Suspendare executare act administrativ solicitata in situatia sesizarii instantei de contencios cu cererea in anularea actului. Conditii. Cautiunea prevazuta de art.185 alin.2 Cod pr.fiscala. Inaplicabilitate.

     Suspendare executare act administrativ solicitata in temeiul a.rt.15 din Legea 554/2004.Oportunitatea instituirii acestei masuri este apreciata prin prisma iminentei producerii unui prejudiciu in patrimoniul reclamantei. Dispozitiile  art.185 alin.2 Cod pr.fiscala care reglementeaza expres situatia in care cererea de suspendare se formuleaza dupa introducerea contestatiei pe  cale administrativa nu sunt aplicabile.
     Prin cererea inregistrata sub nr.6316/104/2006 reclamanta SC VISCARM SRL a formulat contestatie impotriva deciziei nr.284/12.10.2006 privind solutionarea contestatiei referitoare la raportul de inspectie fiscala nr.7466/14.12.2005, solicitand a se dispune prin incheiere suspendarea executarii.
In motivarea cererii reclamanta arata ca prin raportul de inspectie fiscala nr.7466/14.12.2005 s-a stabilit ca obligatie de plata suma de 41967 RON reprezentand 24831  RON TVA si 3824 RON dobanzi de intarziere, obligatiile fiscale fiind calculate de organele de control pornind de la premisa ca datele inscrise pe un numar de 13 facturi nu sunt reale, situatie in care s-au aplicat prevederile art.29 lit.b din Legea nr.345/2002.
Precizeaza reclamanta ca impotriva raportului de inspectie fiscala a formulat contestatie inregistrata sub nr.5472/6.03.2006, DGFP Olt respingand-o ca nefiind depusa in termen legal.
Pe fondul cauzei reclamanta arata ca toate obligatiile fiscale suplimentare au fost calculate pornindu-se de la premisa ca datele inscrise pe un numar de facturi nu ar fi reale,in realitate reclamanta a achizitionat cu facturile in discutie, mijloace fixe si obiecte de inventar de la societatile respective, bunuri existente in patrimoniul societatii reclamante la data controlului cat si in prezent, pentru toate bunurile intocmindu-se nota de intrare receptie si fiind inregistrate legal in evidentele financiar contabile.
Prin intampinarea depusa la 15.11.2006 parata DGFP Olt a solicitat respingerea cererii de suspendare a executarii actului administrativ, ca neintemeiata, intrucat nu rezulta pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente, iar pe fond s-a solicitat respingerea cererii ca neintemeiate intrucat decizia  contestata a fost emisa in conditiile de legalitate si temeinicie atata vreme cat art.184 din OG nr.92/2003 privind Codul de pr.fiscala, prevede posibilitatea suspendarii procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa in cazul in care organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la indiciile savarsirii unei infractiuni a caror constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa, sustinandu-se ca au fost sesizate organele de cercetare penala conform adresei nr.7467/14.12.2005.
La data de 28.11.2006 reclamanta si-a precizat cererea de suspendare in sensul ca solicita suspendarea actului administrativ pana la solutionarea pe fond a cauzei iar prin incheierea din 29.11.2006 a fost admisa cererea de suspendare a actului administrativ prin care s-au stabilit obligatiile de plata ale societatii, pana la solutionarea pe fond a contestatiei petentei.
Prin sentinta nr.445  din 6.12 2006 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul cu nr.6316/104/2006, s-a admis actiunea formulata de reclamanta SC VISCARM SRL Slatina, s-a anulat decizie nr.284/12.10.2006 emisa de DGFP Olt si a fost obligata parata sa solutioneze contestatia reclamantei pe fond.
S-a mentinut masura suspendarii executarii actului de control nr.7466/14.12.2005 pana la solutionarea contestatiei pe fond.
S-a retinut ca, impotriva actului de control si a deciziei de imputare, reclamanta a formulat contestatie inregistrata sub nr.5472/6.03.2006, iar prin decizia nr.74 din 16.03.2006, DGFP Olt a respins contestatia reclamantei ca nedepusa in termenul legal. Aceasta decizie a fost contestata la instanta de contencios administrativ si Tribunalul Olt prin sentinta nr.203/3.05.2006 pronuntata in dosarul cu nr.566/CAF/2006 a admis cererea reclamantei si a anulat decizia 74/16.03.2006, dispunand obligarea paratei sa solutioneze contestatia pe fond.
Dupa ramanerea irevocabila a sentintei respective, a fost emisa decizia nr.284/12.10.2006 de catre DGFP Olt prin care s-a dispus suspendarea solutionarii contestatiei nr.5472/6.03.2006 formulata de reclamanta pana la pronuntarea unei solutii definitive pe latura penala.
Masura de suspendare a solutionarii contestatiei, apare ca neintemeiata atata vreme cat adresa catre organele de cercetare penala a fost efectuata la 14.12.2005, odata cu inregistrarea actului de control, iar cu ocazia primei solutionarii a contestatiei, respectiv prin decizia nr.74/16.03.2006, nu s-a facut in nici un fel vorbire despre sesizarea organelor de cercetare penala, fiind analizat doar aspectul introducerii in termen a contestatiei.
     Art.184 alin.1 lit.c Cod pr.fiscala ofera doar posibilitatea si nu obligatia suspendarii solutionarii contestatiei administrative, cu atat mai mult cu cat in cauza a mai fost pronuntata o sentinta care a devenit irevocabila (203/3.05.2006) si prin care s-a dispus obligarea DGFP sa solutioneze pe fond contestatia. 
     Parata DGFP Olt a declarat recurs atat impotriva incheierii din data de 29.11.2006 cat si impotriva sentintei nr.445/2006 ambele pronuntate de Tribunalul Olt.
     In motivarea recursului formulat impotriva incheierii de sedinta din 29.11.2005 recurenta a aratat ca in mod gresit s-a dispus suspendarea executarii Raportului de inspectie fiscala nr. 7466/14.12.2005 intrucat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 o astfel de masura se impune in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, conditii care nu au fost dovedite in cauza.
     In ceea ce priveste recursul declarat impotriva sentintei, parata recurenta a aratat ca instanta de fond nu a tinut seama  de disp. art.185 din OG nr. 92/2003 intrucat reclamanta a formulat cererea de suspendare a executarii actului fiscal fara a depune cautiune, caz in care instanta trebuia sa respinga cererea ca nelegala. Pe fondul cauzei, recurenta a invocat faptul ca disp. art. 184 din OG nr. 92/2003 prevad posibilitatea pentru organul de solutionare competent de a suspenda solutionarea cauzei cand se constata ca au fost sesizate organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa. Ca urmare, faptul ca in penal se desfasoara cercetari  de mai mult timp nu poate fi imputat in nici un caz recurentei care va putea relua procedura administrativa la incetarea motivului care a determinat suspendarea. Pe de alta parte, instanta de fond a incalcat si principiul de drept potrivit caruia penalul tine in loc civilul.
     
     Recursurile sunt nefondate si vor fi respinse.
     1. In ceea ce priveste criticile  invocate de recurenta  fata de incheierea prin care s-a dispus suspendarea executarii actului administrativ, Curtea constata ca acestea sunt nefondate intrucat aceasta masura a fost instituita in temeiul art. 15 din Legea nr.554/2004 si nu in temeiul art. 14, asa cum gresit se sustine in motivarea recursului.
     Or, in conformitate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004 cererea de suspendare a fost formulata de reclamanta o data cu actiunea principala si s-a intemeiat pe faptul iminentei producerii unui prejudiciu in patrimoniul sau.
     In mod legal a apreciat instanta de fond asupra oportunitatii instituirii masurii suspendarii executarii actului administrativ cat timp prin decizia nr.248/12.10.2006 emisa de DGFP Olt a fost suspendata procedura administrativa de solutionare a contestatiei impotriva actului de control prin care s-au stabilit obligatii de plata in sarcina reclamantei iar, pe de alta parte, a fost declansata executarea silita  in vederea recuperarii sumelor stabilite prin actul contestat, prin emiterea titlului executoriu nr. 143535/21/12/2005 si a somatiei nr. 13849/21.12.2005.
     In aceste conditii, este de necontestat posibilitatea producerii unui prejudiciu in patrimoniul reclamantei, situatie in care se impunea suspendarea executarii actului de control. Curtea apreciaza ca, pana la stabilirea irevocabila a datoriei bugetare pe care o are reclamanta, este util sa se dispuna suspendarea executarii actului fiscal.
     Pe de alta parte, conform art. 15 alin.1 instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ pana la solutionarea definitiva si irevocabila, pe fond,  a cauzei, moment care, in speta coincide cu acela al solutionarii irevocabile a cererii de suspendare. In atare situatie, criticile paratei recurente relative la modul de solutionare a cererii de suspendare apar ca fiind lipsite de interes.
     2. Cat priveste recursul declarat impotriva sentintei nr. 445/2006 a Tribunalului Olt, Curtea il apreciaza ca neintemeiat, in parte pentru motivele expuse anterior.
     Totodata, se mai retine ca instanta de fond a realizat o corecta interpretare a disp. art. 184 alin.1 lit. a C. proc. fiscala intrucat simpla sesizare a organelor de cercetare penala cu privire la savarsirea anumitor infractiuni nu obliga organele fiscale si la suspendarea procedurii administrative cata vreme nu exista mijloace de probatiune suficiente din care sa reiasa comiterea unor fapte penale dar si raportul de interdependenta intre faptele respective si creantele stabilite prin actul de control. Ca este asa  se deduce atat din tergiversarea cercetarilor penale, aceste incepand inca din 14 dec. 2005 dar si din sustinerea reprezentantului intimatei reclamante care, in sedinta publica din 14 febr. 2007 a afirmat, fara a fi combatut de reprezentantul recurente, ca sub aspect penal, in cauza a fost emisa o rezolutie de neincepere a urmaririi penale pentru faptele sesizate.
     Sustinerea recurentei potrivit cu care cererea de suspendare a executarii nu putea fi solutionata in lipsa achitarii unei cautiuni, conf. art. 185 alin.2 C. proc. fiscala este nefondata caci textul invocat reglementeaza expres situatia in care cererea de suspendare se formuleaza dupa introducerea contestatiei pe cale administrativa. Asadar, pana la momentul la care autoritatea administrativa solutioneaza printr-o decizie contestatia formulata, o eventuala cerere de suspendare va trebui sustinuta si de plata cautiunii. Cat timp insa in cauza a fost deja emisa a decizie, chiar daca aceasta dispune suspendarea solutionarii contestatiei administrative, nu mai sunt incidente disp. art. 185 alin. 2 C. p. f.