Contestatie la executare. Competenta materiala in solutionarea caii de atac.

Potrivit prevederilor art. 400 alin. 1 cod procedura civila - contestatia la executare se introduce la instanta de executare. Instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se va face  executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
Cum, in cauza, contestatia la executare priveste insasi executarea silita , competenta materiala de solutionare apartine instantei civile, de executare.
Drept urmare , calea de atac exercitata in materia contestatiei la executare este de competenta instantelor civile de control judiciar , in speta,  Sectia civila a Tribunalului Dolj.

S. G. a formulat contestatie la executarea pornita de executorul judecatoresc A. I. de pe langa Judecatoria Caransebes, in contradictoriu cu intimata SC D. & C. LTD Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 1422 din 28 mai 1999 pronuntata de Judecatoria Caransebes s-a respins contestatia la executare, ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatorul, invocand netemeinicia hotararii atacate si sustinand ca in mod gresit s-a revenit asupra probei cu expertiza incuviintata, proba necesara cauzei si a carei imposibilitate de administrare nu ii era imputabila partii.
Prin decizia civila nr.77 din 25 ianuarie 2000 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin s-a admis apelul si s-a schimbat sentinta atacata, in sensul ca s-a admis contestatia la executare, anulandu-se procesul verbal intocmit de executorul judecatoresc de pe lana Judecatoria Caransebes la data de 28 septembrie 1998.
Intimata SC D.& C. LTD Bucuresti a declarat recurs impotriva acestei decizii, invocand nelegalitatea si netemeinicia  si sustinand ca instanta de apel a procedat la o modificare a titlului executoriu.
Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr. 1590 din 18 mai 2000, a admis recursul, a casat decizia civila nr.77 din 25 ianuarie 2000 si a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Caras-Severin, in vederea suplimentarii probatoriului cu o noua expertiza, pentru a se verifica ce sume au fost achitate de catre contestator din titlul executoriu.
Dupa casare, Curtea Suprema de Justitie a admis cererea de stramutare a procesului la Tribunalul Dolj prin incheierea nr. 4681 din 13.07.2001 pronuntata in dosarul nr.E/5275/2001 si, ca urmare, Tribunalul Caras-Severin a scos cauza de pe rolul sau si a inaintat dosarul Tribunalului Dolj,  prin incheierea din 24 august 2001.
Prin decizia nr.3 din 30 septembrie 2003 pronuntata de Tribunalul Dolj  - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ s-a respins apelul formulat de contestatorul S. G. ca nefondat.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca debitul retinut de expertul contabil este de 117.822.274 lei si cheltuieli de judecata in cuantum de 12.346.540 lei. Chitantele, facturile si ordinele de plata de la filele 107 - 126 au fost emise anterior pronuntarii titlului executoriu, astfel incat trebuiau invocate la fond. Ca urmare, contestatorul nu a facut dovada stingerii obligatiei dupa ramanerea definitiva a hotararii.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul care a invocat nelegalitatea  in temeiul art. 304 pct. 3 C. proc.civ., deoarece competenta in cauza era instanta civila si a sustinut, totodata, ca  potrivit art.402 alin. 2 C. proc.civ. hotararea pronuntata in contestatia la executare se da fara drept de apel. Recurentul a invocat si netemeinicia hotararii atacate.
Recursul este fondat pentru urmatoarele motive:
Art. 402 alin. 2 C. proc.civ., invocat de catre recurent, nu isi gaseste aplicarea in cauza, nefiind in vigoare la data de 28 mai 1999, cand Judecatoria Caransebes a solutionat contestatia la executare formulata de catre recurent, textul fiind introdus la data de 2 mai 2001, data la care au intrat in vigoare dispozitiile OUG nr. 138/2000, iar art. 725 alin. 4 C. proc.civ. (introdus  prin acelasi act normativ de modificare a codului) statueaza ca " hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a legii noi raman supuse cailor de atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost pronuntate".
De altfel, in speta au fost deja exercitate ambele cai de atac prevazute de lege la data pronuntarii hotararii de fond, decizia supusa in prezent recursului fiind data ca urmare a casarii cu trimitere spre rejudecare a apelului promovat de catre contestator, astfel incat calificarea si legalitatea caii de atac a apelului au fost dezlegate in mod irevocabil prin decizia Curtii de Apel Timisoara.
Cu privire la competenta materiala, Curtea retine ca art. 400 alin. 2 C. proc.civ. prevede expres competenta instantei civile, de executare, in solutionarea contestatiei ce vizeaza executarea silita insasi.
Ca urmare, caile de atac exercitate in materia contestatiei la executare intra in competenta instantelor civile de control judiciar, iar competenta de solutionare a apelului declarat de catre contestatorul S. G. a fost deja stabilita in mod irevocabil prin decizia nr. 1590 din 18 mai 2000 a Curtii de Apel Timisoara care a trimis cauza spre rejudecarea caii ordinare de atac la aceeasi instanta (Sectia Civila a Tribunalului Caras-Severin, a carui decizie nr. 77 din 25 ianuarie 2000 a fost casata).
In aceste conditii, Curtea retine ca hotararea atacata in cauza este nelegala potrivit art. 304 pct.3 C. proc.civ, fiind data cu incalcarea normelor de ordine publica privind competenta materiala, astfel incat se impune admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea dosarului spre rejudecarea apelului la Sectia Civila a Tribunalului Dolj, potrivit dispozitiilor art. 312 alin. 6 C. proc.civ.
Solutia adoptata face inutila examinarea celorlalte nemultumiri exprimate in cererea de recurs, ce vor fi avute in vedere, in rejudecare, ca aparari de fond ale partii.