Plangere impotriva solutiei procurorului.Impacarea partilor. Admisibilitate.

Plangere impotriva solutiei procurorului. Impacarea partilor. Admisibilitate.

Sentinta Penala nr. 772/2010 dosar nr. 3237/55/2010
---extras--- In sedinta publica din data de 08 aprilie 2010 instanta a constatat in mod nemijlocit manifestarea de vointa a partilor din cauza in sensul impacarii, declaratiile acestora fiind consemnate in procesele verbale de la filele 10 si 11, dosarul cauzei.
 Fata de vointa manifesta a partilor de a stinge conflictul penal adus in fata organelor judiciare, prin impacare, urmeaza a se admite plangerea petentului si, pe cale de consecinta a se desfiinta solutiile atacate.
Cu privire la cadrul procesual in care este admisibila constatarea vointei comune a partilor de a se impaca, instanta are in vedere ca potrivit art. 132 Cod penal impacarea produce efecte numai daca intervine pana la ramanerea definitiva a hotararii. Din aceasta reglementare rezulta in mod neechivoc ca partile se pot impaca in tot cuprinsul urmaririi penale cat si al judecatii, ca faze distincte ale procesului penal, situate din punct de vedere cronologic, anterior termenului limita evidentiat in dispozitiile art. 132 Cod penal. Or, faza urmaririi penale are ca moment terminal fie actul sesizarii instantei (momentul in care dosarul, insotit de actul de sesizare este inaintat instantei, fiind inregistrat pe rolul acesteia), fie data ramanerii definitive a solutiei procurorului de netrimitere in judecata. In aceasta din urma ipoteza, solutia de netrimitere in judecata se definitiveaza fie prin neexercitarea de catre parti a modalitatilor de control prevazute de lege, fie, in caz contrar, prin pronuntarea de catre instanta a unor hotarari definitive de respingere a plangerii formulate, in baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a Cod procedura penala.
Din cele invederate mai sus rezulta ca procedura in fata instantei instituita prin art. 278 indice 1 Cod procedura penala trebuie privita ca o faza componenta a urmaririi penale. Existenta unei proceduri in fata instantei in aceasta etapa procesuala nu are nimic exceptional, fiind intalnita spre exemplu si in cazul analizei necesitatii luarii masurilor preventive in timpul urmaririi penale.
Cat priveste regimul probator restrictiv instituit pentru procedura reglementata de  art. 278 indice 1 Cod procedura penala, acesta nu poate constitui un obstacol pentru admisibilitatea constatarii impacarii partilor in aceasta subetapa procesuala. Astfel, prin alineatul 7 al art. 278 indice 1 Cod procedura penala, din ratiuni de evitare a tergiversarii cauzelor si pentru a se evita asimilarea acestei faze procesuale cu o veritabila judecata in prima instanta, s-a  statuat ca singurele probe admisibile in cadrul acestei proceduri sunt inscrisurile depuse de parti. Potrivit art. 63 alin. 1 Cod procedura penala constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru buna solutionare a cauzei. Or, in mod evident declaratia partilor prin care atesta ca s-au impacat nu se incadreaza in definitia sus-amintita, nu reprezinta o proba in procesul penal, ci o manifestare de vointa de vointa a partilor, care poate fi exprimata si in cadrul acordarii cuvantului partilor asupra fondului cauzei. In nici un caz constatarea manifestarii de vointa a partilor in sensul impacarii nu poate fi asimilata declaratiilor invinuitului/inculpatului, respectiv ale partii vatamate.
Mai mult, in alta ordine de idei, se observa ca partile au posibilitatea de a se impaca si in cuprinsul unui inscris incheiat in forma autentica, notariala, pe care sa-l prezinte instantei.
Cat priveste argumentul ca la momentul pronuntarii de catre procuror a solutiei atacate aceasta aparea ca fiind legala si temeinica, astfel ca desfiintarea rezolutiei sau ordonantei atacate nu ar fi posibila, intrucat manifestarea de vointa a partilor, favorabila impacarii nu a putut fi cunoscuta de catre procurorul de caz, si deci nu ii poate fi imputata nici o culpa la edictarea solutiei, aceasta asertiune nu este sustenabila. Din ansamblul reglementarilor privind procedura plangerii in fata judecatorului contra solutiilor de netrimitere in judecata, reiese ca aceasta plangere are natura juridica a unei cai de atac. Or, locul comun, paradigmatic, al cailor de atac in procesul penal, de natura sa complineasca insuficienta reglementare a procedurii instituite prin art. 278 indice 1 Cod procedura  penala il reprezinta dispozitiile din capitolul 3 Cod procedura penala referitoare la caile ordinare de atac, acestea urmand a fi folosite pentru interpretarea analogica a prevederilor de la art. 278 indice 1 Cod procedura penala. Interpretarea prin analogie, ca metoda de interpretarea legii penale, unanim admisa de doctrina penala nu trebuie confundata cu aplicarea prin analogie a legii penale, care este prohibita intrucat conduce la incalcarea principiului legalitatii. Distinctia dintre cele doua operatii este univoca, fiind vorba despre o interpretare prin analogie in situatia in care o anumita institutie de drept penal sau  procesual penal  desi, in mod necesar trebuie sa aiba un continut sau sa produca anumite efecte, acestea nu pot fi determinate in baza regulilor generale de drept, astfel ca este necesar a se recurge la regulile instituite pentru o institutie similara, apropiata de cea al carei continut sau reguli se urmareste a fi clarificate. Astfel, intr-o decizie de speta fosta Curte Suprema de Justitie a facut aplicarea acestor principii, aratand ca prevederile art. 333 Cod procedura penala (in prezent abrogat) se vor avea in vedere si in alte cazuri de restituire a cauzei la procuror, pentru determinarea elementelor pe care trebuie sa le cuprinda o hotarare de restituire, in lipsa oricaror altor dispozitii legale. 
Or, in faza procesuala a recursului, nu exista nici un impediment in a se lua act de manifestarea de vointa a partilor  care arata ca doresc sa se impace si a se desfiinta astfel hotararea data de prima instanta, chiar daca raportat la datele existente la momentul pronuntarii hotararii casate, aceasta aparea a fi legala si temeinica.
De  asemenea, nu poate fi primit argumentul prevalentei temeiurilor prohibitive ale actiunii penale prevazute la literele a-e, in raport cu cele de la literele f-j ale alineatului 1, art. 10 Cod procedura penala. In mod analog cu judecarea caii de atac a recursului, judecatorul investit cu solutionarea unei plangeri contra rezolutiei procurorului nu mai are posibilitatea de a analiza pe fond actul atacat ci este obligat sa ia act de manifestarea de vointa a partilor in sensul impacarii, astfel ca prin ipoteza nu mai este pus  in situatia de a alege intre mai multe temeiuri de drept, singurul temei procedural  prohibitiv stabilit  fiind reprezentat de impacarea partilor. Trebuie observat in acelasi sens ca in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii prealabile  sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala, manifestarea de vointa a partilor in sensul incetarii procesului penal are rolul unui act de dezinvestire a organelor judiciare cu privire al instrumentarea conflictului de drept penal nascut intre parti, astfel ca aceste organe nu mai sunt abilitate sa efectueze vreun act in cauza, avand obligatia de a lua act de vointa partilor.
Cat priveste argumentul expus de catre reprezentantul Ministerului Public, potrivit caruia in situatia impacarii partilor in cadrul procedurii reglementate de art. 278 indice 1 Cod procedura penala, ar fi necesara retinerea  cauzei spre judecare, in baza art. 278 indice 1 lit. c Cod procedura penala, acesta nu poate fi avut in vedere de catre instanta.
Astfel retinerea cauzei spre judecata ar avea un pronuntat caracter antinomic, in conditiile in care se cunoaste existenta unui caz de impunitate, respectiv manifestarea de vointa a partilor de a pune capat conflictului de natura penala dintre ele, prin exprimarea intentiei de a se impaca. In cadrul procedurii prevazuta de art. 278 indice 1 lit. c Cod procedura penala, judecatorul care retine cauza spre rejudecare, punand in miscare totodata si actiunea penala, indeplineste rolul functional rezervat de regula procurorului, exercita functia de inculpare. Solutia de retinere a cauzei spre judecare apare ca fiind un succedaneu al solutiei de trimitere  in judecata prin rechizitoriu, dispusa de procuror. Or  o solutie de trimitere in judecata, sau cea a echivalenta de retinere a cauzei spre judecare nu este posibila din punct de vedere legal, este obstaculata, in conditiile in care se constata existenta oricarui caz de la art. 10  alin. 1 lit. a-j Cod procedura penala.
Desi legea procesual penala nu prevede posibilitatea pronuntarii unei solutii de schimbare a temeiului solutiei de netrimitere in judecata atacate in cazul admiterii plangerii contra rezolutiei sau ordonantei atacate, trebuie avut in vedere cuprinsul deciziei pronuntate in interesul legii cu nr. 44 din 13 octombrie 2008 de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie care a statuat ca “in cazul plangerii formulata, in baza art. 2781 din Codul de procedura penala, de persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata si care solicita schimbarea temeiului de drept al solutiei dispuse prin rezolutie sau ordonanta ori dispozitia cuprinsa in rechizitoriu, in ipoteza unei instrumentari complete, instanta poate dispune schimbarea acestuia, in conditiile art. 2781 alin. 8 lit. b din Codul de procedura penala".
Fata de considerentele de mai sus, rezulta ca plangerea formulata de petentul T. V. V. este fondata si in consecinta, instanta va admite plangerea formulata, impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni administrative  pronuntata in dosarul nr. --- al Parchetului de pe langa Judecatoria Arad si a ordonantei din data de pronuntata in dosarul nr. --- al Parchetului de pe langa Judecatoria Arad.
Prin urmare instanta va modifica temeiul  solutiei de netrimitere in judecata dispusa de Parchetul de pe langa Judecatoria Arad din art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. b indice 1 Cod procedura penala in art. 11 pct. 1 lit. c raportat la art. 10 lit. h Cod procedura penala, constatand intervenita impacarea partilor si va inlatura amenda administrativa de --- lei  aplicata petentului de catre  procuror.