Simulatie. Contract de mandat fara reprezentare. Comparatie.

      Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova, la data de 22.09.2008, sub nr. 19028/215/2008, reclamantul C.I. a chemat in judecata pe paratii C.E., C.A., C.N., D.C. si D.V., solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate simulat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 de BNP G.I. si sa se constate ca reclamantul este proprietar si asupra celeilalte cote de 1/2 din imobilul situat in Craiova, jud. Dolj (cota care potrivit actului public anterior mentionat este proprietatea paratilor C.E. si C.A.).
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, in fapt, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 de BNP G.I., mama sa, C.N. si sora sa, C.E., au cumparat imobilul apartament situat in Craiova, jud. Dolj, in indiviziune.
Reclamantul a mai aratat ca anterior achizitionarii imobilului, a convenit cu mama si sora sa ca acest apartament sa fie achizitionat pentru el insa pe numele acestora, intrucat locuia si lucra fara forme legale in Anglia inca din anul 1994, situatie in care se afla in imposibilitate de a reveni in tara in vederea perfectarii actelor prealabile (cadastru, carte funciara etc.) cat si a celor notariale, dat fiind faptul ca nu s-ar fi putut reintoarce in Anglia.
Conform intelegerii avute cu membrii familiei sale, a trimis in tara sumele de bani necesare achitarii pretului tranzactiei, urmand ca la momentul obtinerii statutului de rezident in Anglia, sa revina in tara pentru ca mama si sora sa sa-i "revanda" imobilul.
Ulterior, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 911/04.04.2006 de BNP G.I., mama sa, C.N., in virtutea intelegerii intervenite intre parti anterior achizitionarii imobilului-apartament,  i-a vandut cota indiviza ideala de 1/2 pe care o dobandise conform contractului de vanzare-cumparare incheiat initial (contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000).
Cu aceasta ocazie, reclamantul a solicitat surorii sale C.E. sa perfecteze contractul cu privire la intreg imobilul, nu numai cu privire la cota dobandita de mama lor, tinand cont de intelegea lor si mai ales de faptul ca se afla in Romania, putandu-se face transferul de proprietate de la mama si sora sa catre reclamant printr-un singur inscris autentic.
De asemenea, reclamantul a precizat faptul ca sora sa, anterior momentului incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000, cat si ulterior acestui moment, nu a dispus de venituri care sa ii poata permite achizitionarea acestuia.
In raport de intelegerea lor initiala, reclamantul a considerat ca este proprietar si s-a comportat tot timpul, de la momentul achizitionarii acestuia pana in prezent, ca un adevarat proprietar al imobilului-apartament, astfel incat in anul 2006, cand a venit in tara, a executat lucrari majore de reparatii, mobiliare, modernizare si reabilitare a apartamentului.
La data de 24.10.2008, paratii C.E. si C.A. au depus la dosar intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si sa se aiba in vedere ca reclamantul a mai solicitat sa se constate si nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 de BNP G.I., in acest sens pronuntandu-se sentinta civila nr. 10589/06.07.2007, de Judecatoria Craiova, decizia civila nr. 653 din 17.12.2007, a Tribunalului Dolj si decizia civila nr. 479/27.05.2008, a Curtii de Apel Craiova.
      Prin sentinta civila nr. 6322 din 13.04.2009, pronuntata de Judecatoria Craiova, a fost admisa actiunea formulata de reclamantul C.I.,  constatandu-se simulat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 la B.N.P. G.I., in privinta persoanei cumparatorilor.
      S-a constatat existenta dreptului de proprietate al reclamantului C.I. si asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat in Craiova, jud. Dolj, cota care conform actului aparent este proprietatea paratilor C.E. si C.A., luandu-se act ca reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 de B.N.P. G.I., incheiat intre C.N., mama reclamantului si C.E., sora reclamantului, ambele in calitate de cumparatori si D.C. si D.V., in calitate de vanzatori, primele au cumparat apartamentul situat in Craiova, jud. Dolj. Ulterior, C.N. a vandut cota indiviza de 1/2  din dreptul de proprietate asupra imobilului mentionat.
In speta, este vorba de o simulatie prin interpunere de persoana, fara a se incheia un contrainscris datorita imposibilitatii morale existente intre reclamantul  C.I. si parati (reclamantul este fratele paratei si cumnatul paratului, iar parata C.N. este mama sa).
          Contractul de interpunere este de fapt un mandat simulat prin interpunere de persoane, caracterizat prin aceea ca, mandatarul care lucreaza in interesul mandantului, totusi incheie actul in numele sau personal, fara a-l reprezenta pe mandant, dat fiind ca reprezentarea nu este de esenta, ci numai de natura contractului de mandat. Indiferent daca persoana cu care contracteaza mandatarul ocult este sau nu partas la simulatie, actul public consfinteste o situatie juridica necorespunzatoare realizarii, fiind simulat, intrand sub incidenta regimului juridic prevazut de art. 1175 Cod civ.
           In cazul conventiei de interpunere, raporturile dintre mandant si mandatar (persoana interpusa) se reglementeaza potrivit regulilor de la mandat, persoana interpusa fiind obligata sa predea tot ceea ce a primit in executarea mandatului. In caz de neexecutare a obligatiilor de catre mandatarul ocult, mandantul poate intenta o actiune in declararea simulatiei in vederea inlaturarii aparentei create prin actul public. Spre aceasta finalitate, este necesar sa se faca dovada simulatiei prin actul juridic secret, prin act scris sau inceput de dovada scrisa , fiind insa aplicabile si dispozitiile art. 1198 Cod civ. care permit administrarea probei cu martori si prezumtii, daca a existat o imposibilitate ( fie si morala) de a se procura o dovada scrisa.
In speta, intelegerea secreta a fost probata cu depozitiile martorilor propusi de reclamanti coroborate cu raspunsurile la interogatoriul luat paratilor C.N., D.C. si D.V. si cu inscrisurile depuse la dosar de reclamanti, din care rezulta ca acesta s-a comportat ulterior ca adevarat proprietar.
Depozitiile martorilor propusi de parati s-au apreciat ca fiind neconcludente, neputand sa probeze sustinerile acestora din intampinarile formulate.
        Pe de alta parte, instanta a apreciat ca neintemeiate sustinerile paratilor formulate prin intampinare dar si cu ocazia concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei in ceea ce priveste  puterea de lucru judecat a sentintei civile nr.10589/06.07.2007 a Judecatoriei Craiova, ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului si a recursului prin deciziile nr.653/17.12.2007 a Tribunalului Dolj  si respectiv nr.479/27.05.2008 a Curtii de Apel Craiova. Atat in doctrina cat si jurisprudenta s-a apreciat ca si  considerentele unei hotarari se bucura de  autoritate de lucru judecat in masura in care reflecta dispozitivul si se regasesc in el. Cauza  in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 10589/06.07.2007 a avut ca obiect constatarea nulitatii absolute de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 de B.N.P. G.I., instanta respingand actiunea intrucat a constatat pe baza probelor administrate in cauza ca actul respectiv nu este afectat de nulitate.
      Cu alte cuvinte, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) Cod civ., in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca nu se poate introduce o noua actiune in cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat anterior.
      In speta, reclamantul a introdus o actiune in declararea simulatiei unui contract, iar efectul admiterii unei asemenea actiuni consta in aceea ca actul aparent devine inopozabil fata de partile actului secret si succesorii lor in drepturi, neconducand la concluzia ca actul aparent ( contractul public) este lovit de nulitate.
      Impotriva acestei hotarari au declarat apel paratii C.E. si C.A., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, sustinand ca instanta de fond a facut o confuzie intre simulatia prin interpunere de persoana si contractul de prete-nome, intrucat reclamantul nu a sustinut prin actiune ca vanzatorii (D.C. si D.V.) au stiut ca nu incheie actul cu C.N. si C.E., in calitate de adevarati dobanditori ai dreptului de proprietate si, ca atare, participarea tertilor contractanti la pretinsul acord simulatoriu demonstreaza ca nu se poate vorbi de forma simulatiei prin interpunere de persoane.
      De altfel, reclamantul nu a sustinut ca ar fi existat un acord simulatoriu si cu C.A. (coproprietar impreuna cu sotia sa C.N.).
      Neprezentarea tertilor contractanti, D.C. si D.V. la interogatoriu a fost apreciata gresit ca un inceput de dovada scrisa, pentru ca in actiune nu se motivase ca acestia ar fi fost participanti la un acord simulatoriu, alaturi de reclamant si celelalte doua parate.
      Reclamantul nu a dovedit cu martorii audiati in cauza existenta actului juridic secret pe care l-ar fi incheiat cu mama si sora sa.
      Si al doilea act trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate prevazute de art. 948 Cod civil.
      Instanta a nesocotit opozitia paratei C.E. la audierea martorului C.N.I. - ruda de gradul 3 (este fratele tatalui reclamantului si al paratei si sunt in relatii de dusmanie din tineretea parintilor) si a dispus audierea acestuia incalcand astfel principiul echitatii in administrarea probelor.
      Ca atare, depozitia acestui martor nu poate primi relevanta probatorie, fiind in grad de rudenie prohibit de lege.
      Motivarea instantei cu privire la resursele materiale ale familiei C. necesare achitarii  a jumatate din valoarea apartamentului este surprinzatoare si excede limitelor investirii.
      Atat intimatul reclamant C.I. cat si intimata parata C.N. au formulat fiecare intampinare prin care au solicitat respingerea apelului si mentinerea ca temeinica si legala a hotararii instantei de fond.  
      Prin decizia civila nr. 187 din 20 aprilie 2010, pronuntata de Tribunalul Dolj, in dosarul nr. 19028/215/2008, s-a respins apelul declarat de paratii  C.E. si C.A. impotriva sentintei civile nr. 6322 din 13.04.2009, pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr. 19028/215/2008, in contradictoriu cu intimatii parati C.N., D.C.,  D.V. si intimatul reclamant C.I., apelantii fiind obligati la  500 lei cheltuieli de judecata catre intimata C.N.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a avut in vedere urmatoarele considerente:
In ce priveste critica potrivit careia instanta a facut o confuzie intre simulatia prin interpunere de persoana si contractul de prete-nom, tribunalul a respins-o ca nefondata, intrucat in literatura juridica unii autori au apreciat ca, contractul de interpunere este de fapt un mandat simulat prin interpunere de persoane, un caz particular de interpunere de persoane. In acest scop, mandantul da un mandat unei alte persoane, care insa contracteaza in nume propriu si nu in calitate de mandatar.
      In speta, instanta de fond a retinut in mod corect ca suntem in prezenta unei simulatii prin interpunere de persoana indiferent ca persoana care contracteaza cu mandatarul ocult este sau nu este partas la simulatie; in ambele cazuri, atat in cazul conventiei de prete-nom cat si in cazul simulatiei prin interpunere de persoana, actul public consfinteste o situatie juridica necorespunzatoare realitatii, si, deci, este simulat, supus regimului juridic prevazut de art. 1175 Cod civil, raporturile dintre mandant si mandatar reglementandu-se conform regulilor de la mandatul simulat.
      De altfel, autorii care neaga calificarea de simulatie a conventiei de prete - nom nu precizeaza care este regimul juridic care ar guverna raporturile dintre parti, dintre parti si terti si intre acestia din urma.
      Tribunalul a apreciat ca intimatul reclamant nu trebuia sa sustina si nici sa dovedeasca existenta unui acord simulatoriu si cu paratul apelant C.A., acesta nefiind parte in contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2326/19.06.2000 de BNP G.I. - Craiova.
      Nefondate sunt si criticile referitoare la aprecierea de catre instanta de fond a probatoriului administrat in cauza, convingerea instantei ca ne aflam in fata unei simulatii prin interpunere de persoana fiind  data de coroborarea tuturor probelor administrate in cauza, inclusiv a inscrisurilor din care reies veniturile apelantilor parati.
In termen legal, impotriva ambelor hotarari au declarat recurs paratii C.E., C.A., criticandu-le pentru nelegalitate deoarece in mod gresit s-a retinut simulatia atat timp cat nu a existat intentia de a simula, nu s-a incheiat actul secret obligatoriu si s-a facut o confuzie juridica intre simulatia prin interpunere de persoane si contractul prêt-nome. Pe de alta parte, hotararea judecatoreasca nu este motivata, avand in vedere ca au fost enumerate numai probele fara a se face analiza acestora, care sa demonstreze cum au condus la convingerea instantei.
Criticile formulate sunt intemeiate, avand in vedere urmatoarele considerente:
Caracteristic pentru simulatie este faptul ca aceleasi parti incheie concomitent doua contracte: unul public (aparent), care constituie contractul simulat prin care este creata o aparenta juridica ce nu corespunde realitatii si un altul secret (contrainscris) care reprezinta vointa reala a partilor prin care este anihilata in tot sau in parte aparenta juridica creata prin actul public.
Pentru a se putea retine incidenta simulatiei, este necesar ca actul secret sa se fi incheiat concomitent sau inainte de incheierea actului aparent, deoarece in situatia unui contract ulterior, acesta corespunde vointei reale a partilor si poate avea ca efect anihilarea sau modificarea efectelor primului.
In situatia manifestarii simulatiei sub forma interpunerii de persoana, actul aparent se incheie intre anumite persoane, fiind insotit insa de contrainscrisul prin care se arata adevaratul beneficiar al actului aparent.
La aceasta forma a simulatiei ambele parti din contractul aparent urmaresc, in mod constient, ca efectele sa se produca fata de o terta persoana, careia i se asigura anonimatul, tocmai prin simularea persoanei contractante.
Art. 1175 Cod civil prevede ca actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane. Tocmai de aceea, simulatia constituie o exceptie de la opozabilitatea fata de terti a contractului, respectiv a actului secret.
In cauza de fata, reclamantul a invocat existenta simulatiei in ceea ce priveste contractul de vanzare-cumparare nr. 2326, incheiat de mama si sora sa, in calitate de cumparatori, cu vanzatorii D.C. si D.N., la data de 19 iunie 2000, fara sa fi sustinut insa ca ar fi existat un contract fictiv incheiat cu aceiasi vanzatori si in cadrul caruia sa se fi precizat ca adevaratul cumparator este reclamantul.
Or, asa cum s-a aratat mai sus, pentru a exista simulatia sub forma interpunerii de persoane, ambele parti din contractul aparent  urmaresc in mod constient, ca efectele actului sa se produca fata de o a treia persoana, careia i se asigura anonimatul tocmai prin simularea persoanei, respectiv, in speta, reclamantul.
S-a invocat de catre reclamant in mod constant ca intre el, pe de o parte, mama si sora sa, C.E., pe de alta parte, a existat o conventie prin care le-a imputernicit pe acestea sa cumpere in interesul sau apartamentul ce face obiectul contractului de vanzare cumparare nr. 2326/2000, scop pentru care a trimis in tara anumite sume de bani, urmand ca ulterior, acestea sa ii vanda apartamentul cumparat.
Prin urmare, contrainscrisul la care se refera reclamantul este aceasta conventie verbala incheiata intre el, mama si sora sa, dar fata de care vanzatorii Dima au fost straini, deci terti.
Contrainscrisul la care se refera legea este un act incheiat in forma scrisa, situatie in care, de regula, conventia verbala nu poate constitui o astfel de dovada.
Se poate retine insa, conform practicii juridice constante, ca legatura stransa de rudenie existenta intre parti poate sa constituie un impediment serios la constituirea actului - conventie in forma scrisa - motiv pentru care aceasta situatie poate fi considerata un inceput de dovada scrisa conform art. 1198 Cod civil, putandu-se completa cu alte probe pentru dovedirea celor sustinute.
In speta de fata, aceasta conventie verbala nu poate fi retinuta ca un contrainscris - inceput de dovada scrisa, potrivit celor aratate anterior, deoarece aceasta conventie nu a fost incheiata cu vanzatorii D. si nu s-a facut dovada ca la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare aparent, acestia au urmarit in mod constient ca efectele sa se produca fata de alta persoana, respectiv reclamantul, caruia i s-a asigurat anonimatul.
Conventia la care se refera reclamantul  ar  putea fi considerata un contract de mandat fara reprezentare, deoarece mandatarii, dupa cum sustine reclamantul, au primit imputernicirea de a contracta in numele lor, dar in interesul reclamantului, urmand ca ulterior sa i se vanda acestuia apartamentul pentru a se da eficienta conventiei incheiata, iar cei care au contractat, respectiv paratii - vanzatori D., nu au cunoscut ca in realitate mandatarii au lucrat pentru altcineva.
In cazul mandatului fara reprezentare, mandatarul, lucrand pentru o alta persoana, apare in contract in numele sau propriu. Cel care contracteaza nu cunoaste ca, in realitate, acest mandatar lucreaza pentru altcineva.
Or, asa cum s-a aratat mai sus, in cadrul simulatiei prin interpunere de persoana, ambele parti din contractul aparent urmaresc, in mod constient, ca efectele contractului sa se produca fata de o terta persoana, specificata in actul secret, incheiat de aceleasi parti.
In speta, reclamantul nu a sustinut niciodata ca vanzatorii din contractul de vanzare-cumparare ar fi cunoscut ca adevaratul cumparator este acesta. Mai mult, in mod constant, a aratat ca intre el, pe de o parte, mama si sora sa, pe de alta parte, a existat conventia ca dupa ce se va cumpara apartamentul sa i se vanda de acestea bunul respectiv, situatie in care vanzatorii sunt terti fata de aceasta conventie si nu parti, cum solicita simulatia prin interpunere de persoane.
Faptul ca mama sa a respectat si a executat aceasta conventie, nu este de natura a duce la concluzia existentei simulatiei.
In masura in care ar fi existat o astfel de conventie, cum aceasta ar fi un contract sinalagmatic ce se caracterizeaza prin reciprocitatea si interdependenta obligatiilor ce revin partilor, cel care si-a executat obligatia, respectiv reclamantul, ar putea sa pretinda executarea silita a contractului, raporturi juridice existand numai intre acesta si celelalte doua parti, mama si sora sa.  Conventia nu este insa opozabila si paratului C.A., sotul sorei, care este tert fata de conventie, dar care este de asemenea proprietar asupra cotei de 1/2 din apartament, ca bun comun.
Intre reclamant si paratii vanzatori D.C., D.V. nu exista raporturi juridice, atat timp cat reclamantul nu a invocat niciodata incheierea unei conventii secrete cu acestia si, asa cum s-a precizat, in cazul simulatiei prin interpunere de persoane era necesar ca astfel de raporturi sa existe, pentru a se putea constata producerea efectelor actului secret cu consecinta desfiintarii actului public.
Prin urmare, in cauza, nu se poate retine incidenta simulatiei, situatie in care, facandu-se aplicarea art. 312 alin.1 Cod pr. civ. si art. 304 pct. 9 Cod  pr. civ., se va admite recursul, se va modifica decizia si, admitandu-se apelul declarat de paratii C., se va schimba sentinta, in sensul ca se va respinge actiunea formulata de reclamant.

7