1. Aplicarea gresita a legii - tribunalul a apreciat gresit ca incheierea de admitere in principiu pronuntata la data de 8 decembrie 2004, nu mai poate fi supusa, separat, caii de atac

Prin sentinta civila nr. 3730/23 noiembrie 2005, pronuntata de Judecatoria Focsani, in dosarul nr. 5496/2004 s-a admis actiunea formulata de reclamanta VC, impotriva paratilor VD, VM si VD, s-a anulat in parte contractul de vanzare-cumparare autentificat la nr. 1485/01.07.2002, cu privire la cota de ¼ din suprafata de 3043 m.p. teren si 5/8 din constructii si s-a dispus iesirea partilor din indiviziune potrivit rapoartelor de expertiza.
S-a retinut prin incheierea de admitere in principiu din 8 decembrie 2004 ca reclamanta si paratul VD, au instrainat prin contractul de vanzare-cumparare autentificat la nr. 1485/01.07.2002, cotele de proprietate asupra unui imobil dobandit prin mostenire de la defunctul VG, cumparatorii fiind VD si VM.
Reclamanta a pretins ca a fost indusa in eroare la intocmirea acestui act pentru ca nu stie carte si nu a cunoscut continutul contractului, paratii spunandu-i ca s-a intocmit contractul cu clauza de intretinere.
Instanta a retinut din probele administrate ca reclamanta nu si-a exprimat un consimtamant valabil cu ocazia intocmirii actului si a dispus anularea acestuia pentru cota ce i se cuvenea reclamantei.
Paratii VD si VM, au declarat apel impotriva incheierii de admitere in principiu si a sentintei.
Au aratat ca actiunea reclamantei pentru constatare nulitate contract nu este intemeiata, ca reclamanta a indicat drept cauze de nulitate fapte contradictorii, ceea ce demonstreaza nesinceritatea acesteia.
A fost criticata hotararea pentru modul in care s-a dispus iesirea din indiviziune pentru ca nu au fost respectate cotele cuvenite coindivizarilor si loturile nu sunt functionale.
In apel s-a administrat proba cu o noua expertiza de lotizare.
Prin decizia civila nr. 219 din 2 iunie 2006 pronuntata de Tribunalul Vrancea in dosarul nr. 146/2006 s-a admis apelul declarat de paratii VD si VM impotriva incheierii de admitere in principiu din 8 decembrie 2004 si a sentintei civile nr. 3730 din 23 noiembrie 2005, pronuntata de Judecatoria Focsani, in dosarul nr. 5496/2004.
S-a schimbat in parte sentinta civila cu privire la iesirea din indiviziune.
A atribuit apelantilor-parati VD si VM, lotul A, varianta I din raportul de expertiza Velnita Sile compus din corp 1 de casa( camera 1, hol 2, parte prispa 4), valoare de 1830 RON si suprafata de 2614 mp teren situat in intravilan Suraia, tarlaua 71, cu vecinii : drum, V C, V P, V P - valoare 14.400 RON.
Primesc bunuri in valoare de 16230 RON si au dreptul la 15727,5 RON.
A atribuit intimatei-reclamante VC domiciliata in comuna Suraia, judetul Vrancea, lotul B, varianta I din acelasi raport de expertiza compus din corpul I de casa/camera 3, parte prispa 4), valoare 1900 RON, bucatarie 6 si chiler - valoare 1400 RON, corp 2- magazie + perdea - valoare 420 RON si suprafata de 872 mp teren situat in intravilan Suraia, tarlaua 71, cu vecinul ; drum, A N, lotul A - valoare 4780 RON.
Primeste bunuri in valoare de 6530 RON si are dreptul la 7032 RON.
A obligat pe apelantii-reclamanti catre intimata-parata la 502 RON sulta.
A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
A obligat intimata catre apelanti la 336 RON cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste solutionarea capatului de cerere privind anularea contractului de vanzare-cumparare, se retine ca instanta s-a pronuntat prin incheierea de admitere in principiu din 8 decembrie 2004.
Pana la 17.07.2005 cand a intrat in vigoare Legea nr. 219/2005 pentru modificare si completare OUG nr. 138/2000, impotriva incheierii de admitere in principiu se putea declara apel in termen de 15 zile de la comunicare.
Apelantii nu au formulat apel impotriva acestei incheieri, astfel ca nu mai poate sustine nelegalitatea acestei solutii.
In ceea ce priveste solutionarea capatului de cerere privind iesirea din indiviziune, instanta retine ca ambele parti au solicitat iesirea din indiviziune potrivit variantei I din raportul de expertiza efectuata in apel, motiv pentru care, in temeiul art. 296 Cod procedura civila , a admis apelul, a schimbat in parte sentinta si a dispus iesirea din indiviziune potrivit acesteia variante.
Impotriva acestei decizii civile, in termen legal au declarat recurs paratii V D si V M, criticand-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 4,6,8 si 9 C.pr.civ.
Recursul declarat este fondat si a fost admis ca atare pentru urmatoarele considerente:
Retinerea instantei de apel, in sensul ca, pana la data intrarii in vigoare a legii nr. 219/2005, incheierile de admitere in principiu puteau fi atacate in apel in termen de 15 zile de la comunicarea acesteia este eronata; potrivit art. I pct. 5 din O.U. nr. 65/09.09.2004, incheierile prevazute la art. 673/6 alin. 1 si la art. 673/7 C.pr.civ. pot fi atacate o data cu fondul. De altfel, Tribunalul, desi retine in considerentele deciziei ca nelegalitatea incheierii de admitere in principiu nu mai poate fi cenzurata, se pronunta, in dispozitiv, in sensul admiterii apelului declarat si impotriva acestei incheieri.
Constatand ca Tribunalul a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, ignorand sa dea eficienta dispozitiilor O.U. nr. 64/2004, publicata in M.O. nr. 840/14.09.2004, Curtea ca admite recursul, va casa decizia criticata si va trimite cauza spre rejudecare, instanta urmand a raspunde la toate criticile aduse si incheierii de admitere in principiu pronuntata,in dosarul de fond.