Reclamantul a fost prejudiciat prin ingradirea accesului dinspre str. Toplita la terenul din fata imobilului de la nr. 75, care este proprietatea sa, fara a fi incidente prevederile art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997, aducandu-se astfel atingere dreptului sau de proprietate.
Ca atare, in mod justificat s-a retinut de catre instanta de fond ca in speta sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale a paratului.
Prin sentinta civila nr.1214/05.05.2011, pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in dosarul nr. 4186/258/2010 s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul L. G. in contradictoriu cu paratul Municipiul Miercurea Ciuc si pe cale de consecinta s-a dispus obligarea paratului sa refaca calea de acces pentru autovehicule in ceea ce priveste imobilul situat in Miercurea Ciuc, str. Toplita, xxxxxxx, iar in caz de refuz din partea paratului a fost autorizat reclamantul sa execute aceste lucrari pe cheltuiala paratului.
Totodata s-a dispus obligarea paratului la plata catre reclamant a sumei de 8,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru si timbru judiciar.
Prin decizia civila nr. 114/15.11.2011, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 4186/258/2010 s-a admis apelul declarat de paratul Municipiul Miercurea Ciuc, prin Primar impotriva sentintei civile sus-mentionate si s-a dispus anularea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare la judecatorie.
Prin sentinta civila nr.1968/24.05.2012, pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in dosarul nr. 4186/258/2010*, in urma rejudecarii cauzei, s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamantul L. G. in contradictoriu cu paratul Municipiul Miercurea Ciuc si in consecinta paratul a fost obligat sa refaca calea de acces pentru autovehicule in ceea ce priveste imobilul situat in Miercurea Ciuc, str. Toplita, xxxxxxxx, prin indepartarea bordurii pe o portiune de cel putin 4 m vis-a-vis de cei doi stalpi de beton aflati in fata imobilului cu nr. 75 si efectuarea celorlalte lucrari ce s-au realizat pentru asigurarea accesului la drum public in cazul altor imobile aflate langa str. Toplita, iar in caz de refuz din partea paratului a fost autorizat reclamantul sa execute aceste lucrari pe cheltuiala paratului.
Prin aceeasi sentinta paratul a fost obligat la plata catre reclamant a sumei de 1798,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, din care 1.790 lei onorariu de avocat, 8 lei taxa de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca reclamantul L. G. in contradictoriu cu paratul Municipiul Miercurea Ciuc a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratului la refacerea caii de acces/intrarea de pe strada Toplita din municipiul Miercurea Ciuc spre terenul/imobilul de la nr. 75 sau, in caz de refuz, sa il autorizeze pe reclamant sa execute aceste lucrari pe cheltuiala paratului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat ca fata de extrasul de carte funciara depus la dosar coroborat cu contractul de vanzare-cumparare autentificat, reclamantul este proprietarul imobilului situat in Miercurea Ciuc, str. Toplita, xxxxxx.
In urma cercetarii la fata locului instanta a retinut ca, cu ocazia reabilitarii strazii Toplita, paratul nu a realizat pentru acest imobil o cale de acces pentru autoturisme, astfel cum sunt amenajate pentru imobilele vecine. Tot cu ocazia cercetarii la fata locului s-a mai constatat ca in fata imobilului cu nr. 73, imobil al carui proprietar este tot reclamantul, nu a fost amenajata o intrare pentru autoturisme, intrarea realizandu-se de pe o strada laterala, respectiv str. Teilor, iar intrarea conduce la o curte comuna cu imobilul nr. 75. De asemenea, s-a mai constatat ca dinspre str. Toplita nu exista poarta de acces la imobilul cu nr. 75 si intrarea nu mai este posibila pentru ca s-a construit acolo o prelungire a cladirii existente.
In raport de prevederile art. 53 din OG nr. 43/1997 instanta de fond a considerat ca administratorul drumului poate sa procedeze la desfiintarea accesului la drum numai in cazurile stabilite de aceasta prevedere legala, altfel s-ar ajunge la ingradirea exercitarii dreptului de proprietate asupra imobilelor aflate langa drumuri si strazi fara o justificare rezonabila.
S-a constatat ca in speta nu exista vreuna dintre situatiile prevazute de art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997.
Totodata instanta de fond a retinut ca reclamantul a ridicat o constructie pe imobilul situat in str. Toplita nr. 75, desfiintand astfel intrarea in curtea imobilului cu acest numar, precum si faptul ca exista o intrare dinspre str. Tei la imobilul cu nr. 73, care are curte comuna cu imobilul nr. 75, iar intrarea respectiva asigura accesul si pentru acest din urma imobil.
Din procesul-verbal de cercetare la fata locului rezulta ca intre locul unde era intrarea pe proprietatea reclamantului, actualmente marcat prin doi stalpi de beton si cladirile si gardul aflate pe proprietatea reclamantului, exista o distanta in jur de 4,5 metri, iar martora B.K. a relatat ca inainte de desfiintarea caii de acces a existat o parcare in fata cladirii in care era un magazin, aflat la imobilul cu nr. 73.
Astfel, chiar daca reclamantul a desfiintat intrarea in curtea interioara a imobilului cu nr. 75, portiunea de teren de 4,5 metri aflata in fata cladirilor poate fi folosita ca parcare, fiind posibila inclusiv intoarcerea autovehiculelor cu o dimensiune mai mica, insa reclamantul nu are cale de acces la acest teren.
In ceea ce priveste temeiul de drept al actiunii, instanta a considerat ca sunt aplicabile dispozitiile art. 1077 din Codul Civil vechi, insa acest temei poate fi doar un temei subsecvent, intrucat, pentru a fi aplicabil, trebuie sa existe o "obligatie".
Instanta a apreciat ca aceasta obligatie se intemeiaza pe raspunderea civila delictuala, adica pe prevederile art. 998-999 din Codul Civil vechi, de asemenea aplicabile in cauza si totodata a retinut ca sunt indeplinite conditiile de angajare a raspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si culpa sau vinovatia faptuitorului.
Pentru aceste considerente, instanta de fond a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamant si a dispus in sensul celor consemnate in dispozitivul sentintei.
Prin decizia civila nr.124/28.11.2012, Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de paratul Municipiul Miercuarea Ciuc impotriva sentintei civile nr. 1968/24.05.2012, pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc, pe care a schimbat-o in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamantul L. G. impotriva paratului Municipiul Miercurea Ciuc.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca reclamantul a dobandit imobilul situat in municipiul Miercurea Ciuc, str. Toplita xxxxx, inscris in CF nr. 51829 Miercurea Ciuc, nr. top. 97/2 prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.262/ 20 ianuarie 2010 la BNP Asociatii "S.", de la SC L. SRL. De asemenea, reclamantul detine si imobilul de la numarul administrativ 73, care comunica cu cel de la numarul administrativ 75, avand curte comuna si intrarea de pe str. Teilor.
S-a mai retinut ca inca inainte de incheierea contractului de vanzare-cumparare societatea a solicitat Primariei Miercurea Ciuc realizarea intrarii in curtea firmei. La aceea data paratul, din prezenta actiune a aratat ca a fost desfiintata calea de acces de catre reclamant inca din anul 2009, cand se realiza reabilitarea strazii Toplita din Miercurea-Ciuc, prin realizarea unor constructii ilegale, fiind depasite valorile CUT (coeficientul de utilizare a terenului) si POT (procentul de ocupare a terenului) pentru zona respectiva.
In aceste conditii, tribunalul a apreciat ca sustinerea reclamantului prin care a afirmat ca paratul in urma lucrarilor de reabilitare executate in anii 2008-2009 pe aceasta strada, nu a refacut calea de acces, nu poate fi primita.
In cazul reclamantului, spre deosebire de imobilele vecine, nu exista intrare in curte pentru autovehicule de pe str. Toplita si chiar daca s-ar lua in considerare aprecierea instantei de fond, prin care s-a retinut ca in fata imobilelor cu nr. 75 si 73 exista un spatiu de 4,5 m, intre cei doi stalpi, instanta de apel a considerat ca acesta nu este motiv pentru admiterea cererii.
In raport de considerentele expuse, tinand cont de faptul ca reclamantul are asigurat accesul la imobilele lui dinspre str. Teilor, tribunalul a retinut ca, cererea reclamantului de amenajare a accesului la imobil este nefondata si pe cale de consecinta schimbat sentinta primei instante si a dispus respingerea actiunii introductive.
Impotriva acestei decizii, in termen legal a declarat recurs reclamantul L. G., solicitand, in principal, casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei in rejudecare la instanta de apel, iar in subsidiar, modificarea deciziei atacate in sensul respingerii apelului si mentinerii sentintei judecatoriei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului s-a aratat ca decizia tribunalului a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, in conditiile in care instanta de apel nu a luat in considerare faptul ca imobilele situate in Miercurea Ciuc, str. Toplitei, xxxx sunt doua imobile distincte, fiecare imobil bucurandu-se de individualitate din punct de vedere funciar.
S-a invocat totodata faptul ca neuzul dreptului de folosinta asupra bunului ce formeaza obiectul dreptului de proprietate nu stinge dreptul de proprietate in sine, iar in cazul in care reclamantul nu foloseste ambele cai de acces ale imobilelor invecinate, in speta calea de acces la imobilul de la nr. 75, nu inseamna ca pierde dreptul de acces.
Reclamantul a mai aratat ca solutia ce se va pronunta in cauza trebuie sa vizeze si situatia ipotetica referitoare la vanzarea in viitor a imobilului de la numarul administrativ 75, deoarece in cazul respectiv imobilul in discutie ar ramane fara cale de acces la drumul public - str. Toplitei.
Reclamantul a solicitat instantei de recurs sa constate ca atat instanta de fond, cat si instanta de apel au solutionat cauza fara administrarea probei cu expertiza topografica, care era concludenta si utila solutionarii pricinii, motiv pentru care in opinia reclamantului se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
In subsidiar, in ipoteza in care se apreciaza ca prezenta cauza poate fi solutionata si fara administrarea probei mentionate s-a solicitat sa se dispuna mentinerea sentintei pronuntate de prima instanta, deoarece astfel s-ar restabili situatia anterioara si s-ar asigura imobilului calea de acces de care s-a bucurat pana la executarea lucrarilor de reabilitare a strazii Toplita.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Paratul Municipiul Miercurea Ciuc a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei atacate ca legala si temeinica.
In motivarea intampinarii s-a aratat ca in conditiile in care chiar reclamantul este cel care a desfiintat calea de acces la imobilul de la numarul administrativ 75 prin realizarea unor constructii ilegale, cererea de amenajare a accesului la imobilul in cauza este nefondata.
In ceea ce priveste cererea de efectuare a unei expertize topografice s-a apreciat ca acesta nu este utila in cauza.
Paratul a mai invocat faptul in cauza sunt incidente prevederile art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997, avand in vedere ca este vorba de o cale de acces neutilizata, calea de acces fiind desfiintata de reclamant din anul 2009, cand se realiza reabilitarea strazii Toplita.
S-a mai aratat ca reclamantul a solicitat refacerea caii de acces in fata imobilului de la nr. 75 si ca atare aprecierea instantei de fond referitoare la faptul ca in fata imobilului de la nr. 73 nu a fost amenajata o intrare pentru autoturisme este irelevanta. Pe de alta parte spatiul existent in fata imobilului de la nr. 75 este insuficient pentru intrare cu masina sau autobuz, respectiv pentru parcare si de asemenea in cazul imobilului respectiv nu exista intrare in curte de pe str. Toplita.
Paratul a precizat totodata ca este asigurata cale de acces la imobilul situat in str. Toplita, nr. 73 de pe str. Teilor si acest imobil are curte comuna cu imobilul situat in str. Toplita, nr. 75, ambele fiind in proprietatea reclamantului.
Examinand recursul dedus judecatii, prin prisma motivelor invocate, precum si in raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedura civila si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
In cauza dedusa judecatii reclamantul G.L. a solicitat in contradictoriu cu paratul Municipiul Miercurea Ciuc, obligarea acestuia sa procedeze la refacerea caii de acces dinspre str. Toplita la imobilul situat in Miercurea Ciuc, str. Toplita, xxxx, iar in caz de refuz din partea paratului, sa fie autorizat reclamantul sa efectueze lucrarile respective pe cheltuiala paratului.
Din actele dosarului rezulta ca reclamantul este proprietarul imobilului sus-mentionat, dreptul de proprietate fiind dobandit de acesta in anul 2010 de la SC L. SRL, cu sediul in Miercurea Ciuc, conform contractului de vanzare-cumparare, autentificat sub nr. 262/10 ianuarie 2010, reclamantul avand calitatea de asociat unic al acestei societati.
Paratul nu a contestat faptul ca, cu ocazia lucrarilor de reabilitare a strazii Toplita nu a amenajat o cale de acces pentru autovehicule la imobilul in litigiu, insa a sustinut ca respectiva cale de acces fusese desfiintata anterior ca urmare a edificarii unor constructii fara respectarea prevederilor legale.
In ceea ce priveste modalitatea de edificare a constructiilor la care a facut referire paratul, aceasta nu face obiectul prezentei cauze si de alta parte, conform sustinerilor reclamantului, procesul-verbal de contraventie emis pentru sanctionarea contraventiei savarsite cu ocazia edificarii respectivelor constructii, a fost anulat de instanta. Niciuna dintre parti nu a depus acte in acest sens, insa sustinerile reclamantului nu au fost contestate de parat.
Paratul a sustinut ca solicitarea formulata de reclamant prin actiunea introductiva este nefondata in raport de prevederile art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.
Conform prevederilor legale mentionate, caile de acces realizate in zona drumului deschis circulatiei publice, fara avizul administratorului drumului sau fara respectarea conditiilor impuse prin autorizatia de amplasament si acces, respectiv fara respectarea planului de situatie aprobat, precum si caile de acces neutilizate se vor desfiinta de catre cei care le detin cu orice titlu, pe cheltuiala acestora, restabilindu-se continuitatea elementelor geometrice in zona drumului deschis circulatiei publice.
Prin aceste prevederi legale sunt reglementate doua ipoteze in care se poate proceda la desfiintarea cailor de acces la drumurile deschise circulatiei publice, paratul sustinand ca in cazul imobilului detinut de reclamant calea de acces invocata de acesta nu a fost utilizata, acesta fiind motivul pentru care a fost desfiintata.
In speta nu s-a dovedit faptul neutilizarii de catre reclamant a caii de acces la imobilul de la numarul administrativ 75 si, de altfel, din declaratia martorei B. K. rezulta ca pana la realizarea lucrarilor de reabilitare a strazii Toplita nici nu a fost necesar sa fie stabilita o cale de acces din strada, deoarece nu existau borduri si se putea intra cu masina din strada oriunde in spatiul din fata imobilului in litigiu.
In prezent reclamantul este proprietarul atat al imobilului din str. Toplita, nr. 73, cat si al imobilului din str. Toplita, xxx. Cele doua imobile au curte comuna, iar imobilul de la numarul administrativ 73 are asigurat accesul dinspre str. Teilor.
Imprejurarea ca in conditiile in care cele doua imobile au curte comuna, accesul la imobilul de la nr. 75 se poate realiza dinspre str. Teilor, nu poate justifica refuzul paratului de a asigura accesul dinspre str. Toplita la imobilul cu numarul mentionat.
Sub acest aspect trebuie avut in vedere ca cele doua imobile sunt distincte, avand si numere administrative diferite si pot avea oricand proprietari diferiti, iar inainte de realizarea lucrarilor de reabilitare, imobilul de la numarul administrativ 75 a avut acces la calea publica, respectiv la str. Toplita.
In aceste conditii este evident ca reclamantul a fost prejudiciat prin ingradirea accesului dinspre str. Toplita la terenul din fata imobilului de la nr. 75, care este proprietatea sa, fara a fi incidente prevederile art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997, aducandu-se astfel atingere dreptului sau de proprietate.
Ca atare, in mod justificat s-a retinut de catre instanta de fond ca in speta sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale a paratului.
Avand in vedere ca reclamantul a avut acces dinspre str. Toplitei la imobilul de la numarul administrativ xxx, care este un imobil distinct de cel de la numarul administrativ xxx, care are asigurat accesul din str. Teilor, Curtea a retinut ca instanta de apel, retinand ca actiunea reclamantului este nefondata, a pronuntat o hotarare cu aplicarea gresita a prevederilor legale aplicabile in cauza, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
In consecinta, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul declarat de reclamant si a modificat in tot decizia atacata in sensul ca a respins ca nefondat apelul declarat de parat impotriva sentintei primei instante.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, paratul a fost obligat la plata in favoarea reclamantului a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu avocatial.