a) Omor calificat. Savarsirea faptei cu premeditare si in public.
b) Apel declarat impotriva incheierii prin care s-a respins o cerere de scutire de la plata amenzii judiciare. Admisibilitate.
C. pen., art. 175 alin. 1 lit. a, i
C. pr. pen., art. 199, art. 361 alin. 2
Daca inculpatul a luat hotararea de a aplica o corectie victimei cu mult anterior savarsirii faptei si a efectuat acte materiale pentru pregatirea actiunii care va urma, sunt indeplinite conditiile pentru retinerea cauze de calificare a omorului date de premeditare.
Scara blocului reprezinta un loc care, prin natura si destinatia sa, este totdeauna accesibil publicului, in acceptiunea data de art. 152 lit. a C. pen., fiind astfel realizata cauza de calificare a omorului, data de conditia publicitatii faptei. In acest sens, pentru retinerea acestei cauze de calificare, este lipsit de importanta ca scara blocului era prevazuta cu interfon functional, atata timp cat locul respectiv nu se afla in proprietatea privata a vreunei persoane, ci in proprietatea coindiviza a proprietarilor apartamentelor, acesti proprietari, persoanele care locuiesc in imobil, persoanele care detin cartela sau codul de acces, ori celor carora le este permis accesul nu sunt membrii unei singure familii, ci se incadreaza in notiunea de public, in sensul legii penale. Astfel, fapta a fost susceptibila sa ajunga la cunostinta publicului, ceea ce, prin vointa legiuitorului, ii imprima un grad sporit de periculozitate.
Pornind de la regula consacrata de art. 361 alin. 2 C. pr. pen., dupa care incheierile date in prima instanta nu pot fi atacate separat, ci numai odata cu sentinta care dezleaga fondul pricinii, precum si de la faptul ca incheierea de constatare a abaterii si de aplicare a amenzii judiciare beneficiaza separat de calea de atac de retractare prevazuta de art. 199 C. pr. pen., apelul avocatului vizeaza de fapt sentinta pronuntata in prim grad, cu referire in particular la incheierea prin care i s-a respins cererea de scutire de la plata amenzii judiciare. Prin sentinta penala nr. 124/15 septembrie 2011, Tribunalul Mures:
- a respins ca nefondate cererile de schimbare a incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului P.S.L., din infractiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera i Cod penal cu aplicarea art.99 si urmatoarele Cod penal, in infractiunea de omor prev. de art.174 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 si urmatoarele Cod penal sau, in subsidiar, in infractiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera i Cod penal cu aplicarea art.73 litera b Cod penal si a art.99 si urmatoarele Cod penal, ori in infractiunea de omor prev. de art.174 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.73 litera b Cod penal si a art.99 si urmatoarele Cod penal, cereri formulate de inculpat prin aparator ales.
-a admis cererea de schimbare a incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului P.S.L. prin rechizitoriul Parchetului din infractiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera i Cod penal cu aplicarea art.99 si urmatoarele Cod penal, in infractiunea de omor calificat prev. de art.174, art.175 literele a si i Cod penal cu aplicarea art.99 si urmatoarele Cod penal, cerere formulata de partile civile prin aparator ales.
- l-a condamnat pe inculpatul P.S.L. la pedeapsa de 10 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de omor calificat prev. de art.174, art.175 litera a si i Cod penal cu aplicarea art.99 si urmatoarele Cod penal.
- l-a condamnat pe inculpatul P.S.L. la pedeapsa de 8 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 si urmatoarele Cod penal.
- a contopit pedepsele stabilite, conform art.33 litera a Cod penal raportat la art.34 alin.1 litera b Cod penal, si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani inchisoare.
- a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului retinerea si arestul preventiv, incepand cu data de 7 august 2010 pana la zi, in baza art.88 alin.1 Cod penal.
- l-a mentinut pe inculpat in stare de arest preventiv, in baza art.350 alin.1 Cod procedura penala.
- a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.71 Cod penal constand in interzicerea exercitarii drepturilor prev. la art.64 alin.1 lit.a teza 2, lit. b Cod penal pe durata executarii pedepsei principale.
- a admis in parte actiunile civile formulate de partile civile V.A. si V.M. si, conform art.14 alin.3 litera b si alin.5 Cod procedura penala, art. 346 alin.1 Cod procedura penala, l-a obligat pe inculpatul P.S.L., in solidar cu partile responsabile civilmente P.S. si P.C. la plata sumei de cate 50.000 de euro, daune morale, respectiv contravaloarea in lei a acestei sume la data platii, la cursul oficial al zilei, in favoarea fiecarei parti civile in parte, respectiv la plata sumei de 9803,37 lei, daune materiale, global, in favoarea ambelor parti civile, respingand restul pretentiilor la daune morale si materiale ca neintemeiate.
- l-a obligat pe inculpatul P.S.L., in solidar cu partile responsabile civilmente P.S. si P.C. la plata sumei de 8392 lei, cheltuieli judiciare avansate de partile civile in faza cercetarii judecatoresti si de urmarire penala, in temeiul art.193 alin.1,4 Cod procedura penala si la plata sumei de 10.250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat in faza urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti, in temeiul art.191 alin.1,3 Cod procedura penala.
- a mentinut sechestrul asigurator dispus prin Ordonanta din 17 noiembrie 2010 de Parchetul de pe langa Tribunalul Mures asupra imobilului situat in Targu Mures, str.Armoniei, jud. Mures, proprietatea partilor responsabile civilmente P.S. si P.C., pana la recuperarea prejudiciului moral si material cauzat partilor civile, in cuantumul specificat prin prezenta sentinta si anume 100.000 de euro, daune morale, respectiv contravaloarea in lei a acestei sume la data platii, la cursul oficial al zilei si suma de 9803,37 lei, daune materiale, in baza art.357 alin.2 litera c Cod procedura penala.
- a dispus confiscarea celor doua cutite din care unul de bucatarie lung de 30,5 cm, cu o lama de 19,5 cm care a fost uzitat la comiterea faptei si unul tot de bucatarie, cu maner negru care a putut fi folosit in acelasi scop, in baza art.118 alin.1 litera b Cod penal, aflate in plicurile nr.1 si 2 din registrul corpurilor delicte.
- a dispus restituirea unui colet plic continand un tricou fara maneci de culoare kaki, continand inscriptia "Puma" in zona pieptului martorului V.M.S., in baza art.357 alin.2 litera e Cod procedura penala.
- a dispus restituirea unei cartele, a unei chei, a unei carti de joc gasite asupra victimei V.B.A., precum si a unui tricou purtat de aceasta, bunuri aflate in plicurile cu nr.13 si 14, in registrul corpurilor delicte, parintilor acesteia, partile civile V.A. si V.M., in baza art.357 alin.2 litera e Cod procedura penala.
- a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare in vederea introducerii profilului genetic in Sistemul National de Date Genetice Judiciare, odata cu ramanerea definitiva a sentinte de condamnare, in baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea si functionarea S.N.D.G.J. raportat la art.4 alin.1 litera b din aceeasi lege.
- a dispus informarea inculpatului cu privire la cele de mai sus, in temeiul art.5 alin.5 din legea enuntata.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut, in fapt, ca in toamna anului 2009, posibil prin luna septembrie, conform sustinerilor surorii inculpatului P.S.L., martora P.E.N., acesta a intrat in relatii de amicitie cu asa numita "gasca de la Super" din care faceau parte si victima V.B.A., martora D.E.A., martorii V.M.S., zis C., G.F., A.S., B.A.M., B.J.I., practic majoritatea martorilor audiati in prezenta cauza. O mare parte dintre acestia au relevat faptul ca victima era o persoana linistita care nu provoca scandaluri, chiar daca uneori mai consuma droguri usoare cu ceilalti prieteni, dar, in schimb, inculpatul era o fire rautacioasa, incerca tot timpul sa-i insele pe altii, cauta probleme. Chiar si membrii familiei inculpatului, respectiv mama sa P.C. si sora acestuia P.N.E. au relevat caracterul rebel al inculpatului, faptul ca in compania prietenilor sai devenea cu totul altul, nu mai asculta de nimeni si obisnuia sa organizeze intalniri la domiciliul parintilor sai in cadrul carora se consuma droguri. Din cauza caracterului acestuia, nu era scutit de probleme, avand diverse conflicte cu alte persoane, chiar din afara gastii, care uneori il cautau si acasa, conform relatarilor propriei sale mame sau il agresau fizic. Pana si victima a avut un diferend cu inculpatul, insa acest diferend a avut legatura cu fosta iubita a victimei, martora M.A., care ar fi fost acostata de catre inculpat, acesta fapt starnind o reactie agresiva din partea victimei care l-ar fi trantit la pamant sau i-ar fi atras atentia sa-si vada de treaba. Cert este ca, din primavara anului 2010, victima nu se mai intalnea cu martora M.A., aspect confirmat si de diriginta acesteia, X.P.
Din cauza deteriorarii relatiilor existente intre inculpat si gasca de la Super, in luna ianuarie 2010 acesta ramane prieten doar cu martorul V.M.S., iar in luna aprilie 2010, incepe o relatie de prietenie cu martora D.E.A., aceasta devenind iubita inculpatului. Desi martora mai frecventeaza gasca de la Super, ramanand prietena cu persoanele care faceau parte din aceasta, nu le divulga faptul ca ar fi devenit iubita inculpatului, probabil cunoscand care era parerea generala despre acesta in randul gastii. Anterior lunii aprilie 2010, aceeasi martora a intretinut relatii intime si cu victima V.B.A., respectiv ar fi vorba de o singura relatie intretinuta cu aceasta in luna ianuarie 2010, nu se stie in ce context. Se pare ca victima a relatat acest fapt martorei M.A.. In urma unei discutii pe messenger dintre martora si inculpat, aceasta, la intrebarea lui daca martora D.E. ar fi intretinut relatii intime cu victima, a raspuns afirmativ. Desi cunostea firea inculpatului, martora a preferat sa-i dezvaluie acest aspect pe fondul unei posibile gelozii, avand in vedere ca victima fusese prietenul martorei M.A. anterior intretinerii acestei relatii intime cu martora D. sau e posibil, chiar in cursul ei.
Martorele B.T.E. si H.J.T. stiau si ele ca martora D.E. ar fi intretinut o relatie intima liber consimtita cu victima si ca, in continuare, intre cei doi exista o relatie de amicitie. Desi martora D. a negat constant ca ar fi intretinut o astfel de relatie cu victima, celelalte martore enuntate au confirmat ca intr-adevar aceasta relatie a existat si de aici s-a ajuns la concluzia ca e foarte posibil ca atunci cand martora D. a fost intrebata de catre inculpat daca este adevarat ce a aflat in legatura cu acest aspect, sa-i fi marturisit acestuia un neadevar, pentru a nu-l face gelos, si anume ca ar fi fost violata de victima. Aceasta marturisire nereala insa nu a facut decat sa-l incite la ura si sa trezeasca in inculpat dorinta razbunarii fata de victima, acesta ignorand total faptul ca martora D. era totusi prietena apropiata cu victima, prin urmare putea sa-si dea seama ca aceasta nu-i spunea adevarul. Poate acest din urma aspect e posibil sa-l fi invrajbit si mai mult pe inculpat care oricum nu o placea pe victima. Chiar daca inculpatul a mai afirmat ca martora ar fi mers mai departe cu minciunile si ar fi spus ca victima a terorizat-o cu mesaje prin care incerca sa o faca sa devina iubita lui, aceste aspecte nu sunt confirmate de catre martora, iar prima instanta le-a calificat drept posibile aparari disperate ale inculpatului sau justificari in plus ale gestului razbunator al acestuia. Tribunalul a luat in considerare partial declaratia inculpatului referitor la marturisirea nereala facuta acestuia de martora D. ca ar fi fost violata de catre victima. Aceasta, intrucat inculpatul i-a spus si martorului V.M.S. ca victima trebuie sa plateasca pentru ce a facut martorei D., cu o saptamana anterior decesului victimei, i-a relatat ca aceasta a violat-o pe prietena lui, iar aceleiasi afirmatii le-a facut inculpatul si fata de martora B.T.E., fata de propria sora, P.E.N. inca in luna mai 2010 si fata de martora M.A., in vara anului 2010.
Din luna aprilie 2010, de cand inculpatul a aflat de la martora D. ce s-ar fi intamplat intre aceasta si victima, in suflet i-a incoltit ideea razbunarii, la care s-a adaugat faptul ca oricum nu o placea cu victima cu care martora ramasese prietena. Din vara aceluiasi an si anume din luna iunie 2010, inculpatul a inceput sa poarte si un cutit la el, insa motivat de faptul fusese agresat in mai multe randuri de diverse persoane si pentru a se proteja impotriva acestora, asa cum a sustinut chiar sora inculpatului, precum si martorii V.M.S., respectiv D.E.A.
Prin prisma obisnuintei inculpatului de a consuma droguri, a agresiunilor la care a fost supus, acesta a dezvoltat un caracter dificil de inteles, pe fondul unui psihic destul de labil, care insa nu i-a afectat discernamantul la momentul comiterii faptelor, dupa cum a rezultat si din expertizele efectuate acestuia.
La finele lunii iulie 2010, martora D.E.A. s-a mutat provizoriu in apartamentul situat in Tg.Mures, str.Rodniciei, pentru circa 2-3 zile, apartament in care mai locuiau cu chirie martorii K.C. si V.B.
La data de 29 iulie 2010, inculpatul a avut o disputa cu parintii sai, cauzata de prietenia cu martora D.E. care, desi in faza initiala le-a creat acestora o impresie buna, ulterior a inceput sa-l caute pe inculpat la ore tarzii in noapte, 3-4 dimineata, la domiciliul parintilor sai, influentandu-i programul scolar din timpul zilei, iar parintii inculpatului si-au schimbat radical parerea, in mod negativ, raportat la aceasta.
Cert este ca, dupa cearta cu parintii sai, de fata fiind si martora D., inculpatul s-a mutat cu martora in locuinta inchiriata de prietenii acesteia unde a ramas peste noapte. A doua zi, urma ca inculpatul sa-si caute locuinta unde sa stea cu chirie, date fiind relatiile tensionate cu parintii sai.
Desi martora cunostea ca inculpatul si victima nu se intelegeau bine, fara a preciza motivul, in prezenta inculpatului a discutat la telefon cu victima care ar fi contactat-o spunandu-i ca doreste sa vina dupa niste chei pe care le-a uitat anterior la martora. Auzind ca in cursul zilei respective urma sa soseasca victima V.B.A. la locuinta respectiva, fiind chemat de catre martora, inculpatului i-a incoltit ideea de a-i aplica o corectie acesteia pe motiv ca ar fi violat-o pe martora. Cu toate ca inculpatul a relatat pe tot parcursul procesului ca planul de razbunare ar fi fost pus la cale impreuna cu martora D. care in acest scop l-ar fi chemat pe victima, precum si cu prietenul sau martorul V.M. anterior cu o saptamana de tragicul eveniment, sustinerile acestuia nu au fost confirmate de cei doi martori, astfel ca prima instanta nu le-a luat in considerare. Mai mult, din declaratiile acestora rezulta ca planul de razbunare, sau asa-zisa corectie aplicabila victimei, a fost exclusiv opera integrala a inculpatului.
Stiind ca victima urma sa soseasca in cursul serii la resedinta martorei D., inculpatul l-a contactat pe messenger pe martorul V.M.S., caruia i-a cerut sa vina la adresa unde se afla, in jurul orei 19.00, in scopul aplicarii acelei corectii victimei. Martorul V.M.S. s-a conformat, sosind in jurul orei 18.00 la adresa la care locuia provizoriu martora D., unde inculpatul i-a facut cunoscut planul conceput de el si anume ca doreste sa discute cu victima care va veni dupa niste chei, in legatura cu ce i-ar fi facut prietenei sale, martorei D., iar victima va trebui sa plateasca pentru aceasta. Acestia au discutat pe balcon, astfel ca martora D. nu a auzit conversatia dintre ei, dar suspectand despre ce este vorba, atat ea cat si martorul V.M.S. i-au cerut inculpatului sa renunte la cele doua cutite pe care le avea asupra lui in scop de autoaparare, unul provenind de la locuinta parintilor sai, iar al doilea de la o locuinta unde statuse martora in chirie, sa nu le ia cu el la plecare si sa le lase acolo. Cu toate acestea, inculpatul a pastrat cutitele asupra lui si a mai zabovit un interval de 30 de minute impreuna cu martorul V.M. in locuinta martorei, apoi au iesit din apartament, aspecte confirmate si de ceilalti ocupanti ai locuintei si anume martorii K.C. si V.B. Martorii enuntati anterior nu au auzit ce s-a discutat intre cei trei, cat timp desi s-au aflat in apartament, fiecare au avut alte indeletniciri, unul fiind in bucatarie, iar al doilea intr-o alta camera decat cea in care erau cei trei. Cert este ca, la 10 minute de la plecarea inculpatului si a martorului V.M.S., au auzit interfonul sunand. In acest rastimp, de fapt cei doi, inculpatul si martorul V., nu plecasera, ci se aflau in fata usii apartamentului discutand strategia acostarii si apoi a atacarii victimei. Declaratiile celor doi concorda si prin aceea ca martorul V.M. nu neaga faptul ca a ramas la etajul I al blocului, iar inculpatul a coborat la parter pentru a-si satisface necesitatile fiziologice. De fapt, astfel urma sa fie incoltita victima mai usor, din doua parti, atat din fata cat si din spate, pentru a-i fi inlaturata orice posibilitate de a se apara, ceea ce s-a si intamplat, din momentul in care V.B.A. a intrat in scara blocului respectiv. Martorul o astepta la etajul intai, in timp ce inculpatul urca scarile in spatele ei, cerandu-i socoteala pentru ce i-a facut martorei D. In tot acest rastimp, inculpatul nu a putut demonstra ca ar fi dat cutitele martorului ca sa-l sperie pe victima, renuntand brusc la ideea aplicarii unei corectii fizice acestuia. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, nici un martor nu a putut confirma sustinerea inculpatului ca V.M.S. ar fi avut vreun motiv sa se razbune pe victima suficient de temeinic incat sa-l invrajbeasca mai mult decat pe inculpat impotriva acesteia. Nici macar eventualele datorii pentru droguri sau eventuale divergente care ar fi existat intre martor si un alt prieten apropiat al victimei, nu pot justifica predarea cutitelor de catre inculpat martorului, anterior momentului acostarii verbale a victimei, aceasta cu atat mai mult cu cat ideea de corectie fizica si planul de razbunare au apartinut integral inculpatului.
Victima, abordata fiind de catre inculpat, mai intai verbal, a manifestat o atitudine de negare, nestiind de ce-l acuza acesta si intrucat inculpatul se afla foarte aproape de el, l-a impins putin. Cei trei se aflau la etajul I al blocului respectiv. Intre timp, inculpatul si victima ajunsesera fata in fata iar cel care incerca sa loveasca era inculpatul. De mentionat ca acesta din urma tinea cutitele cu varful in jos, iar victima incerca sa se apere, prinzandu-i ambele maini in care tinea cele doua cutite. Martorul V.M.S. se afla si el foarte aproape de victima, chiar in spatele ei, iar aceasta din urma, in timp ce tinea mainile inculpatului, se impingea in martor. Martorul a prins victima incercand sa o scoata din sfera inculpatului, insa aceasta, crezand ca si martorul vrea sa o loveasca, s-a intors inspre acesta si a incercat sa-i aplice o lovitura cu piciorul, fara insa a reusi. Intre timp inculpatul a incercat din nou sa loveasca victima, a intors-o cu fata inspre el si a lipit-o cu spatele de balustrada, insa nu a reusit decat sa taie superficial victima cu unul dintre cutite in zona umarului stang. Cu toate acestea intr-o fractiune de secunda, acelasi inculpat a impuns victima cu unul dintre cutite si in zona gatului. Relatarile martorului V.M.S. referitor la modul in care s-au produs leziunile victimei, cea de-a doua descrisa fiind letala, sunt confirmate de fotografiile judiciare si de concluziile medico-legale inclusiv cele ale raportului de autopsie medico-legala efectuat asupra corpului victimei care releva inclusiv directia de aplicare a loviturii -de sus in jos, de la stanga la dreapta si pozitia in care s-au aflat inculpatul si victima si anume - fata in fata. Incercarea inculpatului prin aparator de a insinua ca el de fapt este dreptaci si nu stangaci astfel ca nu avea cum sa aplice lovitura letala victimei, e sortita esecului. Modalitatea de aplicare de la stanga la dreapta nu inseamna neaparat ca autorul era stangaci cat timp inculpatul avea doua cutite pe care le tinea unul intr-o mana, iar celalalt in alta mana, iar in cadrul unei agresiuni e irelevant cu ce mana se aplica lovitura sau in care mana se afla arma letala. Inculpatul nu a putut sa-si sustina nevinovatia in comiterea faptei si nici afirmatia cum ca martorul ar fi aplicat lovitura letala victimei, cu atat mai mult cu cat lui i-a apartinut ideea acostarii si agresarii acestuia, doar el era manat de dorinta razbunarii de multa vreme, respectiv din luna aprilie 2010 o dusmanea pe victima, de cand martora D. i-a facut acea marturisire mincinoasa cum ca ar fi fost violata de victima, cele doua cutite se aflau doar asupra lui si gestul de a i le predea martorului nu poate fi explicat in nici un fel. La fel cum s-a precizat anterior, martorul V. nu a avut nici un motiv sa ucida victima si nu in ultimul rand, inculpatul nu a justificat de ce ar fi luat brusc decizia de a pleca de langa victima si de a o lasa pe aceasta in compania martorului. In fata instantei a aratat ca dorea sa scoata victima din scara blocului si astfel s-a dus sa deschida usa de la intrare, exact in cele 30 de secunde cat a lipsit victima fiind injunghiata de martor. Aceasta declaratie este vadit mincinoasa, intrucat nu avea nici un sens ca inculpatul sa renunte brusc la corectia aplicata asupra victimei si sa salveze viata acesteia ori, daca ar fi dorit intr-adevar acest lucru, i-ar fi spus martorului V. sa sisteze orice discutie cu victima si i-ar fi luat cele doua cutite ale sale pe care la fel, in mod real, pretinde ca i le-ar fi dat martorului. De asemenea, la autopsia efectuata victimei nu s-a gasit nicio urma vizibila a presupusului pumn in clavicula pe care acelasi inculpat pretinde ca i l-ar fi dat sau alte leziuni minore provocate aceleasi victime in zona fetei cu pumnul de catre martor sau in zona umerilor. Este cert ca astfel inculpatul incearca sa-si construiasca o aparare fara nicio sustinere reala, adoptand o atitudine nesincera pe tot parcursul procesului prin prisma diverselor variante sustinute de acesta si care nu au nici un suport probator, ceea ce a determinat instanta sa inlature aproape in totalitate declaratiile date de acesta si sa le retinem pe cele ale martorului ocular V.M.S., acestea fiind singurele care exprima adevarul si se incadreaza in contextul care a precedat evenimentul tragic, concomitent si care a urmat acestuia.
Tribunalul a mai retinut ca, dupa ce victima a fost impunsa de inculpat cu unul dintre cutite in zona gatului, aceasta, cu ultimele puteri, a urcat la etajul II al scarii blocului, apoi la etajul IV, unde locuia martora D., inculpatul angajandu-se putin in urmarirea sa, iar apoi renuntand. Victima a incercat sa isi opreasca sangerarea abundenta, insa nu a reusit, fiind lovita intr-o zona vitala. A patruns in apartamentul in care locuia martora si s-a prabusit in cele din urma in holul locuintei, decesul sau survenind aproape imediat.
Intre timp, martorul V.S. a iesit primul din bloc, urmat fiind, la scurt timp, de inculpat, care insa nu a parut marcat de cele intamplate, dimpotriva, conform sustinerilor martorului, si-a pastrat calmul si chiar a ras afirmand ca victima a primit ce a meritat si ca nu va deceda, fapt ce denota orice lipsa de remuscare din partea inculpatului.
Acesta din urma si-a introdus deja cutitele in interiorul pantalonilor si pentru a indeparta orice urme vizibile de sange de pe acestea, a plecat impreuna cu martorul la un bloc din apropiere unde a reusit sa urce pana la etajul IV, apoi pe acoperisul blocului, unde inculpatul l-a pus pe martor sa stearga cutitele de tricoul sau, in special este vorba de cutitul cu care a fost injunghiata victima. Dupa ce martorul s-a conformat acestui solicitari, cei doi au ascuns cutitele pe acel acoperis. Desi inculpatul a sustinut ca erau pete de sange pe ambele cutite si ca tricoul martorului s-a murdarit, acesta s-a dezbracat si si-a lasat inclusiv tricoul impreuna cu cutitele pe acel acoperis, nici aceasta sustinere nu s-a confirmat cat timp nu s-a gasit si tricoul martorului in locul unde s-au ascuns cutitele, iar pe tricoul purtat de martor nu au fost evidentiate pete de sange acest tricou fiind predat ulterior de catre martor agentilor de politie la data de4 august. Acest tricou a fost recunoscut de martora B.T.E. si de martora D.E. ca fiind cel purtat de catre martor in ziua cand s-a consumat agresiunea. Oricum faptul ca nu s-au identificat urme de sange pe tricoul martorului desi cu acesta s-a sters cutitul cu care s-a comis fapta creeaza posibilitatea, asa cum a sustinut chiar martorul V.M., ca acel sange sa fi fost deja uscat pe cutit in momentul in care cei doi au ajuns pe acoperisul blocului vecin. Astfel se justifica de ce nu au putut fi evidentiate pete de sange apartinand victimei pe tricoul martorului.
Vinovatia inculpatului in comiterea omorului asupra victimei rezulta si din cuprinsul declaratiei sale de nerecunoastere a faptei, cu observarea imprejurarilor atat anterioare, cat si concomitente sau ulterioare comiterii faptei, constand in faptul ca acesta a adoptat o atitudine calma, calculata care caracterizeaza un criminal cu sange rece, si-a ascuns urmele cu rabdare, incepand cu arma crimei, acel cutit depistat ulterior de organele de urmarire penala la indicatiile martorului ocular V.M.S., apoi continuand cu incercarile disperate ale acestuia de a-si pierde urma si de a nu anunta organele de politie despre cele intamplate. A incercat chiar sa-l atraga pe martorul V.M.S. in planul sau de a se sustrage urmaririi penale, cu toate ca banuia ce s-a putut intampla chiar imediat dupa comiterea faptei cand a observat mai multe ambulante sosind la blocul in care a survenit decesul victimei.
Mai intai inculpatul si martorul au vizitat-o pe bunica celui dintai care a refuzat sa-i gazduiasca, apoi pe prietena martorului V., B.T.E., caruia acesta i-a relatat exact cele sustinute si pe parcursul procesului si anume ca a tras victima spre el pentru a-l feri de inculpat, insa aceasta, crezand ca vrea sa o loveasca, l-a atacat. Apoi a fost injunghiata de catre inculpat. Atitudinea rece si detasata a inculpatului dupa comiterea faptei, a fost observata si de martora B.T., in schimb martorul V.S.M. era foarte agitat din cauza celor intamplate. Aceeasi martora nu a observat urme de sange pe hainele martorului sau ale inculpatului si a infirmat sustinerile acestuia din urma cum ca martorul Varga si-ar fi schimbat tricoul cu un altul asemanator.
Martora mai relateaza ca inculpatul ar fi fost sunat de D.E. si aceasta i-ar fi spus ca victima a decedat si desi martorul V.M. nu a dorit sa plece cu inculpatul si sa se sustraga cercetarilor penale, inculpatul tot nu a renuntat la decizia sa de a pleca si astfel s-a indreptat singur inspre localitatea Miercurea Nirajului, cerand un hanorac de la martora.
Intre timp, sfatuit si de martora B.G., mama martorei B.T., martorul V.M. s-a hotarat sa mearga la politie si sa relateze cele intamplate.
Inculpatul, in schimb, s-a deplasat in localitatea Miercurea Nirajului, iar de acolo inspre Sovata, a innoptat sub un pod, apoi si-a continuat traseul inspre Praid, ajungand la niste cunostinte mai vechi din Odorheiu Secuiesc, familia J. din satul Tarnovita. Si-a schimbat cu aceea ocazie si telefonul, luand legatura cu martora D., apoi si-a continuat drumul spre Odorheiu Secuiesc unde a solicitat gazduire de la niste fosti prieteni de familie si anume martorii P.E. si T. A ramas un interval de cinci zile la acestia insa in aceasta perioada a manifestat o atitudine destul de retrasa, rezervata, i-a ajutat pe acestia la muncile campului si nu le-a dezvaluit nimic din cele intamplate. Intr-una din zile, inculpatul s-a deplasat cu P.E. la un internet-caffe pentru a-si cauta un loc de munca in Germani, luand brusc hotararea sa plece din tara, insa in timp ce se afla acolo, a fost depistat de catre agentii de politie la data de 6 august 2010, in jurul orei 21.00, incercand si pe acestia sa-i induca in eroare si afirmand in mod nereal fata de ei ca se numeste T.N. si locuieste in satul Ulcani, Odorheiu Secuiesc. Nici macar aceasta fapta inculpatul nu o recunoaste integral, afirmand ca si-a declinat o alta identitate pentru a nu intra in conflict cu politistii, fapt prea putin credibil, cu atat mai mult cu cat deja stia de la martora D. ca victima a decedat, mai mult a incercat de la bun inceput sa se sustraga urmaririi penale si chiar sa-si piarda urma, s-a interesat de un loc de munca in strainatate si odata ce agentii de politie i-au aratat ca il cauta de ceva vreme, nu si-a declinat identitatea reala, preferand in continuare sa se ascunda, desi practic nu mai avea nicio sansa sa faca acest lucru. Atitudinea nesincera a inculpatului este relevata si de expertiza medico-legala psihiatrica si de concluziile referatului de evaluare in ceea ce-l priveste, care statueaza ca acesta are o personalitate contradictorie, se conduce dupa propriile impulsuri, nu dupa un sistem de norme morale si sociale impuse de familie, chiar in prezentul dosar incercand sa duca organele de urmarire penala si instanta pe piste false, afirmand aspecte anterioare, concomitente si posterioare faptei principale care nu pot fi sustinute de nici un mijloc de proba si care au fost subliniate la inceputul expunerii (conceperea planului de aplicare a unei corectie victimei a carei singur autor este si pe care a incercat sa-i puna in sarcina martorei D. si a martorului ocular, prezenta cutitelor doar asupra sa, nu si asupra martorului ocular, mobilul infractional, demonstrat doar in cazul sau, nu si al martorului ocular sau a martorei D., incercarea de a-si pierde urma specifica doar lui nu si martorului ocular, renuntarea brusca la agresarea victimei, nedemonstrata nici un fel de inculpat, mai ales pe fondul atitudinii sale, a aversiunii fata de victima, inca incepand in luna aprilie 2010, pretinsele lovituri cu pumnul asupra victimei aplicate de inculpat si de martorul ocular, nedovedite stiintific, pretinsa filmare al incidentului la fel nedovedita stiintific). In plus, aproape toti martorii audiati l-au descris pe inculpat drept o persoana inadaptata social, retrasa, rebela si ca pe un consumator inrait de droguri.
In privinta incadrarii juridice a faptelor, cu referire la propunerile inculpatului formulate prin aparator ales, de schimbare a incadrarii juridice a uneia dintre fapte, din infractiunea de omor calificat prev. de art.174 Cod penal, art.175 lit.i Cod penal, in infractiunea de omor, prev. de art.174 alin.1 Cod penal, singura sau cu retinerea art.73 lit.b Cod penal, privind starea de provocare, a fost apreciata nefondata.
Astfel, s-a motivat ca scara blocului, fiind prevazuta cu interfon, nu reprezinta un loc public in sensul reglementat la art.152 Cod penal. Prima instanta a constatat ca incadrarea juridica data de procuror este corecta sub acest aspect, cat timp si alte persoane decat colocatarii pot avea acces in incinta blocului, cel putin teoretic, insa de multe ori si practic. Prin urmare ne aflam in fata literei a de la art.152 Cod penal -loc care prin natura si destinatia lui e accesibil publicului chiar daca nu e prezenta nicio persoana. In alt sens, pe linia acelorasi prevederi legale a statuat si Tribunalul Bucuresti prin Sentinta penala nr.790/2004 definitiva, care a relevat faptul ca holul unui etaj de bloc este public, chiar daca imobilul este prevazut cu interfon si cheie de acces la intrare, locul respectiv, prin destinatia sa, fiind intotdeauna accesibil celorlalti locatari care nu pot fi exclusi din notiunea de public numai prin aceea ca locuiesc in blocul respectiv.
Nici retinerea dispozitiilor art.73 lit.b Cod penal nu e justificata, cat timp, nu rezulta din starea de fapt descrisa prin prezenta ca victima ar fi provocat in vreun fel pe inculpat in momentele care au precedat fapta prin vreo actiune violenta, o atingere grava a demnitatii acestuia sau prin alta actiune ilicita grava, dimpotriva, din depozitia martorului ocular reiesind ca victima nu a incercat decat sa se apere, negand afirmatiile inculpatului cum ca i-ar fi facut ceva rau martorei D. si cu toate acestea a fost incoltita de catre inculpat, iar apoi atacata.
S-a mai solicitat de partile civile prin aparator ales retinerea dispozitiilor art.174, art.175 lit.a alaturi de lit.i a aceluiasi articol din Codul penal, motivandu-se ca inculpatul a premeditat in detaliu uciderea victimei, luand hotararea de a-i aplica o corectie si atragandu-l pe martorul V.M.S. in planul sau infractional, de asemenea si pe martora D.E. care a atras sub un anumit pretext victima la locul atacului. Aceasta solicitare este intemeiata cat timp, din ansamblul starii de fapt descrise, rezulta ca hotararea inculpatului de a aplica asa-zisa corectie victimei nu a fost luata spontan, ci imediat ce acesta a aflat ca martora ii va remite victimei, in acea zi, in jurul orei 19.00, niste chei. Cu trei ore anterior sosirii lui V.B.A. la locuinta martorei, inculpatul l-a contactat pe martorul ocular pe messenger, practic in jurul orei 17.00, si a pus la cale cu acesta in mod detaliat modalitatea in care urmau sa acosteze victima fara a-i lasa acesteia din urma nicio posibilitate de a se autoapara. Mai mult, inculpatul a refuzat, la solicitarea celor doi martori D. si V., sa lase cutitele in apartament, apoi sa discute cu victima, ulterior impreuna cu martorul ocular, a organizat eficient pandirea si acostarea victimei, toate aceste acte de pregatire fiind efectuate anterior consumarii infractiunii. Prin urmare, inculpatul a actionat cu premeditare atat la nivel obiectiv cat si subiectiv pentru ca actiunea sa infractionala sa aiba sanse mai mari de reusita. Pe cale de consecinta, este justa solicitarea partilor civile, urmand sa o admitem si sa dispunem schimbarea incadrarii juridice a faptei, conform art.334 din Codul de procedura penala in sensul retinerii si al literei a de la art.175 Cod penal alaturi de litera i.
In drept, fapta inculpatului P.S.L. de a lovi, la data de 30 iulie 2010 cu un cutit in zona cervicala anterioara in linia mediana, cu sectionarea traheei si a trunchiului brahiocefalic victima V.B.A., cauzandu-i leziuni in urma carora aceasta a decedat, premeditand comiterea faptei cu circa 3 ore anterior consumarii acesteia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat prev. de art.174, art.175 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal.
Fapta aceluiasi inculpat care la data de 6 august 2010 si-a declinat o identitate falsa in fata organelor de politie din cadrul Politiei Odorheiu Secuiesc, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals privind identitatea prev. de art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.99 si urm. Cod penal.
Faptele s-au comis in conditiile concursului real de infractiuni, fiind aplicabile dispozitiile art.33 lit.a Cod penal.
La dozarea si individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului, conform dispozitiilor art.72 Cod penal, instanta a tinut cont ca acesta, desi minor la data comiterii faptelor, a dat dovada de o stapanire de sine surprinzatoare, de lipsa de orice remuscare sau regret in toate fazele care au precedat sau au urmat comiterii actiunilor infractionale, a manifestat o atitudine total antisociala, un profund dispret fata de valorile care ocrotesc insasi dreptul la viata a persoanei, fata de soarta victimei, fata de autoritatile publice chiar, indrumand organele de urmarire penala pe o pista falsa, incercand sa arunce vina comiterii faptei mai grave asupra martorei D. si asupra martorului ocular, chiar si asupra victimei, apoi a incercat sa se sustraga urmaririi penale fiind depistat cu greu si chiar si atunci, si-a declinat o identitate falsa. Personalitatea profund antisociala a inculpatului, dependenta sa de droguri, impulsivitatea de care a dat dovada l-au indepartat inclusiv de prietenii pe care ii avea si de propria familie si nici pana in prezent, chiar si in fata instantei, acesta nu a constientizat gravitatea faptelor comise si nu a manifestat nicio urma de regret continuand sa incerce inducerea in eroare a instantei cu privire la realitatea celor intamplate. Astfel, se impune aplicarea unor pedepse exemplare acestuia pentru a-l face sa constientizeze, macar in viitor, gravitatea si importanta valorilor lezate cu atata usurinta, pedepse executabile in regim de detentie.
In latura civila a cauzei, tribunalul a constatat ca partile civile V.A. si V.M., parintii victimei, au formulat pretentii in cuantum de 400.000 de Euro daune morale pentru suferinta cauzata de pierderea irecuperabila al unicului fiu, la care se adauga suma de 16.986,31 lei cheltuieli de inmormantare, cu titlu de daune materiale plus alte cheltuieli efectuate in cauza, in a caror probatiune s-au depus o serie de inscrisuri la filele 197-202 dosar fond, respectiv 107-111 dosar urmarire penala.
Instanta a admis in parte actiunile civile formulate si l-a obligat pe inculpat, in solidar cu partile responsabile civilmente la plata sumei de cate 50.000 de Euro daune morale, respectiv la plata contravalorii in lei, la data platii a acestei sume, in favoarea fiecarei parti civile, apreciind ca aceste sume ar putea compensa suferinta morala deosebita cauzata partilor civile, mai ales ca victima era unicul fiu al acestora si a fost descris de catre martori ca o persoana model. Restul sumei solicitate cu titlu de daune morale, pana la concurenta 400.000 de Euro e exagerat si ar putea duce la o imbogatire excesiva a partilor civile, motiv pentru care nu a fost acordat.
Cat priveste daunele materiale solicitate, au fost admise in parte pe baza inscrisurilor depuse in probatiune si din care rezulta doar suma de 9803,37 lei care reprezinta lucrari monumente funerare, executare monument funerar. Nu a acordat suma de 380 lei reprezentand tratamente de reflexoterapie intrucat nu rezulta care dintre partile civile le-ar fi efectuat si in ce scop, iar aceste tratamente nu au legatura directa de cauzalitate cu fapta inculpatului.
Deoarece plata acestor cheltuieli cu inmormantarea victimei se prezuma ca au avut la baza bani comuni ai partilor civile, desi chitantele s-au emis doar pe numele partii civile V.A., le-a acordat global in favoarea ambelor parti civile si nu doar uneia dintre ele.
Prin incheierea de sedinta din 27 iulie 2011, intre altele, Tribunalul Mures a respins cererea formulata de d-l avocat P.C., de scutire de la plata amenzii judiciare in cuantum de 1.000 lei aplicate prin incheierea de sedinta din 24 iunie 2011.
In motivarea acestei dispozitii, prima instanta a retinut ca la termenul din 24 iunie 2011, dl. avocat a fost rugat sa ramana in sala de judecata pana la ora fixata pentru luarea cauzei, intrucat inculpatul este minor, in stare de arest preventiv si sunt prezenti si martori ai acuzei, cauza a fost luata la a doua strigare, la ora 11,45, insa dl. av. P.C. nu a fost prezent si nu a asigurat substituirea sa, martorii fiind obligati sa se prezinte si la termenul din 27 iunie, astfel ca cererea nu este justificata. Dl. avocat nu a depus vreun inscris prin care sa solicite strigarea cauzei la o alta ora cand va putea fi prezent si nu a raspuns la apelurile telefonice date de d-na grefier. Adeverinta depusa de dl. avocat nu il exonereaza de efectuarea demersurilor indicate, mai ales ca acesta a fost prezent la Curtea de Apel un interval limitat de timp, de doar o ora si nu pe tot parcursul zilei.
Impotriva acestei hotarari au declarat apel inculpatul, partile responsabile civilmente si avocatul inculpatului, ultimul in nume personal.
In motivarea apelurilor inculpatului si partilor responsabile civilmente, sunt contestate legalitatea si temeinicia hotararii Tribunalului Mures, sub aspectul solutiei de condamnare a inculpatului pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. a si i C. pen., al incadrarii juridice date faptei si al modalitatii de solutionare a actiunilor civile promovate de partile civile V.A. si V.M..
Astfel, titularii apelului sustin, in primul rand, ca materialul probator administrat in cauza nu duce la concluzia certa ca inculpatul a comis infractiunea care se judeca. Intreaga acuzare se bazeaza practic doar pe indicii si pe prezumtii, fara probe directe, deoarece acuzatul nu a recunoscut niciodata ca l-ar fi injunghiat pe subiectul pasiv, parchetul si prima instanta au acceptat versiunea sustinuta de martorul V.M.S., fara sa existe probe directe care sa sustina aceasta versiune, iar probele indirecte administrate in cauza trebuie luate sub beneficiu de inventar, din moment ce martorul V. l-a acuzat pe inculpat pentru a se disculpa pe el, martora D.E.A. este cauza celor intamplate si expertiza biocriminalistica s-a efectuat asupra tricoului purtat de martorul V. la momentul prezentarii lui la organele de politie si nu asupra tricoului purtat de martor in momentul agresiunii.
De asemenea, nici elementele constitutive ale infractiunii de fals privind identitatea nu sunt indeplinite, astfel ca solutia corecta care trebuie pronuntata in privinta acestei infractiuni este de achitare, in temeiul art. 10 lit. d C. pen.
In al doilea rand, premeditarea in prezenta cauza este exclusa, deoarece inculpatul a planuit, impreuna cu martorul V., nu sa-l omoare pe subiectul pasiv, ci doar sa-i ceara acestuia socoteala pentru violul comis asupra prietenei sale. Totodata, inculpatul nu a efectuat nicio pregatire pentru suprimarea vietii victimei, intentia lui fiind aceea de a-i aplica o corectie, care inlatura suprimarea vietii. Apoi, nu exista nicio proba care sa confirme premeditarea, rezultatul letal producandu-se cu totul intamplator, din cauza sectionarii arterei carotide.
In aceeasi ordine de idei, nici circumstanta de calificare prevazuta de art. 175 lit. i C. pen. nu este incidenta in cauza, deoarece scara blocului, prevazuta cu interfon functional, nu asigura conditia publicitatii, de vreme ce nu este prin natura sau destinatia sa, accesibila intotdeauna publicului, asa cum cere expres textul art. 152 lit. a C. pen.
In aceste conditii, fapta care formeaza obiectul procedurilor trebuia incadrata juridic in infractiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen. si nu in infractiunea de omor calificat, prev. de art. 174, art. 175 lit. a si i C. pen., iar, daca instanta va ajunge totusi la o concluzie de condamnare, pedeapsa trebuie redozata.
In al treilea rand, daunele morale in suma de 100.000 Euro, acordate de prima instanta sunt cel putin exagerate si constituie o imbogatire a partilor civile de pe urma decesului fiului lor. Mai mult, partile responsabile civilmente nu pot fi obligate in solidar cu inculpatul la suportarea daunelor materiale si morale, intrucat fapta prejudiciabila nu este cauzata de modul indeplinirii indatoririlor care decurg din exercitiul autoritatii parintesti, asa cum pretinde art. 1372 alin. 1 din noul Cod civil. Astfel, inculpatul a parasit casa parinteasca si, in momentul in care s-a comis fapta, nu se afla sub autoritatea parintilor.
In motivarea apelului avocatului, se sustine ca la termenul din 24 iunie 2011, cauza nu a fost strigata la ora la care fusese stabilita, astfel incat el s-a deplasat la Curtea de Apel Tg.-Mures unde a asigurat asistenta judiciara intr-o alta cauza, fapt despre care a instiintat instanta de prim grad. Imediat dupa terminarea sedintei de judecata in fata curtii de apel, el s-a reintors la Tribunalul Mures, dar intre timp pricina fusese amanata, iar el sanctionat cu amenda judiciara.
Analizand caile de atac promovate prin prisma materialului dosarului nr. 601/102/2011/a3 al Tribunalului Mures, a motivelor, sustinerilor si concluziilor partilor si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
Asupra apelurilor inculpatului P.S.L.si partilor responsabile civilmente P.S.si P.C., constatam ca, in ceea ce priveste expunerea starii de fapt; analiza detaliata a probelor; constatarea vinovatiei inculpatului P.S.L. in comiterea infractiunilor de omor calificat si fals privind identitatea; incadrarea juridica data faptelor; respingerea cererilor inculpatului vizand schimbarea incadrarii juridice; durata pedepselor principale stabilite si aplicate; impunerea si natura pedepsei accesorii fixate; deducerea duratei retinerii si a arestarii preventive; mentinerea inculpatului in stare de arest preventiv; modalitatea de solutionare a actiunii civile alaturate actiunii penale; mentinerea sechestrului asigurator; aplicarea dispozitiilor art. 118 alin. 1 lit. b C. pen., precum si ale art. 7 alin. 1 si art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008; restituirea lucrurilor catre martorul V.M.S. si catre partile civile; obligarea inculpatului in solidar cu partile responsabile civilmente la suportarea cheltuielilor judiciare avansate in cauza de stat si de partile civile si cuantumul acestor cheltuieli, hotararea in discutie este la adapost de critici.
Astfel, argumentele prezentate de instanta de prim grad in motivarea rezolvarii la care s-a oprit prin sentinta penala din 15 septembrie 2011 sunt pertinente si nu suporta nicio corectura ori adaugare din partea instantei de apel, prin urmare, in lipsa vreunui motiv, pe care sa-l retinem din oficiu, de reformare a hotararii atacate, apelurile promovate de inculpat si partile responsabile civilmente sunt nefondate, asa incat, in temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen., vom dispune respingerea cailor ordinare de atac declarate.
Cat priveste motivele dezvoltate de titularii apelurilor pendinte:
a) Motivul de apel dupa care inculpatul P.S.L.nu a comis infractiunea de omor calificat dedusa judecatii si nu este vinovat de savarsirea infractiunii de fals privind identitatea care se judeca, nu il vom primi. In acest sens, in primul rand, cu referire al infractiunea de omor calificat, facem trimitere la procesul verbal de cercetare la fata locului, insotit de plansele fotocriminalistice, raportul medico-legal de autopsie, depozitiile martorului direct V.M.S., ale martorei D.E. Andreea si la declaratiile inculpatului, vazand caracterul divizibil al declaratiilor de inculpat si constatam, alaturi de instanta de prim grad ca, la data de 29 iulie 2010, in urma unei dispute avute cu parintii sai, inculpatul P.S.L. a innoptat la prietena sa - martora D., in locuinta inchiriata de prietenii acesteia din urma. A doua zi, in 30 iulie 2010, inculpatul a inceput sa isi caute locuinta unde sa stea cu chirie, date fiind relatiile tensionate cu parintii sai.
Desi martora cunostea ca inculpatul nu il agrea pe victima V.B.A., in prezenta inculpatului a discutat telefonic cu victima, care ar fi contactat-o spunandu-i ca doreste sa vina dupa niste chei pe care le-a uitat anterior la martora. Auzind ca in cursul zilei respective victima urma sa soseasca la locuinta martorei, inculpatului i-a incoltit din nou ideea de a-i aplica o corectie pe motiv ca ar fi violat-o pe martora in luna ianuarie 2010, aspect care i-a fost marturisit de martora in cursul lunii aprilie 2010. De altfel, inca din luna aprilie 2010, inculpatului i s-a ivit gandul aplicari unei corectii victimei pentru actele presupus exercitate la adresa martorei, dar despre acesta nu a relatat decat partial celor doi martori -intr-o discutie cu martora, auzita si de martor, inculpatul s-a exprimat in sensul ca victima trebuie sa plateasca pentru ce a facut, iar aceasta afirmatie a facut-o cu o saptamana anterior faptei.
Stiind ca victima urma sa soseasca in cursul serii la resedinta martorei D., inculpatul l-a contactat pe messenger pe martorul V.M.S., caruia i-a cerut sa vina la adresa unde se afla, in jurul orei 19:00, in scopul aplicarii acelei corectii victimei. Martorul V.M.S. s-a conformat, sosind la locuinta martorei in jurul orei 18:00. Aici, inculpatul i-a facut cunoscut planul conceput de el si anume ca doreste sa discute cu victima in legatura cu ce i-ar fi facut prietenei sale, iar victima va trebui sa plateasca pentru aceasta. Acestia au discutat pe balcon, astfel ca martora D. nu a auzit conversatia dintre ei, dar suspectand despre ce este vorba, atat ea cat si martorul V.M.S. i-au cerut inculpatului sa renunte la cele doua cutite pe care le avea asupra lui in scop de autoaparare, unul provenind de la locuinta parintilor sai, iar al doilea de la o locuinta unde statuse martora in chirie, sa nu le ia cu el la plecare si sa le lase acolo. Inculpatul a mai zabovit un interval de 30 de minute impreuna cu martorul V.M. in locuinta martorei, apoi ambii au iesit din apartament, inculpatul avand cele doua cutite asupra lui. Inculpatul si martorul V. au ramas in fata usii apartamentului, discutand strategia acostarii si apoi a atacarii victimei. Declaratiile celor doi concorda si prin aceea ca martorul V.M. nu neaga faptul ca a ramas la etajul I al blocului, iar inculpatul a coborat la parter pentru a-si satisface necesitatile fiziologice. De fapt, astfel urma sa fie incoltita victima mai usor, din doua parti, atat din fata cat si din spate, pentru a-i fi ingreunate posibilitatile de aparare, ceea ce s-a si intamplat, din momentul in care V.B.A. a intrat in scara blocului respectiv. Martorul il astepta la etajul intai, in timp ce inculpatul urca scarile in spatele lui, cerandu-i socoteala pentru ce i-a facut martorei D..
Victima, abordata fiind de catre inculpat, mai intai verbal, a manifestat o atitudine de negare, nestiind de ce-l acuza acesta si intrucat inculpatul se afla foarte aproape de el, l-a impins putin. Cei trei se aflau pe palierul de la etajul I al blocului respectiv. Intre timp, inculpatul si victima ajunsesera fata in fata iar cel care incerca sa loveasca era inculpatul. Acesta tinea cutitele cu varful in jos, fiecare in cate o mana, iar victima incerca sa se apere, prinzandu-i ambele maini. Martorul V.M.S. se afla si el foarte aproape de victima, chiar in spatele ei, iar aceasta din urma, in timp ce tinea mainile inculpatului, se impingea in martor. Martorul a prins victima incercand sa o scoata din sfera inculpatului, insa aceasta, crezand ca si martorul vrea sa o loveasca, s-a intors inspre el si a incercat sa-i aplice o lovitura cu piciorul, fara insa a reusi. Intre timp inculpatul a incercat din nou sa loveasca victima, a intors-o cu fata inspre el si a lipit-o cu spatele de balustrada, insa nu a reusit decat sa taie superficial victima cu unul dintre cutite in zona umarului stang. Insa, intr-o fractiune de secunda, acelasi inculpat a impuns victima cu unul dintre cutite si in zona gatului. Relatarile martorului V.M.S. referitor la modul in care s-au produs leziunile victimei, cea de-a doua descrisa fiind letala, sunt confirmate de fotografiile judiciare si de concluziile medico-legale, inclusiv cele ale raportului de autopsie medico-legala efectuat asupra corpului victimei care releva directia de aplicare a loviturii -de sus in jos, de la stanga la dreapta si pozitia in care s-au aflat inculpatul si victima si anume - fata in fata.
Apararile inculpatului dupa care martorul V.M.S. a aplicat lovitura letala cu cutitul, aparari bazate pe concluziile expertizei ADN, pe faptul ca, prin natura sa, leziunea nu putea fi cauzata decat de o persoana stangace si pe imprejurarea ca martorul a fost cel care a incercat sa ascunda si sa stearga urmele infractiunii, nu sunt verosimile.
Astfel, inculpatul este cel care purta cutitele asupra lui in mod obisnuit in perioada anterioara faptei si la momentul incidentului; el nu a reusit sa convinga in ce modalitate si pentru ce motiv i-ar fi inmanat aceste cutite martorului care tocmai ii ceruse sa le lase in locuinta martorei D., pentru a nu le purta in intalnirea cu victima; nu a explicat plauzibil de ce brusc a abandonat ideea aplicarii unei corectii fizice victimei, lasand-o pe aceasta din urma doar in compania martorului, si care ar fi fost motivul verosimil pentru care martorul ar fi acceptat cutitele si sa il atace pe subiectul pasiv. In plus, nicio proba nu confirma ca martorul ar fi avut vreun motiv sa se razbune pe victima suficient de puternic incat sa-l invrajbeasca impotriva subiectului pasiv mai mult decat pe inculpat. Suplimentar, inca din luna aprilie 2010, inculpatul detinea mobilul faptei - razbunarea, el a purtat armele crimei, inculpatul a convins martorul sa stearga urmele infractiunii si tot inculpatul este cel care a fugit si s-a ascuns. Toate aceste acte nu fac decat sa intareasca sustinerile martorului si concluzia noastra potrivit careia inculpatul a fost cel care i-a aplicat subiectului pasiv lovitura care a cauzat decesul acestuia. Nu negam ca la actiunile inculpatului o contributie cel putin morala si-a adus si martorul, dar, pe de o parte, in prezenta cauza nu sunt deduse judecatii conduita si faptul martorului, instanta nefiind sesizata nici originar, nici secundar cu judecarea unei posibile activitati de complicitate a martorului. Pe de alta parte, o asemenea contributie nu arunca nicio indoiala asupra sinceritatii martorului, prin prisma elementelor indicate mai sus, declaratiile martorului sunt plauzibile si conforme starii de fapt retinute.
Este adevarat ca in concluziile expertizei ADN nu se indica existenta profilului genetic al inculpatului, dar nici al martorului, in probele recoltate de la victima. Pe de o parte, reamintim ca aceasta expertiza nu este singurul mijloc de proba in proces, iar, pe de alta parte, ea oricum nu contrazice constatarile noastre, de vreme ce atat din declaratiile martorului, cat si ale inculpatului, rezulta ca apararea victimei nu a fost atat de ferma, incat in momentul atingerii pe vreunul din ei, sa i se fi impregnat pe corp profilul biologic al nuia dintre ei. Ca actele victimei in aparare au fost minore o demonstreaza si starea in care se afla acesta -sub influenta bauturilor alcoolice, avand o alcoolemie de 1,20g/l.
Totodata, prin natura si dinamica producerii leziunii letale, aceasta este exclus sa fie cauzata doar de o persoana stangace, putand fi produsa atat cu mana stanga, cat si cu mana dreapta, iar inculpatul avea cutite in ambele maini.
De asemenea, martorul nu a negat ca, speriat fiind si la cererea inculpatului, a sters cu propriul tricou cutitele, a contestat insa ca ar fi spalat sau schimbat tricoul. Aceste fapte sunt, insa, ulterioare si extrinseci elementelor constitutive ale infractiunii si, in absenta altor elemente de fapt obiective, nu demonstreaza sub nicio forma ca nu inculpatul, ci martorul ar fi cel care a injunghiat victima.
In aceeasi ordine de idei, actele de autorat ale inculpatului rezulta si din chiar continutul declaratiilor sale, cu referire la imprejurarile anterioare, concomitente si ulterioare faptei, insemnand atitudinea adoptata de inculpat, calma, calculata cu care a planuit fapta, ascunderea cu rabdare a urmelor -incepand cu arma crimei, acel cutit depistat ulterior de organele de urmarire penala la indicatiile martorului ocular V.M.S., apoi continuand cu incercarile disperate ale acestuia de a-si pierde urma si de a nu anunta organele de politie despre cele intamplate. A incercat chiar sa-l atraga pe martorul V.M.S. in planul sau de a se sustrage urmaririi penale, cu toate ca banuia ce s-a putut intampla chiar imediat dupa comiterea faptei cand a observat mai multe ambulante sosind la blocul in care a survenit decesul victimei.
In al doilea rand, potrivit declaratiilor martorului P.E. si procesului verbal de depistare, la data de 6 august 2010, inculpatul s-a prezentat lucratorilor de politie din cadrul Politiei Odorheiu Secuiesc sub identitatea falsa, de N.T. Desi erau in civil, lucratorii de politie si-au declinat calitatea de politist in cadrul Politiei Odorheiu Secuiesc, anterior legitimarii consumatorilor aflati in incinta Clubului internet, intre care se afla si inculpatul, si nu au exercitat violente fizice si/sau psihice la adresa acestuia. Prin urmare, nu exista nici un argument care sa justifice si sa scuze atitudinea inculpatului de a-si declina in fata lucratorilor de politie o identitate falsa, si care sa inlature vinovatia acestuia sub forma intentiei directe, specifica infractiunii de fals privind identitatea.
b) Motivul de apel vizand gresita incadrare juridica data faptei de omor calificat si nevoia redozarii pedepsei este, la randul sau, nefondat.
(i) In cauza, sunt indeplinite conditiile premeditarii. Astfel, inculpatul a luat hotararea de a aplica o corectie victimei pentru presupusa agresiune sexuala exercitata impotriva martorei D.E.A., inca din luna aprilie 2010. Apoi, cu trei ore anterior sosirii victimei la locuinta martorei, inculpatul a reflectat, a chibzuit in stare de calm asupra activitatii pe care o va intreprinde impotriva subiectului pasiv. In plus, a efectuat acte materiale pentru pregatirea actiunii care va urma: l-a chemat in ajutor pe martorul V.M.S., a pus la cale cu acesta in mod detaliat modalitatea in care urmau sa acosteze victima si sa-i anihileze orice posibilitate de aparare eficienta si s-a inarmat cu cele doua cutite, refuzand sa dea curs solicitarilor martorilor V. si D. de a abandona corpurile delict in apartamentul folosit de cea din urma. In acest sens, este lipsit de relevanta ca inculpatul purta asupra lui cutitele si inaintea faptei, de vreme de in 30 iulie 2010, inculpatul s-a inarmat cu acestea tocmai in vederea intalnirii cu victima si in scopul utilizarii lor in confruntarea care urma sa aiba loc. In acest fel, date fiind natura obiectelor vulnerante purtate in maini si imprejurarile ca de unul din ele inculpatul s-a folosit efectiv la comiterea faptei si nu a acceptat suficienta unei confruntari intre el si martor pe de o parte si victima pe de alta parte, fara recurgerea la arme albe, d-l P.S.L.a constientizat ca nu va urma doar o simpla corectie, a urmarit si a dorit, inca din momentul conceperii planului infractional, sa atenteze la viata subiectului pasiv, chiar daca acest gand nu l-a dezvaluit martorului.
(ii) Inculpatul a savarsit infractiunea intr-un loc care, prin natura si destinatia sa, este totdeauna accesibil publicului, in acceptiunea data de art. 152 lit. a C. pen., fiind astfel realizata cauza de calificare a omorului, data de conditia publicitatii faptei. In acest sens, pentru retinerea acestei cauze de calificare, este lipsit de importanta ca scara blocului era prevazuta cu interfon functional, atata timp cat locul respectiv nu se afla in proprietatea privata a vreunei persoane, ci in proprietatea coindiviza a proprietarilor apartamentelor, acesti proprietari, persoanele care locuiesc in imobil, persoanele care detin cartela sau codul de acces, ori celor carora le este permis accesul nu sunt membrii unei singure familii, ci se incadreaza in notiunea de public, in sensul legii penale. Astfel, fapta a fost susceptibila sa ajunga la cunostinta publicului, ceea ce, prin vointa legiuitorului, ii imprima un grad sporit de periculozitate.
(iii) Stabilind ca prima instanta a dat o corecta incadrare juridica faptei, o redozare a pedepsei, in alte limite, nu se impune.
Mai mult, observam gradul sporit de pericol social al infractiunii savarsite de inculpat, reflectat in imprejurari care compun continutul constitutiv al omorului calificat, dar si extrinseci acestuia, cum sunt premeditarea faptei, staruinta deosebita a inculpatului in realizarea rezultatului urmarit si dorit, natura actelor de violenta indreptate impotriva victimei, obiectele vulnerante utilizate, zona vitala vizata, anihilarea oricarei posibilitati de aparare din partea victimei, locul comiterii activitatii infractionale, urmarea ireversibila cauzata, constand in suprimarea violenta si intempestiva a vietii unei persoane tinere, aflate in apogeul existentei sale.
Amintim, apoi, comportamentul inculpatului anterior si ulterior faptei: in ciuda varstei, este persoana implicata in dese conflicte cu alti tineri si cu familia, care nu a dat dovada de nicio urma de remuscare fata de infractiunea comisa si urmarea cauzata, care a fugit si s-a ascuns, care a incercat sa arunce responsabilitatea asupra martorului V., negand, contrar evidentelor desprinse din probe, orice contributie la savarsirea infractiunii.
In prezenta acestor elemente, pedeapsa principala de 10 ani inchisoare la care s-a oprit tribunalul raspunde principiului proportionalitatii si satisface, in concret si in mod eficient, nevoile reeducari si ale preventiei generale.
c) Este nefondat si motivul de apel referitor la gresita solutionare a actiunii civile alaturate actiunii penale. Constatand ca fapta de omor calificat exista, ca a fost savarsita de inculpat cu vinovatia specifica si a cauzat prejudicii materiale si morale antecesorilor victimei, iar inculpatul minor se afla in grija si intretinerea parintilor sai la data faptei, in cauza sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a d-lui P.S.L. in solidar cu parintii in calitate de parti responsabile civilmente.
Intinderea prejudiciului material incercat de partile civile a fost corect determinata de catre instanta de prim grad la suma de 9.803,37 lei, asa cum rezulta din dovezile depuse in copie la filele 77, 78, 81107, 108 ale dosarului de urmarire penala.
De asemenea, decesul brusc si violent al victimei -fiul partilor civile, a cauzat acestora pentru o indelungata perioada de timp, suferinte morale incomensurabile. Cat priveste intinderea despagubirilor de acordat pentru prejudiciul psihic afectiv provocat succesorilor victimei, nefiind prevazut in legislatia actuala un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului acestora, aceasta operatiune este lasata la aprecierea judecatorului, in functie atat de suferintele psihice la care au fost supusi cel care il pretind, cat si de imprejurarea ca aceste despagubiri nu trebuie sa reprezinte o imbogatire nejustificata a partilor civile si nici o exploatare neintemeiata a patrimoniului inculpatului. Raportat la cele doua criterii, consideram si noi ca suma de cate 50.000 euro la care s-a oprit instanta de prim grad acordata fiecarei parti civile, la care se adauga si condamnarea penala a inculpatului reprezinta o reparatie echitabila si adecvata a suferintelor morale indurate de partile civile, aceasta instanta neidentificand nici un element care sa justifice micsorarea acestei catimi.
Totodata, pentru garantarea repararii prejudiciului, este necesara mentinerea masurii asiguratorii instituite prin ordonanta Parchetului de pe langa Tribunalul Mures din data de 17 noiembrie 2010.
Fiind in culpa infractionala, inculpatul este tinut, in solidar cu parintii sai sa suporte si cheltuielile judiciare avansate de partile civile in proces, reprezentand onorariul avocatului ales, in suma de 8.392 lei, asa cum rezulta din chitantele aflate in copie la dosarul de urmarire penala la filele 109, 110.
Cat priveste temeiul solidaritatii, acesta se regaseste in dispozitiile art. 100 alin. 2 din vechiul Cod civil, aceasta fiind legea sub care s-a savarsit faptul dedus judecatii si, prin urmare, legea aplicabila litigiului. Faptul invocat in aparare, dupa care la data infractiunii, inculpatul nu mai locuia cu parintii, nu-i exonereaza pe parinti de raspunderea solidara cu inculpatul, din moment ce atat parasirea domiciliului, cat si savarsirea infractiunii care se judeca sunt consecinte ale cresterii si educatiei defectuoase acordate de parinti copilului lor minor.
Asupra apelului promovat de d-l avocat P.C., constatam ca, in 24 iunie 2011, cauza nu a fost strigata de Tribunalul Mures la ora initial fixata, ci mai tarziu cand d-l avocat asigura asistenta juridica in fata Curtii de Apel Tg.-Mures in pricina inregistrata sub numarul 4034/111/2009. dupa finalizarea acestui litigiu, d-l avocat s-a reintors la Tribunalul Mures unde cauza de fata deja fusese amanata. In aceste imprejurari, absenta d-lui avocat la strigarea pricinii a fost justificata, fiind astfel fondata si trebuia admisa cererea lui de scutire de la plata amenzii judiciare aplicate prin incheierea de sedinta din 24 iunie 2011. Prin urmare, in temeiul art. 379 pct. 2, lit. a C. pr. pen., vom admite apelul declarat de d-l avocat P.C. impotriva sentintei penale nr. 124/15 septembrie 2011 pronuntate de Tribunalul Mures, cu consecintele desfiintarii partiale a hotararii atacate cu referire la incheierea din data de 27 iunie 2011 si reformarii acestei incheieri, in sensul admiterii cererii si scutirii d-lui avocat de la plata amenzii judiciare.
Masuri preventive. Prin ordonanta procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Mures din data de 7 august 2010, ora 5:10, s-a dispus retinerea preventiva a inculpatului, atunci in calitate de invinuit, pe o perioada de 24 de ore. Prin incheierea penala nr. 74/C/7 august 2010, judecatorul delegat de la Tribunalul Mures a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 19 de zile, masura prelungita si apoi mentinuta succesiv de instanta, in prezent inculpatul fiind judeca