Incetarea de drept a contractului individual de munca ca urmare a reintegrarii in functie a unei persoane concediate anterior. Constatarea ulterioara a nulitatii contractului de munca al acestei persoane. Efecte.

      
      
      Incetarea de drept a contractului individual de munca ca urmare a reintegrarii in functie a unei persoane concediate anterior.  Constatarea ulterioara a nulitatii  contractului de munca al acestei persoane. Efecte.
      
      Potrivit  dispozitiilor art. 56 lit. f Codul Muncii (forma in  vigoare inainte de republicare), contractul individual de munca inceteaza de drept ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia ocupata de salariat,  a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare.
      Imprejurarea ca  angajatorul a emis  un act juridic denumit Decizie de concediere, in cuprinsul careia nu s-a folosit sintagma  legala   aceea de  "incetare de drept",  este  nerelevanta, nu afecteaza de nelegalitate actul, cata vreme  s-a indicat clar si fara echivoc  intervenirea cazului de incetare de drept a contractului de munca prevazut de art. 56 lit. f Codul Muncii,  acesta fiind dovedit si  argumentat in cuprinsul aceluiasi act,    prin trimiterea punctuala la  hotararile judecatoresti  si la decizia de reintegrare a fostului salariat.
      Constatarea ulterioara a  nulitatii  contractului individual de munca al persoanei reintegrate nu produce efecte in cauza.
      

      Prin sentinta civila nr.1320 din 10 iunie 2011, pronuntata de Tribunalul Olt s-a respins contestatia formulata de reclamanta VCD, in contradictoriu cu parata Scoala cu clasele I-VIII T. jud.Olt.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin decizia nr. 65/29.07.2010, emisa de intimata Scoala cu Clasele I-VIII Traian s-a dispus incetarea contractului individual de munca al contetatoarei si s-a retinut ca temeiul in drept al incetarii raporturilor de munca l-a reprezentat art.56 lit.f din Codul Muncii.
O prima critica a contestatoarei a vizat legalitatea deciziei de incetarea a raporturilor de munca ca urmare a nerespectarii dispozitiilor art.74 C.Muncii.
Instanta a retinut  ca in cazul incetarii de drept a contractului de munca, pentru unul sau altul dintre motivele prevazute de art.56 C.Muncii, nu este necesara indeplinirea vreunei formalitati prealabile obligatorii, intrucat incetarea intervine de drept, de la lege, neputandu-se decat constata ca aceasta incetare a intervenit.
Instanta a mai constatat ca unitatea intimata a formulat o actiune in nulitatea contractului de munca incheiat cu persoana reintegrata, actiune care a fost admisa prin  in prima instanta, hotararea devenind irevocabila  in timpul procesului de fata, la data de 21.04.2011.
In dreptul muncii efectele nulitatii contractului se produc numai pentru viitor, astfel ca nu  pot fi anulate prestatiile executate de parti (prestarea muncii, plata salariului, alte drepturi si obligatii).
In considerarea celor expuse s-a constatat ca raporturile de munca dintre BF - persoana initial reintegrata si unitatea de invatamant intimata au incetat in final   ca urmare a constatarii nulitatii contractului individual de munca,  la o data ulterioara emiterii deciziei  atacata in cauza de fata, moment in care contestatoare nu mai avea nici un raport de munca cu intimata, acestea fiind incetate de drept asa cum s-a aratat in precedent.
  Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs in termen legal si motivat contestatoarea, care a sustinut ca   in mod gresit  Tribunalul Olt a respins contestatia formulata ca neintemeiata, desi  decizia de concediere este nelegala si netemeinica. Arata ca in  situatia sa nu trebuia emisa o decizie de concediere, neexistand temei legal. Astfel, o decizie de concediere poate fi dispusa numai in temeiul dispozitiilor legale cuprinse in art. 58 - 72 din C. Muncii.
      Privitor la nulitatea  la  contractului de munca al persoanei reintegrate BF,  arata ca intr-adevar  in dreptul muncii efectele constatarii nulitatii contractului de munca se produc numai pentru viitor, dar a  sustinut  ca nimic nu se opunea ca instanta de fond sa admita contestatia sa, sa constate nelegalitatea deciziei de concediere pentru motivele invocate si, pe cale de consecinta, sa dispuna reintegrarea pe postul detinut anterior, ramas vacant prin constatarea nulitatii contractului de munca al numitei  BF, in conditiile aratate mai sus.
      Solicita admiterea recursului, modificarea sentintei, in sensul admiterii contestatiei, sub toate capetele de cerere.
      Recursul este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
      Prin actiunea introductiva de instanta, contestatoarea VCD a chemat in judecata  parata Scoala cu Clasele I-VIII T., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei nr.65/2010, reintegrarea sa pe postul detinut anterior, obligarea la plata drepturilor salariale actualizate de la momentul concedierii si pana la integrarea efectiva.
      Legalitatea  unei decizii emise de angajator se analizeaza in raport cu  imprejurarile de fapt si de drept care au generat-o si cu dispozitiile legale in vigoare la data emiterii. Prin decizia contestata, luandu-se act de  de faptul ca s-a dispus judiciar reintegrarea pe post a unei persoane careia i se desfacuse anterior contractul de munca, s-a  facut practic, aplicarea disp. art. 56 lit. f Codul Muncii (forma in  vigoare la data emiterii deciziei).
      Potrivit  acestor dispozitii legale, contractul individual de munca inceteaza de drept ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia ocupata de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare.
      Imprejurarea ca  angajatorul a emis  un act juridic denumit Decizie de concediere, in cuprinsul caruia nu s-a folosit sintagma  legala,   aceea de  "incetare de drept",  este nerelevanta, nu afecteaza de nelegalitate actul, cata vreme  s-a indicat clar si fara echivoc  intervenirea cazului de incetare de drept a contractului de munca prev. de art. 56 lit. f CM,  acesta fiind dovedit si  argumentat in cuprinsul aceluiasi act,    prin trimiterea punctuala la  hotararile judecatoresti  si la decizia de reintegrare a fostului salariat.
      Deci, emiterea  deciziei amintite nu  a deturnat scopul legii, nu a vatamat partea aflata intr-o asemenea situatie, nu a  modificat imprejurarile de fapt si de drept  care au generat  situatia premisa  consumata si  prevazuta de lege si deci,   nu a fost de natura sa impiedice  aplicarea cazului de incetare a contractului de munca  ope legis.  Chiar daca formal apare ca fiind  o dispozitie de concediere, actul nu contine elemente de fond de concediere in sensul legii   si nu produce efectele  unei manifestari unilaterale de vointa a angajatorului  in acest scop.
      De asemenea, decizia nu contine elemente contradictorii si nicio alta informatie din cuprinsul deciziei nu lasa sa se inteleaga   faptul ca angajatorul  - ignorand legea, ar fi  dispus  prin vointa proprie,  incetarea contractului de munca  in conditiile art. 55 lit. c CM, (forma in  vigoare la data emiterii deciziei),   urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, care se realizeaza numai  in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege.
      Prin urmare, Curtea   concluzioneaza in sensul ca  decizia  atacata  nu exprima un act de vointa de dispozitie, nu produce alte  efecte  si  are ca scop, doar constatarea  formala a  incetarii de drept a contractului de munca  al   reclamantei in conditiile intervenirii  cazului reglementat de art. 56 lit f CM.
      Acceptarea  un punct de vedere contrar ar fi de un formalism  excesiv.
      Cu alte cuvinte, odata ce s-a demonstrat ca incetarea contractului de munca nu a avut loc din initiativa angajatorului in sensul art. 58 alin. 1 CM, (forma in  vigoare la data emiterii deciziei),   orice discutie legata de concediere in sensul real  si propriu al institutiei, din motive care tin sau nu, de persoana salariatului,   orice discutie legata de conditii de fond si de forma ale actului,  nu au legatura cu speta si deci, nu au obiect.
      De asemenea, critica privind   aprecierea gresita  facuta asupra efectelor in cauza de fata, a nulitatii contractului individual de munca al persoanei reintegrate, este nefondata.
      Asa cum s-a aratat in precedent legalitatea si temeinicia unei decizii emise de angajator privind executarea/incetarea  unui contract de munca,  se analizeaza in raport cu  imprejurarile de fapt si de drept care au generat-o si cu dispozitiile legale in vigoare la data emiterii, iar nu cu situatii juridice noi.
      Or, hotararea judecatoreasca prin care s-a constatat nulitatea CIM al persoanei  reintegrate este ulterioara incetarii de drept a contractului de munca al contestatoarei  din cauza de fata.
      Daca in prima critica reclamanta indica anumite dispozitii legale pentru a sprijini argumentatia sa privind  faptul ca  in mod gresit s-ar fi dispus "concedierea", in ceea ce priveste aceasta din urma critica, reclamanta nu indica vreo dispozitie legala  care sa prevada  o invalidare  a incetarii de drept a contractului individual de munca, intervenita in cazul sau reglementat de art. 56 lit. f Codul Muncii.
      In aceeasi ordine de idei,  reclamanta nu indica  eventual,  modul in care ar putea fi afectata  de nelegalitate   decizia  atacata, ca urmare a intervenirii unei situatii juridice ulterioare emiterii actului si care sa atraga  sanctiunii anularii,  cu toate consecintele ce decurg de aici in privinta reintegrarii, a punerii partilor in situatia anterioara si platii unor despagubiri.
      In aceasta situatie, Curtea nu poate decat sa constate  justetea solutiei primei instante si a modului judicios de  argumentare a punctului de vedere exprimat in aceasta privinta.
       Intr-adevar, nulitatea in dreptul  muncii produce efecte numai pentru viitor si nu pot fi  anulate prestatiile executate de parti. O reintegrare a reclamantei in conditiile solicitate de aceasta, presupune  ca intr-un anumit interval de timp munca sa fi fost prestata  de persoana reintegrata care a primit astfel si drepturile salariale  si, prin reintegrarea reclamantei, aceasta sa primeasca despagubiri, respectiv echivalentul salariilor de care a fost lipsita in acelasi interval de timp. Deci, angajatorul ar face o plata dubla, desi postul nu era bugetat ca atare.
      Prin urmare, nulitatea CIM al persoanei reintegrate, nefiind constatata anterior reintegrarii sale, ci ulterior, nu inlatura aplicarea disp. art. 56 lit. f CM in privinta incetarii de drept - ope legis, a contractului de munca al  reclamantei, asa cum s-a constatat legal si temeinic prin actul atacat.
       Daca s-ar accepta punctul de vedere al reclamantei,  s-ar nesocoti dispozitiile legale prev. de   art.  57 alin. 2 (forma in vigoare la data actului) privind efectele numai pentru viitor ale nulitatii CIM, dar si  cele prev. de art. 56 lit.  f,  privind incetarea de drept a CIM, in conditiile in care nu exista o dispozitile legala expresa care sa  reglementeze execeptii de la aceste reguli.
      Asadar, nulitatea CIM al persoanei reintegrate constatata ulterior incetarii de drept a CIM,  nu  reprezinta o exceptie de la regula prev. de art. 56 lit. f CM si cu atat mai putin,  nu afecteaza de nelegalitate decizia contestata emisa anterior si are ca efect pur si simplu, vacantarea postului.
       In conditiile legii, reclamanta poata  sa ocupe din nou postul si sa  aiba un nou raport de munca, drepturi si obligatii, cu acelasi angajator, dar in temeiul unui nou CIM si cu plata drepturilor salariale de la momentul prestarii muncii in baza noii  incadrari.
      Avand in vedere aceste considerente,  constatand ca in cauza  nu subzista  cazurile  de recurs de   modificare invocate de parte si analizate  in conditiile de examinare impuse de  304 ind. 1  cod  procedura, nici cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila in baza art. 312  alin. 1 teza II cod  procedura  civila, recursul a fost respins ca nefondat, cu consecinta mentinerii ca legala si temeinica a sentintei  pronuntata de instanta de fond.   
1