Drept penal Infractiuni contra patrimoniului. Furt - abuz de incredere. Elemente constitutive. Diferentieri

     Existand raportul contractual intre inculpat si partea civila, chiar daca acest raport nu a imbracat o forma scrisa, in cauza nu se poate retine existenta infractiunii de furt.
- art. 208 C.p., art. 213 C.p. -      Prin sentinta penala nr.574 din 6 februarie  2006, pronuntata de Judecatoria Craiova,  in dosarul nr.9139/2004, s-a dispus in baza art.334 Cod pr.penala, schimbarea incadrarii juridice data faptelor din rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova, din doua infractiuni de furt prev.de art.208, 209 lit.e Cod penal, intr-o singura infractiune prev.de art.213 alin.1 Cod penal, cu aplic.art,41 alin.2 Cod penal, iar in baza acestei incadrari juridice inculpatul B. D. S. a fost condamnat la 1.500 lei amenda penala.
     Pentru a pronunta sentinta, prima instanta a constatat ca inculpatul, in cursul lunii mai 2001, a luat mai  multe piese de pe autoturismul apartinand partii vatamate, marca Renault nr.HN-ND-215, pe care le-a instrainat cu suma de 1.300.000 lei ROL, iar la data de 24 aprilie 2002, a instrainat autoturismul in cauza martorului Toma Ion, pentru suma de 4.000.000 lei ROL, sustinand ca masina ii apartine.
     Impotriva acestei sentinte a formulat apel partea vatamata Moraru Ion,  cu motivarea, printre altele, ca in mod gresit s-a schimbat incadrarea juridica a faptei.
     Apelul a fost respins, prin decizia penala nr.313 din 24 mai 2006, pronuntata de Tribunalul Dolj, in dosarul nr.952/P/2006,  instanta de control judiciar retinand ca in mod temeinic si legal s-a dispus schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de furt in infractiunea prev.de art.213 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, deoarece probatoriul dovedeste ca autoturismul a fost lasat in custodia inculpatului, pentru ca acesta sa-l repare.
     Impotriva deciziei a formulat recurs partea vatamata, invocand, in esenta, aceleasi motive ca cele aratate in apel, in sensul ca inculpatul a comis infractiunea de furt si nu pe cea de abuz de incredere.
     Recursul este nefondat.
Potrivit art.213 alin.1 Cod penal, se pedepseste cu inchisoare ori cu amenda insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.
Asa cum rezulta din declaratiile de martori, cat si din inscrisurile existente la dosar, inclusiv din recunoasterile inculpatului si sustinerile partii civile, autoturismul in cauza s-a stricat in timp ce partea vatamata se indrepta spre municipiul Craiova, ca inculpatul a tractat acel autoturism intr-o parcare de langa locuinta sa si ca partea vatamata a lasat acest bun la dispozitia inculpatului, in vederea eventualei reparari, o perioada indelungata de timp.
Ori, in acest caz, este evident ca partea vatamata avea custodia bunului pe perioada in care ar fi trebuit sa procedeze la repararea lui, iar ulterior datorita unor neintelegeri, a dispus pe nedrept de bunul in cauza, in scopul recuperarii unei datorii.
Existand raportul contractual intre inculpat si partea civila, chiar daca acest raport nu a imbracat o forma scrisa, in cauza nu se poate retine existenta infractiunii de furt.