotararii recurate si nu cea a modificarii, cum a cerut recurentul, nu se incadreaza in "lucru cerut", neputandu-se identifica obiectul pricinii fixat de parte cu controlul judiciar asupra hotararii pronuntate.
      Avand in vedere aceste repere teoretice, Curtea a retinut ca solutionarea cauzei pe baza unor exceptii procesuale care nu au fost invocate prin cererile de recurs nu se incadreaza in notiunea de "lucru cerut", pentru a se putea retine o depasire de catre instanta de recurs a cadrului pretentiilor deduse judecatii.
      Prin urmare, Curtea a retinut ca acest motiv de revizuire nu este intemeiat.
      Cu privire la motivul de revizuire intemeiat pe dispozitiile art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a retinut ca acesta impune constatarea incalcarii dreptului Uniunii Europene prin hotararea a carei revizuire se solicita.
      Curtea a observat ca revizuientul critica faptul ca instanta de recurs a incalcat dispozitiile incheierii prin care instanta de fond a respins exceptia de nelegalitate a deciziei de calcul a taxei de poluare pe considerentul ca aceasta decizie nu este un act administrativ.
      Curtea a observat ca instanta de recurs a retinut, intr-adevar, ca decizia de calcul a taxei de poluare este act administrativ si a considerat ca actiunea in restituirea taxei de poluare este inadmisibila, intrucat reclamantul nu a formulat o contestatie impotriva deciziei de calcul a taxei, in conditiile prevazute de art. 210 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala.
      Curtea a observat ca reclamantul a adus la cunostinta instantei de recurs argumentele sale si ca aceasta le-a avut in vedere la pronuntarea hotararii a carei revizuire se solicita.
      Or, revizuirea presupune invocarea unor imprejurari noi, care nu au putut fi aduse la cunostinta instantei care a pronuntat hotararea a carei revizuire se solicita din motive independente de vointa partii. Asadar, in cazul revizuirii, hotararea nu este criticata in raport cu materialul probator din dosarul existent la data pronuntarii hotararii respective, ci numai pe baza unor imprejurari  noi, necunoscute de instanta la momentul pronuntarii hotararii a carei revizuire se solicita.
      Curtea a amintit, astfel ca si in cazul de revizuire prevazute de art. 322 punctul 7 Codul de procedura civila - respectiv in cazul contrarietatii de hotarari - una din conditiile de admisibilitate a revizuirii este aceea ca in al doilea proces sa nu se fi invocat exceptia puterii de lucru judecat sau, daca a fost invocata, sa nu se fi discutat aceasta exceptie. Daca in al doilea proces prima hotarare a fost invocata, iar instanta a respins exceptia puterii de lucru judecat, partea nu mai poate reitera aceasta exceptie pe calea revizuirii, deoarece se opune insasi puterea de lucru judecat asupra rezolvarii date exceptiei procesuale respective. Solutia se impune si pe considerentul ca, daca revizuirea ar fi admisibila, ar insemna ca instanta sesizata cu cererea de revizuire sa nu se limiteze doar la anularea celei din urma hotarari, ca sa examineze si modul de rezolvare a exceptiei puterii de lucru judecat, cu alte cuvinte sa exercite un control judiciar, care insa nu se poate realiza prin intermediul revizuirii.
      In acest context, Curtea a subliniat ca admiterea revizuirii depinde de intrunirea motivelor prevazute de lege in acest sens, si ca fiind in discutie o cale de atac extraordinara, prin care se aduce atingere efectelor unei hotarari judecatoresti irevocabile, interpretarea motivelor care atrag admiterea revizuirii, a conditiilor de admisibilitate si rejudecarea cauzei trebuie facute in mod restrictiv.
      Curtea a subliniat, totodata, ca rejudecarea unei cauze in privinta careia s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca irevocabila aduce atingere unui alt principiu reglementat de Conventia europeana a drepturilor omului, respectiv principiului securitatii juridice, astfel cum a fost consacrat prin hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului.
      Prin hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999, data in cauza Brumarescu impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000, s-a aratat, la paragraful 61, ca "dreptul la un proces echitabil in fata unei instante, garantat de art. 6 alin. (1) din Conventie, trebuie interpretat in lumina preambulului conventiei, care enunta preeminenta dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care inseamna, intre altele, ca o solutie definitiva a oricarui litigiu nu trebuie rediscutata".
      In hotararea respectiva, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut, in paragraful nr. 62, ca "admitand recursul in anulare introdus in virtutea autoritatii mai sus mentionate, Curtea Suprema de Justitie a inlaturat efectele unei proceduri judiciare care dusese, in termenii Curtii Supreme de Justitie, la o hotarare judecatoreasca "irevocabila", dobandind deci autoritatea lucrului judecat si fiind, in plus, executata.
      Aplicand in acest mod dispozitiile art. 330 (din Codul de procedura civila) mai sus citat, Curtea Suprema de Justitie a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice. In speta si in virtutea acestui fapt, dreptul reclamantului la un proces echitabil in sensul art. 6 alin. (1) din conventie a fost ignorat".
      Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reiterat aceasta jurisprudenta si in hotararea pronuntata in cauza Todorescu impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005, in paragrafele 37-38, Curtea aratand ca "in cauza Brumarescu impotriva Romaniei, anterior citata (paragrafele 61 - 62), a decis ca a existat o incalcare a art. 6 alin. (1) din Conventie, cu motivarea ca anularea unei hotarari judecatoresti definitive este contrara principiului securitatii raporturilor juridice. Ea a mai aratat ca refuzul Curtii Supreme de Justitie de a recunoaste instantelor competenta de a solutiona litigii privind, ca in cazul de fata, o actiune in revendicare imobiliara, a incalcat art. 6 alin. (1) din Conventie."
      De asemenea, in hotararea pronuntata in cauza Androne impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 875 din 29 septembrie 2005, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reiterat (in paragraful 50) jurisprudenta sa anterioara, citand cauza Sovtransavto Holding, in care "a hotarat ca un sistem juridic marcat de procedura de protest - adica posibilitatea anularii repetate a unei hotarari definitive - ceea ce s-a intamplat in cazul in speta, este, ca atare, incompatibil cu principiul securitatii raporturilor juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului in sensul art. 6 alin. (1)."
      In paragraful nr. 52 din hotararea pronuntata in cauza Androne impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca "redeschiderea unei proceduri incheiate cu o hotarare definitiva, in urma unei cereri de revizuire formulate tardiv, si anularea Hotararii definitive din 22 noiembrie 2001, favorabila reclamantilor, au ignorat principiul securitatii raporturilor juridice si, in consecinta, dreptul reclamantilor la un proces echitabil, in sensul art. 6 alin. (1)."
      Totodata, in hotararea pronuntata in cauza Iacob impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 389 din 5 mai 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reiterat (in paragrafele 25-26) aceleasi consideratii.
      In definirea principiului securitatii juridice de catre instanta europeana, Curtea reaminteste si o alta hotarare pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului impotriva Statului Roman, respectiv hotararea pronuntata in cauza Societatea Comerciala "Masinexportimport Industrial Group" - S.A., publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 682 din 9 august 2006. in aceasta hotarare, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat (in paragraful 32) ca "dreptul la un proces echitabil in fata unei instante, garantat de art. 6 alin. (1) din Conventie, trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care enunta preeminenta dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care inseamna, printre altele, ca solutia data intr-un mod definitiv oricarui litigiu de catre instante nu trebuie repusa in discutie (Cauza Brumarescu, precitata, paragraful 61). In virtutea acestui principiu, nici una dintre parti nu este indreptatita sa solicite supervizarea unei hotarari definitive si executorii cu singurul scop de a obtine rejudecarea procesului si o noua hotarare in privinta sa. Instantele de control nu trebuie sa utilizeze puterea lor de supervizare decat pentru a corecta erorile de fapt sau de drept si erorile judiciare, si nu pentru a proceda la o noua judecata. Supervizarea nu trebuie sa devina un apel deghizat, si simplul fapt ca pot exista doua puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauza. Nu se poate deroga de la acest principiu decat atunci cand motive substantiale si imperioase impun aceasta (Cauza Riabykh impotriva Rusiei, nr. 52.854/99, paragraful 52, CEDO 2003-IX)."
      In raport cu aceste considerente, Curtea a constat ca - in conditiile in care reclamantul revizuient a invocat in fata instantei de recurs caracterul irevocabil al incheierii prin care Tribunalul Arad a respins exceptia de nelegalitate a deciziei de calcul a taxei de poluare si s-a prevalat de acest aspect pentru a solicita respingerea exceptiei inadmisibilitatii - nu mai este posibila reiterarea acelorasi argumente in revizuire fara a se aduce atingere autoritatii de lucru judecat de care se bucura hotararea a carei revizuire se solicita.
      Din acest punct de vedere, este lipsit de relevanta faptul ca instanta care solutioneaza prezenta cerere de revizuire ar avea o alta opinie decat cea exprimata in hotararea supusa revizuirii, intrucat revizuirea impune analizarea unor imprejurari si argumente care sa nu fi fost aduse la cunostinta instantei care a pronuntat hotararea a carei revizuire se solicita - conditie care nu este indeplinita in speta.
      Astfel, Curtea s-a vazut nevoita sa constate ca insusi principiul invocat in cererea de revizuire - respectiv securitatea juridica - impiedica instanta sa analizeze din nou argumentele respinse deja, cu autoritate de lucru judecat, de catre instanta de recurs prin hotararea a carei revizuire se cere.
      Avand in vedere aceste considerente, Curtea a apreciat ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 322 C. proc. civ. pentru admiterea revizuirii formulata de reclamantul S. I. si, tinand seama de imperativul respectarii principiului securitatii juridice, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului - jurisprudenta obligatorie pentru autoritatile romane - Curtea a respins, cererea de revizuire.