Legea nr. 221/2009. Art. 5, alin. 1, lit. b. Domeniu de aplicare. Decizie nr. 161/R din data de 07.02.2013
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Acordarea de despagubiri in conditiile prevazute la art. 5 alin.(1) lit. b) atrage incetarea de drept a procedurilor de solutionare a notificarilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, astfel ca aplicarea Legii nr. 221/2009 este prioritara doar in ipoteza in care, notificarea formulata in temeiul Legii nr. 10/2001 pentru obtinerea acelorasi despagubiri, nu s-a solutionat. Prin sentinta civila nr. 3667 din 12 octombrie 2012 Tribunalul Harghita a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul L. I. in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice, prin mandatar Directia Generala a Finantelor Publice Harghita.
Prin hotarare instanta de fond a obligat parata la plata unei cote de 1/8 din contravaloarea cantitatii de 3,876 kg aur fin, la cotatia BNR de la data platii, cu titlu de despagubiri.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond, analizand pretentiile reclamantului, apararile paratului prin mandatar precum si dispozitiile legale aplicabile a retinut urmatoarele:
Familia reclamantului a fost dislocata in anul 1949 din comuna Joseni stabilindu-i-se domiciliu obligatoriu in orasul Odorhei. Masurile dispuse de autoritatile vremii au vizat printre altele si patrimoniul familiei. Astfel fiind, bunurile mobile si imobile au fost inventariate si expropriate in temeiul dispozitiilor Decretului nr. 83/1949.
Prin prezenta actiune reclamantul a solicitat despagubiri pentru unul din imobilele ce au facut obiectul inventarierii si respectiv al preluarii de catre stat, respectiv Vila Lukacs din judetul Mures.
Prima instanta a apreciat ca intemeiata in parte solicitarea reclamantului si, avand in vedere valoarea constructiei (conform procesului verbal de inventariere) raportata la valoarea aurului fin la data de 28 februarie 1949, a stabilit valoarea despagubirii ca reprezentand contravaloare cantitatii de 3,876 kg de aur fin.
Instanta a mai retinut ca reclamantul are vocatie succesorala pentru cota de 1/8 parte. Mostenirea testamentara invocata de acesta nu a fost avuta in vedere intrucat la data deschiderii succesiunii defunctei L. I. ( sora reclamantului) acest bun nu se gasea in patrimoniul acesteia, legatul vizand "terenuri extravilane, intravilane si terenuri cu constructii existente".
Apreciind asupra celor de mai sus si in temeiul dispozitiilor art. 5 alin 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, instanta de fond s-a pronuntat in sensul aratat.
Impotriva acestei hotarari in termen legal au declarat recurs reclamantul L. I. si parata DGFP Harghita in reprezentarea intereselor Ministerului Finantelor Publice.
Reclamantul recurent a criticat hotararea atacata numai sub aspectul cotei ce i-a fost recunoscuta aratand ca, intrucat restul mostenitorilor proprietarului tabular nu au formulat pretentii, are vocatie pentru intregul bun.
Paratul recurent, Ministerul Finantelor Publice prin reprezentant DGFP Harghita, a criticat hotararea invocand practica ICCJ. In acest sens s-a sustinut ca, pentru bunurile imobile Legea nr. 221/2009 impune conditia ca acestea sa se subscrie sferei de aplicare a Legii nr. 10/2001 iar reclamantul sa nu fi urmat procedura acestei legi.
O alta critica formulata de parat a avut in vedere modul de cuantificare al despagubirilor apreciat ca excedand cadrului legal.
Examinand hotararea atacata Curtea retine urmatoarele:
Cu privire la indreptatirea reclamantului de a beneficia de masuri reparatorii privind imobilul "V. L." situat in localitatea Sovata jud. Mures:
Potrivit art. 5 din Legea nr. 221/2009 "Orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic,( _) pot solicita instantei (_), obligarea statului la: (_..) b) acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001 (_), sau ale Legii nr. 247/2005".
Din analiza dispozitiilor art. 5 lit. b) din Legea nr. 221/2009 rezulta ca, pentru a beneficia de despagubirile prevazute de Legea nr. 221/2009 trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
- reclamantul sa aiba calitatea de persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic,
- calitatea de sot, sau calitatea de descendent al unei astfel de persoane, pana la gradul al II-lea inclusiv si
- bunurile pentru care se solicita despagubirea sa nu fi fost restituite sau sa nu se fi obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 5 alin.5 din Legea nr. 221/2009 "Acordarea de despagubiri in conditiile prevazute la alin. (1) lit. b) atrage incetarea de drept a procedurilor de solutionare a notificarilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau Legii nr. 247/2005, cu modificarile si completarile ulterioare".
Art. 5 alin. (5) din Legea nr. 221/2009 reflecta tocmai principiul neacordarii unei duble reparatii.
In acceptiunea corecta a acestui text, acordarea de despagubiri in conditiile prevazute la art. 5 alin.(1) lit. b) atrage incetarea de drept a procedurilor de solutionare a notificarilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, astfel ca aplicarea Legii nr. 221/2009 este prioritara doar in ipoteza in care, notificarea formulata in temeiul Legii nr. 10/2001 pentru obtinerea acelorasi despagubiri, nu s-a solutionat.
La termenul de judecata din 17 ianuarie 2013 s-au solicitat relatii atat reclamantului cat autoritatilor Orasului Sovata privitoare la situatia imobilului.
Din adresa nr. 633 din 06.02.2013 rezulta ca reclamantul impreuna cu alti mostenitori a solicitat despagubiri pentru imobilul din prezenta cauza. Coroborand acest raspuns cu sustinerile reclamantului instanta concluzioneaza ca notificarea inregistrata sub nr. 702 din 8.10.2001 a fost solutionata fara a fi atacata in fata instantei.
Apreciind asupra celor de mai sus, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Cu referire la recursul paratului Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, reprezentat de DGFP Harghita instanta de control l-a admis, in temeiul dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila, a modificat hotararea atacata in sensul respingerii actiunii formulate de reclamant.