Nulitate relativa. Inadmisibilitatea invocarii propriei culpe.

      Lipsa unui mandat special al ADS si lipsa hotararii AGA cu privire la vanzarea bunurilor nu ii pot fi opuse cumparatorului care a avut convingerea clara ca incheie contractul cu reprezentantii legali ai vanzatoarei, in conditiile prevazute de lege.  Cumparatorul este considerat de buna credinta la incheierea acestui contract de vreme ce si-a indeplinit toate obligatiile legale, cu atat mai mult cu cat el nu putea sa verifice indeplinirea acestor conditii de catre vanzator.
     De altfel, potrivit regulii "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" nimanui nu-i este ingaduit sa se prevaleze in fata justitiei de propria culpa pentru a valorifica un drept,  invocand nerespectarea de catre el insusi a unor norme legale care dealtfel nu au caracter imperativ, conducand la nulitatea relativa a respectivului act juridic, nulitate care  se acopera prin actele emise ulterior.

     Reclamanta ADS  a chemat in judecata paratii SC R SA si A R I pentru a se constata nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.3478/19.10.2004 de BNP I S, incheiat intre SC R SA, in calitate de vanzator, si A R I,  in calitate de cumparator.
     In motivarea actiunii s-a sustinut ca SC R SA a vandut, fara a respecta legislatia in vigoare, respectiv Ordinul 464/2001, o plantatie de pomi.
     Prin sentinta nr.239/C din 18 octombrie 2005, pronuntata in dosarul nr.4806/2005, Tribunalul Mehedinti a respins actiunea intentata de ADS ca nefondata.
     Apelul formulat de reclamanta este nefondat  pentru urmatoarele considerente:
     Criticile formulate de catre apelanta vizeaza neindeplinirea unor dispozitii legale de catre parata vanzatoare, premergatoare incheierii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.3478/19.10.2004, avand ca obiect plantatii de pomi fructiferi, situate pe raza localitatii Rogova.
     Asa cum rezulta din inscrisurile depuse de catre reclamanta, activele apartinand societatii vanzatoare SC R SA Rogova au fost vandute prin licitatie publica cu strigare de catre Comisia de licitatie legal constituita, conform proceselor-verbale de licitatie si procesului-verbal de adjudecare.
     Nu se poate retine sustinerea apelantei in sensul ca  nu a existat aprobarea de principiu a reprezentantului acesteia intrucat s-au depus la dosarul cauzei, in apel: scrisorile de intentie adresate de catre paratul A R I atat catre ADS  - Directia Privatizare Concesionare, cat si catre intimata parata SC R SA;  deciziile directorului general al ADS nr.470/29.10.2004 si nr.182/18.06.2005 prin care s-a numit Comisia de predare a suprafetelor de teren in discutie; procesele-verbale de punere in posesie incheiate la 6.12.2004 si la 11.07.2005 prin care, in baza deciziilor directorului general s-a procedat la predarea si respectiv primirea terenului cu destinatie agricola.
     Ca urmare, apelanta reclamanta a avut cunostinta despre instrainarea terenului agricol in discutie si a aprobat, prin reprezentantii sai legali,  aceasta instrainare.
     Instanta de fond, in mod corect a retinut ca lipsa unui mandat special si lipsa hotararii AGA cu privire la vanzarea bunurilor nu ii pot fi opuse paratului care a avut convingerea clara ca incheie contractul cu reprezentantii legali ai vanzatoarei, in conditiile prevazute de lege, fiind de buna credinta la incheierea acestui contract.
     De altfel, potrivit regulii "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" nimanui nu-i este ingaduit sa se prevaleze in fata justitiei de propria sa culpa pentru a valorifica un drept, iar in cauza, reclamanta invoca nerespectarea de catre aceasta a unor norme legale care dealtfel nu au caracter imperativ, conducand la nulitatea relativa a respectivului act juridic, nulitate relativa care  se acopera prin  chiar actele emanate de la reclamanta si invocate mai sus.
     De asemenea, in mod corect, instanta de fond a retinut ca paratul a achitat toate sumele stabilite in procesele verbale de licitatie si a realizat investitiile inscrise in contractul de concesiune a terenurilor aferente acestor plantatii,  si ca niciodata apelanta, prin reprezentantii sai, nu a notificat acestuia neindeplinirea  normelor legale la licitarea plantatiilor, asa incat in prezent contractul de vanzare cumparare este executat in totalitate, cu buna credinta conform dispozitiilor art. 970 C. civil.
     Ca urmare, reclamanta nu a facut dovada in cauza ca respectiva conventie de vanzare cumparare este afectata de vreuna dintre cauzele de nulitate absoluta, solutia adoptata de catre instanta de fond fiind legala si temeinica.
     In baza dispozitiilor art. 296 C. proc.civ., apelul va fi respins ca nefondat.