Desfacerea casatoriei prin divort. Administrarea probelor pentru dovedirea motivelor temeinice de divort.

      Instanta  judecatoreasca nu poate desface casatoria prin divort decat atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila, potrivit dispozitiilor art. 38 alin. l Codul familiei.
      De asemenea,  din interpretarea disp. art.  617 alin. 1 cod procedura civila, rezulta ca instanta nu poate pronunta divortul, daca din probe rezulta vina exclusiva a reclamantului, dupa cum poate pronunta divortul, chiar atunci cand numai unul dintre soti a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese vina amandurora.
      Dar, pentru ca instanta judecatoreasca sa constate existenta  motivelor temeinice de divort, care conduc la desfacerea casatoriei si pentru a stabili   daca vina apartine unui  sot sau amandurora,  este necesar ca  aceasta sa analizeze in egala masura   motivele de fapt pe care se sprijina cererea de divort,  precum si apararile din intampinarea celui chemat in judecata, depusa in conformitate cu art. 116 cod procedura civila, ca acte de procedura ale partilor.
       Instanta  de apel  verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, potrivit disp. art. 295 alin.1 cod procedura civila.
       In etapa  procesuala a apelului, cale ordinara  de atac si devolutiva,  instanta va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea probelor noi propuse in conditiile art. 292, daca se considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei, in conformitate cu disp. art. 295 alin. 2 cod procedura civila. Prin sentinta civila nr. 7803 din 25 noiembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu, s-a respins cererea de desfacere a casatoriei prin divort formulata de reclamanta N.M., impotriva paratului N.N., ca neintemeiata.
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta  a retinut ca, potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere in fata instantei, trebuie sa o dovedeasca.
In speta, reclamanta a solicitat incuviintarea probei testimoniale, propunand ca martori pe N.E. si N.G., martori care au  fost insusiti de parat. Instanta a incuviintat proba testimoniala solicitata de reclamanta, insa la termenul de judecata din data de 25 noiembrie 2009, aceasta a renuntat la audierea martorilor. De asemenea, certificatul medico-legal depus la dosar nu reprezinta prin el insusi un motiv de desfacere a casatoriei, din moment ce reclamanta nu a dovedit ca leziunile au fost produse de parat.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta care a sustinut ca in mod gresit actiunea formulata in cauza a fost respinsa ca nedovedita, deoarece relatiile de familie sunt grav  vatamate din vina paratului, care este o fire violenta .
      Prin decizia civila nr. 72 din 9 martie 2010, pronuntata de Tribunalul Gorj, s-a respins ca nefondat apelul declarat  reclamanta N.M.
Pentru a se pronunta astfel tribunalul a avut in vedere urmatoarele considerente: Potrivit art. 1169 cod civil, cel ce face o propunere inaintea instantei trebuie sa o dovedeasca.
      In cauza de fata , desi reclamanta a invocat prin cererea de chemare in judecata ca relatiile de casatorie dintre aceasta si parat sunt grav vatamate, nu a facut vreo dovada in acest sens, renuntand la martorii propusi in sedinta publica. Certificatul  medico-legal nu constituie o proba in acest sens, din acesta nerezultand ca leziunile inscrise in acest act au fost produse de catre parat.
      Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat recurs in temen, timbrat si motivat, apelanta reclamanta.
      Criticile sunt in esenta urmatoarele: In  mod gresit,  fara a tine seama de motivele de apel, tribunalul, la primul  termen, a luat in pronuntare dosarul, nu a incuviintat proba testimoniala solicitata,   dar a motivat solutia pe lipsa probelor in prima instanta. A mai  subliniat ca  intimatul-parat a fost de acord cu actiunea de divort, depunand la dosar intampinare, prin care a solicitat desfacerea casatoriei fara motivarea hotararii.
      A solicitat admiterea recursului, casarea hotararii instantei de apel  si a sentintei instantei de fond, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecatoria Targu Jiu, ca prima instanta, pentru administrarea intregului probatoriu.
      Recursul s-a admis ca fondat, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
      Instanta  judecatoreasca nu poate desface casatoria prin divort decat atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila, potrivit dispozitiilor art. 38 alin.l Codul familiei.
      De asemenea,  din interpretarea disp. art.  617 alin. 1 cod procedura civila, rezulta ca instanta nu poate pronunta divortul, daca din probe rezulta vina exclusiva a reclamantului, dupa cum poate pronunta divortul, chiar atunci cand numai unul dintre soti a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese vina amandurora.
      Dar, pentru ca instanta judecatoreasca sa constate existenta  motivelor temeinice de divort, care conduc la desfacerea casatoriei si pentru a stabili   daca vina apartine unui  sot sau amandurora,  este necesar ca  aceasta sa analizeze in egala masura   motivele de fapt pe care se sprijina cererea de divort,  precum si apararile din intampinarea celui chemat in judecata, depusa in conformitate cu art. 116 cod procedura civila, ca acte de procedura ale partilor.
      De asemenea, instanta de apel  verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, potrivit disp. art. 295 alin.1 cod procedura civila.
       In etapa  procesuala a apelului, cale ordinara  de atac si devolutiva,  instanta va putea incuviinta refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea probelor noi propuse in conditiile art. 292, daca se considera ca sunt necesare pentru solutionarea cauzei, in conformitate cu disp. art. 295 alin. 2 cod procedura civila.
      In cauza,  apelanta  a solicitat in conditiile art. 292 alin. 1 cod procedura civila, prin insasi cererea de apel motivata,  administrarea probei testimoniale, intelegand sa se foloseasca  si de aceasta, inaintea instantei de apel alaturi de motivele, mijloacele de aparare si dovezile invocate in prima instanta.
      Curtea constata ca tribunalul s-a pronuntat asupra cererii de probatorii formulata de catre apelanta,  nefiind incuviintata , dar cererea s-a respins nemotivat, solutia fiind mentionata in practicaua deciziei, ce cuprinde si dezbaterile din sedinta publica de la 9 martie 2010.
      Intr-adevar, asa cum rezulta din prevederile legale cuprinse in art. 295 alin. 2 cod procedura civila,  tribunalul nu are obligatia sa incuviinteze probele solicitate, acesta avand  posibilitatea legala de a le admite sau nu, in lumina disp. art.  167 si urm. cod procedura civila, aplicabile si in apel, potrivit disp. art. 298 cod procedura civila,  in masura utilitatii acestora,  prin prisma  pertinentei si concludentei, dar raportat si la disp. art. 129 alin. 4 cod procedura civila, daca exista/nu exista nelamuriri cu privire la situatia de fapt.
      Dar, instanta are indatorirea sa se pronunte si, oricare ar fi decizia luata, de admitere sau respingere,  solutia trebuie motivata in raport cu exigentele  legale continute in art. 268 alin. 4 Cod procedura civila.
      Imprejurarea ca reclamanta a renuntat la administrarea probei cu martori in fata primei instante este nerelevanta, nefiind un impediment legal  sau un obstacol juridic in  completarea, refacerea sau administrarea de probe noi de catre instanta de apel.
      Prin urmare, o astfel de cerere este admisibila, urmand a fi incuviintata in masura utilitatii acesteia raportat si la existenta sau inexistenta unor nelamuriri ale instantei de apel asupra starii de fapt.
      Or, in lipsa unei motivari adecvate,  este de presupus ca instanta de apel a respins cererea de probatorii nu prin prisma inadmisibilitatii, ci a inutilitatii.
      Dar, observand motivarea tribunalului, Curtea constata ca instanta de apel nu a fost preocupata de starea de fapt vizand existenta sau nu a unor motive temeinice de divort, nu a fost preocupata de sustinerile partilor din cererea de chemare in judecata,  din cererea de apel,  respectiv de apararile din intampinare.  Motivarea  solutiei  se reduce practic, la verificarea modului in care s-a facut aplicarea disp. art. 1169 Cod civil de catre prima instanta, fiind reprodusa mecanic  afirmatia ca certificatul medico-legal nu constituie o proba  concludenta si suficienta.
      In masura in care prima instanta nu a fost preocupata in a stabili  pe deplin starea de fapt pentru a preveni orice greseala in aflarea adevarului potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedura civila,  tribunalul  - instanta superioara de fond,  avea posibilitatea sa remedieze  situatia si cu respectarea  disp. art.  261 cod procedura civila, dupa ce s-a lamurit pe deplin asupra situatiei de fapt si a pronuntat  fie si solutia de respingere a apelului cu consecinta pastrarii sentintei atacate,  sa expuna motivele de fapt si de drept  care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-a inlaturat cererea  reclamantei avand ca obiect desfacerea casatoriei prin divort. 
      Cerinta  administrarii si evaluarii complete a probelor administrate apare necesar a fi satisfacuta si prin prisma exigentelor unui proces echitabil, in raport cu disp. art. 6 paragraf 1 teza I din CEDO.
      Pentru a ajunge la aceasta concluzie, Curtea  are in vedere  ca motivarea instantei de apel  se limiteaza la enuntarea  unei  fraze general valabile  privind interpretarea si aplicarea disp. art. 1169 Cod civil, motivare care   nu  contine elementele esentiale de apreciere raportat la motivele de apel invocate, precum si la datele concrete si specifice acestei spete.
      Neprocedand in modul aratat mai sus, pe de-o parte  nu au fost satisfacute exigentele unei proceduri judiciare echitabile, in raport cu art. 6 paragraful 1 CEDO, iar pe de alta parte,  instanta de apel a pronuntat o hotarare afectata de nelegalitate raportat la disp. art. 105 alin. 2 cod procedura civila, neregularitatea savarsita  neputand fi indreptata in fata instantei de recurs, ce are de solutionat o cale extraordinara de atac. In orice caz, neregularitatile nu pot fi remediate in fata instantei de recurs, avand in vedere  si disp. art. 305 Cod procedura civila.
      De asemenea, hotararea s-a pronuntat fara analizarea fondului, fiind necesara reluarea judecatii pentru ca partile sa nu fie lipsite pe fond de un grad de jurisdictie.
      Subzista cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 cod procedura civila si de trimitere prev. de art. 312 alin. 5 cod procedura civila.
      In baza art. 312 alin. 1 teza I alin. 2 teza II cod procedura civila, Curtea a admis recursul ca fondat, a casat in totalitate decizia si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, pentru reluarea procedurii  de la actul neregulat anulat, potrivit art. 315 alin. 2 cod procedura civila,  pentru lamurirea deplina a starii de fapt,  cu privire la existenta motivelor temeinice de divort si a culpei unuia sau altuia dintre soti, sau a amandurora, urmand a se proceda in consecinta.

1