Contencios administrativ. Control fiscal nefinalizat. Inadmisibilitatea sesizarii instantei

Contencios administrativ. Control fiscal nefinalizat. Inadmisibilitatea sesizarii instantei

Decizia  nr.192/CA/02.10.2006
Prin sentinta civila nr. 240/E din 28 martie 2006, Tribunalul Iasi a respins cererea formulata de reclamanta Universitatea "M.Kogalniceanu" Iasi in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice Iasi.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, cu ocazia inspectiei fiscale initiate de parata, a fost incheiat procesul verbal din 7.07.2007, prin care s-a dispus refacerea de catre reclamant a statelor de salarii, pentru perioada 1.04.2001-28.02.2003, prin recalcularea contributiilor datorate si a impozitului pe venitul din salarii, motivat de faptul ca pentru personalul cu care s-au incheiat "contracte de munca - cumul de functii extern" nu s-au calculat contributiile angajatorului si a angajatului la asigurarile sociale de stat, la asigurarile sociale de sanatate si la fondul de somaj, precum si intreruperea controlului si amanarea finalizarii lui pana la data de 7 septembrie 2004, act impotriva caruia s-a formulat contestatie. Ce a fost respinsa de catre D.G.F.P. Iasi prin decizia nr. 163/21.09.2004.
Prima instanta a mai retinut ca personalul didactic din invatamantul superior poate fi salarizat si prin cumul sau plata cu ora, ca drepturile salariale realizate in aceste conditii se impoziteaza distinct pentru fiecare activitate, separat de celelalte venituri, ca angajatorii au obligatia de a achita contributia la fondul de asigurari sociale si la fondul pentru plata ajutorului de somaj, in conditiile in care Legea nr. 2/1991 a fost abrogata in mod expres din Legea nr. 53/2003, iar art. 130 din Legea nr. 19/2000 si Legea nr. 145/1997, respectiv O.U.G. nr.150/2002, stabilesc in mod expres caror persoane le revine obligatia de plata.
Curtea a respins recursul promovat de reclamanta ca nefundat, avandu-se in vedere urmatoarele considerente.
Este necontestat faptul ca, atacand procesul-verbal incheiat de personalul autoritatii parate la data de 7 iulie 2004, reclamanta a adus in discutie doar o problema de principiu si anume daca exista pentru angajator si pentru cadrele didactice cumularde, pana la data de 1 martie 2003, obligatia de a calcula, retine si vira contributiile legale la fondul de asigurari sociale de stat, la fondul asigurarilor sociale de sanatate si la fondul de somaj, chestiune asupra careia s-au oprit atat Directia Generala a Finantelor Publice Iasi, cand a emis decizia nr. 163/21.09.2004, cat si prima instanta, sesizata de reclamanta in procedura consacrata de art. 188 Cod procedura fiscala.
Din cercetarea actului mentionat se constata, astfel cum a retinut si prima instanta, ca problema obligatiilor fiscale ce reveneau angajatorului si angajatilor a fost abordata de organul de control al nivel pur conceptual, retinandu-se ca " _ pentru persoanele care in baza unui contract individual de munca cumuleaza mai multe functii, in afara de unitatea la care are functia de baza, se calculeaza si se vireaza lunar contributia C.A.S., C.A.S.S. si fond somaj, pentru toate functiile ocupate, la o baza lunara de calcul stabilita conform art. 23 si 24 din Legea nr. 19/2000".
Nici reclamanta si nici parata nu au intocmit insa vreun act in care sa se materializeze acest concept-punct de vedere referitor la aplicarea normelor legale in materie, astfel incat, dupa 2 ani de la data intocmirii procesului verbal contestat nu se cunosc in mod concret nici persoanele carora le revine obligatia de plata si nici cuantumul contributiilor, pe fiecare obligatie in parte.
Aceste din urma elemente comune oricarei obligatii, respectiv debitorul si cuantumul obligatiei, trebuia evidentiate in lucrarea de care reclamanta urma sa o realizeze in perioada in care s-a dispus intreruperea controlului "in vederea refacerii statelor de salarii", finalizarea controlului fiind prevazuta pentru data de 7 septembrie 2004.
Refuzul sau nefinalizarea refacerii statelor de salarii, prin recalcularea contributiilor datorate si a impozitului pe venitul din salarii, are drept consecinta nematerializarea obligatiei facand imposibila in fapt verificarea nasterii creantelor si obligatiilor fiscale in sensul art. 23 din Codul de procedura fiscala.
Ca atare, cum simpla dispozitie de a se proceda la refacerea statelor de salarii, chiar daca vine din partea organului de control fiscal si este luata in exercitiul puterii publice cu care acesta este investit, nu a fost urmata de intocmirea vreunui act concret de catre nici unul din participantii la raportul de drept administrativ mentionat, nu se poate retine ca procesul verbal din 7 iulie 2004 a dat nastere unei late obligatii decat una tehnica, de "recalculare", fara nici un efect direct si imediat asupra obligatiei fiscale evocata, care se va naste abia cand controlul fiscal va fi finalizat.
Lipsa actului de finalizare a controlului sau a oricarui act prin care obligatiile fiscale sa fi fost individualizate si determinate, face ca abordare de principiu a problemei obligatiilor persoanelor ce cumulau mai multe functii sa apara ca prematura, chiar daca s-a formulat o contestatie pe aceasta tema si chiar daca aceasta a fost solutionata, iar prima instanta s-a considerat legal investita cu solutionarea actiunii in anulare.