Pentru a exercita atributiile de verificare a legalitatii si temeiniciei unei decizii date de D.G.F.P. in solutionarea contestatiei impotriva unui titlu de creante fiscale, instanta de contencios administrativ trebuie sa aiba in vedere motivele de fa... Decizie nr. 1884/R din data de 14.10.2011
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Pentru a exercita atributiile de verificare a legalitatii si temeiniciei unei decizii date de D.G.F.P. in solutionarea contestatiei impotriva unui titlu de creante fiscale, instanta de contencios administrativ trebuie sa aiba in vedere motivele de fapt si de drept care au determinat solutia contestatiei. Invocarea textului deciziei de impunere si redarea unor texte din O.G. nr. 92/2003, cu mentiunea ca nu s-a comunicat expertiza tehnica - contabila la care a facut referire contestatorea, considerata a fi necesara la solutionarea obiectiva a contestatiei, nu justifica respingerea "ca neintemeiata" si echivaleaza cu o lipsa de analiza a fondului contestatiei.
Instanta de contencios administrativ nu se poate substitui obligatiilor organului de solutionare a contestatiei si atributiilor legate de procedura administrativ jurisidictionala. Solutionarea contestatiei implica o analiza efectiva si indicarea a motivelor de fapt si de drept pe baza carora actul contestat este legal intocmit si sumele contestate sunt reale sau dimpotriva se impune a fi desfiintate. Prin Sentinta nr.279 din 3 martie 2010 pronuntata de Tribunalul Mures Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 2448/102/2008, s-a respins actiunea formulata si precizata de reclamanta SC M.C. SRL Targu Mures, in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Mures.
Instanta de fond a fost sesizata cu o actiune in contencios administrativ, avand ca obiect anularea Deciziei nr.2/25.03.2008 si a Deciziei nr.65957 din 10.12.2007, exonerarea de la plata sumei de 30.056 lei majorari de intarziere si penalitati.
Prin Decizia nr.65957/17.12.2007 emisa de A.F.P. Targu Mures s-au stabilit in sarcina reclamantei obligatii de plata accesorii in suma totala de 30.056 lei, in baza deciziilor nr. 1-18 din 15.12.2007, pentru debitele constand in impozit pe veniturile din salarii, pe profit, TVA,CAS, asigurari de somaj, de sanatate, contributii pentru concedii si indemnizatii de la persoane fizice sau juridice, aratandu-se ca suma de plata s-a individualizat in baza declaratiilor depuse de contribuabili,la dosar fiind depusa si fisa sintetica.
S-a retinut ca reclamanta a formulat contestatie impotriva Deciziei de Impunere, care a fost respinsa ca neintemeiata prin Decizia nr.22/25.03.2008, si ca s-a invocat faptul ca reclamanta nu datoreaza debitele principale, astfel ca nu pot fi stabilite in sarcina sa nici obligatii de plata accesorii.
Instanta a constatat ca somatiile si titlurile executorii depuse la filele 221-230 dosar si dovezile de achitare a sumelor cuprinse in acestea, nu se regasesc intre cele avute in vedere la emiterea deciziei contestate, iar din ordinele de plata, chitantele si extrasele de cont nu rezulta fie natura sumelor platite, fie perioada la care se refera si titlul in baza carora au fost stabilite, pentru a se determina daca au fost sau nu avute in vedere la emiterea deciziei.
Nu a fost luat in considerare nici procesul verbal de distribuire a pretului din 17.01.2008, pe considerentul ca a fost ulterior emiterii deciziei atacate, iar reclamanta a formulat contestatie la executare, iar hotararile judecatoresti depuse de reclamanta, s-a constatat ca se refera ca alte titluri executorii decat cele care au stat la baza emiterii deciziei atacate in prezenta cauza.
Instanta de fond a conchis ca reclamanta nu a facut dovada caracterului nedatorat al sumelor imputate, desi ii revenea sarcina probei, potrivit art.1169 Cod civil si nu a dovedit nici un alt motiv de nelegalitate sau netemeinicie a actelor administrative contestate.
Hotararea instantei de fond a fost atacata cu recurs de reclamanta SC M.C. SRL Targu Mures, care a solicitat modificarea in sensul anularii deciziilor atacate si exonerarea de la plata sumei de 30.066 lei, cu cheltuieli de judecata efectuate in prima instanta si recurs.
In motivarea recursului s-a invederat ca hotararea atacata este insuficient motivata, nu lamureste cauza, marginindu-se la a aprecia ca nu rezulta fie natura sumelor platite, fie perioada si titlul in baza carora au fost stabilite, in conditiile in care tocmai acesta era obiectul cauzei pe care instanta trebuia sa-l lamureasca, si anume daca existau sau nu debite principale care sa produca accesorii.
Recurenta a facut trimitere la Ordinele de plata nr. 12006, 22006, 32006,42006, 52006, 62006, 72006, 82006, 92006 din 26.09.2006, individualizate in Somatia nr. 26/30/1/2006/29836, la Decizia de rambursare TVA din17.05.2010, cea din 23.02.2010 si din 27.07.2010, organele fiscale stabilind in cele din urma ca societatea nu datora catre bugetul de stat sumele reprezentand TVA, precum si la un numar de 15 facturi fiscale anulate prin Sentinta nr. 483/26.02.2002 si nr. 380/04.05.2005. De asemenea, s-au invocat efectele Sentintei civile nr. 1236/24.11.2004, irevocabila prin Decizia nr. 309/R/16.09.2004 a Curtii de Apel Targu Mures, prin care s-a desfiintat procesul verbal nr. 4539/24.01.2003 al Garzii Financiare, precum si cele ale Sentintei civile nr. 7221/15.12.2004, irevocabila prin nerecurare, de anulare a popririi infiintate de D.G.F.P. Mures in baza Titlului executoriu nr. 4539/2002, pe motiv ca titlul executoriu in baza caruia s-a pornit executarea silita, nu mai este in fiinta. S-a mai facut referire si la Titlul executoriu nr. 670/2005, desfiintat prin Sentinta civila nr. 1448/2006, irevocabila prin Decizia nr. 1360/2006 a Tribunalului Mures, precum si la Sentinta civila nr. 2703/2008 si nr. 2480/2008, irevocabile.
S-a subliniat ca, in pofida faptului ca prin hotarari judecatoresti, irevocabile, sumele platite cu titlu de TVA si impozit pe profit, stabilite suplimentar, au fost anulate, organele fiscale au continuat ca calculeze accesorii.
Recurenta a mai precizat ca este gresita concluzia primei instante ca actele depuse la dosar se refera la alte titluri executorii, deoarece baza asupra carora s-au calculat accesoriile reprezentand TVA isi are punctul de plecare in procesul verbal al Garzii Financiare, anulat irevocabil, iar in ceea ce priveste obligatiile reprezentand contributii de angajator sau retinute de la angajati (CAS, somaj, sanatate, concedii, etc.) acestea au fost achitate, fapt dovedit prin Ordinele de plata depuse la dosar, ordine datate din 26.09.2006.
Recurenta a subliniat si faptul ca s-a emis Decizia nr. 22/2008 si s-a respins contestatia, fara a se analiza sustinerile contestatoarei, in contextul in care s-a invocat tocmai ca in fisa fiscala a societatii, tinuta de A.F.P. Targu Mures, nu au fost operate hotararile judecatoresti si nici corecturile in fisa platitor de la A.F.P.
Intimata D.G.F.P. Mures a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului reclamantei, motivand ca nu se aduc critici pertinente care sa duca la modificarea sau casarea sentintei, iar sustinerile reclamantei-recurente potrivit carora nu datoreaza suma cu titlu de debite principale, si prin urmare nici accesorii, sunt simple afirmatii, fara suport legal.
S-a precizat ca suma de 396.585,5342 lei la care reclamanta a fost obligata prin procesul verbal al Garzii Financiare, nu a fost incarcata pe fisa de platitor, iar asa cum rezulta din adresa nr. 26176/20.05.2008 emisa de AFP Targu Mures, in evidenta fiscala privind-o pe SC M.C. SRL nu exista inregistrate debite provenind din acte administrativ fiscale, cu exceptia deciziilor de calcul accesorii. S-a subliniat ca toate sumele existente in evidenta fiscala provin din declaratiile initiale si rectificative intocmite pe propria raspundere, depuse la A.F.P. Targu Mures, de reclamanta.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prev. art.3041 Cod procedura civila, instanta a constat urmatoarele:
In motivarea actiunii in contencios administrativ, reclamanta invoca faptul si subliniaza ca practic, contestatia formulata in caile administrative de atac impotriva Deciziei nr. 65957/17.12.2007 este nesolutionata.
Instanta de contencios a fost investita cu verificarea temeiniciei si legalitatii Deciziei nr. 22/25.03.2008 emisa de D.G.F.P. Mures, in procedura de solutionare a unei contestatii intemeiate pe prev. art.205, 206 si 209 din O.G. nr. 92/2003 rep., iar pentru a-si executa aceste atributii este nevoie si de indicarea motivelor de fapt si de drept care au determinat solutia contestatiei.
La pct. A din Decizia nr. 22/25.03.2008 se retine ca in contestatie s-a invocat faptul ca obligatiile de plata accesorii stabilite in decizia de impunere nu sunt raportate la situatia contribuabililor si relativ la achitarea debitului principal, care afirmativ genereaza penalitati, ca in conditiile in care principalul este stins in termenul de plata, accesoriul este lipsit de obiect, solicitand a se accepta in probatiune si expertiza tehnico-contabila.
Dupa ce a retinut starea de fapt, doar prin invocarea existentei Deciziei nr. 65957/17.12.2007 si dispozitivul acesteia, iar starea de drept prin redarea textelor din O.G. nr. 92/2003 privind sumele datorate bugetului general consolidat si majorarile de intarziere, organul de solutionare a contestatiei a redat continutul adresei nr. 4348/366/8.02.2008, comunicata de "organul fiscal", potrivit caruia, din analiza efectuata asupra fisei sintetice a platitorului editata la data de 8.02.2008, rezulta faptul ca SC M.C. SRL din Targu Mures figureaza cu obligatii fiscale neachitate in suma totala de 176.308 lei.
Mai mult decat atat, s-a invocat si faptul ca prin adresa nr. 4970/18.02.2008, Biroul de Solutionare a Contestatiilor i-a solicitat SC M.C. SRL ca in termen de 5 zile de la data primirii adresei, sa comunice expertiza tehnico-contabila invocata in sustinerea contestatiei, considerata a fi necesara la solutionarea obiectiva a acesteia.
Intrucat contestatoarea nu a dat curs acestei solicitari, si nici nu a depus alte documente care sa faca dovada platii la termenele legale de plata a obligatiilor datorate, contestatia a fost respinsa ca neintemeiata.
Este evident ca organul de solutionare a contestatiei nu a facut nici un fel de analiza pe fondul contestatiei, de altfel nici nu a respins-o ca nefondata, iar respingerea ca neintemeiata este gresita, deoarece nu se poate sustine ca societatea contestatoare nu are temeiuri pentru formularea contestatiei impotriva deciziei de impunere.
Este aberand sa solicite contestatoarei sa depuna in probatiune o expertiza tehnica contabila si dovezi de plata a obligatiilor bugetare, cata vreme cel chemat sa solutioneze contestatia, institutia din care face parte, este tocmai cea care stocheaza toate informatiile legate de platile efectuate la bugetul de stat.
Faptul ca s-a facut trimitere la continutul adresei nr. 4348/366/8.02.2008, nu echivaleaza cu o cercetare a fondului contestatiei, dimpotriva, denota superficialitatea cu care s-au indeplinit atributiile administrativ jurisdictionale.
Acceptand o asemenea metoda de solutionarea contestatiei, ar insemna ca fisa sintetica a platitorului, continutul acesteia, are valoare de proba absoluta si nu mai este necesar nici o verificare a realitatii sumelor inscrise si a documentelor care au stat la baza inscrisurilor.
In plus, faptul ca in cuprinsul contestatiei s-a solicitat a se incuviinta in probatiune expertiza tehnico contabila,a fost inteles de organul de solutionare a contestatiei in sensul ca, societatea contestatoare detine un raport de expertiza pe care ar dori sa-l depuna in probatiune. In realitate, contestatoarea a solicitat incuviintarea unei probe in sensul admiterii unei asemenea probe, tocmai pentru ca trebuie verificate mai multe documente, acte fiscale in vederea constatarii realitatii platii debitului principal.
Prin urmare este cel putin nejustificata solicitarea adresata contestatoarei de a se comunica "expertiza tehnico-contabila invocata in mentinerea contestatiei", dupa cum si aceea de depunere a altor documente, de exemplu ordine de plata, fise de varsamant etc, documente care, daca n-ar fi corect evidentiate inclusiv in evidentele institutiilor financiare nu ar avea nici o eficienta juridica.
Instanta de contencios administrativ nu avea cum sa verifice, in lipsa unor argumente pertinente si a unor concluzii rezultate ale unor verificari efective de documente fiscale, daca in mod justificat, fondat, s-a respins contestatia.
Daca instanta ar analiza in mod nemijlocit temeinicia si legalitatea deciziei de impunere care a facut obiectul contestatiei administrative in lipsa unei analize pe fond a contestatiei ar insemna ca se poate substitui organelor de solutionare a contestatiei si intregii proceduri administrativ jurisdictionale ceea ce ar contravine dispozitiilor Codului de procedura fiscala, precum si Legii nr. 554/2004 rep., deoarece pot forma obiectul actiunii in contencios administrativ numai deciziile emise in procedura administrativa de solutionare a contestatiei impotriva actului de natura celui contestat. Solutionarea contestatiei nu poate fi considerata o simpla etapa procedurala intermediara,ci implica o analiza efectiva si o indicare a motivelor de fapt si de drept pe baza carora actul contestat este legal intocmit si sumele contestate sunt reale, sau, dimpotriva, se impune a fi desfiintate.
In lipsa acestor elemente instanta nu poate sa isi exercite atributiile nici de prima instanta si nici de control judiciar, contestatia practic neprimind o solutie pe fond, ci una sumara, superficiala, in contextul in care sunt implicate sume cu diferite destinatii. Trebuiau clarificate aspecte legate de existenta fiecarui debit principal la care s-au calculat accesoriile, data scadenta, plati efectuate, perioada concreta pentru care s-au calculat accesoriile, tinandu-se cont de actele contabile si documentele de plata aflate in evidente contabile, respectiv fiscale, precum si de hotararile judecatoresti invocate, pentru a se stabili realitatea si exactitatea sumelor inscrise in fisa sintetica a debitoarei.
In conditiile in care contestatia a fost respinsa ca neintemeiata si motivata in maniera aratata, instanta constata ca nu s-a facut o analiza a fondului pretentiilor contribuabilului si avand in vedere prev. art.312 alin.3 Cod procedura civila, va admite recursul, modificand sentinta atacata in sensul anularii deciziei de solutionare a contestatiei nr. 22/2001si obligarea organului de solutionare a contestatiei sa emita o noua decizie,in care sa analizeze fondul deciziei de impunere, care a facut obiectul contestatiei.
In baza art. 274 Cod procedura civila instanta va obliga intimata sa plateasca recurentei cheltuieli de judecata, in cuantum de 800 lei, potrivit dovezilor depuse la filele 508 - 509 din dosarul de fond.