prescriptie drept material

DOSAR NR. 1336/301/2008
R O M A N I A
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURE?TI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 4759
Sedinta publica din 17 aprilie 2009


Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia la data de 11.03.2005 sub nr. 411/2005, reclamanta S.C. STAR MAG S.R.L. a formulat, in contradictoriu cu paratul GRAMOIU AUGUSTIN, actiune in constatare prin care a solicitat instantei sa constate ca la data de 21.05.1997, paratul i-a vandut terenul intravilan in suprafata de 5000 mp., situat in Mangalia, parcela 221/79, str. Negru Voda/FN, pronuntand o hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, reclamanta a aratat ca prin actul intitulat antecontract de vanzare-cumparare, intocmit la data de 21.05.1997 prin agentia imobiliara Giga Grup Impex S.R.L. si inregistrat sub nr. 101 paratul i-a vandut suprafata de 5000 mp. teren intravilan situat la adresa mentionata, ocazie cu care a achitat avansul in suma de 20.000.000 lei, echivalentul a 3.000 USD. Adevaratul pret al vanzarii-cumpararii terenului a fost suma de 94.000.000 lei, achitat integral pana la data scadenta. Reclamanta a mai aratat ca, desi a achitat integral pretul, atat paratul, cat si agentia imobiliara nu si-au respectat obligatiile asumate pentru intocmirea documentatiei necesare in vederea incheierii contractului autentic la notarul public, asa cum s-a stipulat in antecontractul de vanzare-cumparare. De la data incheierii antecontractului, reclamantei i-a fost predat terenul, aceasta a intrat in posesia si detentia sa, l-a folosit in mod continuu si netulburat, comportandu-se ca un adevarat proprietar, terenul fiind inregistrat in evidentele fiscale ale Consiliului Local Mangalia, precum si ca mijloc fix in evidentele contabile ale societatii reclamante la valoarea de achizitie. Reclamanta a mai aratat ca, initial, suprafata de teren a apartinut soacrei sale, care il detinea in temeiul sentintei civile nr. 6221/19.05.1994 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosar nr. 7823/1993, iar ulterior, prin incheierea de autentificare nr. 3236/1995 la BNP Saimovici Ilie, aceasta a vandut terenul paratului, act de vanzare-cumparare care a fost insa simulat, in realitate fiind vorba de un contract de imprumut pentru suma de 9.000.000 lei, incheiat intre sotii Motu Cornel si Magdalena, in calitate de imprumutati, si Gramoiu Augustin,  aspect reliefat si de pretul in suma de 8.000.000 lei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 969, art. 1073, art. 1077, art. 1298 C.civ. si ale art. 111 C.p.c.
Reclamanta a depus la dosar, in fotocopie, urmatoarele inscrisuri: antecontract de vanzare-cumparare (fila 5), plan topografic (fila 6), certificat de inregistrare si certificat fiscal al societatii reclamante (filele 7 si 8), carte de identitate pentru Motu Madalina (fila 9), ordine de plata nr. 1/08.01.1998, nr. 36/09.06.1998, nr. 37/18.06.1997, nr. 62/03.07.1997, nr. 83/03.09.1997, nr. 64/28.07.1997, nr. 17, nr. 55/07.08.1998, nr. 54/07.08.1998, nr. 53/07.08.1998 si chitante olografe din datele de 22.05.1997, 21.05.1997, 23.05.1997, 20.05.1997, 19.05.1997 (filele 10-16), file din jurnal pentru cumparari (filele 17 si 18), certificat de casatorie seria C nr. 195019 si certificat de nastere pentru Pascu Magdalena (fila 19), sentinta civila nr. 6221/19.05.1994 (filele 20 si 21), certificat de deces seria DR nr. 031887 (fila 22), contract de vanzare-cumparare  autentificat sub nr. 3236 de BNP Saimovici Ilie(29.12.1995 (fila 23), certificat de mostenitor nr. 194/07.10.2004 emis de BNP Spanu Florica Elena (fila 24), si, ulterior, desfasurator al convorbirilor telefonice (filele 46-48), certificat fiscal (fila 56, 63, 92), certificat emis de OCPI Constanta (fila 67, 93), inscrisuri emise de Administratia Financiara a Municipiului Mangalia (filele 82-87, 96-101), inscrisuri care atesta indeplinirea procedurii de solutionare amiabila a litigiului existent intre parti (filele 90, 91).
Desi legal citat, paratul nu a depus intampinare, si nici nu s-a  prezentat la nici un termen de judecata.
Prin sentinta civila nr. 1855/11.11.2005 pronuntata de Judecatoria Mangalia in dosarul nr. 411/2005, instanta a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de constatare a vanzarii, si exceptia prematuritatii cererii de pronuntare a unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, exceptii invocate din oficiu, si a fost respinsa cererea ca inadmisibila cererea reclamantei si ca prematur formulata cererea de pronuntare a unei hotarari judecatoresti care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare privind terenul intravilan in suprafata de 5000 mp., situat in Mangalia, parcela 221/79, str. Negru Voda/FN. In ceea ce priveste exceptia prematuritatii, instanta a retinut ca din probele administrate in cauza, a rezultat ca paratul nu a fost pus in intarziere in formele prevazute de lege cu privire la executarea obligatiei de a incheia in forma autentica contractul de vanzare-cumparare, iar pana la termenul stabilit de parti pentru prezentarea la notarul public nici reclamanta nu isi executase obligatia asumata prin antecontract de a achita pretul terenului si nici nu a formulat actiune in declararea simulatiei pretului mentionat in promisiunea de vanzare-cumparare si nici pana la data pronuntarii cererii nu a achitat intreaga suma convenita ca pret. In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii de constatare, instanta a retinut ca, raportat la art. 1073 C.civ, reclamanta are deschisa calea unei actiuni in realizarea dreptului.
Prin decizia civila nr. 256/1.04.2006 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 449/2006, a fost admis apelul formulat de reclamanta, a fost desfiintata sentinta apelata si a fost trimisa cauza spre rejudecare primei instante, retinandu-se ca art. 111 C.p.civ. nu are aplicabilitate in cauza, reclamanta urmarind de fapt prin actiunea formulata realizarea dreptului sau de proprietate asupra terenului, prin pronuntarea unei hotarari care sa  tina loc de autentic.
Dosarul a fost reinregistrat pe rolul Judecatoriei Mangalia sub nr. 783/254/2006 (R952/2006), prin sentinta nr. 179/C/26.01.2007 instanta admitand exceptia necompetentei teritoriale si declinand competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti. In cadrul acestui dosar, la data de 10.11.2006,  paratul a depus intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, aratand ca termenul de la care incepe sa curga prescriptia este data de 05.04.1999, la care reclamanta a fost notificata de parat, prin intermediul Biroului Executorilor Judecatoresti, sa achite diferenta de pret achizitionarii terenului in litigiu. Pe fondul cauzei, paratul a solicitat respingerea cererii, avand in vedere ca reclamanta nu a inteles sa plateasca pretul integral al terenului, motiv pentru care a operat rezolutiunea contractului.
Prin Incheierea nr. 477/08.05.2007 in acelasi dosar, Tribunalul Constanta - Sectia civila a constatat natura comerciala a cauzei si a dispus trimiterea acesteia Sectiei comerciale a Tribunalului Constanta.
Prin decizia civila nr. 74/Com/27.02.2008, Tribunalul Constanta - Sectia comerciala a admis recursul formulat de reclamanta, a casat sentinta civila nr. 1855/11.11.2005 pronuntata de Judecatoria Mangalia si a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia la data de 08.04.2008, sub nr. 888/254/2008, prin sentinta civila nr. 1246/C/02.062008, irevocabila prin respingerea recursului prin decizia civila nr. 743/COM/10.12.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta, instanta admitand exceptia necompetentei teritoriale invocata de parat, si a dispune declinarea competentei in favoarea Judecatoriei sectorului 3.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei sectorului 3 Bucuresti la data de 04.02.2009 sub nr. 1336/301/2009, primul termen de judecata fiind acordat la data de 11.03.2009, cand completul C4 com., investit cu solutionarea cauzei, a trimis dosarul pe completul C5civ. cu termen la data de 14.04.2009, apreciind ca litigiul are o natura civila.
La termenul din data de 14.04.2009, instan?a a pus in discu?ie excep?ia dreptului material la ac?iune invocata de parat in intampinarea formulata in cadrul dosarului nr. R/952/2006 inregistrat pe rolul Judecatoriei Mangalia, ?i din oficiu, avand in vedere prevederile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescrip?ia extinctiva, ?i a ramas in pronun?are pe aceasta excep?ie.
Dupa ramanerea in pronun?are pe excep?ia prescrip?iei ?i terminarea ?edin?ei de judecata, prin serviciul Registratura a fost depusa la dosar o cerere de amanare a cauzei, formulata de reclamanta aceasta aratand ca, intrucat avocatul a denun?at contractul de asisten?a la data de 06.04.2009, Comitetul Creditorilor societa?ii reclamante, convocat pentru data de 14.04.2009, ora 09:00, a aprobat angajarea unei noi societa?i de avocatura, care, insa, nu a putut fi contactata in termen util pentru a se prezenta la termenul din data de 14.04.2009.
In raport de aceasta cerere de amanare a cauzei, instan?a a apreciat ca nu se impune repunerea pe rol a cauzei, pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 156 C.p.c., instan?a va putea da un singur termen pentru lipsa de aparare, temeinic justificata.
Or, pentru termenul anterior, din data de 11.03.2009, la data de 10.03.2009, reclamanta a formulat prima cerere de amanare in vederea angajarii unui aparator, aratand ca avocatul a denun?at contractul de reprezentare, ?i, avand in vedere faptul ca reclamanta se afla sub inciden?a Legii nr. 85/2006, aceasta are nevoie de acordul tuturor creditorilor pentru angajarea unui nou avocat.
Pentru termenul de judecata din data de 14.04.2009, reclamanta a depus a doua cerere de amanare a cauzei, invocand acelea?i aspecte. Or, in aceste condi?ii, instan?a apreciaza ca aceasta cerere de amanare nu mai indepline?te condi?iile prevazute de art. 156 C.p.c.; astfel, ea nu este nici temeinic justificata, ci, dimpotriva, instan?a re?ine culpa creditoarei, care avea cuno?tin?a de denun?area contractului de asisten?a anterior datei de 10.03.2009 (?i nu la data de 06.04.2009, a?a cum sus?ine in cea de-a doua cerere de amanare), ?i, cu toate acestea, a convocat Consiliul Creditorilor exact in ziua de 14.04.2009, cand a fost stabilit cel de-al doilea termen de judecata. Ca atare, de?i a avut la dispozi?ie mai mult de o luna in vederea angajarii unui nou aparator, reclamanta a ramas in pasivitate, in?elegand sa convoace Consiliul Creditorilor tocmai in ziua in care a fost acordat termenul de judecata. Pentru aceste motive, apreciind ca art. 156 C.p.c. nu poate fi valorificat decat in situa?ii temeinic justificate, care exclud culpa ?i lipsa de diligen?a a par?ii, instan?a nu a repus cauza pe rol, dand posibilitate insa, reclamantei, de a depune concluzii scrise, potrivit art. 156 alin. 2 C.p.c., prin amanarea pronun?arii. 
In ceea ce prive?te tardivitatea depunerii intampinarii, cu consecin?a decaderii din dreptul de a mai propune probe ?i de a invoca excep?ii, aparare formulata de reclamanta in raspunsul la intampinare formulat in cadrul aceluia?i dosar (filele 24-26), instan?a re?ine urmatoarele:
Primul ciclu procesual, ini?iat prin inregistrarea cererii de chemare in judecata pe rolul Judecatoriei Mangalia sub nr. 411/2005, a fost finalizat prin pronun?area deciziei civile nr. 256/11.04.2006 pronun?ata de Tribunalul Constan?a in dosarul nr. 449/2006, instan?a de apel admi?and apelul formulat de reclamanta, desfiin?and sentin?a apelata ?i trimi?and cauza spre rejudecare primei instan?e.
Or, in aceste condi?ii, la reluarea solu?ionarii cauzei, in cel de-al doilea ciclu procesual, instan?a de fond procedeaza la judecarea cauzei prin aplicarea tuturor regulilor de procedura prevazute de Codul de procedura in Titlul III, inclusiv a celor privind Intampinarea, astfel cum este reglementata de art. 115 - art. 118 C.p.c. Ca atare, procedandu-se la o noua judecare a cauzei, paratul poate depune intampinare, chiar daca nu ?i-a indeplinit aceasta obliga?ie in cadrul primului ciclu procesual. In cauza, in cadrul dosarului nr. R/952/2006 inregistrat pe rolul Judecatoriei Mangalia, paratul a depus intampinare la termenul din 10.11.2006, dupa primul termen de judecata, de la data de 13.10.2006, cand instan?a a admis cererea de amanare a cauzei in vederea pregatirii apararii, formulata de aparatorul paratului, cerere la care aparatorul reclamantei nu s-a opus. Or, in opinia instan?ei, pozi?ia procesuala a aparatorului reclamantei nu poate fi interpretata decat ca o renun?are la invocarea sanc?iunii prevazuta de art. 103 alin. 1 C.p.c., norma care, in ceea ce prive?te intampinarea, are un caracter dispozitiv, a?a incat nerespectarea sa poate fi invocata numai de catre partea interesata, nu ?i de instan?a.
Mai mult, avand in vedere prevederile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la excep?ia prescrip?iei dreptului material la ac?iune, potrivit carora instan?a este obligata, din oficiu, sa cerceteze, daca dreptul la ac?iune este prescris, instan?a a invocat excep?ia ?i din oficiu.
Pentru toate aceste motive, instan?a respinge apararea reclamantei cu privire la tardivitatea depunerii intampinarii de catre parat, urmand sa analizeze excep?ia prescrip?iei dreptului material la ac?iune, formulata in con?inutul acesteia.
In acest sens, a?a cum a constatat ?i Tribunalul Constan?a prin decizia civila nr. 256/11.04.2006 in dosarul nr. 449/2006, reclamanta a investit instan?a cu o cerere avand ca obiect pronun?area unei hotarari care sa ?ina loc de act autentic, aratand ca a achitat integral pre?ul imobilului, care insa a fost simulat, aspect reliefat ?i de cuantumul acestuia.
Or, inscrisul pe care se intemeiaza cererea reclamantei, depus la fila 4 din dosar, intitulat, de altfel, "antecontract de vanzare - cumparare", este o promisiune bilaterala, un antecontract, oricare dintre par?ile contractante putand cere incheierea contractului. Cum paratul nu a vandut, iar reclamanta nu a cumparat, cu respectarea formalita?ilor prevazute de Legea nr. 18/1991, prin conven?ia incheiata intre ace?tia a luat na?tere numai obliga?ia fiecarei par?i de a incheia contractul, in viitor, in forma prescrisa de lege, de?i par?ile s-au in?eles asupra lucrului ?i asupra pre?ului.
In acela?i timp, instan?a are in vedere ca actul juridic incheiat intre par?i este unul patrimonial, deoarece are un con?inut evaluabil in bani, insa prive?te un drept de crean?a, personal, ?i o obliga?ie corelativa - de a face - , care se stinge la expirarea termenului general de prescrip?ie de 3 ani, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Avand in vedere ca la art. 7 din antecontractul incheiat, par?ile au prevazut ca termen al perfectarii actului la notar data de 10.08.1997, instan?a apreciaza ca, in raport de prevederile art. 7 din acela?i act normativ, acesta este momentul cand a luat na?tere dreptul la ac?iune al reclamantei, ce are ca obiect aducerea la indeplinire a obliga?iei paratului de a incheia actul in forma autentica.
In acela?i timp, insa, atata timp cat prin chitan?ele depuse la filele 10-16, reclamanta a facut dovada ca a platit in contul paratului sume reprezentand pre?ul terenului, ultima chitan?a fiind din data de 07.08.1998 (fila 13), instan?a apreciaza ca, la randul sau, primind aceste sume, paratul a recunoscut, tacit, dreptul reclamantei, operand astfel, in temeiul art. 16 lit. a din Decretul nr. 1671958, o intrerupere a prescrip?iei, de la acest moment, incepand sa curga, potrivit art. 17 alin. 2 din acela?i act normativ, un nou termen de prescrip?ie.
De asemenea, avand in vedere notificarea din data de 25.03.1999 depusa la fila 13 din dosarul nr. R/952/2006 (contestata de reclamanta ?i prezentata in original, instan?ei la termnul din data de 14.04.2009), prin care paratul a solicitat reclamantei plata integrala a pre?ului, a?a incat antecontractul sa poata fi perfectat, instan?a apreciaza ca, la data de 25.03.1999 a avut loc o a doua intrerupere a termenului de prescrip?ie, prin recunoa?terea expresa facuta de cel in folosul caruia curge prescrip?ia, potrivit art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, de la data de 26.03.1999 incepand sa curga, potrivit art. 17 alin. 2 din acela?i act normativ, un nou termen de prescrip?ie. In aceste conditii, chiar daca reclamanta a sustinut ca nu a primit o astfel de  notificare, invocarea acesteia de catre parat nu poate decat sa ii profite reclamantei, tocmai sub aspectul intreruperii termenului de prescriptie. In ceea ce priveste data la care paratul sustine ca reclamanta a primit notificarea - 05.04.1999, instanta constata ca la  dosar nu exista nicio dovada in acest sens, singura data certa a recunoasterii dreptului reclamantei de catre parat fiind 25.03.1999. De altfel, in opinia instantei, nici nu este relevant momentul comunicarii acestei notificari reclamantei, ci ceea ce conteaza pentru intreruperea prescriptiei este recunoasterea de catre parat a dreptului reclamantei, act unilateral si neindoielnic, neconditionat de comunicarea sa celeilalte parti.
Or, calculand termenul de prescrip?ie de 3 ani in raport de aceasta data - 26.03.1999 - instan?a constata ca acesta era deja implinit la momentul introducerii cererii de chemare in judecata - 11.03.2005.
Apararea reclamantei in sensul ca de la data incheierii antecontractului a intrat in posesia ?i deten?ia terenului, l-a imprejmuit ?i cultivat permanent, nu a fost tulburata in posesie, s-a comportat ca un adevarat proprietar, ?i-a deschis rol fiscal, s-a inregistrat cu terenul in eviden?ele financiar-contabile ale societa?ii, ca mijloc fix, ?i in eviden?ele fiscale, platind impozitele la zi, nu poate fi re?inuta de instan?a prin raportare la cauzele de intrerupere a termenului de prescrip?ie, prevazute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, avand in vedere situa?ia de fapt prezentata de reclamanta, intreruperea cursului prescrip?iei dreptului la ac?iune al acesteia nu poate fi analizata decat din prespectiva art. 16 alin. 1 din actul normativ men?ionat, potrivit caruia prescrip?ia se intrerupe prin recunoa?terea dreptului a carui ac?iune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescrip?ia.
In cauza, in raport de obiectul litigiului, prescrip?ia poate fi intrerupta in cazul in care promitentul cumparator a intrat in posesia imobilului de la momentul semnarii antecontractului, iar din atitudinea de pasivitate a promitentului vanzator rezulta recunoa?terea dreptului a carui ac?iune se prescrie.
In acest sens, insa, de?i reclamanta a invocat faptul ca s-a aflat tot timpul in posesia terenului, aceasta sus?inere nu a fost probata nicicum, iar instan?a are in vedere faptul ca, dimpotriva, potrivit art. 3 din antecontract, par?ile au prevazut ca cumparatorul dobande?te posesia ?i dreptul de folosin?a al terenului numai dupa semnarea la notariat a actului de vanzare-cumparare (care, insa, nu a mai avut loc).
In ceea ce prive?te deschiderea rolului fiscal ?i plata impozitelor de catre reclamanta, instan?a apreciaza ca acestea nu pot fi acte de intrerupere a prescrip?iei deoarece provin de la cel impotriva caruia curge prescrip?ia, nu de la cel in folosul caruia curge aceasta, a?a cum cere art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Pasivitatea paratului sub acest aspect nu poate fi echivalata, in opinia instan?ei, cu o recunoa?tere neindoielnica a dreptului reclamantei (condi?ie esen?iala pentru a se produce efectul intreruptiv de prescrip?ie), cu atat mai mult cu cat, a?a cum rezulta ?i din adresa emisa de C.L. Mangalia - Direc?ia Taxe ?i Impozite (fila 14 din dosarul nr. R952/2006 al Judecatoriei Mangalia), calitatea sa de proprietar a continuat sa fie opozabila erga omnes, in timp ce reclamanta, printr-o declara?ie unilaterala data in faa?a organelor fiscale, a ales sa faca o plata nedatorata.
Pentru toate aceste aspecte, apreciind ca, in raport de momentul introducerii cererii de chemare in judecata - 11.03.2005, dreptul material la ac?iune al reclamantei s-a prescris, termenul de prescriptie de 3 ani incepand sa curga de la data de 26.03.1999, instan?a urmeaza a admite excep?ia prescrip?iei ?i a respinge ac?iunea formulata de reclamanta ca prescrisa.