Simulatie. Inexistenta actului secret.

Prin sentinta civila nr. 301/01.06.2010 pronuntata de Judecatoria Raducaneni s-au dispus urmatoarele:
Respinge actiunea formulata de reclamantii G. A. si G. L., domiciliati in Timisoara, str. Vasile Goldis, nr.3, ap.5, jud. Timis in contradictoriu cu paratii B. A. si B. D., domiciliati in Timisoara, str. Harniciei, nr. 5, sc. A, ap.10, jud. Timis.
Obliga reclamantii sa plateasca paratilor suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca:
La data de 11.01.1999 intre para?ii B. A. ?i B. D., pe de o parte ?i reclaman?ii G. A. ?i G. L., pe de alta parte, s-a incheiat un inscris sub semnatura privata, intitulat "Contract" , in vederea realizarii unui acord de voin?a prin care para?ii vanzatori se obligau ca in momentul in care actele de vanzare cumparare a apartamentul situat in Timisoara, str. Eugeniu de Savoya nr. 11 ap. 5 pot fi intocmite sa se efectueze aceste acte pentru suma convenita de 21.00 DM.
Din sus?inerile par?ilor instan?a re?ine ca in ziua incheierii actului, para?ii au primit de la reclaman?i un avans de 2300 DM urmand ca in momentul intocmirii actului in formi legalizata sa primeasca suma de 13.700 DM ?i diferen?a de 5000 DM intr-un interval de 4 luni.
Din depozi?iile martorilor M. V. ?i C. M. V., audia?i la cererea para?ilor, precum ?i din depozi?iile martorilor B. I., O. M. L. ?i A. F. M., audia?i la cererea reclaman?ilor, instan?a re?ine ca imobilul din litigiu a fost proprietatea mamei para?ilor, fiind dobandit in temeiul contractului nr. 14089/22.08.1997 incheiat in baza Legii 112/1995 cu RA Urbis Timi?oara, ceea ce facea sa fie incidenta interdictia prevazuta de Legea 112/1995 privind vanzarea acestor imobile pentru o perioada de 10 ani.
Se mai re?ine ca ulterior incheierii contractului din data de 11.01.1999 intre par?i s-au incheiat doua contracte de imprumut sume de bani cu garan?ie imobiliara respectiv cel autentificat sub nr. 355/26.01.1999 la BNP S. I. - D. N. A., in suma de 18.000 DM, cu obliga?ia de restituire la data de 26.01.2007 ?i actul incheiat la data de 16.04.1999 ?i autentificat sub nr. 1130 la BNP D. E. O. - M. A. pentru suma de 3000 DM, cu termen de restituire la data de 26.01.2007. In ambele contracte de imprumut nu se face vorbire despre plata vreunei dobanzi la suma imprumutata insa pentru garantarea restituirii imprumutului au in?eles sa intabuleze o ipoteca ?i sa noteze interdic?ia de instrainare ?i grevare asupra imobilului inscris in cartea funciara nr. 69675 Timi?oara, nr. Topo 26359/X constand in apartamentul nr. 10 situat pe strada Harniciei, nr. 5, sc. A din Timi?oara.
Fa?a de probele astfel cum au fost administrate, instan?a de fond apreciaza ca in cauza nu ne aflam in prezen?a unor acte simulate, intrucat aceasta, presupune, pe scurt, existenta concomitenta, intre aceleasi parti, a cel putin doua contracte: unul public, aparent, denumit si contract simulat, prin care se creeaza o anumita aparenta juridica ce nu corespunde realitatii si un altul secret, denumit contrainscris care corespunde vointei reale a partilor si prin care partile anihileaza, in tot sau in parte, aparenta juridica creata prin actul public, dar simulat.
Potrivit art.1175 din Codul civil, actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante, un asemenea act neavand nici un efect in contra altor persoane.
Simulatia, in dreptul nostru, poate sa imbrace mai multe forme, in functie de modul in care este conceput contractul aparent si de relatia in care acesta se afla cu actul juridic secret. Astfel, contractul aparent poate fi fictiv, poate fi deghizat ori simulatia se realizeaza prin interpunere de persoane.
Intrucat in legislatia noastra simulatia, in sine, nu este sanctionata cu nulitatea, ci sanctiunea specifica este, de regula, inopozabilitatea fata de tertele persoane a situatiei juridice create prin actul juridic secret, reusita actiunii in simulatie depinde de validitatea acestui din urma contract. Cu alte cuvinte, pentru a se admite pe cale judecatoreasca o actiune in simulatie, care sa inlature efectele contractului aparent, este necesar ca actul secret sa indeplineasca conditiile de valabilitate de fond si de forma, cerute de lege la data incheierii actului. De asemenea, potrivit majoritatii opiniilor, este necesar ca actul secret sa fie incheiat concomitent sau eventual anterior de incheierea contractului public, ori in cauza de fa?a actele au fost incheiate la intervale relativ mari de timp, respectiv 26.01.1999 ?i 16.04.1999.
Retine instanta de fond ca simulatia are incontestabil drept scop eludarea unor dispozitii legale care incomodeaza incheierea actului juridic voit a fi incheiat de catre parti, acestea din urma fiind nevoite sa gaseasca alte "solutii alternative".
Avind in vedere ca simula?ia in cazul interdic?iei de instrainare a locuin?elor prevazuta de Legea nr. 112/1995 nu poate fi conceputa decat pentru fraudarea unei norme imperative ale legii, sanc?iunea impusa este nulitatea absoluta a intregii opera?iuni, pentru frauda de lege, ceea ce lipse?te de efecte juridice atat actul public cat ?i pe cel secret.
Prin prisma acestor considerente, avand in vedere modalitatea de incheiere a actelor intre par?i ?i succesiunea acestora, instan?a apreciaza ca nu ne aflam in situa?ia unei simula?ii ci mai degraba a unei promisiuni de vanzare cumparare, par?ile inserand in partea finala a Contractului, o clauza potrivit careia in situa?ia in care vanzatorul se razgande?te ?i nu mai dore?te vanzarea apartamentului, va fi obligat la plata unor despagubiri egale cu valoarea de vanzare a locuin?ei.
Fa?a de cele de mai sus, instan?a de fond apreciaza ca ac?iunea de fa?a nu este intemeiata ?i, in consecin?a, a fost respinsa.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii G. A. si G. L. care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca motivarea instantei in raport cu probatoriul administrat si starea de fapt expusa este neintemeiata.
Sustin recurentii ca instanta a retinut in motivare aspecte pur teoretice privind simulatia juridica si face vagi si nerelevante aspecte legate de situatia dedusa judecatii, ca pot fi identificate in cuprinsul hotararii argumentele pe care instanta si-a intemeiat hotararea.
Analizand hotararea de fata prin prisma prevederilor art. 260 Cod procedura civila solicita a constata ca aceasta hotarare nu intruneste exigentele textului mentionat si pe cale de consecinta hotararea este nelegala.
Arata recurentii ca sub aspectul vointei reale exprimate de parti in actul intitulat - contract incheiat la 11.01.1999 -aceasta rezulta din urmatoarele probe administrate in cauza:
- continutul actului incheiat in care fara echivoc se mentioneaza vanzarea cumpararea imobilului;
- martorii audiati care au cunoscut despre negocierile dintre parti si care au declarat ca vointa reala a partilor a fost de a vinde respectiv de a cumpara imobilul;
- corespondenta purtata cu paratii in perioada 1999-2006;
- adresa asociatiei de proprietari din care rezulta folosinta imobilului incepand cu luna ianuarie 1999 - anterioara incheierii contractului de inchiriere (mai 1999);
Sub aspectul fictivitatii actelor incheiate ulterior sustin recurentii ca sunt relevate urmatoarele aspecte:
- contractul de imprumut cuprinzand ca suma imprumutata suma inscrisa in contractul de vanzare-cumparare drept pret al imobilului;
- contractele de imprumut s-au incheiat in intervalul de timp in care partile au convenit in contractul incheiat in 11.01.1999, plata pretului;
- anunturile publicitare prin care paratii acordau imprumuturi financiare in mod constant - ceea ce denota ca sustinerile acestora legate de starea de nevoie personala sunt vadit nesincere:
- declaratiile martorilor privind contractul de inchiriere;
- folosinta spatiului s-a realizat anterior incheierii contractului;
- nu s-a achitat sau incasat in toata perioada nici o chirie.
In speta de fata actele analizate sunt contemporane actului secret si real - nasterea lor fiind nedeterminata de termenele si conditiile din actul secret.
Astfel, in actul secret s-a mentionat ca plata urma a fi efectuata in termen de 5 luni de la data incheierii contractului.
Actele simulate privind plata pretului s-au incheiat in acest interval de timp in cuantumul si termenele stabilite, contractul de inchiriere incheindu-se in acelasi interval.
Sustin recurentii ca, conditia temporara a nasterii actelor este pe deplin indeplinita si ca legea romana nu sanctioneaza operatiune de incheiere prin simularea raportului real prin deghizarea realitatii - cu anularea actelor simulate.
Astfel, operatiunea de a evita interdictia stabilita in continutul Legii 112/1995 privind vanzarea imobilelor pe o perioada de 10 ani nu poate fi declarata nula pentru fraudarea legii, sens in care opereaza vointa partilor exprimata in actul secret incheiat pe care instanta trebuia sa il aiba in vedere.
Intimatii au formulat intampinare prin care au solicitat, respingerea recursului ca neintemeiat reiterand apararile invocate la instanta de fond.
S-au administrat probe noi in recurs respectiv inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate si al dispozitiile legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca recursul este intemeiat motivat de considerentele ce succed.
In prezenta cauza reclamantii G. A. si G. F. L. au chemat in judecata pe paratii B. A. si B. D. pentru ca in contradictoriu si pe baza probelor ce se vor administra sa se constate simulate actele de imprumut nr. 355/26.01.1999 si 1130/16.04.1999, precum si contractul de inchiriere nr. 2416/25.05.1999 in raport cu actul incheiat intre parti la data de 11.01.1999.
In fapt, Tribunalul retine ca la data de 11.01.1999 paratii B. A. si B. D., pe de o parte si reclamantii G. A. si G. L., pe de alta parte au incheiat Contractul depus la fila 6, dosar fond "in vederea realizarii unui acord prin care vanzatorii, paratii B. A. si D. se obliga ca in momentul in care actele de vanzare-cumparare a locuintei in cauza, (apartamentul nr. 5A situat pe strada Eugeniu de Savoya nr. 11) pot fi intocmite, sa se efectueze aceste acte". Suma convenita pentru vanzarea-cumpararea bunului a fost de 21.000 DM.
In cuprinsul conventiei s-a mentionat ca in ziua incheierii actului paratii B. A. si D. au primit de la reclamantii G. A. si L. un avans de 2.300 DM, urmand ca in momentul intocmirii contractului in forma legalizata sa primeasca suma de 13.700 DM, iar diferenta de 5.000 DM intr-un interval de 4 luni.
Imobilul in litigiu a fost dobandit de parati in temeiul contractului nr. 14089/22.08.1997 incheiat in baza Legii nr. 112/1995 cu R.A. U. Timisoara.
Ulterior conventiei din 11.01.1999 au fost incheiate conventii de imprumut intre partile litigante.
Astfel, prin "Actul de imprumut sume de bani cu garantie imobiliara" autentificat sub nr. 26.01.1999 de B.N. S. I. - D. N. A. reclamantul Girbovean Adrian a dat sotilor B. A. si B. D., cu titlu de imprumut, fara dobanda, suma de 18.000 DM, cu obligatia de restituire pentru acestia din urma la data de 26.01.2007. Pentru garantarea restituirii sumei de mai sus imprumutatii au inteles sa intabuleze o ipoteca si sa noteze interdictia de instrainare si grevare asupra imobilului inscris in Cartea funciara nr. 69675 Timisoara, nr. top. 26359/X constand in apartamentul nr. 10 situat pe strada Harniciei nr. 5, sc. A din Timisoara.
Prin cel de-al doilea Act de imprumut sume de bani cu garantie imobiliara autentificat sub nr. 1130/16.04.1999 de B.N.P. D. E. O. - M. A. A. acelasi reclamant a imprumutat acelorasi parati cu suma de 3.000 DM, de asemenea fara dobanda, cu termen de restituire la data de 26.01.2007. Imprumutatii au consimtit la intabularea unei noi ipoteci asupra apartamentului nr. 10, de rang subsecvent celei intabulate anterior, cu mentinerea interdictiei de instrainare si grevare in favoarea imprumutatorului.
Tribunalul constata ca in mod neintemeiat prima instanta a considerat ca in prezenta cauza nu ne aflam in prezenta unor acte simulate.
Instanta de control judiciar noteaza ca simulatia reprezinta o operatiune juridica complexa care consta in incheierea si existenta concomitenta, intre aceleasi parti contractante a doua contracte: unul aparent sau public, prin care se creeaza o situatie juridica aparenta, contrara realitatii; altul secret care da nastere situatiei juridice reale dintre parti, anihiland sau modificand efectele produse in aparenta in temeiul contractului public. Simulatia creeaza o conventie aparenta cu unicul scop de a fi ascunse efectele actului secret. Este de esenta simulatiei vointa autorilor ei de a dedubla realitatea contractuala si norma privata care ii inconjoara: pentru ei se vor produce efectele actului ascuns, in timp ce tertilor le este opusa o realitate amagitoare, efectele actului ascuns. Simulatia este o consecinta a liberalismului contractual, care se sprijina pe autonomia de vointa.
Contractul secret exprima vointa reala a partilor si stabileste adevarata situatie juridica nascuta intre ele; acesta se mai numeste si contrainscris. Contractul aparent are rolul de a disimula intentia reala a partilor, cu scopul de a ascunde fata de terti adevaratele raporturi juridice dintre parti al caror izvor principal ramane actul secret. Actul aparent poate produce si el unele efecte daca acestea sunt prevazute in actul secret.
Simulatia este reglementata de art. 1175 Cod civil ( care este o adaptare a art. 1321 Cod civil francez), prevede: "Actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea efecte in contra altor persoane.
Deci, simulatia este rezultatul unei intelegeri specifice, numita acord simulator, care intervine intre doua sau mai multe persoane numite simulanti si care se structureaza pe doua planuri, unul aparent si unul secret. La vedere se incheie un act juridic care este in total sau in parte simulat si care creeaza o aparenta inselatoare pentru terti. In ascuns exista fie o negare a actului real, fie un alt act juridic care vine sa contrazica actul simulat.
Ori ansamblul probator administrat in cauza inscrisuri, declaratiile martorilor, raspunsurile la interogatorii releva indeplinirea, in speta, a conditiilor specifice anterior mentionate.
Astfel, Tribunalul retine ca raportul juridic real (corespunzand vointei reale a partilor) este cel consemnat in contrainscrisul incheiat la 11.01.1999, privind promisiunea de vanzare cumparare a imobilului, in litigiu, raport ce a fost disimulat, prin incheierea a doua acte juridice aparente, respectiv contractul de inchiriere (ce asigura folosinta promitentului aparator) si contractul de imprumut (ce asigura plata pretului convenit in actul secret.
Tribunalul retine ca pentru a ascunde tertilor si a evita o actiune in anulare pentru nerespectarea interdictiei de instrainare, prevazuta de Legea 112/1995, pe o perioada de 10 ani de la dobandirea imobilului de catre promitentii vanzatori (1997), partile au convenit simularea raportului juridic real prin incheierea unor acte simulate ce asigurau punerea in executare a vointei reale consemnate in inscrisul sub semnatura privata intitulat "contract".
Pentru asigurarea folosintei imobilului s-a incheiat fictiv contractul de inchiriere nr. 2416/25.05.1999 pe o perioada de 10 ani, respectiv 20.05.1999 - 20.05.2007.
De asemenea, s-a convenit incheierea a doua contracte de imprumut nr. 355/26.01.1999 si nr. 1130/16.04.1999 care sa certifice achitarea sumei de 21.000 DM suma convenita de parti ca pret real al imobilului.
Tribunalul retine ca fiind relevant anul 2007, prevazut in ambele contracte de imprumut autentice incheiate in anul 1999, pentru restituirea sumelor de 18.000 DM si respectiv 3000 DM, anul 2007 fiind si anul in care inceta perioada de interdictie de instrainare de 10 ani prevazuta de Legea 112/1995. In plus, apare ca fiind greu de acceptat acordarea unui imprumut de o valoare considerabila, la acea epoca, pentru o perioada de 8 ani, fara dobanda.
Mai mult instanta retine ca mentiunea olografa, de pe verso-ul contractului de imprumut incheiat la 26.01.1999 (depus la fila 61 dosar fond) conform careia, in suma imprumutata, este cuprinsa si suma de 2300 DM, conduce la concluzia ca este vorba despre aceeasi suma, mentionata si in actul secret, fiind certa legatura dintre contractul de imprumut si plata pretului consemnat in inscrisul secret incheiat la 11.01.1999.
De asemenea mentiunea olografa de pe verso-ul contractului de inchiriere nr. 2416/25.05.1999, conform careia chiria urma a se achita la finalul contractului, probeaza faptul ca obligatiile stabilite in cuprinsul contractului de inchiriere nu corespundeau realitatii.
Desi paratii au sustinut ca initial ar fi intervenit conventia asupra imprumutului, ca partile s-au cunoscut ca urmare a anuntului pe care l-au publicat in acest scop, si ca locatiunea reclamantilor asupra apartamentului situat in str. Eugeniu de Savoya nr. 11 ar fi inceput la 20.05.1999, ulterior predarii sumei de bani imprumutate, vointa reala a partilor fiind cea materializata in contractele de imprumut si respectiv de inchiriere, Tribunalul constata ca aceste aparari nu pot fi primite, fiind contrazise de probele administrate in cauza.
Astfel, contrar sustinerilor paratilor, din adeverinta nr. 01/20.01.2010 (fila 110 dosar fond)a Asociatiei de Proprietari se retine ca, pentru apartamentul nr. 5A situat in Timisoara, str. Eugeniu de Savoya nr. 11, cheltuielile de intretinere au fost achitate de reclamantul G. A. incepand cu luna ianuarie 1999, data incheierii actului secret.
In plus, caracterul fictiv al actelor de imprumut, al contractului de inchiriere, precum si vointa reala a partilor rezulta din amplele depozitii (consemnate la filele 125, 126, 127 dosar fond) ale martorilor B. I, O. M. L. si A. F. M., martori, care au perceput, in mod nemijlocit, raporturile dintre parti. Martorii au fost audiati la termenul din 11.02.2010 iar actele de procedura intocmite la Judecatoria Timisoara, anterior stramutarii, au fost pastrate, potrivit incheierii din 14.02.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Tribunalul constata ca depozitiile martorilor propusi de parati, consemnate la filele 122, 123, 124 dosar fond, nu pot contribui la formarea convingerii instantei de control judiciar, intrucat acestia nu au participat la discutiile purtate intre parti, cunoscand doar de la parati faptul ca imobilul ar fi fost inchiriat reclamantilor. Ori pentru a avea valoare probatorie, imprejurarile relatate de martori trebuie sa fie cunoscute personal, sa fi participat la incheierea actelor litigioase sau la tratative, la discutii purtate de parti cu privire la raporturile reale existente intre ele.
Privitor la imprejurarile in care partile au initiat incheierea conventiilor, Tribunalul constata ca paratii nu au produs dovezi din care sa rezulte cele afirmate in cuprinsul intampinarilor. Pe de alta parte, reclamantii au depus la dosarul cauzei anuntul dintr-o publicatie locala, din decembrie 1998, prin care se oferea, spre vanzare, un apartament cu doua camere ultracentral, amenajat pentru birouri, cabinet avocat pentru pretul de 21.000 Euro (fila 69 dosar fond).
Desi nu exista, in cuprinsul anuntului, date despre numele vanzatorului, exista elemente ce conduc spre prezumtia ca apartamentul era cel asupra caruia partile aveau sa tranzactioneze ulterior, in ianuarie 1999, respectiv pretul identic cu cel convenit la 11.01.1999 in "contract", locul situarii imobilului si caracteristicile acestuia.
Pe de alta parte, desi paratii au sustinut ca au oferit, doar spre inchiriere imobilul, nu au depus la dosar si anunturile date publicitatii, din care sa rezulte aceasta intentie, afirmata ca fiind cea reala si nici nu au produs dovezi din care sa rezulte ca au un alt numar de telefon decat cel existent in anuntul depus de reclamant la fila 69 dosar fond.
Cu privire la apararea paratilor, care au invocat ca, in contractele pretinse de reclamanti ca fiind fictive, nu apare ca parte contractanta si sotia reclamantului, Tribunalul constata ca in mod constant in doctrina si practica in materie s-a statuat ca identitatea dintre partile actelor publice si cel secret, nu reprezinta o conditie pentru existenta simulatiei.
Tribunalul noteaza ca nu se poate retine in cauza nici faptul ca, prin conventia incheiata la 11.01.1999, s-ar fi fraudat dispozitiile legale. Frauda la lege intervine atunci cand, anumite norme legale, sunt folosite, nu in scopul in care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, deci o nesocotire oculta a legii, prin abaterea de la litera si spiritul dispozitiilor legale.
Ori exceptia de la principiul libertatii contractuale (consacrat de art. 969) prevazuta de art. 9 alin. 8 din Legea 112/1995, fiind de stricta interpretare si aplicare, nu poate fi extinsa si la promisiunile de vanzare cumparare, cum este cazul raportului juridic real existent intre partile litigante.
Tribunalul constata ca scopul legiuitorului ce a edictat dispozitia cuprinsa in art. 9 alin. 8 din legea 112/1995 a fost acela de a limita, timp de 10 ani, circuitul civil al imobilelor ce fusesera preluate abuziv de stat intr-o epoca anterioara, pana la deplina clarificare a situatiei lor juridice si nu acela de protectie sociala.
In sensul acestei opinii vine si continutul art. 48 din Legea 10/2001 ce reglementeaza posibilitatea chiriasului ce a cumparat locuinta in baza Legii 112/1995 de a instraina inainte de implinirea termenului de 10 ani, doar persoanei indreptatite fost proprietar al acelei locuinte. Prin urmare, prin incheierea unor promisiuni de vanzare-cumparare , cu privire la aceste imobile, ce urmau a fi efectiv vandute dupa perioada de 10 ani, reglementata de lege, nu se aduce atingere spiritului si nici literei legii. In plus, in cauza, tribunalul constata ca se impune aplicarea principiului consacrat de art. 978 Cod civil, ce prevede necesitatea interpretarii actelor juridice in sensul de a produce efecte juridice.
In considerarea celor anterior expuse, Tribunalul constata ca recursul este intemeiat, urmand a se dispune in baza art. 312, 3041 Cod procedura civila admiterea acestuia si modificarea sentintei recurate. Se va dispune in baza art. 960 si art. 1175 Cod civil, admiterea actiunii formulate de reclamant, in sensul celor cuprinse in prezenta decizie.