Obligatia AVAS de a intocmi documentatiile necesare obtinerii inlesnirilor fiscale - obligatie de diligenta. Obligatia AVAS de garantie pentru evictiune, iar nu pentru vicii.

Obligatiile asumate de AVAS prin contractele de vanzare cumparare actiuni, cu privire la obtinerea unor inlesniri bugetare, sunt obligatii de diligenta si nu de rezultat, iar faptul ca autoritatea a intocmit documentatiile necesare si s-au emis ordinele comune cu ministerele de resort implicate echivaleaza cu indeplinirea obligatiei. Faptul ca organele bugetare au pornit executarea pentru obligatiile bugetare respective nu reprezinta o neindeplinire a obligatiilor de catre AVAS, obligatia asumata de aceasta nefiind una de rezultat.
Obligatia AVAS fata de cumparatorul actiunilor este o obligatie de evictiune, iar nu o obligatie contra viciilor insa, intrucat cumparatorul a cunoscut in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare  situatia financiara a societatii ale carei actiuni le-a cumparat, vanzatorul nu raspunde pentru evictiune.

Reclamantul C M a solicitat instantei obligarea  AVAS sa-si respecte obligatiile asumate prin contractul de vanzare-cumparare actiuni, in sensul acordarii facilitatilor fiscale  prevazute de Legea 137/2002 si HG 577/2002. A solicitat totodata si suspendarea platii pretului actiunilor pana la indeplinirea obligatiilor de catre parata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a incheiat cu parata contractul SO/04/4.07.2002 prin care a cumparat pachetul majoritar de actiuni al SC G SA iar, in conformitate cu prevederile acestui contract, trebuia sa beneficieze de inlesniri fiscale, iar aceste inlesniri trebuiau acordate prin ordin comun al APAPS  si al ministerelor de resort. Sustine ca neemiterea ordinelor a dus la pornirea executarilor silite astfel incat, tot patrimoniul societatii a fost sechestrat. In aceste conditii, in temeiul art.1364 cod civil, reclamanta a solicitat sa se dispuna si suspendarea platii pretului actiunilor neachitate inca, in conditiile in care exista indicii ca se va produce o evictiune, parata avand obligatia de garantie atat contra evictiunii, cat si contra viciilor.
Ca temei de drept, reclamanta a invocat prevederile art.989, art. 1336 si art. 1364 cod civil, Legea 137/2002 si  HG 577/2002.
Tribunalul Dolj, prin sentinta nr.595/01.11.2005, a respins actiunea, retinand ca parata a facut dovada ca a initiat actiunea de emitere a ordinelor comune, demersurile sale fiind urmate de emiterea lor. Cu privire la capatul de cerere privind suspendarea platii pretului a fost apreciat ca fiind neintemeiat intrucat, chiar daca bunurile din patrimoniul societatii sunt urmarite silit, cumparatorul actiunilor nu risca sa fie evins din cauze anterioare vanzarii, iar daca s-a inceput urmarirea pentru creante in legatura cu care societatea beneficiaza de inlesniri la plata, poate fi promovata contestatie la executare.
Apelul exercitat de reclamanta impotriva acestei sentinte este nefondat.
Trebuie facute unele precizari cu privire la notiunile de obligatie de diligenta si de rezultat, cat si la notiunile de  obligatie de garantie contra evictiunii si contra viciilor.
Obligatia de rezultat, sau determinata, se caracterizeaza prin  faptul ca debitorul se obliga la o actiune care are un rezultat, iar in cazul celei de diligenta sau de mijloace, debitorul se obliga sa depuna toate diligentele pentru atingerea unui scop, pentru realizarea acelui rezultat.
Interesul distinctiei dintre cele 2 categorii de obligatii poarta asupra probei vinovatiei. In cazul obligatiei de rezultat, daca debitorul nu atinge rezultatul pentru care este dator, el este prezumat in culpa. In cazul obligatiei de diligenta, neatingerea rezultatului nu este prin el insusi o dovada a culpei debitorului, asa incat revine sarcina creditorului obligatiei sa probeze ca debitorul nu si-a indeplinit obligatia de mijloace.
Referitor la notiunile de garantie contra evictiunii si garantie contra viciilor, potrivit art.1337 cod civil, vanzatorul raspunde pentru evictiunea totala sau partiala a lucrului, precum si pentru sarcinile care greveaza lucrul vandut si care nu au fost declarate la incheierea contractului. Prin evictiune se intelege pierderea dreptului de proprietate asupra lucrului, total sau partial, ori tulburarea cumparatorului in exercitarea acestui drept, rezultand din valorificarea de catre un tert a unui drept asupra lucrului vandut, drept care exclude dreptul dobandit de cumparator in temeiul contractului de vanzare-cumparare. Tulburarea poate proveni fie dintr-un fapt personal al vanzatorului, fie de la o terta persoana, in acest ultim caz vanzatorul fiind obligat sa-l apere pe cumparator, in caz contrar urmand sa suporte consecintele evictiunii.
Potrivit art.1352 cod civil, vanzatorul va raspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vandut, daca din cauza acestora,  lucrul nu este bun de intrebuintat, dupa destinatia sa, sau intrebuintarea sa este atat de micsorata, incat se poate presupune ca cumparatorul nu l-ar fi cumparat, sau nu ar fi dat pretul achitat, daca ar fi cunoscut viciile lucrului.
Trecand la situatia de fapt, reclamantul a cumparat de la APAPS un numar de 100.656 actiuni, reprezentand 78,97% din capitalul social al SC G SA, plata pretului urmand sa se efectueze in 3 rate anuale. Potrivit art.3.1 din contract, dreptul de proprietate asupra actiunilor este transferat de la vanzator la cumparator, impreuna cu toate drepturile si obligatiile promise actionarilor conform legislatiei din Romania si conform contractului.
Cu privire la obligatiile si garantiile vanzatorului, art.7.1.3 precizeaza ca, vanzatorul declara ca la data semnarii prezentului contract a solicitat tuturor creditorilor bugetari acordarea de inlesniri la plata conform Legii nr.137/2002, art.8 alin.10, in timp ce, potrivit art.7.1.4, vanzatorul se obliga sa  promoveze in regim de urgenta documentatia necesara emiterii ordinului comun al creditorilor bugetari si APAPS privind acordarea inlesnirilor la plata.
Prin urmare, din modul de formulare si de interpretare a acestor clauze rezulta ca obligatiile asumate sunt obligatii de diligenta si nu de rezultat, iar parata AVAS a dovedit ca a facut demersurile necesare pentru ca SC G sa obtina inlesnirile de plata, concretizate si prin ordinele comune nr.315/08.07.2003 incheiat cu Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei si 861/20.06.2005 incheiat cu Ministerul Finantelor Publice.
Apelanta nu neaga ca au fost emise cele doua ordine, insa invoca faptul ca nu s-au obtinut inlesniri si din partea CAS.
Avand in vedere dispoz.art.18 alin.12 din Legea nr.137/2002 si art.254 din HG 557/2002, instanta apreciaza ca AVAS si-a respectat obligatiile cu privire la initierea actiunii de emitere a ordinelor comune.
Referitor la problema evictiunii, instanta  constata ca apelantul reclamant avea cunostinta in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare de situatia financiara a SC G SA, debitele fiind precizate  chiar in cuprinsul contractului.
In speta, nu se pune nici problema atragerii raspunderii vanzatorului pentru viciile ascunse ale lucrului vandut in conditiile in care demararea procedurii executarii silite de catre unii creditori nu reprezinta un viciu in sensul contractului incheiat.
Fata de aceste considerente, instanta, in raport de prevederile art.296 cod pr. civila,  va respinge apelul.
1