Contencios administrativ si fiscal - anulare act administrativ
- Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, art. 119, art. 120
Expunerea in considerente a enumerarii dispozitiilor cuprinse in actele administrativ fiscal contestate, fara nici o analiza a legalitatii acestor acte si chiar ignorarea argumentelor referitoare la prescriptia extinctiva a obligatiilor fiscale principale care ar fi impiedicat calcularea majorarilor de intarziere, precum si omisiunea analizarii avizelor de garantie initiale in legatura cu care s-a invocat stingerea obligatiilor prin plata sau compensare, echivaleaza cu o necercetare a fondului cauzei. Lipsa argumentelor de fapt si de drept care sa justifice, sa explice concluzia la care a ajuns instanta de fond in pronuntarea unei sentinte, pune in imposibilitate instanta de control judiciar sa-i exercite atributiile.
Prin Sentinta nr. 1322/21 iunie 2011, Tribunalul Mures a respins cererea formulata de reclamantul C.S.I., in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Mures - A.F.P. Tg.-Mures.
In considerentele Sentintei, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• prin Decizia nr. 54/15 martie 2010, D.G.F.P. Mures a respins ca neintemeiata contestatia formulata de reclamant impotriva Deciziei nr. 405295/11 ianuarie 2010, desfiintand aceasta din urma Decizie pentru suma de 135 lei si dispunand o noua reverificare, in scopul stabilirii majorarilor de intarziere, tinand cont de prevederile legale aplicabile; potrivit dispozitiilor art. 119,120 din O.G. nr. 92/2003, dupa trecerea termenului de scadenta se datoreaza majorari de intarziere;
• reclamantul nu a achitat diferenta de impozit anual la termenul de scadenta, astfel ca au fost calculate accesorii: 57 lei - majorari de intarziere pentru impozitul pe veniturile individualizate prin Decizia de impunere nr. 26301064077966/3 iunie 2009; 34 lei, majorari de intarziere pentru impozitul pe veniturile individualizate prin Decizia de impunere nr. 26301064077966/3 iunie 2009; 5 lei, majorari de intarziere pentru impozitul pe veniturile individualizate prin Decizia de impunere nr. 26301064077966/3 iunie 2009; 2 lei, majorari de intarziere pentru impozitul pe veniturile individualizate prin Decizia de impunere nr. 26301040445766/28 octombrie 2008; 3 lei, majorari de intarziere pentru impozitul pe veniturile individualizate prin Decizia de impunere nr. 26301069242640/29 iunie 2009;
• deciziile anuale de impunere pentru anii 200-2001 i-au fost comunicate reclamantului prin posta, iar acesta nu a facut dovada anularii titlului de creanta in baza caruia s-a facut inscrierea initiala cu avizele de garantie nr. 18330/11 mai 2010, nr. 18331/11 mai 2010, nr. 18332/11 mai 2010.
Impotriva Sentintei nr. 1322/21 iunie 2011 a declarat recurs reclamantul, invocand disp. art. 3041, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., solicitand a se dispune admiterea acestuia si modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, cu consecinta anularii Deciziei nr. 405295/11 ianuarie 2010 emise de A.F.P. Tg.-Mures, anularii Deciziei nr. 54/15 martie 2010, prin care D.G.F.P. Mures a solutionat contestatia reclamantului-recurent impotriva Deciziei nr. 405295/11 ianuarie 2010, anularii Deciziei nr. 22248/21 aprilie 2010 emise de A.F.P. Tg.-Mures, prin care s-a revenit la continutul Deciziei nr. 405295/11 ianuarie 2010, precum si cu consecinta obligarii paratei sa stearga din Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare inscrierile efectuate cu avizele de garantie initiale nr. 18330/11 mai 2010, nr. 18331/11 mai 2010, nr. 18332/11 mai 2010, respectiv cu consecinta obligarii paratei la plata cheltuielilor de judecata. In esenta, recurentul a sustinut urmatoarele motive: prima instanta a reluat pozitia paratei, desi recurentul si-a indeplinit obligatiile de plata catre bugetul statului, incepand cu cele aferente anului 2008 si pana in prezent; calcularea majorarilor de intarziere este nelegala; obligatiile fiscale principale sunt prescrise, fiind stabilite prin decizii de impunere aferente anilor 200-2001, aspect invocat si in fata primei instante; pana la data de 1 ianuarie 2008 nu a existat niciun act de executare silita care sa fi intrerupt cursul prescriptiei fiscale; existenta pretinselor obligatii fata de bugetul de stat pentru anii 2000-2001 nu are influenta in solutionarea cauzei, pentru motivul ca aceste obligatii sunt prescrise; recurentul sustine ca deciziile de impunere aferente anilor 2000-2001 nu i-au fost comunicate, iar cele doua trimiteri recomandate fie nu le-a primit personal, fie contin semnaturi indescifrabile, nefacandu-se identificarea primitorului corespondentei; borderourile de comunicare depuse de parata-intimata, in prima instanta, nu fac dovada ca organul fiscal s-a conformat disp. art. 44 Cod proc. fiscala; faptul retinut in hotararea atacata, referitor la neatacarea titlului de creanta in baza caruia s-a facut inscrierea initiala cu avizele de garantie nr. 18330/11 mai 2010, nr. 18331/11 mai 2010 si nr. 18332/11 mai 2010, nu are relevanta, de vreme ce creantele respective (27 lei, 320 lei si 320 lei) nu au fost contestate, obligatiile fiind stinse prin modalitatile legale de plata, la dosar fiind depuse dovezi in acest sens.
Prin intampinarea depusa la 12 aprilie 2012, intimata a solicitat a se dispune respingerea recursului, sustinand, in esenta, urmatoarele aparari: din adresa nr. 94347/94685/22 noiembrie 2010 emisa de A.F.P. Tg.-Mures rezulta ca, desi prin Decizia nr. 54/15 martie 2010 a fost desfiintata partial Decizia de calcul al accesoriilor nr. 405295/11 ianuarie 2010, in urma reverificarii s-a constatat ca accesoriile au fost calculate corect, in cadrul termenului de prescriptie; noua Decizie, nr. 22248/21 aprilie 2010, i-a fost comunicata reclamantului-recurent prin posta, cu confirmare de primire, la data de 26 aprilie 2010, majorarile de intarziere pentru care s-a solicitat reverificarea fiind aferente unei parti din diferenta de impozit stabilita in plus pentru anul 2001, prin Decizia nr. 26300100552750/26 iulie 2002; deciziile de impunere aferente anilor 2000 si 2001 i-au fost comunicate reclamantului-recurent prin posta, sub semnatura, la datele de 4 aprilie 2002 si 13 septembrie 2002, dovada fiind confirmarile de primire depuse la dosarul primei instante; inscrierea in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare a fost facuta conform disp. art. 230 din O.M.F.P. nr. 1364/2007, iar titlul de creanta in baza caruia s-au facut inscrierile nu a fost anulat.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a retinut urmatoarele aspecte:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu D.G.F.P. Mures:
• anularea Deciziei nr. 405295/11 ianuarie 2010 emise de A.F.P. Tg.-Mures;
• anularea Deciziei nr. 54/15 martie 2010 prin care D.G.F.P. Mures a solutionat contestatia reclamantului impotriva Deciziei nr. 405295/11 ianuarie 2010;
• anularea Deciziei nr. 22248/21 aprilie 2010 emise de A.F.P. Tg.-Mures, prin care s-a revenit la continutul Deciziei nr. 405295/11 ianuarie 2010;
• obligarea paratei sa stearga din Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare inscrierile efectuate prin avizele de garantie initiale nr. 18330/11 mai 2010 (pentru suma de 27 lei), nr. 18331/11 mai 2010 (pentru suma de 320 lei) si nr. 18332/11 mai 2010 (pentru suma de 320 lei);
• obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Asadar, actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant viza o decizie prin care s-au stabilit obligatii accesorii, respectiv majorari de intarziere in suma totala de 236 lei - Decizia nr. 405295/11 ianuarie 2010 emisa de A.F.P. Tg.-Mures -, o decizie prin care s-a solutionat contestatia - Decizia nr. 54715 martie 2010, prin care D.G.F.P. Mures a respins contestatia recurentului formulata impotriva Deciziei nr. 405295/11 ianuarie 2010, cu referire la suma de 101 lei, majorari de intarziere, si a admis contestatia cu referire la suma de 135 lei, majorari de intarziere, desfiintand partial Decizia nr. 405295/11 ianuarie 2010, cu mentiunea ca organele fiscale vor proceda la o reverificare privind stabilirea majorarilor de intarziere - si o decizie data dupa reverificare - Decizia nr. 22248/21 aprilie 2010 emisa de A.F.P. Tg.-Mures, prin care obligatiile accesorii stabilite, dupa reverificare, au ramas tot la cuantumul de 135 lei.
In cererea de chemare in judecata reclamantul a sustinut ca documentul la care se face referire in Decizia nr. 22248/21 aprilie 2010 emisa de A.F.P. Tg.-Mures, respectiv Decizia nr. 26300100552750/26 iulie 2002, prin care s-ar fi individualizat sumele cu privire la care au fost calculate majorarile de intarziere, nu i-a fost comunicat si ca, sumele inscrise in acest act sunt prescrise, rezultand, deci, ca nu puteau fi calculate nici majorari pentru debitele principale.
Relativ la avizele de garantie initiale nr. 18330/11 mai 2010 (pentru suma de 27 lei), nr. 18331/11 mai 2010 (pentru suma de 320 lei) si nr. 18332/11 mai 2010 (pentru suma de 320 lei), reclamantul a sustinut ca obligatiile fiscale au fost stinse prin plata sau prin compensare, nemaifiind datorate, si ca, aceste aspecte sunt supuse analizei instantei in dos. nr. 2472/102/2008 si nr. 598/102/2010 ale Tribunalului Mures.
In sedinta publica din 8 aprilie 2011, prima instanta a constatat ca atat reclamantul, cat si parata au depus o serie de inscrisuri (decizii de impunere, chitante, adrese, cereri, titluri executorii, ordine de plata, hotarari judecatoresti pronuntate in cauze in care reclamantul a fost parte), actele fiind enumerate in Incheiere.
Curtea retine, insa, ca in considerentele Sentintei, prima instanta - dupa ce a expus sustinerile partilor - a enumerat dispozitiile cuprinse in Decizia nr. 54/15 martie 2010 a D.G.F.P. Mures si a conchis ca reclamantul nu a achitat la termenul de scadenta diferenta de impozit anual de regularizat, astfel ca au fost calculate, in sarcina lui, accesorii, aratand cuantumul acestora si indicand numarul deciziilor de impunere cu privire la veniturile reclamantului, obtinute din profesii libere si comerciale.
Asadar, prima instanta nu si-a motivat concluzia, nu a facut referire la argumentul prescriptiei extinctive a obligatiilor fiscale principale - care ar fi impiedicat calcularea majorarilor de intarziere - si nici la sustinerea reclamantului privind achitarea tuturor obligatiilor fiscale aferente anului 2009 (respectiv la inscrisurile pe care reclamantul si-a bazat aceasta sustinere), nerealizand, deci, o analiza a legalitatii actelor administrative atacate, ci expunand doar o enumerare a dispozitiilor acestora.
In plus, Tribunalul nu a facut nicio referire la Decizia nr. 22248/21 aprilie 2010 (emisa de A.F.P. Tg.-Mures, in urma reverificarii dispuse prin Decizia nr. 54/15 martie 2010 a D.G.F.P. Mures - de solutionare a contestatiei formulate impotriva Deciziei nr. 405295/11 ianuarie 2010 emise de A.F.P. Tg.-Mures), desi reclamantul a solicitat si anularea acestui act administrativ.
In fine, cu toate ca reclamantul a sustinut ca avizele de garantie initiale sunt nelegale intrucat obligatiile la care se refera au fost stinse prin plata sau prin compensare (facand trimitere la inscrisuri, la dos. nr. 2472/102/2008 si la dos. nr. 598/102/2010 ale Tribunalului Mures), prima instanta nu a analizat nici aceste aspecte.
Avand in vedere argumentele anterior expuse, Curtea a admis recursul - art. 312 alin. 1 teza I Cod proc. civ. - si, constatand incidenta, in speta, a disp. art. 312 alin.5 teza I Cod proc. civ. intrucat prima instanta nu a intrat, practic, in cercetarea fondului cauzei, va casa Sentinta atacata - art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc. civ. - si a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului Mures care, in functie de solutia ce se va pronunta in cauza va transa si capatul de cerere privind cheltuielile de judecata suportate de reclamantul - recurent in acest proces.