Intre parata chemata in judecata pentru plata drepturilor de natura salariala si Ministerul Educatiei Nationale exista raporturi juridice de drept administrativ, care iau nastere in virtutea obligatiilor legale specifice ce le revin in procesul bugetar, neexistand insa o obligatie de garantie sau de despagubire in cazul neexecutarii de catre o institutie publica a obligatiilor ce-i revin fie in baza raporturilor juridice de munca, fie in baza dispozitiilor Legii nr. 1/2011.
Chiar daca Ministerul Educatiei Nationale repartizeaza ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, indeplinind un rol de administrator al acestui buget, acesta nu are atributia de a le vira alte sume decat cele prevazute in legea bugetului de stat si cu respectarea acesteia.
Potrivit prevederilor art. 95 din Legea nr. 1/2011, I. S. J. Mures nu mai are atributii specifice angajatorului, pentru plata drepturilor salariale ale reclamantilor. Astfel, aceste atributii revin, potrivit prevederilor art. 96 alin. 7 si art. 97 lit. b si f ale aceluiasi act normativ, consiliului de administratie al unitatii de invatamant si directorului acesteia. Nu prezinta nicio relevanta din aceasta perspectiva imprejurarea ca I. S. J. Mures este semnatar al contractului colectiv de munca la nivel de ramura invatamant, in calitate de angajator.
Codul de procedura civila: art. 72;
Legea nr. 1/2011.
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin Incheierea civila din data de 02.10.2014 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 1684/102/2014 s-a respins ca inadmisibila cererea de chemare in garantie formulata de parata U. A. T. a Municipiului Tg.-Mures, prin Primar, impotriva I. S. J. Mures, Ministerul Educatiei Nationale si M. F. P..
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca, in cauza, nu sunt indeplinite conditiile impuse de art. 72 din Cod procedura civila.
Impotriva acestei hotarari parata U. A. T. a Municipiului Tg.-Mures, prin Primar, a declarat apel, solicitand schimbarea incheierii atacate si constatarea admisibilitatii cererii de chemare in garantie formulate.
In motivarea apelului, parata a aratat ca din incheierea atacata nu rezulta motivele pentru care prima instanta a respins ca inadmisibila cererea de chemare in garantie.
Apelanta a precizat ca drepturile salariale ale personalului didactic sunt alocate de la bugetul de stat, prin bugetele locale, astfel incat M. F. P. are obligatia, in temeiul Legii nr. 500/2002, sa faca demersurile necesare in vederea alocarii de fonduri pentru executarea obligatiei stabilite prin hotararea judecatoreasca.
De asemenea, s-a aratat ca potrivit art. 103 din Legea nr. 1/2011 Ministerul Educatiei Nationale are drept de initiativa in domeniile politicii financiare si resurselor umane din domeniul educatiei, iar finantarea de baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizeaza cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor scolare judetene.
In ceea ce priveste I. S. J. Mures, s-a aratat ca acesta are legitimare procesuala in cauza, intrucat are atributii specifice angajatorului si este semnatar al Contractului colectiv de munca la nivel de ramura invatamant, unde la art. 2 se prevede ca are calitatea de angajator.
In drept, apelanta a invocat dispozitiile art. 72 si 64 din Codul de procedura civila.
Intimatul M. F. P. prin D. G. R. F. P. Brasov - A. J. F. P. Mures a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a incheierii atacate, aratand ca prima instanta in mod legal a respins ca inadmisibila cererea de chemare in garantie.
In acest sens, s-a aratat ca intre M. F. P. si Municipiul Tg.-Mures nu exista un raport juridic obligational, iar atributiile in materia bugetului de stat reglementate de art. 19 din Legea nr. 500/2002 nu pot constitui fundamentul unui asemenea raport.
Examinand hotararea atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constatat urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul Sindicatul din Invatamant "S. H." Mures a solicitat, in contradictoriu cu paratii Gradinita cu program prelungit nr. x, pentru Gradinita cu program prelungit "A." si U. A. T. a Municipiului Tg-Mures, obligarea acestora la calculul si plata diferentelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 incepand cu data de 13 mai 2011 si pentru viitor.
Din adeverintele depuse la dosarul cauzei in copie, rezulta ca reclamantii sunt angajati ai unitatii scolare parate, fiind cadre didactice.
Analizand cererea de chemare in garantie formulata de parata U. A. T. a Municipiului Tg.-Mures impotriva M. F. P., Ministerului Educatiei Nationale si Inspectoratului Judetean Mures, prima instanta a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile art. 72 din Codul de procedura civila.
Astfel, potrivit textului legal mentionat partea interesata poate sa cheme in garantie o persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte cu o cerere separata in garantie sau in despagubiri.
Parata si-a argumentat cererea de chemare in garantie a Ministerului Educatiei Nationale pe dispozitiile art. 103 si 111 din Legea nr. 1/2011.
Fata de prevederile legale invocate, instanta a constatat ca intre parata chemata in judecata pentru plata drepturilor de natura salariala si Ministerul Educatiei Nationale exista raporturi juridice de drept administrativ, care iau nastere in virtutea obligatiilor legale specifice ce le revin in procesul bugetar, neexistand insa o obligatie de garantie sau de despagubire in cazul neexecutarii de catre o institutie publica a obligatiilor ce-i revin fie in baza raporturilor juridice de munca, fie in baza dispozitiilor Legii nr. 1/2011.
Chiar daca Ministerul Educatiei Nationale repartizeaza ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, indeplinind un rol de administrator al acestui buget, acesta nu are atributia de a le vira alte sume decat cele prevazute in legea bugetului de stat si cu respectarea acesteia.
In ceea ce priveste chemarea in garantie a I. S. J. Mures, Curtea a constatat ca potrivit prevederilor art. 95 din Legea nr. 1/2011 acesta nu mai are atributii specifice angajatorului, pentru plata drepturilor salariale ale reclamantilor. Astfel, aceste atributii revin, potrivit prevederilor art. 96 alin. 7 si art. 97 lit. b si f ale aceluiasi act normativ, consiliului de administratie al unitatii de invatamant si directorului acesteia. Nu prezinta nicio relevanta din aceasta perspectiva imprejurarea ca I. S. J. Mures este semnatar al contractului colectiv de munca la nivel de ramura invatamant, in calitate de angajator.
Cat priveste chemarea in garantie a M. F. P., Curtea a constatat ca intre acesta si parata nu exista un raport juridic obligational.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finantelor publice, bugetul de stat se aproba prin lege, rectificarea bugetara urmand aceeasi procedura, conform principiului simetriei actelor juridice.
De asemenea, art. 28 din acelasi act normativ prevede ca M. F. P. are atributii in elaborarea proiectelor legilor bugetare pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite si rolul de administrator al bugetului statului prin repartizarea sumelor catre ordonatorii principali de credite, neavand atributia de a vira acestora alte sume decat cele prevazute in legea bugetului de stat si nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse in bugetul de stat.
De altfel, prin Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 sunt reglementate modalitatile prin care institutiile publice vor proceda la punerea in executare a titlurilor executorii, iar dispozitiile art. 2 din acest act normativ prevad expres ca, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Asadar, intre autoritatea chemata in garantie, M. F. P. si autoritatea publica parata nu exista un raport juridic obligational, iar atributiile stabilite in sarcina M. F. P. prin art. 19 din Legea nr. 500/2002 nu pot constitui fundamentul unui asemenea raport.
De altfel, in acest sens, s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia nr. 10/2011 pronuntata in recurs in interesul legii.
In consecinta, Curtea a constatat ca in mod legal prima instanta a respins ca inadmisibila cererea de chemare in garantie formulata de parata U. A. T. a Municipiului Tg.-Mures impotriva Ministerului Educatiei Nationale, I. S. J. Mures si M. F. P., urmand ca in temeiul dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila sa respinga apelul declarat in cauza, cu consecinta pastrarii incheierii atacate.