Taxe si impozite locale

Taxe si impozite locale
Neindeplinirea obligatiei locatorului privind depunerea declaratiei de actualizare a valorii constructiei, ca efect al lucrarilor de modernizare executate de catre locatar in baza unei autorizatii de construire .
Determinarea bazei de impunere in urma efectuarii unei inspectii fiscale .
Critici privind gresita retinere a criteriilor de determinare a bazei de impunere, in conditiile art. 253 din Legea 571/2003, de catre instanta de fond, precum si privind depasirea limitelor puterii judecatoresti prin redimensionarea bazei de impunere, in contradictie cu baza de impunere stabilita pentru achitarea taxei de eliberare a autorizatiei de construire, conform procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor.
Categorii de lucrari ce intra sub incidenta art. 253 din Legea 571/2003.
Analiza motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. 1 pct. 4 si pct. 6 NCPC Prin sentinta nr. 2462 din data de 05 septembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Dolj, in dosarul nr.11560/63/2013, a respins exceptia prescriptiei dreptului de a stabili obligatii fiscale in ce priveste diferenta de impozit pentru anul 2007, in suma de 1382,32 lei si majorarile aferente.
A admis in parte contestatia formulata de reclamanta U.J.C.C D., in contradictoriu cu paratii MUN. C. PRIN PRIMAR si PRIMARUL MUN. C. - D. I. T., avand ca obiect anulare act administrativ.
A anulat partial Dispozitia nr. 3443/04.06.2013 emisa de Primarul Mun. C. si partial Decizia de impunere nr. 43516/18.03.2013, precum si Raportul de Inspectie Fiscala nr. 43513/18.03.2013 intocmite de Primarul Mun. C. - D. I. T., in ceea ce priveste suma de 2868,13 lei reprezentand impozit suplimentar aferent modernizarii spatiului situat in C., str. U. nr. xx si suma de 3769,33 lei reprezentand accesorii aferente.
A obligat paratii la plata catre reclamanta a sumei de 2200 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii MUN. C. PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUN. C.-D. I. T. criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
 In fapt, prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 11560/63/2013 , reclamanta U. J. C. C. D. a chemat in judecata pe recurentii parati, solicitand instantei de judecata ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea dispozitiei nr. 3443/04.06.2013, a deciziei de impunere nr. 43516/18.03.2013 si a raportului de inspectie fiscala nr. 43513/18.03.2013. Prin sentinta nr. 2462 pronuntata la data de 05.09.2014 de catre Tribunalul Dolj in dosarul nr. 11560/63/2013 a fost admisa in parte contestatia formulata si s-a dispus anularea partiala a dispozitiei nr. 3443/2013 si partial decizia de impunere nr. 43516/2013 , precum si raportul de Inspectie Fiscala nr. 43513/2013 , in ceea ce priveste suma de 2868,13 lei reprezentand impozit suplimentar aferent modernizarii spatiului situat in C., str. U., nr. xx si suma de 3769,33 lei reprezentand accesorii aferente. Critica solutia instantei de fond pentru urmatoarele motive: In urma raportului de inspectie fiscala nr. 43513/18.03.2013 au fost stabilite debite suplimentare in suma de 5.068,32 lei la care s-au calculat accesorii in cuantum de 6.648,81 lei .
Debitele mentionate sunt aferente modernizarilor retinute prin inspectia fiscala in cuantum de 102.394 lei , efectuate de chiriasul B. G. SA la spatiul situat in strada U. nr. xx, inchiriat de la U. J. C. C. D.
Masa impozabila in cuantum de 102.394 lei a fost stabilita potrivit art 253 alin 3. din Legea 571/2003 rep. cu modificarile si completarile ulterioare care specifica : " in cazul cladirii la care au fost executate lucrari de reconstituire , consolidare , modernizare, modificare sau extindere de catre locatar, din punct de vedere fiscal , acesta are obligatia sa comunice locatorului valoarea lucrarilor executate pentru depunerea unei noi declaratii fiscale, in termen de 30 de zile de la data terminarii lucrarilor respective.
Pe calea contestatiei impotriva actelor administrative emise , reclamanta a aratat faptul ca lucrarile de modernizare a spatiului nu au valoarea stabilita de locatar , contestand aceste sume.
Instanta de judecata a dispus efectuarea unei expertize tehnice in vederea stabilirii lucrarilor efectuate de catre locatar , desi pentru astfel de lucrari a fost emisa autorizatie de construire , iar lucrarile efectuate au fost receptionate in conformitate cu prevederile H.G. nr. 274/1994.
Practic prin solutia adoptata instanta de judecata a inteles sa intre pe fondul unui alt act administrativ , respectiv autorizatia de construire si sa analizeze legalitatea acesteia prin prisma lucrarilor efectuate , desi nu a fost investita cu o astfel de cerere .
Desi se retine faptul ca nu toate lucrarile efectuate au reprezentat lucrari de modernizare ,prin considerentele hotararii instanta se refera la lucrarile de modernizare , incluzand prin termenul folosit toate lucrarile efectuate.
Totusi din continutul art.253 Cod fiscal rezulta faptul ca intra sub incidenta acestui text nu numai lucrarile de modernizare ci orice modificare care ar crea un spor de valoare .
(2) Cota de impozit se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului Bucuresti, aceasta atributie revine Consiliului General al Municipiului Bucuresti.
(3) Valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale in vigoare.
(31) In cazul cladirii la care au fost executate lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de catre locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligatia sa comunice locatorului valoarea lucrarilor executate pentru depunerea unei noi declaratii fiscale, in termen de 30 de zile de la data terminarii lucrarilor respective.
(4) In cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15%.
(5) In cazul unei cladiri care a fost reevaluata, conform reglementarilor contabile, valoarea impozabila a cladiri este valoarea contabila rezultata in urma reevaluarii, inregistrata ca atare in contabilitatea proprietarului - persoana juridica.
(6) in cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata, cota impozitului pe cladiri se stabileste de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucuresti intre:
a) 10% si 20% pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta;
b) 30% si 40% pentru cladirile care nu au fost reevaluate  pe ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinta.
 (7) In cazul unei cladiri care face obiectul unui contract de leasing financiar,pe intreaga durata a acestuia se aplica urmatoarele reguli:
a) impozitul pe cladiri se datoreaza de locatar;
b) valoarea care se ia in considerare la calculul impozitului pe cladiri este
valoarea din contract a cladirii, asa cum este ea inregistrata in contabilitatea
locatorului sau a locatarului, conform prevederilor legale in vigoare;
c) in cazul in care contractul de leasing inceteaza altfel decat prin ajungerea la scadenta, impozitul pe cladiri este datorat de locator.
(8) Impozitul pe cladiri se aplica pentru orice cladire detinuta de o persoana juridica aflata in functiune, in rezerva sau in conservare, chiar daca valoarea sa a fost recuperata integrai pe calea amortizarii.
(9) Cota de impozit pentru cladirile cu destinatie turistica ce nu functioneaza in cursul unui an calendaristic este de minimum 5% din valoarea de inventar a cladirii, stabilita prin hotarare a consiliului local.
(10) Sunt exceptate de la prevederile alin. (9) structurile care au autorizatie de construire in perioada de valabilitate, daca au inceput lucrarile in termen de cel mult 3 luni de la data emiterii autorizatiei de construire.
Prin sintagma valoarea de inventar a cladirii, in scopul determinarii impozitului pe cladiri, se intelege valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii, si care, dupa caz, poate fi:
a) costul de achizitie, pentru cladirile dobandite cu titlu oneros;
b) costul de productie, pentru cladirile construite de persoana juridica;
c) valoarea actuala, estimata la inscrierea lor in activ, tinandu-se seama de valoarea cladirilor cu caracteristici tehnice si‘ economice similare sau apropiate,
pentru cladirile obtinute cu titlu gratuit;
d) valoarea de aport pentru cladirile intrate in patrimoniu in cazul
asocierii/fuziunii, determinata prin expertiza, potrivit legii;
e) valoarea rezultata in urma reevaluarii, pentru cladirile reevaluate in baza unei dispozitii legale.
f) in cazul persoanelor juridice care aplica Reglementarile contabile armonizate cu Directiva a" IV-a a CEE, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Potrivit art. 253 alin. (3) din Codul fiscal, valoarea de inventar a cladirii este valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului, valoare care nu se diminueaza cu amortizarea calculata potrivit legii, cu exceptia cladirilor a caror valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, pentru care legea prevede ca valoarea impozabila se reduce cu 15%;
g) in cazul institutiilor de credit care aplica Standardele internationale de raportare financiara si aleg ca metoda de evaluare ulterioara modelul bazat pe cost, valoarea impozabila a cladirilor ce apartin acestor institutii este valoarea rezultata din raportul de evaluare emis de un evaluator autorizat, depus la compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale.
(2) La determinarea valorii de inventar a cladirii se are in vedere insumarea valorilor tuturor elementelor si instalatiilor functionale ale acesteia, cum sunt: terasele, scarile, ascensoarele, instalatiile de iluminat, instalatiile sanitare, instalatiile de incalzire, instalatiile de telecomunicatii prin fir si altele asemenea; aparatele individuale de climatizare nu fac parte din categoria elementelor si instalatiilor functionale ale cladirii.
Consiliile locale adopta hotarari, in cursul fiecarui an, privind stabilirea cotei pe baza careia se calculeaza impozitul pe cladiri datorat de persoanele juridice, in conditiile legii. in cazul municipiului Bucuresti, aceasta atributie se indeplineste de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti.
Prin lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, astfel cum sunt mentionate la art. 253 alin. (31) din Codul fiscal, se intelege acele lucrari care au ca rezultat cresterea valorii cladirii respective cu cel putin 25%.
in cazul in care valoarea lucrarilor de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere nu depaseste 25% din valoarea cladirii, locatarul nu are obligatia sa o comunice locatorului.
in cazul in care in cursul unui an fiscal se efectueaza mai multe lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, a caror valoare individuala este sub 25%, dar cumulat depaseste acest procent, locatarul are obligatia de a comunica locatorului valoarea totala, in termen de 30 zile de la data la care se atinge acest nivel .
Recurentul indica si criteriile de stabilire a impozitului in cota majorata, pentru persoanele juridice ce nu au efectuat reevaluarea in ultimii 3 ani, respectiv 5 ani anteriori anului fiscal de referinta .
In drept, recurentul a solicitat aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 4 si pct. 6 NCPC .
Prin intampinarea depusa la dosar, intimata contestatoare U. J. C. C. D. a solicitat respingerea recursului declarat, ca nefondat .
In aparare, intimata arata ca motivele de recurs sunt nefondate, instanta de fond administrand probatorii cu privire la intinderea valorii modernizarilor si calculul accesoriilor fiscale, fara a analiza efectele autorizatiei de construire, necontestate in cauza .
Arata ca, intrucat din adresa locatarului nu rezulta clar care au fost lucrarile de modernizare efectuate si care intra sub incidenta art. 253 Cod Fiscal si in raport de contestarea sumei ce constituie baza de impunere, se impunea lamurirea aspectelor de fapt, cu atat mai mult cu cat locatarul a comunicat ca nu detine alte inscrisuri cu privire la cuantumul modernizarilor efectuate .
Subliniaza faptul ca, potrivit art. 253 Cod fiscal intra sub incidenta normei numai lucrarile de natura sa aduca un spor de valoare imobilului, nu si lucrarile realizate de catre locatar in interes propriu si care nu aduc un spor de valoare, iar prin stabilirea clara a lucrarilor de modernizare nu se incalca dispozitiile mentionate anterior ci se urmareste respectarea acestora .
Apreciaza ca, prin administrarea probatoriului specializat, instanta de fond a manifestat rol activ in administrarea probatoriului, iar prin expertiza judiciara a fost stabilita suma de 45.837 lei reprezentand sporul de valoare adus imobilului, ce intra sub incidenta art. 253 C fiscal, iar recurentii intimati nu au formulat obiectiuni la raportul judiciar de expertiza, insusind implicit concluziile raportului de expertiza .
Intimata arata ca, raportat la probele administrate, instanta de fond a admis in mod corect contestatia formulata, desfiintand partial actele administrativ fiscale contestate, motivand succint solutia pronuntata si explicand elementele de fapt si de drept de formare a rationamentului judiciar, hotararea atacata fiind deopotriva legala si temeinica si motivata in raport de probele administrate in cauza, precum si in raport de temeiul in drept aplicabil .
Apreciaza ca solutia pronuntata asupra cererii accesorii privind cheltuielile de judecata respecta disp. art. 453 NCPC .
In ceea ce priveste celelalte sustineri in recurs, intimata arata ca acestea sunt expuneri ale art. 253 din Legea 571/2003 si ale normelor metodologice, neputand constitui motive de recurs, iar pe de lata parte a fost demonstrata respectarea acestora in cauza .
Apreciaza ca o dovada in plus faptul ca recurentii nu au formulat intampinare in fata instantei de fond, nu au formulat obiectiuni fata de concluziile raportului de expertiza judiciara si nu au indicat motivele de nelegalitate invocate in recurs .
Recurentii nu au formulat raspuns la intampinare .
Analizand motivele de recurs cu aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 4 si pct. 6 NCPC, Curtea constata recursul a fi fondat, in limita urmatoarelor considerente :
Motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 4 NCPC sanctioneaza depasirea atributiilor puterii judecatoresti, prezentand ca finalitate sanctionarea excesului de putere exteriorizat printr-o hotarare judecatoreasca ce depaseste limitele actului jurisdictional stabilite prin art. 126 din Constitutia Romaniei, precum si de catre Legea 304/2004 cu modificarile ulterioare, nu respecta dispozitiile art. 5 NCPC intrucat stabileste dispozitii general obligatorii (cu exceptiile prevazute expres de lege) sau incalca normele de competenta generala stabilite prin norme de procedura civila, constituind o ingerinta in domeniul puterii legislative sau a celei executive .
In speta, toate argumentele subsumate acestui motiv de recurs nu privesc depasirea atributiilor puterii judecatoresti ci critica de pronuntare a instantei asupra bazei de impunere stabilita conform autorizatiei de construire, fara ca acest act administrativ sa fie contestat in cauza .
Curtea constata ca aceasta critica, pe langa faptul ca nu priveste o limitare a controlului judecatoresc, in conditiile in care autorizatia de construire constituie un act administrativ si este supusa controlului judiciar, sustine in esenta, depasirea obiectului actiunii in contencios administrativ ; din acest punct de vedere, Curtea constata ca dispozitiile art. 267 din Codul Fiscal reglementeaza obligatia de plata a taxei pentru eliberarea autorizatiei de construire, taxa ce se calculeaza la valoarea lucrarilor de construire declarate, taxa ce se plateste anticipat, dar ulterior finalizarii lucrarilor de construire se depune o declaratie finala ce prezinta valoarea reala a lucrarilor autorizate si executate in intregime .
Curtea retine totodata si faptul ca, potrivit constatarilor RIF, in speta organul fiscal a retinut baza de impunere in vederea stabilirii intinderii impozitului pe cladiri, prin preluarea valorii finale a lucrarilor de construire, declarata de catre locatar .
Astfel, in conditiile in care cele doua sarcini fiscale prezinta natura, conditii si efecte fiscale diferite (cu aplicarea art. 253 din Codul fiscal, ce urmeaza a fi expusa in analizarea motivului de recurs prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 6 NCPC), nu poate fi retinuta incalcarea art. 488 alin. 1 pct. 4 NCPC, in speta .
In ceea ce priveste art. 488 alin. 1 pct. 6 NCPC, Curtea urmeaza sa constate ca, potrivit RIF, impozitul pe cladiri stabilit suplimentar incepand cu anul 2007 se raporteaza la efectele contractului de inchiriere incheiat intre intimata in calitate de locator si B. G. SA in calitate de locatar, act juridic in baza caruia tertul locatar a realizat lucrari de amenajare si modernizare a imobilului, in valoare de 102.394,00 lei, lucrari receptionate la data de 15.03.2007 (procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 519 din 15.03.2007 aflat la fila 24 din dosarul de fond), constatandu-se ca lucrarile au fost executate conform proiectului avizat (pct. 6 din procesul verbal mai sus mentionat).
Totodata, Curtea constata si faptul ca, potrivit autorizatiei de construire nr. 666 din 17.05.2007 (fila 32 dosar fond), categoriile de lucrari autorizate au constat in schimbare de destinatie din spatiu comercial in sediu de banca, realizare de modificari nestructurale - recompartimentare birouri, activitati bancare, amplasare firma luminoasa, cu conditia respectarii conditiilor impuse prin expertiza tehnica nr. 30/2007 .
Dispozitiile fiscale aplicabile sunt cele ale art. 253 alin. 3 indice 1 din Codul fiscal, potrivit carora in cazul cladirii la care au fost executate lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de catre locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligatia sa comunice locatorului valoarea lucrarilor executate pentru depunerea unei noi declaratii fiscale, in termen de 30 de zile de la data terminarii lucrarilor respective.
La momentul receptionarii lucrarilor si pe parcursul termenului de 30 de zile, reglementat de art. 253 din Codul fiscal, in vederea indeplinirii obligatiei de declarare, erau in vigoare disp. pct. 54 din Normele Metodologice aprobate prin HG 44/2004, in forma completata prin art. I lit. H, pct. 26 din HG 1861/2006 (text in forma aplicabila incepand cu data de 01.01.2007), in cazul cladirilor care fac obiectul contractelor de concesionare sau de inchiriere, valoarea lucrarilor executate de catre locatar, de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, prevazuta de art. 253 alin. (3) din Codul fiscal, este valoarea reala declarata a lucrarilor pentru regularizarea taxei pentru eliberarea autorizatiei de construire.Din punct de vedere fiscal, locatorul depune o noua declaratie fiscala in termen de 30 de zile de la data intocmirii procesului-verbal de receptie, dupa cum acesta este persoana fizica sau juridica, dupa caz.
Ori, in speta, valoarea reala declarata a lucrarilor, pentru regularizarea taxei pentru eliberarea autorizatiei de construire este cea retinuta de catre organul fiscal, in cuantum de 102.394,00 lei .
Curtea constata si faptul ca, din examinarea obiectului autorizatiei de construire nr. 666/2007 rezulta ca lucrarile autorizate intra in categoria lucrarilor de modificare a constructiei, vizate de disp. art. 253 din Codul Fiscal .
Totodata, Curtea retine ca intimate contestatoare a invocat necesitatea stabilirii bazei de impunere prin raportare la criteriile de retinere a sporului de valoare adus imobilului prin raportare la categoriile de lucrari realizate de catre locatar, iar prima instanta, desi a analizat prin considerente, aplicabilitatea art. 23 din Codul de procedura fiscala a prezentat considerente straine asupra aplicarii pct. 54 din HG 44/2004, astfel cum a fost modificat prin HG 670/2012 .
Din acest punct de vedere, Curtea constata ca, potrivit pct. 54 din norme, astfel cum a fost modificat prin art. I, lit. F, pct. 4 din HG 670/2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 481 din 13.06.2012 si intrata in vigoare la aceasta data, conform art. IV, prin lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, astfel cum sunt mentionate la art. 253 alin. (31) din Codul fiscal, se intelege acele lucrari care au ca rezultat cresterea valorii cladirii respective cu cel putin 25%. In cazul in care valoarea lucrarilor de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere nu depaseste 25% din valoarea cladirii, locatarul nu are obligatia sa o comunice locatorului. In cazul in care in cursul unui an fiscal se efectueaza mai multe lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, a caror valoare individuala este sub 25%, dar cumulat depaseste 25%, locatarul are obligatia de a comunica locatorului valoarea totala, in termen de 30 de zile de la data la care se atinge acest nivel.
Ori acest text nu era in vigoare la data nasterii obligatiei fiscale .
Avand in vedere aceste considerente si vazand disp. art. 488 alin. 1 pct. 6 coroborat cu art. 498 alin. 1 NCPC, Curtea a admis recursul declarat, a casat in tot sentinta atacata, iar in rejudecare a dispus respingerea contestatiei formulate, ca neintemeiata .