Partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial. Stabilirea intinderii drepturilor fiecaruia dintre soti.
Cota parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se determina in raport cu contributia sa la dobandirea si conservarea bunurilor comune, insa aceasta trebuie inteleasa nu in sensul de contributie la dobandirea fiecarui bun in parte, ci in sensul de contributie a sotilor la dobandirea tuturor bunurilor comune, iar in lipsa probei ca unul dintre soti a avut o contributie mai mare decat celalalt la dobandirea universalitatii de bunuri comune, se presupune ca ambii au avut aceeasi contributie, situatie in care impartirea bunurilor se face in parti egale. Prin sentinta civila nr. 9704/26 noiembrie 2010, Judecatoria Pitesti a admis in principiu actiunea principala formulata de reclamanta M.G.G. in contradictoriu cu paratul M.N., a admis in parte cererea reconventionala formulata de parat si, drept consecinta:
- a omologat RET in varianta 1 expert M.M. fila 177 dosar, dupa cum urmeaza:
"Lotul nr. 1 M.G. primeste bunuri in valoare de 112.335 lei si cuprinde urmatoarele : sifonier cu patru usi = 600 lei; pat suprapus =160 lei, apartament =111.575 lei.
Lotul nr. 2 M.N. primeste bunuri in valoare de 20.475 lei si cuprinde urmatoarele : sifonier cu sapte usi = 700 lei; mobila de bucatarie 900 lei; aragaz cu 4 ochiuri = 280 lei; masina de spalat =195 lei; autoturism 18.400 lei.
In aceasta varianta, M.G. il va despagubi pe M.N. , cu o sulta in suma de 45.930 lei ( 112.335 - 66.405 ), iar M.N. primeste sulta in suma de 45.930 lei (66.405 - 20.475)"
- a compensat cheltuielile de judecata.
In adoptarea acestei solutii, judecatoria a retinut ca reclamanta l-a chemat in judecata pe parat pentru a se dispune partajarea bunurilor comune dobandite de parti in timpul casatoriei incote egale: apartament situat in Pitesti, Calea Bucuresti, un autoturism marca Opel ; bunuri mobile - sifonier colt cu 4 usi; un pat suprapus; un sifonier cu 7 usi; o mobila de bucatarie; un aragaz cu 4 ochiuri marca Zanussi; o masina de spalat automata.
Paratul a formulat actiune reconventionala, solicitand sa se constate ca are o contributie de 80% la dobandirea apartamentului si a autoturismului, insa instanta a apreciat ca probele administrate in cauza - respectiv acte, martori si interogatoriu, releva ca partile au cote egale la dobandirea tuturor bunurilor comune, in sensul prevederilor art. 30 din Codul familiei, astfel ca a admis in parte actiunea reconventionala.
Prin urmare, in baza art. 673 ind. 5 - 10 Cod procedura civila, raportat la art. 36 Codul familiei si avand in vedere expertiza tehnica efectuata si cele trei variante de lotizare propuse, judecatoria a omologat raportul de expertiza in varianta nr. 1, considerand ca aceasta raspunde cerintei unei repartizari judicioase a bunurilor care formeaza obiectul impartelii.
De asemenea, in temeiul dispozitiilor art. 276 Cod procedura civila, a compensat cheltuielile de judecata efectuate de parti.
Impotriva solutiei anterior descrise a declarat apel paratul, cale de atac admisa de Tribunalul Arges prin decizia civila nr. 110/27 aprilie 2011, in sensul schimbarii in parte a sentintei atacate si omologarii variantei nr. 1 a raportului de expertiza tehnica aflat la fila 190 din dosarul primei instante, dupa cum urmeaza:
"Lotul nr. 1 M.G., primeste bunuri in valoare de 112.335 lei si cuprinde urmatoarele : sifonier cu patru usi = 600 lei; pat suprapus = 160 lei, apartament = 143.820 lei.
Lotul nr. 2 M.N., primeste bunuri in valoare de 20.475 lei si cuprinde urmatoarele : sifonier cu sapte usi = 700 lei; mobila de bucatarie = 900 lei; aragaz cu 4 ochiuri = 280 lei; masina de spalat = 195 lei, autoturism 18.400 lei.
In aceasta varianta, M.G. il va despagubi pe M.N., cu o sulta in suma de 62.052 lei (144.580 - 82.528), iar M.N. primeste sulta in suma de 62.052 lei (82.528-20.475)".
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
Pentru a decide in sensul aratat, instanta de apel a apreciat ca este fondata doar critica referitoare la modalitatea in care instanta de fond a dispus omologarea raportului de expertiza, deoarece lucrarea intocmita de catre expertul C.O. nu calculeaza din punct de vedere tehnic coeficientul de uzura, desi il indica in cuprinsul lucrarii, iar expertul G.G. il calculeaza ca si coeficient distinct in raport de normativul P 135/95 - 99, perioada 46 ani,fata de care valoarea imobilului apartament este de 143.820 lei.
Prin urmare, tribunalul a dispus ca la omologarea raportului de expertiza sa se aiba in vedere varianta nr. 1 intocmita de expert M.M., aflata la fila 190 dosar fond, situatie in care suma datorata de catre reclamanta cu titlu de sulta este de 62.052 lei.
In ceea ce priveste criticile aduse de parat incheierii de admitere in principiu, tribunalul a retinut ca acestea sunt nefondate, avand in vedere ca instanta de fond a retinut in mod corect contributia egala a sotilor la dobandirea tuturor bunurilor comune, contributie care nu poate fi apreciata cu privire la fiecare bun in parte.
Cu privire la acelasi aspect, s-a retinut ca la stabilirea masei bunurilor partajabile, precum si la determinarea cotelor fiecarei parti, s-au avut in vedere raspunsurile la interogatoriu ale partilor, coroborate cu declaratiile martorilor propusi si inscrisurile administrate, paratul recunoscand ca reclamanta a obtinut permanent venituri in timpul casatoriei.
De asemenea, s-a apreciat ca este nefondata critica referitoare la compensarea cheltuielilor de judecata, deoarece s-a stabilit si s-a avut in vedere o contributie de 50% din partea fiecarei parti la masa bunurilor de impartit, iar fata de cuantumul cheltuielilor de judecata suportate de acestea, instanta a aplicat in mod corect dispozitiile art.276 Cod procedura civila.
Pentru motivele aratate, in temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila, tribunalul a admis apelul si a schimbat in parte hotararea primei instante, in sensul omologarii variantei nr. 1 din raportul de expertiza aflat la fila 190 din dosarul de fond, mentinand in rest sentinta.
Paratul a declarat recurs impotriva acestei solutii, criticand-o pentru nelegalitate prin invocarea motivului reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sub urmatoarele aspecte:
1. Tribunalul nu a analizat primul motiv de apel, care se referea la faptul ca, desi prin incheierea de admitere in principiu i-a fost admisa in parte actiunea reconventionala, aceasta a fost in realitate respinsa, deoarece a solicitat sa se constate ca are o contributie proprie de 80% la dobandirea apartamentului si a autoturismului, ceea ce nu a fost admis, astfel ca exista o contradictie flagranta intre dispozitivul hotararii si considerentele acesteia, instanta de apel neraspunzand in niciun fel acestei critici.
2. In mod nelegal nu a fost retinuta contributia proprie majoritara la dobandirea bunurilor mentionate, in contextul in care prin probele administrate a dovedit ca acestea au fost achizitionate din veniturile realizate prin munca depusa in Germania ani de zile, anterior casatoriei.
3. Fata de solutia admiterii apelului, in mod gresit nu i-au fost acordate cheltuielile de judecata efectuate si dovedite prin chitantele depuse la dosar.
4. Tribunalul a solutionat gresit si critica referitoare la compensarea cheltuielilor de judecata in prima instanta, neobservand ca el a efectuat cheltuieli mai mari decat reclamanta.
5. Solutia este gresita si sub aspectul omologarii raportului de expertiza in varianta nr. 1, prin care i-au fost atribuite aproape toate bunurile mobile (obiecte esentiale de uz casnic), desi copiii au fost incredintati reclamantei, astfel ca solicita omologarea variantei nr. 2.
Prin intampinarea formulata in cauza, reclamanta a solicitat respingerea recursului, sustinand ca instanta de apel s-a pronuntat cu privire la actiunea reconventionala, in sensul in care a retinut ca aprecierea contributiei sotilor se raporteaza la totalitatea bunurilor comune, iar pe de alta parte, nici nu s-a facut dovada unei contributii mai mari a paratului la dobandirea acestora.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, reclamanta a sustinut ca in mod corect s-a procedat la compensarea acestora in prima instanta, deoarece paratul a achitat o taxa de timbru mai mare pentru contributia de 80% solicitata prin actiunea reconventionala, insa aceasta pretentie nu i-a fost admisa.
Cu referire la modalitatea de partajare a bunurilor comune, reclamanta a aratat ca interesul de a-i fi atribuite ei toate bunurile mobile nu poate fi apreciat de catre parat, mai ales ca acestea nu-i sunt strict si obligatoriu necesare pentru cresterea si ingrijirea copiilor.
La solicitarea paratului, Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus - prin incheierea nr. 6356/22 sept. 2011, stramutarea pricinii de la Curtea de Apel Pitesti la Curtea de Apel Targu Mures, instanta care, procedand la examinarea recursului prin raportare la motivele invocate, retine urmatoarele:
Prevederile art. 30 alin. 1 si 3 din Codul familiei dispun in sensul ca bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor, iar aceasta calitate nu trebuie sa fie dovedita.
In ceea ce priveste stabilirea intinderii drepturilor fiecaruia dintre soti cu privire la bunurile comune, literatura si practica judiciara in materie au stabilit in mod constant ca, in lipsa unei invoieli a sotilor in acest sens, cota - parte ce se cuvine fiecaruia dintre soti se determina in raport cu contributia sa la dobandirea si conservarea bunurilor comune, insa aceasta trebuie inteleasa nu in sensul de contributie la dobandirea fiecarui bun in parte, ci in sensul de contributie a sotilor la dobandirea tuturor bunurilor comune, iar in lipsa probei ca unul dintre soti a avut o contributie mai mare decat celalalt la dobandirea universalitatii de bunuri comune, se presupune ca ambii au avut aceeasi contributie, situatie in care impartirea bunurilor se face in parti egale (Prof. univ. dr. docent Ion P. Filipescu - Tratat de dreptul familiei, Editura ALL, Bucuresti 1993, pag. 256 - 258).
In speta, insa - astfel cum in mod corect au observat si primele doua instante, paratul a solicitat sa se constate ca are o contributie de 80% la dobandirea a doua dintre bunurile comune - respectiv apartament si autoturism, sustinand ca acestea ar fi fost achizitionate in mare parte din banii obtinuti de el inainte de incheierea casatoriei, cand a lucrat mai multi ani in Germania, precum si cu ajutorul financiar al fratelui sau, care i-a daruit suma de 3.000 euro la cumpararea autoturismului (al carui pret total a fost de 8.000 euro).
Prin urmare, Curtea a constat ca sub aspectul mentionat, critica de nelegalitate invocata de catre parat este nefondata, acesta putand solicita, eventual, valorificarea unui drept de creanta reprezentand o contributie proprie la dobandirea respectivelor bunuri - in sensul prevederilor art. 31 lit. b) si f) din Codul familiei, ceea ce nu formeaza, insa, obiectul prezentei judecati.
In ceea ce priveste sustinerea conform careia ar exista o contradictie intre dispozitivul si considerentele hotararii primei instante - cu referire la modalitatea de solutionare a actiunii reconventionale, critica a carei examinare ar fi fost omisa de catre instanta de apel, Curtea a apreciat ca argumentele invocate de catre parat nu sunt intemeiate, deoarece prin actiunea reconventionala a solicitat si partajarea in cote egale a celorlalte bunuri comune (pe langa constatarea contributiei de 80% la dobandirea apartamentului si a autoturismului), astfel ca in mod corect s-a dispus admiterea acesteia in parte, iar instanta de apel si-a argumentat solutia retinerii contributiei egale a sotilor la dobandirea masei bunurilor supuse impartelii.
De asemenea, Curtea a constat ca nu este justificata nici critica referitoare la omologarea variantei nr. 1 din expertiza tehnica prin care s-a propus componenta loturilor formate in vederea realizarii impartelii judiciare, observandu-se ca sub acest aspect au fost respectate prevederile art. 6735 si 6739 Cod procedura civila, in sensul apropierii valorice a celor doua loturi - data fiind atribuirea in favoarea reclamantei a apartamentului in valoare de 143.820 lei. Prin urmare, in mod corect nu a fost agreata varianta de lotizare nr. 2, care presupunea atribuirea in favoarea reclamantei, pe langa apartament, a mai multor bunuri mobile decat in varianta nr. 1, imprejurare care ar fi condus la cresterea valorica a lotului atribuit acesteia si, implicit, a sultei datorate paratului.
Sunt apreciate, insa, ca intemeiate criticile invocate de catre parat cu privire la solutia compensarii cheltuielilor de judecata in prima instanta, deoarece acesta a suportat in plus fata de reclamanta onorariul avocatial in suma de 1.000 lei si contravaloarea expertizei tehnice de reevaluare a apartamentului din litigiu - in suma de 702,10 lei, lucrare efectuata de expert tehnic G.G. si avuta in vedere de catre instanta de apel la adoptarea deciziei atacate cu recursul supus examinarii.
In schimb, s-a constat ca fiind corecta neretinerea contributiei suplimentare a paratului sub aspectul taxei de timbru achitate in prima instanta, deoarece aceasta a fost stabilita pentru pretentia avand ca obiect constatarea contributiei sale de 80% la dobandirea apartamentului si a autoturismului, iar in contextul in care o atare solicitare a fost respinsa, reclamanta nu a cazut sub acest aspect in pretentii, in sensul prevederilor art. 274 alin. 1 Cod procedura civila.
De asemenea, raportat la solutia admiterii apelului declarat de parat, Curtea a constat ca este intemeiata si critica referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecata suportate in calea de atac - reprezentand 20,15 lei taxa de timbru (partial, fara suma aferenta contributiei de 80%) si 1.000 lei onorariu avocatial, sub acest aspect fiind incalcate dispozitiile art. 274 alin. 1 Cod procedura civila.
Avand in vedere considerentele anterior expuse, Curtea a retinut incidenta in cauza a motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, astfel ca s-a admis recursul dedus judecatii si va modifica in parte decizia atacata, in sensul ca, facand compensarea cheltuielilor de judecata efectuate de parti in prima instanta, in temeiul dispozitiilor art. 276 Cod procedura civila, a obligat reclamanta la plata in favoarea paratului a sumei de 851 lei cu acest titlu (jumatate din cheltuielile de judecata efectuate in plus fata de reclamanta, data fiind retinerea contributiei egale a partilor la dobandirea bunurilor comune supuse impartelii).
De asemenea, au fost mentinute celelalte dispozitii ale deciziei atacate, iar in aplicarea prevederilor art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, reclamanta a fost obligata si la plata cheltuielilor de judecata suportate de catre parat in apel, deoarece fata de solutia admiterii caii de atac, aceasta a cazut in pretentii.