Despagubiri. Teren afectat de servitutea legala pentru exploatarea unei conducte de gaz. Despagubiri cuvenite proprietarului terenului.

      Prin cererea adresata Tribunalului Dolj - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ la data de 22.03.2004 reclamantii N.V. si B. S. au chemat in judecata pe parata SC C. SA Ploiesti - Sucursala Craiova, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa dispuna obligarea paratei sa devieze conducta de gazolina ce le traverseaza terenul proprietatea lor, situat in C., str. T. nr. 132 (T 17 P 7 si T 67 P 17), sa fie obligata sa devieze cablurile de alimentare cu energie electrica a stalpului de telefonie mobila in afara terenului, sa se stabileasca amplasamentul de acces cu obligarea paratei la plata chiriei aferente, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca sunt proprietarii terenului in suprafata de 5 ha situat in C., str. T. nr. 132, conform TDP nr. 2225-44786 emis la 07.05.1998, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate autoarei lor, N. F. G., iar terenul situat in T 17 P 7 si T 67 P 17 este traversat de o conducta de gazolina ce apartine paratei si  de cablul de alimentare cu energie electrica a stalpului de telefonie mobila.
La data de 27.04.2004 parata SC C. SA a formulat cerere de aratare a titularului dreptului, precizand ca titular al dreptului real asupra conductei a carei deviere se cere este Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor si Agentia Nationala pentru Resurse Minerale.
La data de 18.05.2004 reclamantii au precizat actiunea, aratand ca in principal isi mentin cererea de deviere a conductei de gazolina ce traverseaza terenul lor, iar in subsidiar solicita instituirea unui drept de servitute legala in favoarea titularului operatiunii petroliere, cu obligarea acestuia la despagubiri.
La data de 08.06.2004 parata a formulat cerere reconventionala, solicitand obligarea reclamantilor sa-i permita exercitiul dreptului de servitute legala prevazut de art. 7 al. 3 - 7 Legea 134/1995, respectiv sa permita accesul pe terenul situat in C., str. T. nr. 132 pe un culoar de 2,4 m plasat de-a lungul conductei aflate pe teren, cu plata unei rente anuale pentru lipsa de folosinta asupra terenului afectat de exercitiul dreptului de servitute legala.
La data de 31.05.2005 reclamantii au solicitat a se lua act ca renunta la capatul de cerere privind obligarea paratei la devierea cablului de alimentare cu energie electrica a stalpului de telefonie mobila, mentinandu-si celelalte solicitari.
Prin sentinta civila nr.604/04.11.2005, Tribunalul Dolj a admis in parte actiunea reclamantilor si a admis cererea reconventionala formulata de parata SC C. SA Ploiesti.
A luat act ca reclamantii au renuntat la capatul de cerere privind obligarea paratei SC C. SA Ploiesti sa devieze cablul de alimentare cu energie electrica a stalpului de telefonie mobila.
A respins capatul de cerere avand ca obiect stabilirea drumului de acces si devierea conductei de gazolina si a instituit un drept de servitute in favoarea paratului SC C. SA Ploiesti in suprafata de 482,4 mp pe terenul proprietatea reclamantilor, avand lungimea de 201 m si latimea de 2,4 m.
A obligat parata SC C. SA Ploiesti sa plateasca reclamantilor suma de 604.586 lei renta anuala pe toata durata existentei servitutii.
A fost obligata parata SC C. SA Ploiesti la plata sumei de 7.500.000 lei cheltuieli de judecata catre reclamanti.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Prin decizia nr. 106/26.04.2006 Curtea de Apel Craiova - Sectia Comerciala a admis apelul reclamantilor si a schimbat sentinta in parte, in sensul ca a luat act de renuntarea la judecarea capatului de cerere privind stabilirea drumului de acces pe terenul paratei si obligarii la plata unei chirii.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii,  iar prin decizia nr. 6401/04.10.2007  ICCJ a admis recursul reclamantilor, a casat decizia Curtii de Apel ca si sentinta 604/2005 a Tribunalului Dolj si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Craiova.
Pentru a se pronunta astfel, ICCJ nu a analizat motivele de fond privind recursul, ci a verificat competenta materiala a instantei in judecarea cauzei.
S-a retinut ca in cauza valoarea pretentiilor deduse judecatii este de aproximativ 66.000 euro, deci sub valoarea de 5 miliarde lei, prevazuta de art. 2 lit. b C.P.CIV. astfel cum a fost modificat prin Legea 219/2005.
In aceasta situatie, sunt incidente prev. art. 1 C.P.CIV., potrivit carora judecatoriile judeca in prima instanta toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante.
Astfel, litigiul de fata este de competenta Judecatoriei ca prima instanta, hotararea fiind supusa apelului si recursului, care se judeca de Tribunal si Curtea de Apel, conform art. 2 pct. 2 si art. 3 pct. 3 C.P.CIV.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova nr. 25699 din 19.12.2007.
La termenul din 18.02.2008 parata D.G.F.P. Dolj, in numele Ministerului Economiei si Finantelor ca reprezentant al Statului Roman, in calitate de intervenient in interes propriu, a formulat intampinare prin care solicita respingerea actiunii formulata de reclamantii N.V. si B.S. si respingerea cererii de aratare a titularului dreptului real asupra conductei ca fiind Statul Roman reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor.
Pe exceptie, invoca lipsa calitatii procesuale pasive a Ministerul Economiei si Finantelor ca reprezentant al Statului Roman, cu privire la ambele capete de cerere.
La termenul din 24.03.2008 reclamantii si-au precizat actiunea, prin care au solicitat in principal devierea/dezafectarea conductei ce traverseaza terenul proprietatea lor situat in C., str. T. nr. 132 si str. Teilor nr. 161.
In subsidiar, solicita obligarea paratei SC C. SA la plata unor despagubiri, astfel: pentru perioada 22.03.2004 - 28.10.2006 solicita suma de 66.343 euro/an ca urmare a limitarii atributelor dreptului de proprietate asupra terenului si scaderii valorii de circulatie a acestuia pe piata imobiliara din cauza restrictiilor impuse de Ordinul 52/2002 al A.N.R.M. cu privire la constructii; pentru perioada 28.10.2006 si pana cand parata SC C. SA nu va mai folosi terenul sa primeasca o despagubire de 12.000 euro/an pentru o suprafata de 6000 mp de teren afectat de zona de protectie si siguranta a conductei in cauza.
      De asemenea, a mai solicitat obligarea paratei SC C. SA ca din 3 in 3 ani sa adapteze cuantumul despagubirii la valoarea de circulatie din acel moment a unor terenuri similare si sa fie obligata sa adapteze despagubirile conform  prevederilor viitoarelor ordine ale A.N.R.M.
    A mai solicitat ca instanta sa fixeze o data scadenta la care anual se vor plati despagubirile, urmand ca neplata la termenul scadent sa atraga plata dobanzii legale aferenta sumei primita ca despagubire pe perioada de intarziere, cu cheltuieli de judecata.
La termenul din 05.05.2008 reclamantii si-au precizat din nou actiunea, solicitand in principal devierea/dezafectarea conductei ce traverseaza terenul proprietatea lor, iar in subsidiar obligarea paratei SC C. SA la plata unor despagubiri, astfel: pentru perioada 22.03.2004 si pana in prezent solicita suma de 54.343 euro, adica 197.808,52 lei, iar din prezent si pana cand parata nu se va mai folosi de teren, solicita o despagubire de 2 euro/mp/an pentru o suprafata de 6000 mp teren afectat de zona de protectie si siguranta a conductei, suma totala a despagubirii fiind de 12.000 euro/an, adica 43.680 lei/an.
      De asemenea, a mai solicitat obligarea paratei SC C. SA ca din 3 in 3 ani sa adapteze cuantumul despagubirii la valoarea de circulatie din acel moment a unor terenuri similare si sa fie obligata sa adapteze despagubirile conform  prevederilor viitoarelor ordine ale A.N.R.M.
    A mai solicitat ca instanta sa fixeze o data scadenta la care anual se vor plati despagubirile, urmand ca neplata la termenul scadent sa atraga plata dobanzii legale aferenta sumei primita ca despagubire pe perioada de intarziere, cu cheltuieli de judecata.
    Prin incheierea de sedinta din 26.05.2008 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Finantelor Publice Bucuresti, invocata de acesta, si a dispus scoaterea sa din cauza, avand in vedere ca interesele statului in domeniul resurselor de petrol sunt reprezentate de parata Agentia Nationala pentru Resurse Minerale Bucuresti.
     La termenul din 21.10.2009 reclamantii si-au precizat din nou actiunea, avand in vedere raportul de expertiza a proprietatii imobiliare, in sensul ca solicita ca parata sa fie obligata sa suporte o despagubire de 0,80 euro/mp/luna adica 9,6 euro/mp/an de la momentul pronuntarii hotararii si pana cand parata nu se va mai folosi de teren.
    De asemenea, solicita ca parata sa fie obligata sa renegocieze despagubirea din 3 in 3 ani in functie de valoarea de circulatie a terenului.
    Precizeaza ca-si mentin in totalitate capatul 1 al precizarii din 05.05.2008 ca si celelalte solicitari din capatul 2 al precizarii din aceeasi data.
    Prin sentinta civila nr.16155 din 09.11.2009 a Judecatoriei Craiova a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC C. SA Ploiesti.
     A fost admisa  in parte  actiunea precizata formulata de reclamanti, admisa cererea reconventionala formulata de parata SC C. SA Ploiesti.
     A fost respins capatul de cerere avand ca obiect devierea/dezafectarea conductei ce traverseaza terenul proprietatea reclamantilor, situat in C., str. T. nr. 132 si 161, Dolj.
     A fost respins capatul de cerere privind acordarea de despagubiri pentru perioada 2004 - 2006 si in continuare pana cand parata nu va mai folosi terenul pentru transportul gazolinei.
     S-a instituit un drept de servitute in favoarea paratei SC CONPET SA Ploiesti in suprafata de 482,4 mp pe terenul proprietatea reclamantilor, avand lungimea de 201 m si latimea de 2,4 m.
    A fost obligata parata SC C. SA Ploiesti sa plateasca reclamantilor suma de 113 lei renta anuala pe toata durata existentei servitutii.
    Au fost compensate cheltuielile de judecata.
    Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca  reclamantii, in calitate de mostenitori ai autoarei N.F., detin in proprietate un teren in suprafata de 5 ha, situat in intravilanul municipiului Craiova.
     Anterior reconstituirii dreptului de proprietate  terenul facea parte din extravilanul localitatii si a fost afectat de o conducta pentru transportul gazolinei de la Statia de dezbenzinare Craiova  la Rafinaria Ploiesti, inca din anul 1966, conducta amplasata cu avizul Consiliului Popular Regional Oltenia sub nr. 6817/1320/04.06.1963 si care face parte din sistemul national de transport al petrolului, de interes national strategic, incadrandu-se in categoria prevazuta de art. 2 al. 10, 37 Legea 238/2004, situatie ce rezulta din cele 2 rapoarte de expertiza intocmite in cauza.
      Traseul conductei a fost stabilit si verificat cu tranzotestul, fiind recunoscut si de reprezentantii SC C. SA Ploiesti, careia i s-a concesionat activitatea de operare a Sistemului National de Transport a Titeiului, Gazolinei, Condensatului si Etanului, inclusiv a conductelor magistrale si a instalatiilor echipamentelor si dotarilor anexe aferente sistemului.
    In calitate de proprietari, reclamantii au instrainat o parte din acest teren catre parata SC C. SA Ploiesti conform contractului de vanzare-cumparare nr. 1244 din 19.12.2001.
    Data fiind natura conductei si importanta strategica a acesteia, orice interventie asupra ei in sensul solicitarii reclamantilor de deviere/dezafectare ar trebuie supusa aprobarii proprietarului sistemului din care face parte - respectiv Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, insa aceasta apreciaza ca din punct de vedere tehnic si strategic, portiunea din sistem ce cuprinde aceasta conducta nu trebuie dezafectata in sensul devierii acesteia.
    In acest context legal, instanta a respins capatul de cerere avand ca obiect devierea/dezafectarea conductei ce traverseaza proprietatea reclamantilor, situat in C., str. T. nr. 132 si 161, Dolj.
    Referitor la capatul de cerere privind acordarea de despagubiri pentru perioada 2004 - 2006 si in continuare , s-a retinut ca Ordinul ANRM  si Legea 238/2004 reglementeaza o servitute legala  impusa proprietarilor de terenuri traversate de conducte de petrol. La data dobandirii de catre reclamanti a dreptului de proprietate  asupra terenului ,acesta era subtraversat de servitutea legala pentru exploatarea conductei magistrale iar reclamantii au obligatia de a respecta aceasta servitute.
     Conform art. 25 din Legea 238/2004 alin.3 -asupra terenurilor aflate in proprietatea tertilor, cuprinse in zonele de protectie si siguranta, se stabileste drept de servitute legala.
      Practic zonele de protectie  si siguranta sunt suprafete de teren situate de o parte si de alta a conductei de transport petrolier in interiorul carora este interzis a construi si a planta plante cu radacini adanci. Prin urmare, legea interzice construirea in zonele de protectie si siguranta a conductelor, instituind o servitute ce are caracter public, continuu, gratuit  fiind stipulata in favoarea statului.
      Legea 238/2004 prevede in art. 10 dreptul la despagubiri care este insa distinct de renta anuala prevazuta de art. 7 din aceasta lege, putand fi solicitat in instanta in caz de neintelegeri in urma lucrarilor de interventii efectuate ocazional in caz de avarii si de reparatii programate, situatie prevazuta de art. 9 pct. b Legea 238/2004.
    In acest sens instanta a retinut ca la momentul dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului de catre reclamanti, conducta de transport gazolina se afla pe terenul in litigiu, reclamantii dobandind odata cu terenul si toate servitutile si ingradirile legale ale dreptului de proprietate.
    Aceasta interpretare a legii este in concordanta si cu Protocolul nr. 1 aditional al CEDO, care in art. 2 al. 2 prevede ca  dreptul oricarei persoane la respectarea bunurilor sale nu poate aduce atingere dreptului statelor de a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general, prevedere care este in concordanta si cu art. 19 din legea petrolului.
     Constitutia Romaniei garanteaza la art. 44 alin. 1 dreptul de proprietate privata si creantele impotriva statului cu mentiunea importanta " continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".
      Pe de alta parte, " proprietatea publica este garantata si ocrotita  de lege"(art. 136 alin 2 din Constitutia Romaniei, legiuitorul fiind competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate in asa fel incat  sa nu vina in contradictie  cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept  instituind limitari in valorificarea acestora.
     In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parata SC C. SA Ploiesti, instanta a  admis-o si a instituit un drept de servitute in favoarea acesteia, in suprafata de 482,4 mp pe terenul proprietatea reclamantilor, avand lungimea de 201 m si latimea de 2,4m , avand in vedere disp. art. 7 Legea 238/2004 cat si concluziile raportului de expertiza intocmit de expert Potanc C-tin, cu obligarea la plata catre reclamanti a sumei de 113 lei renta anuala pe toata durata existentei servitutii, asa cum a fost stabilita prin raportul de expertiza.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Apelantii critica respingerea primului capat de cerere, aratand ca instanta a retinut in  mod gresit amplasarea conductei cu avizul  Consiliului Popular Regional Oltenia; adresa nr.6817/1320/04.06.1963 este un aviz de constructie pentru alta conducta, Ticleni - Ploiesti, si nu pentru  traseul Craiova - Iancu Jianu; instanta nu trebuie sa ia ca atare afirmatiile paratei, doar ca pentru orice deviere/dezafectare ar trebui supusa aprobarii proprietarului sistemului din care face parte, respectiv ANRM, ci ar trebui sa fie garantul respectarii legii si sa analizeze daca nu cumva devierea /dezafectarea se impune  tocmai pentru ca functionarea conductei nu respecta legislatia in materie, ANFM nefiind for  legislativ.
Conform HG nr.2193/30.11.2004, durata de functionare a unei conducte magistrale este de 20 - 30 de ani, daca nu are protectie catodica, iar conducta in litigiu nu mai functioneaza legal din 1994, asa cum rezulta din expertiza Bratu, punand in pericol viata si securitatea locuitorilor din zona; un alt argument ce nu a fost analizat de instanta este reprezentat de lipsa placutelor indicatoare din teren, a caror prezenta este impusa de capitolul II art.11 din Normele de aplicare a Ordinului nr.196/10.10.2006, al ANRM.
Un alt argument omis in analiza instantei este faptul ca parata a pierdut cartea tehnica a conductei si continua sa transporte petrol prin conducta fara sa verifice  daca aceasta activitate se desfasoara conform parametrilor din cartea tehnica.
Cartea tehnica este un document de maxima importanta al unei constructii de orice fel, fara de care aceasta nu poate fi utilizata, iar conform art.17 alin.2 din Legea 10/1995, privind calitatea in constructii "cartea tehnica a constructiei cuprinde documentatia de executie si documente privitoare la realizarea si exploatarea acesteia. Ea se intocmeste prin grija investitorului si se preda proprietarului constructiei, care are obligatia sa o pastreze si sa o completeze la zi. Prevederile din cartea tehnica a constructiei referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietari si utilizator." De asemenea, art.18 din aceeasi lege prevede ca "urmarirea comportarii in exploatarea constructiilor se face pe toata durata de existenta a acestora si cuprinde ansamblul de activitati privind examinarea directa sau investigarea cu mijloace de masurare si observare specifice in scopul mentinerii cerintelor esentiale". 
Apelantii critica si respingerea celui de-al doilea capat de cerere, aratand ca Legea petrolului nu reglementeaza caracterul gratuit al servitutii legale, ca potrivit art.7 din Legea nr.238/2004 servitutea legala se acorda contra unei rente, art.7 alin.2 prevazand ca exercitarea dreptului de servitute legala se face contra platii unei rente anuale catre proprietarii terenurilor afectate de acestea; de asemenea, potrivit art.10 alin.2 , "despagubirile se vor stabili avandu-se in vedere valoarea de circulatie a bunurilor imobile afectate", instanta dand o interpretare eronata acestui articol si retinand ca despagubirile se refera la situatia prevazuta de art.9 pct.b din Legea 238/2004.
Instanta a retinut in mod gresit ca interesele particulare ale altor subiecte de drept coexista cu interesul apelantilor; in dreptul roman nu se prevede ca un bun sa fie proprietate privata si proprietate publica in acelasi timp, iar limitarea dreptului de proprietate privata prevazuta de Constitutie si CEDO nu inseamna in mod automat si o folosire gratuita a proprietatii private.
Instanta nu a analizat numeroasele probe care s-au administrat, expertizele si actele depuse la dosar, fiind eronata interpretarea prin care parata este obligata la plata unei rente agricole pentru ca la momentul cand reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului conducta se afla pe teren; este adevarat ca odata cu dobandirea dreptului de proprietate, reclamantii au dobandit si sarcina servitutii legale pe care trebuie sa o acorde titularului de acord petrolier, dar sarcina pe care o suporta trebuie platita de parata, fiindu-le restrictionat prin lege un atribut al dreptului de proprietate, fapt pentru care trebuie sa primeasca o compensatie completa si echitabila.
Apelantii mai arata ca au dobandit dreptul de proprietate in baza legilor de reconstituire pe vechiul amplasament si ca autorii lor au fost proprietarii acestui teren cu mult inainte de anul 1964, cand s-a construit conducta.
Instanta nu a motivat de ce a acordat renta numai pentru suprafata de 482,4 mp. si nu pentru intreaga suprafata de 6231 mp, intrucat art.7 din Legea nr.238/2004 se refera si la  terenurile cuprinse in zona de siguranta si de protectie, aceste terenuri fiind necesare realizarii activitatii de transport a petrolului in conditii optime de siguranta si securitate si fara de care petrolul nu pleaca si nu ajunge in perimetrele de exploatare.
Apelantii invoca art.XI pct.11.2 din Acordul petrolier de concesiune incheiat de parata cu ANRM , care prevede ca "exercitiul dreptului de servitute legala se face contra platii unei rente catre proprietarii terenurilor afectate de acesta, care se suporta de catre titular si se include in tarifele de operare".
Renta agricola acordata de instanta de fond  nu reprezinta o justa despagubire conform legii, fiind acordata o suma derizorie de 113 lei pentru 6231 mp teren intravilan in Craiova, teren care in lipsa conductei folosite de parata ar putea fi ocupat de orice tip de constructii, teren ce se afla intr-o zona rezidentiala in plina dezvoltare; s-au ignorat concluziile efectuate de Tinta Elena si s-a ales expertiza agricola pentru stabilirea despagubirilor, prejudiciindu-i pe reclamanti.
Apelantii critica si solutia de compensare a cheltuielilor de judecata, aratand ca instanta ar fi trebuit sa le acorde in totalitate cheltuielile de judecata efectuate.
Apelantii formuleaza si critici cu privire la modul de interpretare de catre instanta a pretentiilor din cererea de chemare in judecata principala din 2004; instanta ar fi trebuit sa judece cererea din 2004 prin care au cerut o despagubire de 2 euro/mp/an, ceea ar fi insemnat 200.000 euro pana in prezent si nu sa-i oblige pe reclamanti sa faca precizari pagubitoare, ei fiind obligati sa solicite ca despagubiri o suma mult mai mica decat cea la care ar fi avut dreptul, fapt ce le-a ingradit accesul la justitie.
Prin decizia civila 351 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Dolj s-a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunta astfel tribunalul  a retinut ca apelantii au un bun, au dreptul la respectarea bunului, pentru ca au un titlu de proprietate  intrat in circuitul civil;  bunul  a fost obtinut in 1998, cand s-a emis titlul de proprietate,  pe acest  teren  se afla o conducta amplasata din 1966, iar aceasta situatie  nu le da dreptul la un alt bun  - o creanta  anuala de 104.333 euro pentru  lipsa de folosinta a bunului. S-a aratat ca acest rationament pastreaza  un echilibru intre interesele particulare ale apelantilor si cele generale  ale societatii, societate ce are nevoie de infrastructura, de conducta de gaze, de un sistem functional de transport al petrolului.
In ceea ce priveste criticile privind solutionarea cererii de deviere/dezafectare a conductei, pe considerentul ca aceasta conducta nu mai functioneaza legal din 1994, tribunalul a constatat intemeiate apararile formulate de intimata SC C. SA; astfel, potrivit art.I, pct.17 din lista anexa la Legea 238/1998, fac parte din domeniul public al statului "conductele de transport al  titeiului, al produselor petroliere si al gazelor naturale", fiind evident ca o dezafectare a conductei ar implica pieirea unui bun ce face parte din domeniul public si care este destinat  a servi interesului general.
Au fost apreciate neintemeiate sustinerile apelantilor potrivit carora conducta nu mai functioneaza in  mod legal din 1994; sub acest aspect, sunt concludente concluziile expertizei Brumaru Alexandru, care  arata ca functionarea conductei este intermitenta, in functie de  productia zilnica  realizata de statia de dezbenzinare Craiova si ca "durata de functionare a acestei conducte este pe  intreaga perioada de existenta a productiei de gazolina in  statia de dezbenzinare Craiova, cu respectarea  ciclurilor de intretinere aprobata de ANRM Bucuresti (Agentia Nationala de Resurse Minerale)".
A fost considerata fondata si sustinerea intimatei parate potrivit careia devierea conductei  ar presupune mutarea sa de pe traseul actual pe un alt traseu, ce nu a fost stabilit; dincolo de aceasta,  pretentia apelantilor de a obtine  mutarea conductei pe un alt traseu, doar pentru ca  li s-a emis  titlul de proprietate pe terenul respectiv, dupa  mai bine  de 40  de ani de la  realizarea respectivei conducte, este  nefireasca intr-o ordine juridica normala, este de natura a genera  o disproportie intre interesele  titularilor de drepturi reale  implicati  in prezentul litigiu si de a crea o sarcina excesiva pentru titularul dreptului de proprietate asupra conductei.
Lipsa placutelor indicatoare din teren (care sa marcheze traseul conductei) este un argument  pur speculativ, care nu poate fi luat in considerare de instanta de apel, intrucat lipsa unor asemenea placute nu poate sta la baza  unei solutii de deviere sau dezafectare a conductei; de altfel, acesta este un neajuns ce poate fi remediat  cu  usurinta, intrucat niste placute se pot monta oricand.
La fel de speculativ este si argumentul referitor la lipsa cartii tehnice a conductei, deoarece pierderea acesteia  nu este sanctionata de lege cu desfiintarea imobilului respectiv; din contra, cartea tehnica este un document ce poate fi reconstituit, menirea sa, in  reglementarea art.17 din Legea 10/1995, fiind de a asigura buna exploatare a imobilului.
Tribunalul a considerat nefondate si criticile care vizeaza solutionarea celui de-al doilea capat de cerere.
S-a retinut ca prima instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art.7 si 25 din Legea nr.238/2004, statuand ca servitutile legale reglementate de cele doua texte de lege sunt distincte, prima vizand accesul in perimetrele de explorare si exploatare , iar cea de-a doua  existenta unor zone de protectie si siguranta; in  primul caz legea reglementeaza  in mod expres renta anuala la care este indreptatit proprietarul terenului afectat, pe cand  in cel de-al doilea caz  nu se mai reglementeaza acordarea unei rente anuale, ci doar acordarea de despagubiri in situatia efectuarii unor lucrari de  interventie asupra terenului.
Cu alte cuvinte, existenta unei zone de protectie si siguranta nu antreneaza in mod automat acordarea unor despagubiri pentru simplul considerent ca exista o asemenea zona, care se suprapune  terenului  unui anumit  proprietar. In speta, apelantii au  obtinut,  prin reconstituirea dreptului de proprietate funciara, un teren pe care se gaseste o conducta din 1966, si cer  de la SC C. echivalentul valorii de circulatie a unui astfel de teren , sustinand ca acesta este  prejudiciul suferit.
Se poate  retine, mai degraba, ca apelantii au fost oarecum  prejudiciati de comisiile de fond funciar,  dar au acceptat  un teren cu o conducta, iar intimata SC C. SA  nu are nici o culpa  pentru faptul ca apelantii  au primit  un teren mai greu de folosit  si nu  are de ce sa-i despagubeasca pentru situatia creata.
Totodata,  restrictiile de a construi pe terenul aflat in zona de protectie si siguranta nu au fost  instituite de SC C. SA, ci de legiuitor, astfel  incat  nu se poate considera ca acest subiect de drept (intimata parata) are calitatea de debitor in vreun raport juridic obligational cu apelantii reclamanti si ca este tinuta sa le achite suma exorbitanta ceruta de acestia.
Nu  a fost primita nici critica privind compensarea de catre prima instanta a cheltuielilor de judecata; sub acest aspect, Tribunalul constata ca in speta nu erau incidente dispozitiile art.274 C.pr.civ.,deoarece nu se poate considera ca paratele din dosar ar fi  cazut in pretentii fata de reclamanti, ci dispozitiile art.276 C.pr.civ., fata de solutia de admitere in parte a actiunii reclamantilor si de solutia de admitere a cererii reconventionale, astfel incat s-a facut  in mod corect compensarea cheltuielilor de judecata.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii.
In motivarea recursului s-au reluat toate criticile dezvoltate prin motivele de apel si care au fost deja consemnate in considerentele prezentei hotarari.
In plus, recurentii au criticat motivarea tribunalului referitoare la acordarea despagubirilor, aratand ca au solicitat sa li se acorde suma de 59 817,6 euro/an, iar instanta nu a inteles problema de drept  a spetei, a gresit considerand ca reclamantii nu au dreptul la despagubiri pentru ca terenul lor era afectat de conducta anterior reconstituirii dreptului de proprietate.
Criticile privind solutionarea primului capat de cerere sunt identice celor din apel, sustinandu-se ca tribunalul le-a respins neintemeiat.
Recursul este fondat, urmand  a fi admis pentru urmatoarele considerente.
Sintetizand motivele de recurs, instanta constata ca recurentii inteleg sa formuleze doua categorii de critici: prima referitoare la solutionarea  capatului de cerere principal, avand ca obiect obligarea paratei sa devieze/dezafecteze conducta care  traverseaza terenul reclamantilor, iar cea de a doua privind capatul de cerere subsidiar, avand ca obiect acordarea de despagubiri.
Prima critica nu este fondata, instantele anterioare stabilind corect ca parata nu are obligatia legala de a devia conducta in litigiu, astfel incat sa nu mai fie afectat terenul proprietatea reclamantilor.
      Art. 2 pct.10 din Legea 238/2004 defineste  conducta magistrala ca fiind  orice conducta prin care se asigura transportul petrolului intre punctele de preluare din conducte colectoare sau din import si punctele de predare la unitatile de prelucrare, centrele de distributie si la consumatorii racordati direct la aceasta.  Art. 14 din legea petrolului stabileste ca sistemul national de transport al petrolului face parte din proprietatea publica a statului si este de importanta strategica    iar art. 19 ca  transportul petrolului prin sistemul national de transport constituie un serviciu public de interes national si importanta strategica.
      Asupra terenurilor, altele decat cele declarate de utilitate publica, necesare accesului in perimetrele de explorare sau exploatare si asupra terenurilor necesare oricaror activitati pe care acestea le implica, altele decat cele declarate de utilitate publica, se instituie, in favoarea titularului, un drept de servitute legala, prevazut expres de  art. 7 din actul normativ aratat.  In sensul art. 2 pct. 14 din lege, exploatare semnifica  inclusiv lucrari efectuate la suprafata pentru transportul, precum si tranzitul petrolului prin conductele magistrale, asadar perimetrul de exploatare include terenurile afectate de conductele magistrale.
      La data cand autorul reclamantilor a dobandit in proprietate terenul in litigiu acesta era afectat de servitutea legala, prevazuta  de Legea 134/1995, abrogata prin actuala lege a petrolului, si mentinuta si in normele legale in vigoare, astfel ca dreptului sau de proprietate i se opune dreptul exercitat de parata de a transporta petrol prin conducta amplasata pe teren.
      Existenta acestei servituti legale duce la concluzia ca parata nu poate fi obligata sa devieze traseul conductei. Consideratiile instantei de apel referitoare la modul in care a avut loc reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamanti si, implicit, dreptul acestora de  a pretinde despagubiri pentru teren, criticate in recurs, nu au relevanta asupra solutionarii spetei si nu constituie motivul pentru care cererea reclamantilor a fost respinsa, fiind simple consideratii de ordin teoretic, fara incidenta practica.
      Nu au relevanta in speta argumentele expuse pe larg de recurenti privind starea tehnica  a conductei, care, in opinia lor, ar atrage necesitatea desfiintarii acesteia. Toate aceste argumente trebuie sa fie circumscrise dreptului pe care reclamantii il au fata de exploatarea conductei ce le traverseaza terenul. Astfel, acestia sunt proprietarii fondului aservit, asupra caruia se exercita, in conditiile legii, o servitute de trecere, conducta magistrala constituind fondul dominant. Singurele raporturi juridice care se pot crea intre cele doua fonduri , in afara celor care vizeaza permisiunea trecerii (ceea ce este de esenta servitutii) privesc, pe de o parte, despagubirile recunoscute prin lege fondului aservit, iar pe de alta parte, privesc dreptul acestui fond de a pretinde ca servitutea sa fie exercitata in limitele unei folosinte normale.
      Referirile reclamantilor, ca titulari ai fondului aservit, la starea tehnica a conductei sau la necesitatea prezentei acesteia pe teren exced drepturilor ce le sunt recunoscute,  pentru ca ar insemna ca reclamantii sa se erijeze intr-o autoritate ce poate stabili daca un bun de interes national indeplineste conditiile tehnice de utilizare sau mai mult, daca acest bun mai este necesar.
      Gestionarea sistemului de transport este realizata prin Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, asa cum este stabilit prin  Legea 238/2004, asa incat interventiile asupra conductei de importanta strategica  se aproba de  aceasta,  ori pozitia exprimata constant in cursul judecatii de fata a  fost in sensul ca bunul este functional in continuare.
      Dincolo de sustinerea proprietarului conductei, concluziile expertizei de specialitate efectuata la fond (filele 143-145, dosar 590/COM/2005 al Tribunalului Dolj) sunt in sensul ca durata de functionare a acestei conducte este pe  intreaga perioada de existenta a productiei de gazolina in  statia de dezbenzinare Craiova, cu respectarea  ciclurilor de intretinere aprobata de ANRM Bucuresti, ceea ce contrazice pretentia reclamantilor de a fi dezafectata conducta  pe considerentul ca inca din anul 1994 aceasta si-a incheiat  durata de folosinta. Reclamantii fac, evident, o confuzie intre existenta unui bun proprietate publica si buna intretinere a acestuia, negand chiar existenta lui, ceea ce contravine dispozitiilor constitutionale.
      In mod corect a apreciat tribunalul ca dreptul de trecere al conductei pe teren nu poate fi conditionat de  existenta placutelor indicatoare din teren (care sa marcheze traseul conductei) sau a cartii tehnice, acestea tinand doar de buna exploatare a  bunului, aspect asupra caruia reclamantii nu pot pretinde niciun drept.
    Tribunalul si-a motivat solutia si prin raportare la dispozitiile Legii 213/1998, stabilind corect ca fata de caracterizarea conductei magistrale  ca fiind bun proprietate publica, acest bun nu poate fi desfiintat, proprietatea publica incetand doar daca bunul a pierit ori daca i s-a schimbat regimul juridic.
    In conditiile art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO, dreptul de proprietate privata poate fi limitat de dreptul statului de  a stabili normele legale de folosire a bunului in interes public, cu conditia ca sa nu fie afectat continutul dreptului, in substanta sa. Reclamantii nu pot pretinde incetarea folosintei conductei pentru a proteja dreptul lor de proprietate asupra terenului, insa, pe aceleasi considerente pot pretinde acordarea unor despagubiri.
    Instanta apreciaza ca fiind fondate in parte criticile vizand solutionarea celui de al doilea capat de cerere, formulat cu caracter subsidiar.
    Din solicitarile reclamantilor rezulta ca acestia pretind acordarea de despagubiri atat  sub forma rentei anuale prevazuta expres de  art. 7 din Legea 238/2004,  renta cu care  a fost de acord si parata, cat si  sub forma unei plati anuale pentru afectarea folosintei partii din teren pe care nu este amplasata conducta.
    Prima instanta a stabilit o renta anuala de 113 lei platita reclamantilor, avand in vedere concluziile raportului de expertiza realizat de expert Potanc
C-tin in dosarul 590/COM/2004 si dispozitiile art. 24 alin. 3 din Ordinul 196/10.10.2006.
    Calculul facut de expert si dispozitiile legale in baza carora s-a stabilit renta nu au fost criticate de parti. Expertul a  avut in vedere cantitatea de grau obtinuta la hectar pe ternul in litigiu, stabilind  ca productia medie de grau este de 113,36 kg. Prima instanta a savarsit, insa, o eroare, confirmata in apel, cu privire la cuantumul rentei, apreciind gresit ca trebuie platita, ca suma de bani, cantitatea de grau, iar nu  contravaloarea acesteia.
    Cum recurentii reclamanti au criticat, in ansamblu, valoarea despagubirilor, iar acestea includ si renta, se apreciaza ca instanta de recurs poate modifica renta, stabilind corect  ca aceasta este egala cu contravaloarea  cantitatii de 113 kg grau STAS, dupa cotatia bursiera la momentul platii,  plata acestei sume urmand  a fi facuta  incepand cu data introducerii actiunii, respectiv 22.03.2004.
    Cat priveste despagubirile solicitate de reclamanti pentru lipsa de folosinta  a terenului, se apreciaza ca tribunalul a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 480 cod civil si a regulilor stabilite in practica instantei europene de contencios al drepturilor omului in aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO .
    Astfel, din prevederile Legii 238/2004 rezulta ca actul normativ reglementeaza, pe de o parte, regimul juridic al terenurilor necesare accesului in perimetrele de explorare sau exploatare si asupra terenurilor necesare oricaror activitati pe care acestea le implica ( art. 7 din lege) , in speta fiind vorba despre suprafata de 482,4 m.p. teren  afectat efectiv de conducta magistrala si cu privire la care s-a acordat renta anuala.
    Pe de alta parte, legea reglementeaza prin art. 25 regimul juridic al zonei de protectie si de siguranta, asa cum sunt definite prin art. 1 pct.  45si 46 din Legea 238/2004. Zona de protectie este inclusa in zona de siguranta. In zona de protectie  este permisa doar plantarea culturilor cu radacini mai mici de 50 cm si este de 5 m de o parte si alta a conductei, iar in zona de siguranta nu sunt permise constructiile, ci doar plantatiile pomicole. In speta, suprafata de teren afectata de zona de protectie, conform  Ordinului 296/2006 este de 2077 m.p., iar zona de siguranta cuprinde o suprafata de 6231 m.p., asa cum s-a stabilit de catre expertul Bratu Nicolae. Asupra acestor suprafete de teren, art. 25 alin.3  stabileste drept de servitute legala, ceea ce presupune ca reclamantii sunt obligati sa permita accesul in terenul afectat si sa respecte interdictiile legale referitoare la construirea de imobile.
    Legea nu prevede, ca in cazul terenurilor reglementate de art. 7, ca proprietarilor li se stabileste o renta pentru lipsa de folosinta  a terenului, insa nici nu instituie gratuitatea servitutii. Tribunalul a apreciat gresit ca acceptarea  unui teren cu o conducta la data reconstituirii inlatura culpa intimatei  SC C. SA  pentru ca terenul reclamantilor este mai greu de folosit si ca intimata parata nu are calitatea de debitor in vreun raport juridic obligational cu reclamantii.
    Obligatia paratei de a acorda despagubiri reclamantilor deriva din caracterele dreptului de proprietate. In conditiile art. 480 cod civil, reclamantii au dreptul de a dispune juridic de bunul lor si de a-l folosi. Orice atingere adusa acestui drept trebuie sa  aduca in patrimoniul proprietarului o valoare economica proportionala cu atingerea suferita. Art. 44 alin 5 din Constitutie  stabileste cu valoare de principiu acest drept, in ipoteza in care daunele sunt determinate de  lucrarile de interes general, obligatia de dezdaunare apartinand autoritatii publice. Atunci cand statul cedeaza dreptul sau unui particular, cum este cazul in speta, transmite corelativ si obligatiile care deriva din folosinta imobilului unui tert pentru un interes public.
    In acest mod se interpreteaza si prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1, care dau dreptul statului de a  limita exercitiul dreptului de proprietate privata atunci cand limitarea este justificata de un interes general, dar cu conditia acordarii unei indemnizatii pentru prejudiciul adus proprietarului, in  scopul mentinerii unui just echilibru intre interesul general si cel particular( cauza Sporrong et Lonnroth c. Suediei, hot. din 23 spet. 1982,  cauza James c. Marii Britanii, hot. din 21.02.1986).
    Reclamantii au, potrivit Legii 238/2004, dreptul de a infiinta plantatii pe terenul in suprafata de  6231 m.p., afectat zonei de siguranta, insa nu pot edifica nicio constructie. Terenul are regimul juridic intravilan, se afla intr-o zona construibila, prin  urmare atributul folosintei  bunului potrivit  destinatiei sale este afectat, reclamantii fiind obligati sa  foloseasca terenul ca pe unul cu destinatie agricola. Ca urmare, pentru  acest motiv reclamantii pot pretinde plata unei despagubiri.
    Cuantumul despagubirilor trebuie determinat in raport de dispozitiile art. 10 din Legea 238/2004, care au un caracter general. Textul se refera la orice neintelegeri intre titularii care desfasoara operatiuni petroliere si proprietarii terenurilor si stabileste ca despagubirile se vor stabili avandu-se in vedere contravaloarea productiei estimate a culturilor si plantatiilor afectate, precum si valoarea de circulatie a bunurilor imobile afectate. Cum atributul din dreptul de proprietate care este afectat este cel al folosintei terenului pentru constructii, instanta apreciaza ca trebuie sa se determine despagubirile potrivit valorii de circulatie  a terenului, aceasta valoare fiind cea  afectata., iar nu  productia agricola ce poate fi obtinuta pe teren.
    Pentru a aprecia asupra valorii de circulatie, se are in vedere contractul de vanzare cumparare incheiat intre parti cu privire la o portiune din teren, astfel ca pentru suprafata de 6231 m.p. se cuvine o despagubire de  175 750 lei (RON) adica 1 757 507 759 lei(ROL). Instanta apreciaza ca aceasta  suma nu trebuie achitata anual, cum solicita reclamantii,  ci constituie o despagubire globala pentru afectarea dreptului reclamantilor de a construi pe teren, ceea ce echivaleaza si cu scaderea valorii de piata a terenului, in ipoteza in care proprietarul ar hotari instrainarea, fiind imposibil sa se vanda ca teren construibil. Numai daca din dreptul de folosinta al reclamantilor s-ar fi restrans dreptul de a cultiva terenul, ca urmare a exercitarii servitutii legale,  despagubirea s-ar fi calculat potrivit celuilalt criteriu oferit de art. 10 din lege si s-ar fi platit ca o suma anuala, pentru ca de natura cultivarii unui teren este obtinerea unor castiguri anuale.
    Nu este intemeiata critica privind calcularea cheltuielilor de judecata, deoarece instantele au apreciat asupra cererilor ce au fost admise, iar faptul ca s-a admis in parte atat actiunea, cat si cererea reconventionala a dus la compensarea cheltuielilor.
    Apreciind ca este incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 cod proc. civ., se va admite recursul declarat de cei doi reclamanti.
    In temeiul art. 312 cod proc. civ. se va modifica decizia din apel si se va admite apelul, urmand  a se schimba in parte sentinta. Va fi obligata parata SC CONPET SA  catre reclamanti la plata unei rente anuale echivalenta cu contravaloarea cantitatii de 113 kg, grau STAS dupa cotatia bursiera la momentul platii, incepand cu data de 22.03.2004. Aceeasi parata va fi obligata catre reclamanti si la plata sumei de 1 757 507 759 lei(ROL) despagubiri, respectiv 175 750 lei (RON), pentru afectarea suprafetei de 6231 m.p., reprezentand zona de protectie.
    Se vor restul dispozitiilor sentintei.
    Potrivit art. 274 cod proc. civ. parata va fi obligata catre reclamanti la plata cheltuielilor de judecata in recurs, reprezentand taxa timbru, nefiind facuta dovada altor cheltuieli.
    Exceptia lipsei calitatii procesuale a intervenientei, ridicata de aceasta prin intampinare nu este fondata, aceasta fiind chemata in proces pentru opozabilitate, date fiind raporturile contractuale cu parata si atributiile conferite in domeniul petrolier de legea speciala, iar intervenienta nu a fost obligata catre reclamanti., caz in care interesele sale nu au fost afectate.