Prescriptii. Aplicarea in timp a dispozitiilor legale. Suspendarea si intreruperea cursului prescriptiei.

Reglementarea din actualul cod civil este in sensul ca legea aplicabila prescriptiei trebuie sa fie cea in vigoare la data de cand incepe sa curga termenul de prescriptie, respectandu-se principiul predictibilitatii legislatiei si cel al neretroactivitatii legii.

Prin cererea inregistrata la data de 4.04.2012 pe rolul Judecatoriei Targu-Jiu, reclamantul T.C. a chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand instantei sa fie obligat paratul sa-l despagubeasca cu suma de  200 000 lei reprezentand daune morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a faptului ca a fost oprimat de organele fostei securitati pentru exprimarea protestului impotriva fostului regim comunist,  in perioada anilor 1988-1989.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a avut posibilitatea studierii dosarului personal intocmit de organele fostei Securitatii cu Nr. __. Acest dosar a fost inregistrat ca document clasificat "Strict secret-exemplar unic" si a fost microfilmat la data de 28.09.1989 de catre U.M. _Tg-Jiu, unitate militara care a apartinut Securitatii.
Reclamantul a aratat ca  incepand cu data de 02.05.1988 pana la 22 decembrie 1989 a fost luat in evidenta organelor de Securitate in urma notelor informative furnizate de informatorii "R." si "G."   in care acestia relatau ca asculta la domiciliul postul de radio "Europa Libera" si ca  facea comentarii ostile la adresa regimului comunist din Romania.
De asemenea, reclamantul a mentionat faptul ca a fost anchetat de organele fostei securitati in anul 1988, fiind amenintat si  fiind folosita impotriva sa violenta fizica   si verbala,  ca a fost urmarit de securitate pana la caderea regimului  comunist. Ca urmare a modului in care a fost anchetat de Securitate a avut drept consecinta afectarea sanatatii sale care se resimte si in zilele de azi iar la data de 23 iulie 1988 (data care corespunde perioadei in care am fost anchetat de fosta Securitate) s-a inregistrat in Fisa personala de consultatii medicale a Dispensarului Medical LE. R.   care constata simptomele "anxietate, insomnie" si diagnostic SINDROM NEVROTIC ANXIOS si cu recomandarea Ex. Pshiatrie - Sindrom nevrotic anxios.
Reclamantul a aratat ca  a fost urmarit politic, i-a fost interceptata corespondenta si convorbirile telefonice la domiciliu si la locul de munca,  i-a fost violat domiciliul prin efectuarea de perchezitii pentru instalarea mijloacelor de tip ICT si IDM, a fost terorizat psihic, intimidat si amenintat cu inchisoarea de persoanele fidele vechiului regim, a fost marginalizat de societate si de colegii de la locul de munca, discreditat in fata acestora, nu a avut parte de beneficiile normale potrivit competentei sale profesionale , a trait pana la caderea regimului (aprox.2 ani) cu o puternica teama de ceea ce i s-ar putea intampla, cunoscute fiind metodele de eliminare psihica sau fizica  pe care le sufereau cei ce aveau curajul sa faca o cat de mica opozitie si critica la adresa  regimul comunist, traind cu mare teama, ca i se putea inscena orice marsavie, care  putea conduce la condamnarea sa (sub masca unei infractiuni de drept comun), fie la suportarea unor accidente (minore, de avertizare, sau majore, distrugerea bunurilor personale, incendieri), sau chiar suprimarea fizica.
A mai aratat ca actiunile fostilor ofiteri de Securitate si a altor persoane loiale regimului comunist impotriva sa au facut sa-i fie incalcate drepturile prevazute de noul Cod Civil art. 70, 71,72,73,74 si drepturile fundamentale prevazute de tratatele internationale si Carta ONU.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile  art. 1349 , 1359 , 1357 , 1358 , 1381, 1385, 1386, 1387 Cod civil.
Paratul a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, reclamantul depasind termenul de introducere al actiunii iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin sentinta civila nr. 7358 din 10.05.2012 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. ..a fost admisa prescriptia  dreptului material  la actiune, invocata de parat.
A fost respinsa ca prescrisa actiunea formulata  de reclamantul T.C., in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca in cauza sunt incidente normele prevazute de Decretul 157/1958 privind prescriptia extinctiva si nu prevederile din noul cod civil invocate de reclamant.
Prescriptiile  extinctive incepute si implinite sub imperiul reglementarii anterioare nu sunt supuse dispozitiilor legii noi, deoarece ele reprezinta  situatii juridice  trecute.  Mai mult, art. 6 alin 2  din noul cod civil, prevede ca actele si faptele  incheiate, ori dupa caz savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte  juridice decat cele prevazute  de legea in vigoare  la data incheierii sau , dupa caz, a savarsirii sau producerii lor.
Art. 6 alin 4 din codul civil si art. 201 din legea nr. 71/2011 stabilesc ca si  prescriptiile extinctive   incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legi noi   sunt  intregime  supuse dispozitiilor legale  care le-au instituit. Prin urmare, legea aplicabila  prescriptiei extinctive, sub toate aspectele (inceput, termen,  suspendare,  intrerupere,  repunere in termen,  efecte), este legea in vigoare   la data la care prescriptia  a inceput sa curga. Avand in vedere faptul ca in speta de fata prescriptia a inceput sa curga potrivit dispozitiilor  din reglementarea anterioara, aceste norme se aplica si in privinta verificarii conditiilor de aplicare si in  calculului termenului de implinire .
Asadar, instanta a constatat ca paratul este in termen pentru a invoca exceptia prescriptiei dreptului la actiune avand in vedere ca aceasta exceptie este de ordine publica si poate fi invocata oricand in cursul judecarii cauzei.
  Dreptul  la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege si orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei este nula, in conformitate cu disp. art. 1 alin. 1 si 3 din D. 167/1958, iar termenul general de prescriptie este de 3 ani, potrivit art. 3 din acelasi act normativ.
De asemenea,  prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea, asa cum rezulta din prevederile art. 8 alin. 1 din decret lege 167/1958.
Ca in  cauza de fata, la data de 04.04.2012,  reclamantul a  formulat  impotriva statului roman o actiune  in pretentii, solicitand despagubiri  banesti,   pentru acoperirea unui prejudiciu de natura morala,   intemeindu-si in drept actiunea  pe dispozitiile ce reglementeaza raspunderea delictuala, norme de drept comun.
Astfel, reclamantul a sustinut ca incepand cu anul 1988 si pana la caderea  regimului comunist a fost supus opresiunii organelor de securitate, ceea ce i-a produs un prejudiciu de ordin moral solicitand daune morale in cuantum de 200000 lei.
  Avand in vedere ca dreptul pretins este un drept de creanta, deci  unul patrimonial, dar si  disp.  art. 21 din decret 167/1958  rezulta  ca in cauza nu sunt  exceptate de la aplicare  dispozitiile legale  privind prescriptia extinctiva cuprinse in acest act normativ si enuntate anterior,  respectiv ale art. 1, 3, 8, 13 si 16 si 19 din decret lege 167/1958.
Instanta a apreciat ca dreptul la actiune s-a nascut si a inceput sa curga termenul prescriptiei extinctive la data de 13.07.2001, cand, asa cum a aratat insasi reclamantul, acesta a avut acces la dosarul sau de la securitate si astfel a avut posibilitatea sa cunoasca   pe cel ce raspunzator de faptul prejudiciabil. Asadar, incepand cu acest moment, reclamantul avea la dispozitie trei ani, termenul general de prescriptie , pentru a introduce actiunea .
Instanta a constatat ca actiunea reclamantului a fost depusa la posta la data de 04.04.2012, astfel ca termenul de trei ani prevazut de decretul nr. 167/1958- art.3, a fost depasit.
Instanta nu a putut retine sustinerile reclamantului ca in perioada 30.11.2002- 07.07.2010, cursul prescriptiei ar fi  fost intrerupt intrucat in aceasta perioada a facut demersuri pentru a i se recunoaste calitatea de persoana ce a fost oprimata de regimul comunist.
Impotriva sentintei a declarat recurs reclamantul T.C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului, reclamantul a aratat ca paratul nu a formulat exceptii  la prima  zi de infatisare  si nici instanta nu a respectat dispozitiile  art. 2513 Cod  Civil, ca  prescriptia dreptului la actiune in repararea  pagubei pricinuita  prin fapta  ilicita incepe  sa curga de la data cand  pagubitul a  cunoscut  sau  trebuia sa cunoasca paguba  si pe cele  ce raspunde de ea, in cazul sau, fostii  ofiteri  de securitate  si informatorii acestora.
 A sustinut ca  prescriptia nu putea  sa inceapa  la 13.07.2001, cand a avut  acces la  dosarul personal intrucat in acel dosar  persoanele  responsabile  de cercetarea si  urmarirea  sa aveau  nume de cod si identitati  fictive, ca a facut  demersuri pentru a i se comunica identitatile  reale ale fostilor  ofiteri  de securitate  si informatorilor, CNSAS nu a raspuns solicitarilor sale, a formulat actiune in justitie la Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. 1785/A/2003.
Ca, in perioada 30.11.2002-07.07.2010 a solicitat  Ministerului Justitiei ca, in  conformitate  OUG nr. 214/1999  sa-i acorde calitatea de  luptator in rezistenta  anticomunista  si drepturile  prevazute de DL 118/1990, recunoasterea acestor drepturi facandu-se incepand cu data de  07.07.2010.
Ca, la data de 17.11.2009 a formulat  cerere in baza Legii nr. 221/2009  de obligare a statului  roman la  daune  morale  pentru  persecutiile  la care a fost  supus in regimul  comunist(  dosar  nr. 8544/95/2009), actiunea fiind admisa de Tribunalul Gorj si  respinsa de Curtea de Apel Craiova, intrucat  art. 5  din Legea 221/2009 a devenit  neconstitutionala.
In raport de valoarea  pretentiilor solicitate de reclamant  si  de dispozitiile art. 282  ind.2 Cpr.civ.,  tribunalul a  calificat calea de atac formulata  de reclamant ca fiind apel.
Prin decizia civila nr. 347 din 17.09.2012 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. 4926/318/2012 s-a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a retinut ca potrivit art. 6 alin.4 din Noul Cod Civil, prescriptiile incepute  si neimplinite la  data intrarii  in vigoare a legii noi sunt in intregime  supuse dispozitiilor legale care le-au  instituit. Aceeasi mentiune se regaseste si in art. 201  din Legea nr. 71/2011.
In cazul  de fata, prescriptia a inceput sa  curga sub imperiul Decretului  Lege nr. 167/1958  si  chiar s-a  implinit anterior intrarii in vigoarea Noului Cod Civil, astfel ca sunt aplicabile dispozitiile  Decretului nr. 167/1958, atat in ceea ce  priveste normele ce reglementeaza  conditiile  de aplicare si de calcul a termenului de implinire, cat  si normele privind invocarea prescriptiei.
Potrivit  art. 18  din  Decretul nr.167/1958 instanta  judecatoreasca  este  obligata ca din oficiu  sa  cerceteze daca  dreptul la actiune este  prescris.
Ca urmare,  s-a considerat ca instanta de fond a  apreciat in mod  just ca exceptia  este de  ordine  publica si paratul era in termen pentru a  o invoca.
Dispozitiile  Noului Cod Civil nu  pot  fi aplicate, intrucat  prescriptia s-a  implinit anterior intrarii in  vigoare a acestuia. Art. 5 din Legea  nr.71/2011 invocat de apelant conditioneaza aplicarea dispozitiilor Noului Cod  Civil de imprejurarea ca situatiile  juridice  sa  subziste  dupa intrarea lui in vigoare iar  situatia juridica invocata de  reclamant pentru formularea actiunii a  incetat cu mult inainte de  intrarea  in vigoare a Noului Cod Civil.
Sustinerile apelantului ca prescriptia nu a inceput sa curga cat  timp nu a cunoscut identitatea reala a ofiterilor de securitate si informatorilor nu au fost primite, intrucat reclamantul avea cunostinta ca aceste  persoane au actionat ca  reprezentanti ai statului, iar prezenta  actiune este formulata impotriva Statului Roman si nu impotriva unei persoane fizice  pentru a carei  identificare  reclamantul a avut  nevoie de timp.
Cauzele de intrerupere a cursului prescriptiei sunt limitativ  prevazute de art.16  din Decretul nr. 167/1958 si  s-a apreciat ca aspectele  invocate de apelant nu sunt de natura sa fi  intrerupt  cursul prescriptiei, intrucat nu se incadreaza in cazurile prevazute de articolul mentionat.
Potrivit  art. 16  alin.2, prescriptia nu este intrerupta daca cererea de  chemare in judecata a fost  respinsa.
S-a aratat ca nici  dispozitiile  art. 2518  pct.2 din Noul Cod  Civil nu sunt  aplicabile  prezentei cauze, intrucat dispozitiile  noii legi nu  pot  fi aplicate unei prescriptii implinite anterior  intrarii sale in vigoare,  iar actele  de  violenta (psihica) savarsite impotriva reclamantului  au incetat evident odata cu schimbarea regimului statal totalitar, deci  nu sunt  respectate  cerintele art. 5  alin.2 ,teza  finala,  din Legea  nr. 71/2011.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, motivand ca in mod gresit au fost aplicate dispozitiile art. 1,3,8.13.16 si 19 din Decretul 167/1958 si art. 6 alin 4 din NCC, art. 201 din Legea 71/2011.
S-a  aratat ca instantele de  fond au apreciat gresit ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data de 13.07.2001, intrucat posibilitatea de a actiona statul in judecata exista doar atunci cand se cunostea identitatea fostilor agenti si informatori ai securitatii ce au initiat urmarirea si persecutarea reclamantului.
Recurentul a aratat ca numai dupa anul 2010 a avut posibilitatea formularii actiunii iar potrivit art. 2512 alin. 2 NCC instanta nu are posibilitatea de a plica din oficiu prescriptia iar partea interesata o poate invoca prin intampinare sau cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate. S-a considerat ca in cauza se aplica dispozitiile noi ale codului civil, a invocat dispozitiile art. 5 alin 2 din Legea 71/2011, art. 223 din lege, actiunea fiind introdusa sub imperiul noului cod civil.
S-a solicitat respingerea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune.
Recursul nu este fondat, urmand  a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Recurentul a investit instanta cu o actiune in pretentii, punand in  discutie angajarea raspunderii civile delictuale a statului, astfel ca sunt aplicabile dispozitiile art. 998, 999 cod civil (de la 1864), in acest sens fiind  dispozitiile art. 6 alin 2 din Noul cod civil,  potrivit carora faptele juridice savarsite inainte de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data savarsirii lor.
Art. 6 Cod civil contine dispozitii privind aplicarea in timp a legii civile, insa textul stabileste reguli generale in materie, aplicabile chiar si actelor normative viitoare, in masura in care acestea nu vor contine dispozitii exprese privind succesiunea legilor in timp.
Cat priveste aplicarea in timp a NCC in raport de reglementarile anterioare, trebuie avute in vedere si dispozitiile corespunzatoare din Legea 71/2011. Regula o constituie dispozitiile art. 223 din Legea 71/2011, potrivit cu care procesele si cererile in materie civila in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a NCC se solutioneaza de catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in vigoare la data sesizarii  instantei , cu exceptia cazurilor in care Legea 71/2011  contine o dispozitie speciala care sa prevada expres ca noua reglementare se aplica si proceselor in curs.
Asadar, in chiar in ipoteza proceselor introduse dupa data intrarii in vigoare a NCC instantele trebuie sa verifice daca institutiei juridice sau faptelor juridice  ce se cer a fi  solutionate li se aplica, prin dispozitie expresa, noile prevederi legale, daca li se aplica vechile dispozitii iar daca in legea 71/2011 sau in noul cod civil  nu exista un text referitor la aplicarea imediata, sau la ultraactivitatea legii vechi se aplica regula inscrisa in art. 223.
Cum in materia raspunderii civile delictuale a fost adoptata dispozitie expresa potrivit cu care  sunt aplicabile dispozitiile legii vechi daca  fapta ilicita a  fost savarsita sub imperiul acesteia, legea aplicabila in speta  actiunii introdusa de reclamant este legea veche.
In ceea ce priveste prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei cauzata prin fapta ilicita, atat art. 8 din Decretul 167/1958, cat si art.  2528 alin 1 din Noul cod civil  au dispozitii identice potrivit carora prescriptia incepe sa curga de la data cand persoana pagubita a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea.
Recurentul reclamant a sustinut gresit ca dreptul sau la actiune s-a nascut atunci cand a cunoscut identitatea angajatilor statului care  au initiat si derulat actiunile de urmarire si persecutie impotriva sa.
Argumentul sau ar fi fost analizat dintr-o alta perspectiva de catre instante daca actiunea ar fi fost introdusa impotriva unor persoane fizice, insa atata timp cat parat in cauza este statul roman,  pretentiile reclamantului se indreapta impotriva acestuia in temeiul obligatiei de garantie care exista in sarcina statului, avand ca suport riscul de activitate a  serviciilor publice. Se pune astfel in discutie o raspundere obiectiva, fara vinovatie, care se angajeaza in prezenta cumulata a trei dintre conditiile civile delictuale pentru fapta proprie: prejudiciul patrimonial sau moral; fapta ilicita si prejudiciabila, care consta in  activitatea  unei anumite institutii a statului ; raportul de cauzalitate dintre respectiva activitate si prejudiciul injust suferit de reclamant.
Asadar,  chemand in judecata Statul Roman, reclamantul nu a pus in discutie fapta proprie a anumitor persoane fizice, astfel ca identitatea acestora era indiferenta si necunoasterea ei nu constituia un fine de neprimire a actiunii.
Din acest motiv s-a apreciat in mod corect ca dreptul la actiune s-a nascut in anul 2001 iar actiunile in justitie sau demersurile administrative ale reclamantului nu au constituit cauze de suspendare sau intrerupere a cursului prescriptiei, actul normativ  aplicabil acestei institutii fiind Decretul 167/1958.
Instanta are in vedere si dispozitiile art. 1 alin 1 si 2 din Legea 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste, potrivit carora orice cetatean roman are dreptul de acces la propriul dosar intocmit de politia politica comunista, precum si la alte documente si informatii care privesc propria persoana, drept care se exercita la cerere si consta in studierea nemijlocita a dosarului, eliberarea de copii de pe actele dosarului si de pe alte inscrisuri care privesc propria persoana. Totodata persoana, subiect al unui dosar din care rezulta ca a fost urmarita de organele securitatii statului, are dreptul, la cerere, sa afle identitatea agentilor si a colaboratorilor care au contribuit cu informatii la completarea acestui dosar.
In virtutea acestor dispozitii legale, reclamantul putea, dupa intrarea in vigoare  a legii, sa faca demersuri pentru a afla date  din dosarul sau de urmarire.
Prevederile Legii 187/1999 au fost reluate, dupa abrogare, prin OUG 24/2008, cu acelasi continut.
Chiar daca s-ar aprecia ca dreptul la actiune al reclamantului s-a nascut in anul 2010, asa cum sustine acesta, dispozitiile art. 201 din Legea 71/2011 stabilesc ca prescriptiile incepute si neimplinite anterior intrarii in vigoare a noului cod civil sunt reglementate de legea anterioara. Cum prescriptia nu era implinita  in luna octombrie 2011, este evident ca  dispozitiile de drept material trebuie analizate in raport de Decretul 167/1958.
Este de observat astfel ca  reglementarea din actualul cod civil este in sensul ca legea aplicabila prescriptiei trebuie sa fie cea in vigoare la data de cand incepe sa curga termenul de prescriptie, respectandu-se principiul predictibilitatii legislatiei si cel al neretroactivitatii legii.
In mod corect a fost inlaturata apararea reclamantului privind intreruperea cursului prescriptiei  in perioada 30.11.2002- 07.07.2010, cauzele invocate neavand , in sensul legii, efectul de a intrerupe sau suspenda cursul prescriptiei.
Cursul prescriptiei se poate suspenda sau prescriptia  se poate intrerupe, in cazurile expres si limitativ prevazute in  art. 13, respectiv in art. 16 din Decretul 167/1958, astfel:   cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere  (art. 13 lit. a  - suspendare)  si:  a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent; sau c) printr-un act incepator de executare (art. 16 - intrerupere).
Producerea prejudiciului a fost cunoscuta de reclamant chiar de la data urmaririi de catre organele de  securitate, iar obligatia de dezdaunare era, evident, in sarcina statului care a dispus luarea masurii ce constituie, in sensul legii, faptul ilicit cauzator de prejudicii, astfel ca dreptul la  actiune s-a nascut cel mai tarziu la data cand activitatea organelor de securitate contra reclamantului a  incetat.
In conditiile art. 13 lit. a) din  decret, cursul prescriptiei a fost  suspendat in timpul regimului totalitar, imposibilitatea morala in care s-a  aflat reclamantul de a cere statului sa repare prejudiciul pe care l-a provocat fiind considerata o cauza de forta majora, care  a impiedicat introducerea actiunii in pretentii.
Odata ajuns cu rationamentul in acest punct, este de stabilit la ce data a fost reluat cursul prescriptiei conform art. 15 din Decretul 167/1958.  Aceasta problema putea sa cunoasca doua solutii. Prima, era de a considera ca incepand cu anul 1990, cand regimul totalitarist a fost inlocuit cu unul democratic, persoanele care au avut de suferit din pricina actelor fostului regim, puteau solicita in instanta repararea prejudiciilor, ceea ce presupune  ca dupa anul 1993, dreptul la actiune in raspunderea civila delictuala a statului a fost prescris.
O asemenea solutie, care nu  ar fi fost in interesul reclamantului, nu a fost impartasita de primele instante, acestea considerand ca fiind corecta aprecierea ca prescriptia  a inceput sa curga dupa anul 2001, cand reclamantul a studiat dosarul sau de urmarire si in raport de aceasta data se analizeaza prescriptia si de instanta de recurs.
Introducerea actiunii in anul 2012 s-a facut cu depasirea termenului general de prescriptie aplicabil actiunilor patrimoniale, pentru stabilirea drepturilor de creanta.
Este nefondata apararea recurentului referitoare la modalitatea de invocare a  exceptiei prescriptiei.
Astfel,  chiar argumentul invocat de recurent si anume cel desprins din  art. 2513 Noul cod civil  este in favoarea luarii in discutie a exceptiei invocate de parat. Textul stabileste alternativ posibilitatea ca exceptia prescriptiei sa fie pusa in discutie de partea interesata fie prin intampinare, fie la primul termen de judecata cand partile sunt legal citate. Chiar din prevederile exprese ale textului rezulta ca nu se conditioneaza ca intampinarea sa fie depusa la prima zi de infatisare, calificata astfel potrivit art. 132 cod procedura civila  sau la un alt termen. Instanta trebuie sa verifice, asadar, daca paratul  a invocat exceptia prin intampinare sau pana la termenul  stabilit de art. 2513 teza II Noul cod civil.
In speta,  paratul a invocat  prescriptia prin intampinarea  formulata la 4 mai 2012,  respectand astfel cerinta impusa de textul aratat din codul civil.
Sustinerea recurentului din concluziile scrise in sensul ca la primul termen de judecata din 26 aprilie 2012 judecatoria trebuia sa solutioneze actiunea, nu are relevanta juridica, atata timp cat acordarea unui termen de judecata, cu care reclamantul a fost de acord, pentru ca paratului sa i se solicite sa isi exprime pozitia procesuala nu a atras nulitatea hotararii, instanta avand posibilitatea deschisa de art. 129 cod procedura civila  de a cere partilor explicatii orale sau in scris, inclusiv prin formularea unei intampinari.
Asadar, chiar  daca s-ar avea in vedere apararea recurentului in sensul ca in cauza s-ar aplica dispozitiile art. 2513 cod civil, se constata ca a fost respectata cerinta legii ca exceptia prescriptiei sa fie invocata prin intampinare de catre parat.
Instanta de recurs apreciaza, insa, ca instanta de judecata poate invoca din oficiu prescriptia inceputa si implinita sau nu inainte de intrarea in vigoare a noului cod civil.
Art. 201 din Legea 71/2011 prevede ca prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a codului sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit. Referindu-se la  " dispozitiile legale", fara  a face distinctie, inseamna ca s-au avut in vedere atat dispozitiile materiale, cat si cele de procedurale.
Aceasta concluzie rezulta si din faptul ca  dispozitiile legii noi privind calificarea prescriptiei ca o norma de ordine privata au fost incluse in normele de drept material
In plus, dispozitiile art. 6 alin.6 Noul cod civil stabilesc faptul ca prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare  a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit. Acest text, folosind sintagma" in intregime" trimite evident la ambele tipuri de dispozitii in materia prescriptiei, adica materiale si procedurale, astfel ca se impune concluzia ca prescriptia putea fi invocata in speta chiar si de instanta, cu atat mai mult de catre parat, prin intampinare.
Apreciind ca hotararea  atacata de recurent este legala, nefiind incidente motive de nelegalitate in sensul art. 304 cod procedura civila, recursul se va respinge ca nefondat.