Plangere impotriva rezolutiei procurorului. In cazul admiterii plangerii, solutiile nu pot fi decat cele prevazute expres de art. 278 ind. 1 al. 8 Cod procedura penala. Nelegala restituire a cauzei la parchet. Decizie nr. 146 din data de 24.02.2004
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Prin sentinta penala 698/14 octombrie 2003, Tribunalul Iasi a admis plangerea formulata de petent impotriva rezolutiei din 14.06.2002, data in dosarul nr. 580/P/A/2002 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, precum si impotriva rezolutiei din 14.04.2003 data de Prim Procurorul Adjunct al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, in dosar nr. 603/II’/2/2003 si a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi in vederea completarii cercetarilor sub aspectul savarsirii de catre persoana cercetata a infractiunii de inselaciune prevazuta de articolul 215 al. 1, 2 si 3 Cod penal.
Prin cele doua rezolutii s-a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva persoanei cercetate, pentru infractiunea de trafic de influenta prevazut de art. 257 Cod penal, in temeiul art. 10 lit. d si art. 228 al. 6 Cod procedura penala.
A retinut organul de urmarire penala ca persoana cercetata este administrator la o societate comerciala avand ca principal obiect activitate prestari servicii - selectarea si recrutarea fortei de munca pentru statul Israel.
La 11.02.1998, societatea a incheiat un contract de colaborare pentru recrutarea si plasarea fortei de munca cu firma din Israel.
La mijlocul lunii mai 2001, petentul a luat legatura cu persoana cercetata, a depus actele necesare plecarii, iar la 6 octombrie 2000, i-a inmanat suma de 1 500 dolari SUA, reprezentand biletele de avion dus-intors, asigurarea medicala si comisionul firmei iesene.
La 04.03.2002, petentul a reclamat ca nu a mai trimis in Israel si nu i-au mai fost restituiti banii.
Din actele depuse in aparare de partea cercetata, rezulta ca banii incasati de la petent au ajuns la firma israeliana, iar intelegerea convenita nu s-a putut materializa din cauza inchiderii granitelor statului Israel pentru forta de munca din Romania.
Apreciind ca lipsesc elementele constitutive ale infractiunii de trafic de influenta prevazute de art. 25 Cod penal., organul de urmarire penala a dispus neinceperea urmaririi penale.
Impotriva celor doua rezolutii a formulat plangere petenta, in conditiile art. 278 ind. 1 Cod procedura penala.
A motivat petentul ca solutia parchetului este nelegala deoarece persoana cercetata i-a spus ca din suma de 1 500 dolari USD, 500 dolari reprezinta cheltuieli de deplasare, iar 1 000 dolari reprezinta comisionul la ambasada Israelului, lasandu-l sa creada ca are influenta asupra functionarilor acelei institutii, cu banii urmand sa intervina pe langa acestia pentru a facilita obtinerea vizei.
Instanta a retinut ca actele existente in dosarul de urmarire penala nu rezulta ca persoana cercetata ar fi pretins ca are influenta pe langa o anume persoana de la ambasada si ca a pretins 1 000 dolari SUA in scopul obtinerii vizei necesare plecarii petentului.
Tribunalul Iasi a motivat insa ca organul de urmarire penala nu a analizat plangerea petentului sub toate aspectele legale care vizeaza posibila incadrare juridica a faptei reclamate, iar actele premergatoare efectuate sunt ineficiente si incomplete.
Din copia contractului incheiat intre cele doua firme rezulta ca biletul de calatorie dus, asigurarea si garantia materiala se incasau din primele salarii obtinute de persoanele plecate in Israel. In acest mod nu se justifica sustinerile persoanei cercetate, care a recunoscut ca a luat banii de la petent, cat timp aceste plati se avansau de firma israeliana, urmand ca in eventualitatea finalizarii contractului, banii sa fie recuperati din salariile obtinute ca urmare a angajarii.
Sub acest aspect si avand in vedere ca petentul nu a primit chitanta pentru suma de 1 500 dolari USD si nu a semnat nici un contract, iar banii nu i-au fost restituiti, a retinut instanta de fond ca se impunea efectuarea de acte premergatoare de cercetare sub aspectul infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 al. 1-3 Cod penal.
Aceste verificari se impun intrucat a fost indus in eroare iar cercetarea a detinut un folos material injust. Obligatia privind verificarea incadrarii juridice a faptei revine organului de urmarire penala si nu petentului care a solicitat tragerea la raspundere a persoanei cercetate.
Sentinta primei instante a fost recurata de Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi si criticata pentru netemeinicie si nelegalitate prin prisma cazului de recurs prevazut de art. 385 ind. 9 al. 1 pct. 17 ind. 1 Cod procedura penala.
S-a motivat ca petentul a reclamat infractiunea de trafic de influenta prevazuta de art. 257 Cod penal, iar organul de urmarire penala nu a constatat existenta altei infractiuni.
Din actele administrate, rezulta ca persoana cercetata nu si-a insusit nici o suma de bani si in cauza nu sunt indeplinite elementele constitutive nici ale infractiunii de inselaciune si nici a vreunei alte infractiuni.
Recursul parchetului a fost admis si rejudecandu-se cauza a fost respinsa ca nefondata plangerea.
S-a retinut ca din probele administrate in cauza, nu rezulta ca persoana cercetata ar fi pretins ca are influenta la Ambasada Israelului pentru a obtine viza petentului, scop in care ar fi primit de la petent suma de bani.
Materialul probatoriu administrat nu evidentiaza indicii pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in derularea contractului dintre firma si petent, atat timp cat executarea contractului nu a fost indeplinita din motive imputabile partilor contractante.
Pentru cele precedente, solutia pronuntata de prima instanta a fost casata si pe fond s-a respins plangerea.
Decizia penala nr.146/ 24.02. 2004