Despagubiri. Cheltuieli necesare, utile, voluptorii. Drept de retentie Decizie nr. 13/A din data de 12.06.2013
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Cheltuielile utile acestea sunt acelea care, fara sa fi fost necesare, aduc totusi un folos si sporesc valoarea lucrului.
Este evident ca pictura bisericii, scaunele, crucea, stanele, usa de la intrarea in biserica, tetrapodele, scaunul arhieresc, lucrarile executate la camera de marturisire, sunt bunuri specifice unui locas de cult, bunuri care folosesc si paratei, desfasurarii in bune conditii a activitatii acesteia.
Contravaloarea acestor bunuri, trebuie inclusa in categoria cheltuielilor utile efectuate de reclamanta.
Imobilele in cauza, biserica si casa parohiala, sunt imobile destinate strict practicarii cultului religios. Aceste imobile este evident ca nu vor putea fi folosite decat strict scopului in care au fost edificate . In consecinta, toate aceste cheltuieli reprezinta atat cheltuieli utile cat si sporesc implicit valoarea locasului de cult, astfel incat ar putea fi incadrate chiar in categoria cheltuielilor necesare. Activitatea desfasurata in acest edificiu presupune o anumita amenajare specifica pentru practicarea cultului religios.
Contravaloarea lambriurilor din biserica, vopsirea gardului exterior, pridvorul de la intrarea in biserica, acestea in mod corect au fost incluse de instanta de fond in cadrul cheltuielilor voluptorii, acestea fiind facute pentru a infrumuseta imobilul, astfel ca reclamanta nu are dreptul de a cere restituirea contravalorii lor.
In cauza, dat fiind ca s-a recunoscut reclamantei un drept de creanta constand in valoarea cheltuielilor necesare si utile efectuate la imobilul proprietatea paratei, dat fiind ca este vorba de o suma considerabila si nu in ultimul rand pentru faptul ca in locasul de cult se desfasoara si in prezent ceremonialul religios de catre reclamanta, dat fiind numarul mult mai mare al enoriasilor ortodocsi in comunitate comparativ cu cei catolici, solicitarea de instituire a unui drept de retentie este justificata.
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Mures la data de 9 aprilie 2010 sub nr.118/102/2010, reclamanta Parohia Ortodoxa Casva a solicitat ca in contradictoriu cu parata Parohia Greco-Catolica Casva sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 1.500.000 lei reprezentand contravaloarea investitiilor efectuate de reclamanta la cladirea bisericii si a casei parohiale situate in satul Casva, comuna Gurghiu, jud.Mures, inscrise in CF 30 Casva; instituirea in favoarea reclamantei a unui drept de retentie pana la plata integrala de catre parata a acestei sume si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta arata ca prin efectul Decretului nr.177/1948 a dobandit dreptul de proprietate asupra cladirii bisericii si a casei parohiale situate in satul Casva, comuna Gurghiu, evidentiate in CF 30 Casva. Se arata ca in decursul timpului s-au efectuat o serie de cheltuieli pentru intretinerea si conservarea imobilului. Reclamanta reda in acest sens cheltuielile efectuate la cladirea bisericii si aminteste de pictarea peretilor interiori pe o suprafata de 498 mp; realizarea iconostasului din lemn de stejar; edificarea acoperisului; tencuirea si zugravirea peretilor exteriori; pardosirea incaperii bisericii si realizarea instalatiilor interioare. De asemenea sunt redate in motivele cererii si cheltuielile efectuate la cladirea casei parohiale: tencuirea si zugravirea peretilor interiori si exteriori; pardosirea interioara; montarea usilor de interior si a ferestrelor;realizarea acoperisului; achizitionarea de jgheaburi si burlane din tabla; lucrari de instalatii interioare; edificarea zidului de sprijin la cladirea casei parohiale respectiv a unei magazii. Reclamanta precizeaza in motivele cererii ca solicita efectuarea in cauza a unei lucrari de specialitate, reiesind din motivarea cererii ca se solicita contravaloarea investitiilor realizate la imobilul amintit, investitii a caror determinare exacta urmeaza a fi realizata de un expert.
Reclamanta mai arata ca in cadrul unui proces in revendicare, prin decizia civila nr.120/2008 a Curtii de Apel Suceava ramasa irevocabila prin decizia nr.1502/2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra acestui imobil in favoarea paratei din prezenta cauza. Pe cale de consecinta, parata in calitate de proprietar revendicant va profita de lucrarile realizate de reclamanta, fara sa fi avut vreo contributie la acestea, reclamanta sustinand in esenta ca toate cheltuielile amintite sunt cheltuieli necesare pentru pastrarea si intretinerea celor doua edificate. Reclamanta sustine ca este indreptatita la instituirea in favoarea sa a unui drept de retentie si invoca prevederile art.997 cod civil.
Ulterior reclamanta a depus concluzii scrise si a micsora catimea pretentiilor la suma de 771.688,92 lei.
Parata a formulata intampinare prin care solicita respingerea cererii de chemare in judecata si arata ca inca din anul 1998 a somat reclamanta sa sisteze orice lucrari la imobilul in litigiu. Se invoca pe de alta parte o lipsire a paratei de dreptul sau de proprietate o perioada de 60 de ani, timp in care nu a perceput nici fructele aduse de imobil (chirie).
Prin sentinta civila nr.863/26.03.2013, Tribunalul Mures a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta Parohia Ortodoxa Casva, in contradictoriu cu parata Parohia Greco-Catolica Casva, si, in consecinta:
- a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 366.703,88 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de reclamanta asupra imobilului inscris in CF nr. 30 Casva (cladirea bisericii si casa parohiala).
-a respins in rest, pretentiile reclamantei.
-a respins capatul de cerere avand ca obiect instituirea unui drept de retentie.
-a obligat parata la plata sumei de 3.993 lei cu titlu cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a retinut ca imobilul in litigiu evidentiat in CF nr.30 Casva, este proprietatea paratei Parohia Greco-Catolica Casva. Dreptul de proprietate a fost recunoscut in cadrul unui litigiu in revendicare, prin sentinta civila nr.120/31.10.2008 pronuntata de Curtea de Apel Suceava, definitiva prin decizia civila nr.1502/5.03.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Reclamanta a invocat, in esenta, efectuarea unor lucrari de investitii la imobilul in litigiu, care au condus la o sporire la valorii acestuia si de care va beneficia parata.
Cu privire la primul petit, instanta a retinut ca reclamanta a solicitat contravaloarea investitiilor astfel cum au fost determinate in cursul judecatii de expertul tehnic judiciar desemnat in cauza (aspecte ce se desprind din coroborarea primului petit cu motivele in fapt ale cererii).
Parata a invocat in apararea sa, o rea-credinta a reclamantei in calitatea sa de posesor al imobilului in litigiu si sustine in esenta ca reclamanta a efectuat acele lucrari a caror contravaloare o solicita, stiind ca nu este proprietara imobilului si dupa ce a fost notificata de catre adevaratul proprietar, sa sisteze orice lucrari de investitii. Parata depune in acest sens o notificare transmisa reclamantei prin intermediul Primariei comunei Gurghiu, inca din septembrie 1998.
Aceasta aparare a paratei nu prezinta relevanta in cauza, intrucat o hotarare judecatoreasca executorie, prin care sa se stabileasca o obligatie a reclamantei de a sista orice lucrari la imobilul in litigiu, a fost pronuntata abia in anul 2008 (decizia civila nr.120/31.10.2008 a Curtii de Apel Suceava, executorie conform art.377 pct.3 coroborat cu art.376 din Codul de procedura civila). Iar din cuprinsul raportului de expertiza constructii si a completarii la acest raport, efectuate in cauza de expert ing. Hategan Virginia rezulta ca toate lucrarile de investitii ce au format obiectul acelei lucrari au fost efectuate anterior anului 2008.
Pe de alta parte, potrivit prevederilor art.997 cod civil invocate de reclamanta "Acela carui se face restitutiunea, trebuie sa despagubeasca pe posesorul chiar de rea-credinta de toate cheltuielile facute pentru conservarea lucrului, sau care au crescut pretul lui".
Prin urmare o rea-credinta a posesorului nu absolva parata proprietar de la plata cheltuielilor efectuate cu imobilul.
Pornind de la prevederile art.997 Cod civil, coroborate cu prevederile art.1169 Cod civil, instanta de fond a apreciat ca numai cheltuielile necesare si utile pot fi acordate reclamantei.
Instanta a avut in vedere lucrarile cuprinse in capitolul II A si B din raportul de expertiza considerandu-se lucrari necesare pentru conservare la care se adauga o parte din cele descrise in completarea la raportul de expertiza - fila 244 si urm. dosar fond.
Instanta a mai apreciat, ca se incadreaza in aceeasi categorie lucrarile de investitii constand in executarea unui decantor - lucrare efectuata in anul 1980, racordat la reteaua stradala de canalizare si cu rol de a retine suspensiile din apele provenite de la canalizare (lucrare descrisa la punctul 19 din completarea la raportul de expertiza).
Separat de aceste cheltuieli, instanta a apreciat ca in cuprinsul completarii la raportul de expertiza constructii sunt redate o serie de cheltuieli utile, care avand in vedere specificul imobilelor in discutie, au sporit valoarea imobilului cu suma reprezentand costul acelor lucrari. Instanta retine in aceasta categorie, trotuarele si bordurile executate in jurul cladirii bisericii si trotuarele de acces si scarile de acces la terase, din jurul casei parohiale (punctul 6 din completarea la raportul de expertiza).
Expertul tehnic judiciar a amintit in lucrarile efectuate, de o serie de constructii nou edificate de reclamanta - este vorba de magazia descrisa la punctul B7 din raportul de expertiza si garajul executat in anul 1980 (descris la punctul 9 din completarea la raportul de expertiza).
Aceste doua constructii sunt constructii noi ridicate de reclamanta posesor pe imobilul proprietatea paratei, astfel ca aceste cheltuieli nu intra in sfera cheltuielilor necesare sau a celor utile, nefiind reparatii sau imbunatatiri aduse imobilelor existente. Aceste costuri trebuie apreciate prin aplicarea regulilor accesiunii. Instanta are in vedere ca la momentul edificarii lor, reclamanta a fost de buna-credinta in intelesul art.486 cod civil, astfel ca raportat la regulile stabilite prin art.494 alin.3 teza finala din codul civil, reclamantul este indreptatit la contravaloarea acestora.
Potrivit concluziilor expertului, toate aceste cheltuieli sunt in suma totala de 366.703,88 lei.
Contravaloarea lambriurilor, vopsirea gardului, pridvorul, au fost incadrate de catre instanta de fond in categoria cheltuielilor voluptorii, iar in legatura cu celelalte lucrari descrise in completarea raportului de expertiza, instanta de fond a aratat ca nu s-a dovedit in cauza in ce masura au sporit valoarea imobilului, astfel ca pretentiile privind aceste bunuri au fost respinse.
Instanta a apreciat ca nefondata cererea reclamantei privind instituirea unui drept de retentie avand in vedere si efectele deciziei civile nr.120/2008 ale Curtii de Apel Suceava, irevocabila, in virtutea careia, in urma admiterii actiunii in revendicare, imobilul trebuie sa reintre in patrimoniul paratei liber de sarcini.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel ambele parti.
Prin apelul inregistrat de parata Parohia Greco-Catolica Casva la data de 17.04.2013, s-a criticat sentinta Tribunalului Mures aratandu-se ca reclamanta ar fi trebuit sa depuna chitante, devize de lucrari pe fiecare lucrare facuta cu renovarea imobilelor in cauza. De asemenea, s-a criticat hotararea sub aspectul obligarii paratei la plata onorariului de expert desi expertiza a fost solicitata de reclamanta.
Prin apelul declarat reclamanta Parohia Ortodoxa Casva a solicitat schimbarea in parte a sentintei atacate in sensul majorarii sumei acordate de prima instanta la 771.688,92 lei, reprezentand contravaloarea investitiilor realizate de reclamanta la cladirea bisericii si a casei parohiale situate in satul Casva, comuna Gurghiu, judetul Mures, instituirii unui drept de retentie in favoarea Parohiei Ortodoxe Casva pana la plata de catre parata a sumei mai sus aratate si obligarii paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea apelului reclamanta a aratat ca probele administrate in cauza certifica imprejurarea ca toate cheltuielile probate de reclamanta sunt cheltuieli necesare si utile.
In ceea ce priveste lucrarile de pictura in tehnica fresca, contravaloarea iconostasului si a celorlalte obiecte de cult, in mod gresit instanta de fond a considerat ca acestea nu au sporit valoarea imobilului. Niciuna din probele administrate in cauza nu au fost contestate de parata.
In esenta, detaliind, reclamanta a aratat ca valoarea totala a cheltuielilor necesare si utile avansate in ceea ce priveste imobilul in cauza este de 771.688,92 lei, astfel cum acestea au fost dovedite cu martorii audiati si expertiza efectuata in cauza.
In ceea ce priveste dreptul de retentie, s-a aratat ca instanta de fond a ignorat imprejurarea ca timp de peste 60 de ani, reclamanta a fost titulara dreptului de proprietate precum si prevederile art.37 alin.3 din Legea nr.177/1948 potrivit caruia, in ipoteza in care peste 75% din numarul credinciosilor comunitatii locale a unui cult trec la alt cult, intreaga avere se stramuta de drept in patrimoniul comunitatii locale a cultului adoptat, cu drept de despagubire pentru comunitatea locala parasita.
Prin acest text de lege legiuitorul a instituit un mod de dobandire a dreptului de proprietate, in sensul art. 645 Cod civil.
Examinand sentinta atacata in raport de motivele de apel invocate si avand in vedere caracterul devolutiv al apelului, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:
Prin decizia civila nr.120/31.10.2007 pronuntata de Curtea de Apel Suceava, irevocabila ca efect al deciziei civile nr.1502/05.03.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, reclamanta Parohia Ortodoxa Casva a fost obligata sa lase paratei din prezenta cauza - Parohia Greco-Catolica Casva, in deplina proprietate si posesie, cladirea bisericii si casei parohiale, inscris in CF 30 Casva, nr.top.162/1, 163/1 si 46, precum si bunurile mobile: iconostas, masa de altar, Evanghelia si potir.
Ca efect al admiterii actiunii in revendicare, reclamantul este indreptatit, in calitate de posesor al bunului ce urmeaza a fi restituit proprietarului, efect al hotararii judecatoresti, sa fie despagubit cu valoarea cheltuielilor necesare si a celor utile pe care le-a facut cu privire la bunul respectiv.
In ceea ce priveste cheltuielile necesare, astfel cum in mod corect a retinut si instanta de fond, acestea sunt cele care trebuie facute neaparat, pentru insasi conservarea lucrului. Posesorul, fie de buna sau rea credinta are dreptul sa ceara de la proprietar restituirea lor integrala, deoarece si acesta din urma ar fi trebuit sa le faca daca ar fi fost in posesia lucrului, pentru ca numai in acest fel ar fi putut sa il conserve.
Pornind de la aceste consideratii teoretice privind cheltuielile necesare s-a retinut ca, in cauza instanta de fond in mod corect a considerat urmatoarele cheltuieli efectuate de reclamanta ca fiind cheltuieli necesare: edificarea acoperisului(detalierea lucrarilor fiind redata la punctul A1 - fila 158), tencuirea si zugravirea peretilor exterior ( lucrari descrise la punctul A2 - fila 159 dosar), pardosirea incaperii bisericii ( lucrari descrise la punctul A3 - filele 161-162 dosar), si realizarea instalatiilor interioare - instalatiile electrice de iluminat si prize ( punctul A4 - fila 162 dosar). De asemenea, la casa parohiala (punctul B), s-au efectuat lucrari de tencuire, zugravirea peretilor interiori si exteriori (B1 - filele 163-166 dosar), pardoseli interioare executate in anul 1980 (B2 - filele 166-167 dosar), montarea usilor si ferestrelor in anul 1982 (filele 167-168), realizarea acoperisului in anul 1980 (B4 - filele 168-169 dosar), achizitionarea de jgheaburi si burlane si lucrari de instalatii interioare (descrise la punctele B5 si B6 fila 169 dosar), lucrarile executate pentru edificare zid de sprijin la casa parohiala (descris la punctul B7 - fila 170 dosar).
In cadrul acelorasi cheltuieli necesare vor fi cuprinse si cheltuielile efectuate cu lucrarile la acoperisul bisericii si la peretii exteriori ai imobilului (filele 197, 204 dosar fond)., cu lucrarile la instalatiile interioare electrice, instalatiile de apa, sanitare, de canalizare si pentru incalzirea casei parohiale. In aceeasi categorie, in mod corect a fost inclus: executarea unui decantor racordat la reteaua stradala de canalizare si cu rol de a retine suspensiile din apele provenite din canalizare.
Contrar sustinerilor paratei, aceste cheltuieli sunt dovedite prin raportul de expertiza efectuat in cauza, expertul concluzionand inclusiv asupra perioadei in care aceste cheltuieli au fost efectuate. De asemenea, la intocmirea expertizei s-au avut in vedere dovezile de plata astfel incat, atata timp cat expertiza nu a fost contestata, in modalitatea prevazuta de Codul de procedura civila, instanta nu mai considera util a solicita ca aceste devize sa fie depuse de reclamanta.
In ceea ce priveste cheltuielile utile acestea sunt acelea care, fara sa fi fost necesare, aduc totusi un folos si sporesc valoarea lucrului.
Apreciem ca in aceasta categorie intra si acele bunuri fara de care imobilul nu ar putea fi folosit scopului in care a fost edificat.
Sub acest aspect, apelul reclamantei apare ca fiind intemeiat.
Este evident ca pictura bisericii, scaunele, crucea, stanele, usa de la intrarea in biserica, tetrapodele, scaunul arhieresc, lucrarile executate la camera de marturisire, sunt bunuri specifice unui locas de cult, bunuri care folosesc si paratei, desfasurarii in bune conditii a activitatii acesteia.
In aceste conditii apreciem ca si contravaloarea acestor bunuri, contravaloare stabilita prin declaratiile martorilor audiati in cauza si prin raportul de expertiza efectuat, trebuie inclusa in categoria cheltuielilor utile efectuate de reclamanta.
Imobilele in cauza, biserica si casa parohiala, sunt imobile destinate strict practicarii cultului religios. Aceste imobile este evident ca nu vor putea fi folosite decat strict scopului in care au fost edificate . In consecinta, toate aceste cheltuieli reprezinta atat cheltuieli utile cat si sporesc implicit valoarea locasului de cult astfel incat ar putea fi incadrate chiar in categoria cheltuielilor necesare. Activitatea desfasurata in acest edificiu presupune o anumita amenajare specifica pentru practicarea cultului religios.
Astfel fiind, toate aceste cheltuieli efectuate de reclamanta vor beneficia in mod direct paratei, care nu va putea folosi imobilul decat in acelasi scop in care l-a folosit si reclamanta. De altfel, parata a fost cea care a construit imobilul in scopul practicarii cultului religios astfel ca toate aceste bunuri aflate aici vor fi folosite de catre parata in scopul desfasurarii unei activitati specifice.
In aceeasi categorie a cheltuielilor utile vor fi incluse cheltuielile efectuate pentru a spori valoarea imobilului: trotuarele si bordurile executate in jurul bisericii si trotuarele de acces si scarile de acces la terase din jurul casei parohiale (punctul 6 din completarea la raportul de expertiza - f.253, 256 dosar fond).
In mod corect instanta de fond, facand aplicarea prevederilor art.486 si 494 alin.3 Cod civil, a dispus obligarea paratei la contravaloarea constructiilor noi edificate de reclamanta: magazia si garajul, identificate si evaluate prin raportul de expertiza (f.170, 254-255 dosar fond).
In ceea ce priveste contravaloarea lambriurilor din biserica, vopsirea gardului exterior, pridvorul de la intrarea in biserica, acestea in mod corect au fost incluse de instanta de fond in cadrul cheltuielilor voluptorii, acestea fiind facute pentru a infrumuseta imobilul, astfel ca reclamanta nu are dreptul de a cere restituirea contravalorii lor.
Referitor la iconostas, masa de altar, Evanghelie si potir, prin decizia civila nr.120/31.10.2008 a Curtii de Apel Suceava s-a dispus obligarea reclamantei sa predea paratei aceste bunuri, impreuna cu biserica si casa parohiala, aratandu-se ca aceste bunuri au apartinut paratei, la fel ca imobilele aratate.
De altfel, aceste aspecte nu au fost contestate prin apelul reclamantei.
In concluzie, urmeaza a include, in categoria cheltuielilor necesare si utile, lucrarile mai sus aratate, valoarea acestora fiind de 650.745,22 lei, conform raportului de expertiza si declaratiilor de martori.
In ceea ce priveste dreptul de retentie acesta este un mijloc de garantare a obligatiilor constand in dreptul creditorului de a refuza sa restituie un bun al debitorului aflat in posesia sa pana cand debitorul nu-i plateste tot ce-i datoreaza in legatura cu acel bun.
In cauza, dat fiind ca s-a recunoscut reclamantei un drept de creanta constand in valoarea cheltuielilor necesare si utile efectuate la imobilul proprietatea paratei, dat fiind ca este vorba de o suma considerabila si nu in ultimul rand pentru faptul ca in locasul de cult se desfasoara si in prezent ceremonialul religios de catre reclamanta dat fiind numarul mult mai mare al enoriasilor ortodocsi in comunitate comparativ cu cei catolici, solicitarea de instituire a unui drept de retentie este justificata.
Avand in vedere aceste considerente precum si impactul social pe care l-ar putea produce "pierderea" unei biserici in comunitate, consideram ca se impune a fi instituit acest drept de retentie pana la plata sumei mai sus aratate care sa permita reclamantei demararea procedurilor privind construirea unui nou locas de cult.
Fata de considerentele aratate, in temeiul art.296 C.pr.civ., Curtea de Apel a admis in parte apelul declarat de reclamanta Parohia Ortodoxa Casva, impotriva sentintei civile nr.863/26.03.2013, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr.1118/102/2010, a schimbat in parte sentinta atacata in sensul ca a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta in contradictoriu cu parata Parohia Greco-Catolica Casva, si in consecinta: a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 650.745,22 lei, cu titlu de cheltuieli efectuate de reclamanta la imobilul inscris in CF nr.30 Casva (cladirea bisericii si casa parohiala); a instituit in favoarea reclamantei un drept de retentie asupra imobilului mentionat pana la plata integrala a sumei mai sus aratate; a respins celelalte pretentii ale reclamantei. Totodata, Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de parata Parohia Greco-Catolica Casva impotriva aceleiasi sentinte.
Vazand prevederile art.276 C.pr.civ., Curtea de Apel a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 5257,7 lei reprezentand cheltuieli de judecata.