Art.371 Cod pr.penala.

    
      
      Art.371 Cod pr.penala. Instanta de apel, in cazul in care considera ca actiunea civila nu a fost corect solutionata de catre instanta de fond, are obligatia sa reia cercetarea judecatoreasca si sa administreze probele pe care le considera oportune pentru solutionarea actiunii civile si sa procedeze potrivit art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod pr. penala.
      
      Prin sentinta penala nr.252 din 19 martie 2009, Judecatoria Slatina in dosarul nr. 4873/311/2008, in baza art. 178 alin. 2 si 5 Cod penal, a condamnat inculpatul C. I. C. - la pedeapsa de 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa.
      In baza art.71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit.a taza a II a si lit. b C.p., cu referire la art.8 CEDO si cauza Sabou si Pircalab impotriva Romaniei, pe durata executarii pedepsei principale.
      In baza art. 861 Cod penal, s-a  dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe o durata de 7 ani, ce constituie termenul de incercare pentru inculpat, stabilit in conditiile art. 862 Cod penal.
          In baza art. 14 si 346 C.p.p. rap. la art. 998 si urm. C. civ.  a fost obligat asiguratorul de raspundere civila auto B.C.R. Asigurari S.A. la plata urmatoarelor sume de bani: 25.000 lei despagubiri civile catre partea civila R. S. M.;  50.000 lei daune morale catre partea civila R.S. M. pentru fiul sau minor R. S. N.;  30.000 lei daune morale catre partea civila R. V.;  515,75 lei  lunar cu titlu de prestatie periodica pentru minorul R. S. N. pana la implinirea virstei de 18 ani sau pina la intervenirea unei cauze legale de reducere sau sistare a prestatiei periodice;  9799,25 lei reprezentand prestatia periodica cuvenita minorului de la data producerii accidentului, respectiv 02.09.2007 pina la momentul pronuntarii hotararii; 20.000 lei despagubiri civile catre partea civila E. I. ; 30.000 lei daune morale catre partea civila E. I.;  20.000 lei despagubiri civile catre partea civila E. E.;  30.000 lei daune morale catre partea civila E. E..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut  ca in seara zilei de 02.09.2007 inculpatul se deplasa conducand autospeciala marca Mercedes Benz cu numar de inmatriculare IL-03-CSM avand directia de mers dinspre municipiul Pitesti catre municipiul Slatina, iar pe raza localitatii Slatina pe strada Oituz a patruns cu autospeciala pe contrasens izbind autoturismul marca Dacia 1300 cu numar de inmatriculare AG-07-SAK condus de numitul E. D. autoturism in care se mai afla si numitul R. S. M. S. In autospeciala impreuna cu inculpatul se afla si martorul B. C. A.
In urma accidentului de circulatie, s-a produs decesul ocupantilor autoturismului marca Dacia, E. D. si R. S. M., moartea acestora fiind una violenta asa cum a rezultat din concluziile rapoartelor de constatare medico-legala (autopsie) nr 282/A/2007 si 283/A/2007 emise de Serviciul Judetean de Medicina legala Olt, leziunile traumatice suferite de acestia producandu-se prin lovire cu si de corpuri taietoare si compresiune intre doua planuri duble in conditiile unui accident rutier, existand legatura directa si neconditionata de cauzalitate intre accident si cauza mortii.
         In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta de fond a retinut ca Cu privire la daunele materiale solicitate de partile civile, prima  instanta a apreciat, ca acestea au fost dovedite in parte de  partile civile in baza probelor administrate in cursul cercetarii judecatoresti respectiv proba cu inscrisuri si proba testimoniala respectiv depozitiile martorilor.
        In ceea ce priveste cererile privind despagubirile pentru daunele morale, s-a apreciat ca partile civile au suferit cu siguranta un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferintele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afectiune si dragoste provocate prin moartea unei fiinte apropiate, fiind evident ca decesul victimelor a produs traume psihice si a lezat sentimente de afectiune ce stau la baza relatiilor sot-sotie, parinti-copii.
        Impotriva sentintei, in termen legal au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Slatina, inculpatul C. I.C., apelantele parti civile  R. S. M. S., R.V., E. I. si E.E. si apelantulul asigurator  BCR Asigurari Vienna Insurance Group SA - Sucursala Ialomita.
        Prin  decizia penala nr.225 din 4 noiembrie 2009, Tribunalul Olt, a admis apelurile declarate de parchet, inculpat si partile civile  a desfiintat in parte sentinta apelata sub aspect penal si in totalitate sub aspect civil  in sensul ca:
S-a majorat termenul de incercare stabilit pentru inculpat si s-a dispus  suspendarea executarii pedepsei  de 4 ani inchisoare pe o durata de 8 ani din care 4 ani pedeapsa si 4 ani interval de timp.
In baza art. 863 al. 3 Cod pr.penala, pe durata termenului de incercare, inculpatul este obligat  sa nu conduca nici un vehicul.
S-au mentinut restul dispozitiilor penale  ale sentintei apelate.
S-a trimis cauza la instanta de fond pentru rejudecarea laturii civile .
S-a respins ca nefondat, apelul  declarat de apelantul .
          In ceea ce priveste solutionarea laturii civile  tribunalul a constatat ca prima instanta nu a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 17 C.p.p. potrivit carora "actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa".
Conform alin. 2 , in aceasta situatie, legea procesuala penala instituie in sarcina instantei obligatia de a cere persoanei vatamate, ca prin reprezentantul legal sa prezinte situatia cu privire la intinderea pagubei materiale si morale precum si date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite.
In cauza dedusa judecatii, in termen legal, astfel cum rezulta din inscrisul existent la fila 14 - dosar fond, reprezentantul legal al minorului ( nascut la 5.09.1999) a inteles sa solicite pentru acesta suma de 1000 lei cu titlul de prestatie periodica si 100000 lei daune morale, prima instanta apreciind ca prestatia periodica se impune a fi stabilita, la suma de 515,75 lei lunar, exclusiv in raport cu inscrisurile depuse la dosar, din care rezulta ca victima R. S.M. S. avea un venit lunar de 2063 lei,  reprezentand  procentual  1/4,  din veniturile acesteia.
Ori, in raport de dispozitia legala precitata, instanta de fond era obligata sa manifeste  rol activ si sa exercite din oficiu actiunea civila, sens in care, pe baza de probe, sa stabileasca paguba materiala reala suferita de partea civila minora, prin pierderea parintelui sau.
In acest sens, se impunea a fi cerute reprezentantului legal al minorului precizari in legatura cu orice alta activitate desfasurata de victima, ce se materializa in orice alte venituri suplimentare pe care aceasta le afecta intretinerii fiului sau, urmand a fi administrate orice mijloace de proba, pentru dovedirea acestora, in scopul stabilirii reale a sumei necesitata de minor cu titlul de prestatie periodica lunara si in conformitate cu principiul interesului superior al minorului.
           In virtutea rolului activ si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, se impunea ca instanta de fond sa procedeze la ascultarea partilor civile E. I. si E. E., conform art. 75 - 77 C.p.p. , ocazie cu care sa stabileasca suma pe care fiecare dintre acestea, in nume propriu, inteleg sa o solicite cu titlul de daune materiale, urmand a angaja raspunderea civila a asiguratorului cu privire la sumele dovedite.
Tribunalul a constatat ca solutionarea actiunii promovata si exercitata de reprezentantul legal pentru, nu s-a realizat cu respectarea dispoz. art. 17 C.p.p., aspect ce este de natura a cauza o vatamare procesuala partii civile minore, in conditiile in care apelul acesteia vizeaza printre altele, cuantumul redus al prestatiei periodice stabilit de prima instanta.
           Cat priveste critica formulata de apelantul inculpat, cu privire la angajarea raspunderii civile sub aspectul daunelor morale acordate partii civile R. V., tatal victimei R. S. M. S., sustinuta oral de aparatorul ales, cu ocazia dezbaterii apelurilor, s-a constatat ca aceasta este neintemeiata, fiind evident, astfel cum a apreciat prima instanta ca acesta a suferit un prejudiciu moral nepatrimonial ca urmare a mortii fiului  sau, ce se impune a fi reparat de catre autorul faptei delictuale; obligarea inculpatului la plata daunelor morale catre sotia victimei, partea civila R.S.M.S. , nu constituie, nici pe departe un temei, al neangajarii raspunderii civile a inculpatului pentru plata daunelor morale solicitate de partea civila R. V., atata vreme cat acestuia din urma i-au fost lezate sentimentele de afectiune si dragoste ce au stat la baza relatiei parinte - copil.
S-au apreciat ca fondate criticile apelantului inculpat, aduse solutionarii laturii civile in ceea ce priveste cuantumul daunelor morale stabilite in favoarea partii civile.
           In ceea ce priveste apelul declarat de apelantul,  motivat potrivit inscrisurilor existente la fila 39 dosar apel, tribunalul a constatat ca acesta nu este fondat, in mod legal si temeinic prima instanta  dispunand obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata catre partile civile, avand in vedere dispozitiile art. 50 din legea 136/1995, potrivit carora "despagubirile  se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlul de dezdaunare si cheltuieli de judecata  persoanelor pagubite prin vatamate corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri".
          Impotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Olt, partile civile si asiguratorul  de raspundere civila .
Parchetul a criticat decizia pentru netemeinicie, in sensul ca in mod gresit s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, aceasta modalitate fiind prea blanda, nefiind de natura a preveni pe viitor savarsirea unor astfel de fapte antisociale.
Asiguratorul a aratat in motivare ca ambele hotarari sunt netemeinice, invocand art.15 pct.6 din Normele aprobate prin Ordinul nr.113.133/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor in vigoare la data accidentului.
Partile civile au criticat hotararile atat sub aspectul laturii penale, cat si sub aspectul laturii civile, invocand cazurile de casare prev.de art.3859 pct.10, 14 si 18 Cod pr.penala, in sensul ca: pedeapsa este prea mica, iar modalitatea de executare este gresita, inculpatul nu a luat legatura cu familiile celor doua victime, nu se impunea retinerea circumstantelor atenuante, lipsa antecedentelor penale fiind o stare de normalitate, astfel incat se impune majorarea pedepsei si executarea in regim de detentie.
      Referitor la latura civila,  au aratat ca in apel in mod gresit s-a dispus disjungerea si trimiterea cauzei spre rejudecare, neexistand temei legal pentru aceasta solutie, in conditiile in care s-a cerut doar majorarea despagubirilor si a prestatiei periodice. Repararea prejudiciului se face dupa intinderea pagubei, si nu dupa veniturile realizate de inculpat. S-a admis apelul partii civile R. V., fara sa se faca trimitere la motivele invocate de acesta, dar in acelasi timp s-a admis si apelul declarat de inculpat pentru ca s-a considerat ca despagubirile sunt prea mari. Tribunalul avea rol devolutiv, astfel incat trebuia sa administreze probe daca era nevoie si nu trebuia sa trimita cauza spre rejudecare.
         Prin d.P.364/26 martie 2010 a Curtii de Apel Craiova s-au dispus urmatoarele:
        Admite recursurile declarate de partile civile si asiguratorul  de raspundere civila,  impotriva deciziei penale nr.225 din 4 noiembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Olt, in dosarul nr.4873/311/2008.
      Caseaza   decizia penala numai sub aspectul laturii civile si trimite cauza spre rejudecare la instanta de apel - Tribunalul Olt.
      Raman valabile actele procedurale  pana la 21.10.2009, inclusiv ascultarea inculpatului.
      Mentine celelalte dispozitii ale deciziei penale privind  latura penala.
      Respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Olt.
      In motivare s-au aratat urmatoarele:
          Starea de fapt a fost corect stabilita de instanta de fond si mentinuta de instanta de apel, nefiind contestata de inculpat care a inteles sa nu declare recurs.
      Privitor la individualizarea pedepsei si a modalitatii de executare, Curtea apreciaza ca instanta de apel a dat o solutie corecta, tinand cont de criteriile prev.de art.72 Cod penal, gradul de pericol social mediu al faptei, imprejurarile in care s-a comis - esential fiind aspectul ca fapta a fost savarsita din culpa, astfel incat chiar daca a avut ca urmare moartea a doua victime, inculpatul nu poate fi asimilat persoanelor care au savarsit infractiuni cu intentie directa sau indirecta si au avut astfel de urmari.
      Mai mult, nu au existat alte cauze - inculpatul nu a consumat alcool inainte de producerea accidentului, nu a parasit locul in care s-a produs impactul - care sa justifice un tratament penal mai sever fata de alte cazuri similare, jurisprudenta locala si nationala fiind in sensul aprecierii ca scopul prevazut de art.52 Cod penal, poate fi atins si fara privarea de libertate a inculpatului.
      Este de netagaduit aspectul ca urmarile accidentului au produs consecinte incomensurabile  rudelor persoanelor decedate in accident, insa prin lasarea in libertate a inculpatului i se creeaza acestuia posibilitatea de a acoperi prejudiciile de natura morala si materiala produse prin fapta sa.
      Totodata, pe durata termenului de incercare inculpatul este supus mai multor masuri de supraveghere pe care daca nu le va respecta va suporta consecintele prevazute de art.864 Cod penal.
      In consecinta, avand in vedere dispozitiile art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penala, recursul parchetului va fi respins ca nefondat.
      Referitor la latura civila, Curtea apreciaza ca in cauza nu exista niciuna dintre situatiile expres si limitativ prevazute de art.379 alin.1 pct.2 lit.b Cod pr.penala, care permiteau instantei de apel sa desfiinteze sentinta primei instante si sa dispuna rejudecarea de catre aceasta.
      Astfel, in virtutea efectului devolutiv prevazut de art.371 Cod pr.penala, tribunalul, in cazul in care considera ca actiunea civila nu a fost corect solutionata de catre instanta de fond, avea obligatia sa reia cercetarea judecatoreasca si sa administreze probele pe care le considera oportune pentru solutionarea actiunii civile si sa procedeze potrivit art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod pr.penala.
      Totodata, desi s-a trimis cauza la instanta de fond pentru rejudecarea laturii civile, tribunalul in mod gresit si-a spus parerea in considerentele deciziei cu privire la temeinicia sau netemeinicia criticilor formulate de parti asupra modului de solutionare a actiunii civile, facand trimitere la art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penala, desi solutia data s-a intemeiat pe dispozitiile art.379 alin.1 pct.2 lit.b Cod pr.penala.
      Ori, in speta, instanta de apel putea sa pronunte numai una dintre solutiile prevazute de art.379 alin.1 pct.2 Cod pr.penala.