Conditii pentru a putea beneficia de dispozitiile art. 5 alin. 1 din Lg. 221/2009. Situatia in care numai unul dintre mostenitorii persoanei condamnate politic a solicitat aceste despagubiri.

      La data de 4 februarie 2010, reclamantul O.D. a chemat  in judecata paratul  Ministerul Finantelor Publice Bucuresti, solicitand  ca,  prin sentinta ce se va  pronunta, sa se  dispuna obligarea paratului la plata sumei de 350.000 EURO in echivalent  in lei  la cursul valutar BNR  din ziua  platii, din care 50.000 EURO reprezinta daune materiale pentru bunuri confiscate -valoarea acestora in echivalent, iar 300.000 EURO cu titlu de daune morale pentru prejudiciul  mortal suferit de  reclamant si tatal sau, cauza de condamnarea acestuia  pe nedrept.
      In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca prin sentinta nr.563/18.12.1957, pronuntata de Tribunalul Militar Craiova, in dosarul nr.539/1957, tatal sau, O. O., agricultor de profesie, a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani  inchisoare corectionala.
      Pedeapsa a fost aplicata pentru delictul de uneltire  contra ordinii sociale, prevazut si pedepsit de art.209 pct.2 lit.a Cod penal, iar conform  art.25 pct.6  Cod penal s-a dispus confiscarea in intregime a  averii personale a inculpatului.
      Reclamantul a aratat ca sentinta a ramas definitiva prin  respingerea recursul declarat de inculpat, prin decizia  nr.318/19578, a Tribunalului Militar de  Regiune Militara  Bucuresti.
      Condamnarea a  fost una  cu caracter politic,  in sensul art. 2 lit.a  din Legea  nr.221/2009 si  in conformitate cu dispozitiile art. 5 alin.1 lit.a) si b) din aceeasi lege, a solicitat acordarea de despagubiri, atat ca echivalent al valorii bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare, cat si pentru prejudiciul  moral produs tatalui reclamantului prin efectele suportate datorii condamnarii si confiscarii averii.
      In ceea ce priveste bunurile confiscate si nerecuperate, a solicitat  contravaloarea unei  constructii casa de locuit din caramida cu 3 camere, edificata in anul 1928 cu  o suprafata de 80 m.p., demolata ulterior confiscarii; trei grajduri, unul de caramida acoperita cu tabla, celelalte doua din paiente acoperita cu tigla, un cazan de tuica si un butoi de  1500  litri  din lemn, doi boi, un car si o caruta, estimand valoarea  acestor bunuri la aproximativ 50.000 EURO
      Referitor la acordarea  de daune morale,  reclamantul a aratat  ca, la momentul confiscarii bunurilor, familia traise din exploatarea terenurilor agricole.
      Ca efect al masurii confiscarii averii, au fost  luate de reprezentantii Statului toate bunurile, ramanand fara  mijloace de subzistenta.
      Casa  in care locuiau  a  intrat in proprietatea Statului, a devenit gradinita si  familia a  continuat sa locuiasca  intr-o anexa  a  fostei case, fiind nevoiti sa plateasca chirie  pana  in decembrie  1989.
      Reclamantul a mentionat ca toata familia a avut de suferit din punct de vedere social si profesional, suferintele provocate prin imposibilitatea realizarii socio-profesionale si  prin limitarea accesului  la anumite locuri de munca fiind greu de estimat.
      Astfel,  in ceea ce il priveste pe reclamant, se afla  in efectuarea stagiului militar la U.M. 04762 Constanta si i se propusese ca ulterior terminarii armatei sa urmeze Scoala de Militie de la Iasi. Ca efect al  arestarii tatalui, dosarul  nu a mai fost primit, reclamantul  fiind  astfel impiedicat sa avanseze din punct de vedere profesional si social datorita dosarului  politic al  tatalui sau.
      Reclamantul a precizat  ca dupa condamnarea  tatalui au fost permanent ostracizati si respinsi de comunitate datorita  situatiei precare in care ajunsese familia acestuia.
      Pe parcursul detentiei, tatal reclamantului a fost incarcerat si dus la mai  multe penitenciare din tara, cu regim de temnita grea, Gherla si Aiud,  unde se faceau  cele mai grele munci  fortate;  tatal   reclamantului  s-a imbolnavit  de ulcer, boala  a avansat, iar  in momentul eliberarii din inchisoare era  bolnav  de cancer la esofag; pe perioada detentiei nu a avut drept la scrisori, la pachete sau la vizite din partea familiei, timp de  6  ani  nu  au mai stiut nimic despre el, fiindu-i interzisa comunicarea de orice fel cu familia;  a fost  batut  si sicanat.
      Reclamantul a solicitat daune pentru prejudiciul moral cauzat tatalui sau prin  condamnarea pe nedrept care isi gaseste justificare in consecintele  negative fizice si psihice suferite, importanta  valorilor morale lezate, de modul  in care au fost percepute si suportate consecintele vatamarii, de cum a  fost afectata situatia morala,  familiala,  sociala a  tatalui  sau.
      A mai  aratat  reclamantul ca nu a beneficiat de alte masuri reparatorii in raport de condamnarea tatalui sau.
      La  data de 10 martie 2010, paratul a formulat  intampinare, solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
      In ceea ce  priveste acordarea  de daune morale in cuantum  de 300.000 EURO, paratul a aratat ca nu este dovedita, din actele aflate la dosarul cauzei neexistand acte din care  sa  rezulte  ca  atat autorul reclamantului cat si familia sa  au fost grav prejudiciati moral ca urmare a masurii nelegale.
      Paguba trebuie  sa  fie consecinta  condamnarii pe nedrept sau a privarii de libertate in mod nelegal considerate  ca situatii susceptibile  de  a fi generatoare de daune.
      Referitor la  daunele materiale, paratul a  mentionat ca  din certificatul eliberat de Arhivele Statului,   a rezultat ca reclamantul  nu  a  facut  dovada  ca au fost  preluate efectiv  de stat, ca  in cazul  terenurilor, iar  la dosarul cauzei nu au fost depuse acte  de proprietate in ceea  ce priveste constructia  pentru a face dovada ca au  apartinut  autorului  reclamantului.
      In ceea ce priveste suma solicitata de reclamant reprezentand contravaloarea constructiilor, aceasta este nedovedita, nefacand  dovada anului construirii, materialele din care era  construita, dependinte si utilitati, iar referitor  la bunurile mobile, reclamantul nu a facut dovada  ca au apartinut autorului sau si nici a  faptului  ca  au fost preluate  ca efect al condamnarii, la dosarul cauzei neexistand un proces-verbal de preluare.
      La data de 12.05.2010, reclamantul a majorat cuantumul pretentiilor reprezentand daune morale la suma de 1.000.000 EURO.
      La data de  28 mai  2010, reclamantul a precizat actiunea  prin care  a aratat  ca nu mai solicita despagubiri pentru constructiile  confiscate de la tatal sau ca efect al hotararii de condamnare.
      La data de 01.07.2010, reclamantul a depus precizare la actiune prin care a micsorat cuantumul daunelor materiale solicitate la suma de 17.374 lei RON.
      Prin sentinta civila nr.61/16.03.2012, pronuntata de Tribunalul Dolj, in dosarul nr. 1498/63/2010, s-a respins cererea de a se lua act de renuntarea la capetele de cerere avand ca obiect acordarea de despagubiri pentru contravaloarea terenurilor confiscate si a casei.
      S-a admis in parte actiunea precizata formulata de reclamantul O.D., in contradictoriu cu paratul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.
      A fost obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 1951,5 lei, reprezentand despagubiri civile.
      S-au respins cererile avand ca obiect acordarea de despagubiri pentru contravaloarea terenurilor confiscate si a casei,  ca neintemeiate si cererea avand ca obiect acordarea de daune morale, ca inadmisibila.
      A fost admisa in parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecata si a fost obligat paratul la plata, catre reclamant, a sumei de 165 lei, cu acest titlu.
      Pentru a pronunta astfel, instanta a constatat urmatoarele:
In ce priveste cererea de a se lua act de renuntarea la capatul de cerere avand ca obiect acordarea de despagubiri pentru constructiile confiscate de la autor ca efect al hotararii de condamnare, aceasta a fost depusa la data de 28.05.2010 si a fost semnata, prin aparator.
Potrivit art. 69 al.1 C.p.c. pentru efectuarea de acte de dispozitie asupra drepturilor procesuale este necesar ca reprezentantul partii sa beneficieze de mandat special.
In speta dedusa judecatii, cererea mentionata prin care se renunta la acordarea de despagubiri pentru constructiile confiscate a fost depusa de catre aparatorul reclamantului, fara a fi insusita de aceasta si fara ca aparatorul sa beneficieze de mandat special in acest sens.
In ce priveste analiza acestui capat de cerere in fond, instanta a constatat, urmatoarele:
In fapt, reclamantul este unul din cei 6 mostenitori ai autorului O. O., conform certificatului de mostenitor de la fila 59 dosar.
Autorul acestuia a fost condamnat potrivit inscrisurilor de la filele 34 - 40 dosar la pedeapsa de 6 ani inchisoare corectionala  si la confiscarea intregii averi.
      Potrivit depozitiilor martorilor audiati in cauza, din patrimoniul autorului s-au preluat de catre stat si urmatoarele constructii: casa cu 4 sau 5 camere si trei anexe gospodaresti - grajduri.
      S-a constatat, insa,  atat fata de sustinerile reclamantului din inscrisul de la fila 58 dosar de fond, cat si din actele depuse la filele  47-52 si 62 dosar, ca aceste imobile au fost restituite in natura de unitatea administrativa teritoriala unuia din fratii reclamantului, ulterior mostenitorii autorului incheind o tranzactie  care a cuprins si aceste constructii restituite.
      Ca atare, pentru casa si aceasta anexa gospodareasca nu se mai pot acorda despagubiri, fiind deja restituite.
      Pentru celelalte doua anexe gospodaresti mentionate in actiune, de asemenea, nu se pot acorda despagubiri materiale, deoarece nu a fost posibila stabilirea valorii acestora, la dosar neexistand elemente probatorii care sa poata duce la stabilirea valorii acestor bunuri. Astfel, nu se cunoaste, cu privire la fiecare din cele doua anexe, care era compartimentarea acestora, dimensiunile lor, data edificarii lor, starea in care se aflau la momentul preluarii.
      In absenta acestor elemente, nu se poate determina valoarea acestor bunuri.
      Potrivit art. 1169 Cod civ. cel care face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
      Intrucat reclamantul nu a dovedit in cauza temeinicia pretentiilor sale avand ca obiect acordarea de despagubiri materiale pentru cele doua anexe, neputandu-se stabili cuantumul prejudiciului suferit de acesta prin confiscarea celor doua bunuri, si, ca atare, respectivul prejudiciu neavand caracter cert, instanta a respins cererea ca neintemeiata.
      In ce priveste terenurile detinute de autor, reclamantul a aratat ca acestea au fost toate restituite prin intermediul legilor de reparatie.
In ce priveste cererea de acordare a despagubirilor materiale pentru confiscarea bunurilor mobile detinute de autor, instanta a retinut ca din depozitiile de martori aflate la filele 44 - 46 s-au confiscat de catre stat la momentul condamnarii autorului urmatoarele bunuri mobile: doi boi; o caruta; un cazan de tuica de 300 - 400 litri;  un cal; un plug; o grapa.
Martorul C. F. a mentionat in depozitie ca s-ar fi confiscat "carutele", fara insa a da nici un fel de detalii suplimentare - cate carute, ce fel de carute, etc.
Reclamantul a solicitat a i se acorda despagubiri pentru confiscarea urmatoarelor bunuri mobile: un cazan de tuica de 300 - 400 litri;  un butoi de 1.500 litri; doi boi; un car; o caruta.
Din actele si lucrarile cauzei, asa cum au fost expuse, a reiesit ca, din bunurile mobile indicate a fi fost confiscate, doar urmatoarele bunuri au fost cu adevarat preluate de catre stat ca urmare a condamnarii autorului, si anume urmatoarele: un cazan de tuica de 300 - 400 l, doi boi si o caruta.
Din expertiza administrata in cauza si care a avut in vedere bunuri de o calitate medie, asa cum a reiesit din raspunsul expertului la obiectiuni, a reiesit ca valoarea totala a bunurilor evaluate  este de 17.347 lei.
Valoarea totala a bunurilor pe care instanta a retinut ca statul le-a confiscat de la autorul reclamantului cu ocazia arestarii sale este de 12.927 lei.
Instanta a constatat ca, potrivit certificatului de mostenitor cu nr. 118/1998 intocmit la BNP Elvira Diaconescu, de pe urma defunctului O. O. au ramas 6 mostenitori, reclamantului revenindu-i cota de 3/20 din masa succesorala ramasa de pe urma acestuia.
Reclamantul a solicitat acordarea de despagubiri civile in conditiile art.5 al.1 lit. b din Legea 221/2009, exclusiv de pe urma defunctului O. O..
S-a retinut, de asemenea, din analiza prevederilor Legii 221/2009, ca acest act normativ nu prevede expres dreptul de acrescamant in favoarea mostenitorilor care formuleaza cerere de acordare a despagubirilor, drept de acrescamant care sa aiba ca obiect cota mostenitorilor care nu au formulat astfel de cereri de despagubiri.
Dreptul de acrescamant prevazut de art. 697 Cod civ., constand in beneficiul pe care il confera legea mostenitorilor sau legatarilor cu titlu universal de a culege partea din mostenire ce ar fi revenit mostenitorilor neacceptanti sau legatarilor neacceptanti, a fost prevazut si de legile de reparatie ca o exceptie de la prevederile dreptului comun privind devolutiunea succesorala legala.
      In forma prevazuta de aceste legi, conform cu care eredele care a formulat cerere de retrocedare sau despagubire pentru bunurile retrocedate primeste intregul bun, incluzand si partea mostenitorilor acceptanti ai autorului care nu au formulat o astfel de cerere, dreptul de acrescamant trebuie sa fie expres prevazut de lege, in aplicatia regulii de drept conform careia prevederile legale derogatorii sunt de stricta interpretare. Potrivit dreptului comun, bunul succesoral - sau sumele de bani ce se cuvin dupa autor- revin tuturor mostenitorilor acceptanti ai autorilor in conformitate cu cota din mostenire detinuta.
Ca atare, dreptul de acrescamant nu este presupus ca fiind incident in toate legile de reparatie, ci aplicarea sa este de stricta interpretare la prevederile legale care il instituie.
Legile nr.18/1991 si respectiv Legea nr.10/2001 instituie dreptul de acrescamant in mod expres, prevazand ca dreptul de proprietate se restituie, la cerere, pentru intreg terenul/imobilul preluat de catre stat, doar acelora dintre mostenitorii autorului  care au formulat cerere / notificare de restituire.
Legea 221/2009 nu contine o astfel de reglementare derogatorie, astfel ca, in lipsa sa, se aplica dreptul comun in materie.
In acest context, in cauza s-au aplicat prevederile legale de drept comun, prevederi potrivit cu care mostenitorii culeg partea din mostenire ce le revine conform cotei din mostenire ce le revine - art.659 Cod civ., art. 669 Cod civ.- , reclamantului urmand a i se acorda doar despagubiri civile in cuantumul ce corespunde cotei ce ii revenea din mostenirea autorului, si anume cota de 3/20 din masa succesorala a autorului, conform certificatului de mostenitor de la fila 59 dosar, aceste despagubiri fiind in cuantum total de 1951,5 lei.
In ce priveste cererea de acordare a despagubirilor morale, intemeiata pe prevederile art. 5 al.1  Legea 221/2009, modificata, s-a constatat ca, prin deciziile emise de Curtea Constitutionala, cu nr. 1354/2010, cu nr. 1358/2010 si respectiv cu nr. 1360/2010, prevederile textului legal indicat mai sus sunt neconstitutionale, Curtea Constitutionala considerand in cuprinsul Deciziei sale nr. 1358/2010 ca " acordarea de despagubiri pentru daunele morale suferite de fostii detinuti politici, astfel cum a fost reglementata prin art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009, contravine art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala privind statul de drept, democratic si social, in care dreptatea este valoare suprema.
           Totodata, in temeiul dispozitiilor constitutionale ale art. 142 alin. (1), potrivit carora "Curtea Constitutionala este garantul suprematiei Constitutiei", si al art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit caruia "In Romania, respectarea [...] legilor este obligatorie", Curtea a constatat ca reglementarea criticata incalca si normele de tehnica legislativa, prin crearea unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare prevederilor Legii nr. 24/2000, republicata."
In aceste conditii, instanta a constatat ca nu exista temei legal valabil de acordare de despagubiri reclamantului pentru daunele morale suferite ca urmare a persecutiei la care a fost supus tatal sau, astfel ca s-a respins acest capat de cerere, ca inadmisibil.
In ce priveste cererile de acordare a cheltuielilor de judecata, instanta, avand in vedere dezlegarea data capetelor de cerere mai sus indicate, precum si prevederile art. 274 Cod pr. civ. si art. 276 Cod pr. civ., a admis in parte si aceasta cerere si le-a acordat in masura in care a fost admisa si actiunea formulata, si anume in considerarea cotei de 3/20 din cheltuielile efectuate in cauza, cota corespunzatoare cotei avuta in vedere la admiterea daunelor materiale.
      Impotriva acestei sentinte au declarat recurs  reclamantul O.D.si paratul Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
      In motivarea recursului, reclamantul O.D.a aratat ca hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii, invocand dispozitiile art. 304 pct.9Cod pr. civ., art. 5 alin. 1 din Lg. 221/2009, art. 49 si urm. Cod pr. civ., privind interventia voluntara si. art. 697 din Vechiul Cod Civil, privind dreptul de acrescamant.
        A sustinut ca, in mod gresit, instanta de fond a admis in parte cererea, considerand ca din moment ce ii revine numai cota de 3/20 din masa succesorala a defunctului O. O., potrivit certificatului de mostenitor nr. 118/1998 al BNP Elvira Diaconescu, atunci din echivalentul bunurilor confiscate nu poate sa-i fie acordat decat o cota de 3/20, in temeiul Legii nr. 221/2009, din cuantumul despagubirilor materiale cuvenite.
         Acest punct de vedere l-a considerat inoportun in conditiile spetei, fata de litera si spiritul Legii nr. 221/2009, in redactarea acordata art. 5 alin. 1, prin sintagma "sotul sau descendentii acestuia pana la gradul al III-lea", dar si fata de termenul de decadere de 3 ani de la data intrarii in vigoare a respectivei legi, impus in acelasi alineat.
        In conditiile in care legiuitorul a instituit dreptul respectiv in favoarea unor anumite categorii de persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv, este evident ca in conditiile date calitatea de succesibil este suficienta pentru a solicita dreptul la despagubiri, iar solicitarea poate fi admisa pentru intreaga valoare a bunurilor confiscate.
             In sprijinul celui de-al doilea argument a sustinut ca niciunul dintre ceilalti frati ai sai nu a facut cerere de interventie in acest proces, desi nimeni si nimic nu-i putea impiedica daca doreau sa beneficieze de o cota din mostenirea defunctului O. O.
            Interventia era una voluntara si ar fi fost conforma cu principiul disponibilitatii actiunii civile.
             Astfel, din moment ce legiuitorul foloseste la art. 5 sintagmele "orice persoana" si "pot solicita instantei", si numai el a solicitat despagubiri reprezentand echivalentul bunurilor confiscate, atunci poate dobandi singur intreaga suma, fara sa fie cazul ca instanta de judecata sa aduca in discutie dreptul de acrescamant.
            Orice desocotire ulterioara intre reclamant si fratii sai este o problema distincta, care nu poate impieta asupra drepturilor sale legale de a obtine despagubiri materiale in temeiul Legii nr. 221/2009.
            In ceea ce priveste cererea privind cheltuielile de judecata, a aratat ca in mod gresit au fost acordate in cota de 3/20 din cheltuielile efectuate in cauza, considerand inaplicabile prevederile art. 276 Cod pr. civ., deoarece nici plata avocatului si nici plata expertului nu se puteau face in cota de 3/20 din valorile deja dovedite.
             A solicitat admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei atacata, admiterea actiunii pentru cuantumul de 17.374 lei, precum si acordarea integrala a cheltuielilor de judecata.
        In motivarea recursului, Statul Roman,  prin Ministerul Finantelor Publice, a aratat ca, in mod gresit, instanta de fond a dispus obligarea paratului la plata sumei de 1951,5 lei reprezentand despagubiri civile,  respectiv cota de 3/20 din masa succesorala a autorului reclamantului.
      A invederat instantei de recurs imprejurarea ca a formulat obiectiuni la raportul de expertiza efectuat in cauza, deoarece expertul a supraevaluat bunurile mobile ce au facut obiectul expertizei. Cu privire la valoarea stabilita, a apreciat ca aceasta corespunde valorii reale a bunurilor in functie de preturile practicate pe piata libera.
      Nu au fost atasate raportului de expertiza nici un fel de inscrisuri din care sa rezulte care sunt preturile practicate pe piata libera la aceste bunuri, cu atat mai mult cu  cat aceasta a scazut considerabil in actualul context social.
      La evaluarea bunurilor mobile, prin expertiza efectuata expertul trebuia sa aiba in vedere preturile practicate in prezent in comertul organizat si neorganizat pentru bunuri identice si similare din punct de vedere al calitatii si proprietatilor, respectiv, gradul de uzura fizica in corelatie cu vechimea si utilitatea bunurilor.
      De asemenea, evaluatorul trebuia sa determine gradul de deteriorare fizica, depreciere functionala si depreciere economica care afecteaza elementele bunurilor mobile.
      Instanta de fond in mod gresit a apreciat ca declaratiile martorilor audiati in cauza sunt relevante in solutionarea cauzei, acestea insa nefiind de natura sa convinga instanta cu privire la bunurile mobile a caror contravaloare se solicita.
      Un alt motiv se refera la faptul ca instanta de fond, in mod gresit, a dispus obligarea paratului Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 165 lei.
      In acest sens, a aratat ca pentru dovedirea cuantumului cheltuielilor de judecata trebuie respectate dispozitiile art. 112 alin. 1 pct. 5, alin. 2, art.116, art.138 Cod pr. civ.
       A  solicitat  admiterea recursului, modificarea sentintei in ceea ce priveste obligarea paratului  Statul  Roman,  prin  Ministerul  Finantelor Publice,  la  plata despagubirilor materiale si a cheltuielilor de judecata.
      In drept, si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 304 Cod pr.
civila si art. XIII din Legea nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea
solutionarii proceselor.
      Curtea constata ca recursul declarat de parat este nefondat.
      Prin sentinta penala 57/1957  a Tribunalului Militar Craiova autorul reclamantului a fost condamnat in baza art.209 pct.2 lit a Cod Penal ,ce constituie o condamnare de drept in sensul art.1 al.2 legea 221/2009 si s-a dispus confiscarea in intregime a averii personale a inculpatului.
      Asadar se observa ca reclamantul este indreptatit sa primeasca in baza art.5 al.1 lit b legea 221/2009 ,echivalentul bunurilor confiscate prin hotararea de condamnare si care nu au fost restituite in temeiul altei legi speciale.
      Stabilirea concreta a bunurilor avute de defunct si confiscate s-a realizat de catre instanta de fond prin coroborarea declaratiilor testimoniale din care rezulta cu certitudine ca au fost preluate ca urmare a condamnari politice a autorului :un cazan de tuica de 300-400 l ,2 boi si o caruta,criticile din recurs referitoare la interpretarea probatoriului pe aceste aspecte fiind nejustificate.
      De asemenea nejustificate sunt si criticile vizand raportul de expertiza efectuat in cauza ,din concluziile acestuia si din raspunsul la obiectiuni rezultand ca s-a facut o evaluare a unor bunuri de calitate medie ,in functie de valoarea de piata .
      De asemenea in mod corect instanta de fond a facut aplicarea art.274 cod procedura civila ,avand in vedere ca prin solutia pronuntata ,paratul a cazut in pretentii.
      In ceea ce priveste recursul reclamantului ,acesta este intemeiat.
      Potrivit art.5 al.1 legea 221/2009 orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instantei prevazute la art. 4 alin. (4), in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la despagubiri.
      Rezulta ca singura conditie ceruta intr-o astfel de cerere este aceea ca solicitantul sa fie persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic sau in cazul decesului acestei persoane ,sa aiba calitatea de sot sau de descendent al acesteia pana la gradul II inclusiv.
      Cum in cauza nu s-a facut dovada ca ceilalti mostenitori ai autorului au formulat o astfel de cerere ,in mod gresit instanta de fond a apreciat ca reclamantului nu i se cuvin a-i fi acordate despagubirile solicitate in intregime,acesta indeplinind singura conditie impusa de lege :aceea de a fi  descendent al autorului.
      In consecinta Curtea a apreciat ca recursul formulat se impune a fi admis, a modificat sentinta in sensul acordarii catre reclamant a sumei de 12927 lei reprezentand valoarea bunurilor care au fost retinute de instanta de fond ca fiind confiscate in baza hotararii de condamnare politica.
      Intemeiate sunt si criticile privind cheltuielile de judecata avansate de reclamant care in conformitate cu dispozitiile art. 274 cod procedura civila trebuie suportate in intregime de catre partea cazuta in pretentii ,reprezentand onorariu avocat si onorariu expert.