Apel civil. Aplicarea dispozitiilor art. 297 alin. 1 teza a II-a Cod procedura civila.
Potrivit dispozitiilor art. 297 alin. 1 teza a II-a Cod procedura civila, in cazul in care prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, instanta de apel va anula hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare, o singura data, primei instante sau altei instante egale in grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie, daca partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel ori prin intampinare.
Avand in vedere ca prin apelul declarat de reclamanti s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, invocandu-se gresita solutionare a procesului fara a se fi intrat in cercetarea fondului, in speta se regaseste tocmai situatia reglementata de norma legala evocata si ca atare, nu este justificata solicitarea paratei in sensul de a se dispune trimiterea cauzei in vederea evocarii fondului de catre instanta de apel, chiar daca in fata acesteia au fost administrate probe noi, insa anterior anularii sentintei pronuntate de judecatorie.
Prin dispozitia de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instante nu se incalca principiul solutionarii litigiului intr-un termen rezonabil, intrucat respectarea acestui principiu nu presupune incalcarea unei dispozitii legale imperative, prin care se urmareste asigurarea dublului grad de jurisdictie. Prin sentinta civila nr. 1700/21 iunie 2010, Judecatoria Miercurea Ciuc a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor G.I. s.a. de promovare a petitului 1 al actiunii in contradictoriu cu parata SC A. MIERCUREA CIUC SA, a respins acest capat de cerere ca inadmisibil, a admis exceptia lipsei de interes a reclamantilor cu privire la petitul 2 al actiunii, a respins acest capat de cerere ca lipsit de interes si a obligat reclamantii la plata catre parata a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In adoptarea acestei solutii, judecatoria a retinut ca prin contractele de vanzare - cumparare nr. 217 - 220 din 15 martie 1994, incheiate in baza Legii nr. 85/1992, reclamantii si antecesorii acestora au cumparat de la parata 4 apartamente aflate in proprietatea acesteia, situate in mun. Miercurea Ciuc, situate pe terenul in suprafata de 3.357 mp., inscris in C.F. nr. 2342/N Miercurea Ciuc (Toplita), nr. top. 3579 si aflat in proprietatea paratei.
Cum potrivit prevederilor art. 1 din contractele mentionate, cumparatorii au dobandit doar un drept de folosinta asupra terenului aferent locuintelor, pe durata existentei constructiei, instanta a apreciat ca reclamantii nu au calitatea de a solicita intabularea pe acest teren a constructiilor indicate in petitul nr. 1 al actiunii, aceasta calitate apartinand exclusiv titularului dreptului de proprietate asupra terenului.
De asemenea, instanta a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, atribuirea terenului aferent locuintelor cumparate se face in conditiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, astfel ca reclamantii ar fi trebuit sa urmeze procedura administrativa prevazuta de aceasta norma legala, apreciindu-se ca fiind lipsita relevanta imprejurarea ca in prezent terenul nu se afla in proprietatea statului, ci a paratei, deoarece vocatia reclamantilor de a dobandi acest drept s-a nascut din Legea nr. 85/1992.
Prin urmare, instanta a retinut ca pana la reglementarea situatiei juridice a terenului aferent locuintelor cumparate, cererea reclamantilor de a se intabula pe terenul de 3.357 mp. - proprietatea paratei, constructiile mentionate in petitul nr. 1 al actiunii, este in mod vadit promovata de persoane lipsite de calitate procesuala activa.
In ceea ce priveste petitul nr. 2 al actiunii, prin care reclamantii au solicitat obligarea paratei la incheierea contractelor de vanzare-cumparare apte pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra imobilului inscris in CF 2342/N Miercurea Ciuc (Toplita), cu corolarul obligarii paratei la plata de daune cominatorii pana la executarea acestei obligatii, judecatoria a apreciat ca aceasta cerere este lipsita de interes, deoarece potrivit dispozitiilor art. 19 din Decretul-lege nr. 61/1990, contractul de vanzare - cumparare a locuintei are valoare de inscris autentic si constituie titlu executoriu, astfel ca reclamantii detin deja titluri de proprietate apte de intabulare.
In fine, instanta a retinut ca in realitate, imposibilitatea reclamantilor de a-si inscrie in cartea funciara drepturile de proprietate asupra constructiilor dobandite se datoreaza exclusiv faptului ca acestia nu au dobandit inca un drept de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor cumparate, insa aceasta chestiune nici nu ar putea fi rezolvata prin admiterea acestui al doilea petit al actiunii, in lipsa detinerii de catre reclamanti a unui titlu de proprietate asupra terenului aferent, titlu ce nu poate fi obtinut decat in procedura administrativa reglementata de dispozitiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, la care face trimitere art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992.
Pentru motivele aratate, judecatoria a respins actiunea reclamantilor ca efect al admiterii exceptiilor lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes, facand si aplicarea dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, in sensul obligarii acestora la plata catre parata a cheltuielilor de judecata reprezentand onorariul avocatial suportat.
Prin decizia civila nr. 58/14 iunie 2011, Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de reclamanti, a anulat hotararea anterior descrisa si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, constatand incidenta prevederilor art. 297 alin. 1 Cod procedura civila.a
In adoptarea acestei solutii, tribunalul a apreciat ca respingerea actiunii reclamantilor in temeiul celor doua exceptii, invocate din oficiu la al 24-lea termen de judecata, este nelegala, intrucat, chiar daca acestia au dobandit doar un drept de folosinta asupra terenului aferent locuintelor cumparate, obiectul cauzei il reprezinta tocmai constatarea imprejurarii ca pe langa constructiile intabulate in cartea funciara, pe acest teren exista si alte constructii, ai caror proprietari se considera a fi reclamantii. Or, instanta de fond nu s-a pronuntat asupra obiectului cauzei, ci a constatat lipsa calitatii procesuale active a reclamantilor, desi acestia sunt titularii dreptului subiectiv dedus judecatii.
In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes, tribunalul a apreciat ca solutia primei instante este de asemenea eronata, deoarece interesul reclamantilor consta in aceea ca solicita obligarea paratei la incheierea contractelor de vanzare - cumparare apte pentru transcrierea dreptului de proprietate in cartea funciara si ca acest interes nu se verifica prin raportare la indeplinirea formalitatilor reglementate de lege in vederea perfectarii respectivelor contracte, intrucat lipsa indeplinirii acestor formalitati este legata de fondul dreptului si nu ii poate priva pe reclamanti de exercitarea drepturilor procesuale.
De asemenea, instanta de apel a constatat ca exista contrarietate intre dispozitivul sentintei si considerentele acesteia, observand ca, desi actiunea a fost respinsa prin admiterea unor exceptii, totusi, prin motivare se analizeaza fondul litigiului dintre parti, retinandu-se neindeplinirea anumitor conditii reglementate de Legea nr. 85/1992, Decretul-Lege nr. 61/1990 si Legea nr. 18/1991.
Prin urmare, apreciind ca reclamantii sunt titularii dreptului subiectiv dedus judecatii si au interes in promovarea actiunii, tribunalul a retinut ca judecatoria a solutionat in mod gresit procesul fara a intra in cercetarea fondului, astfel ca, in urma anularii sentintei atacate, potrivit dispozitiilor art. 297 alin. 1 Cod procedura civila, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Impotriva acestei ultime hotarari a declarat recurs parata, solicitand in principal, modificarea integrala a deciziei atacate, in sensul respingerii apelului promovat de reclamanti, iar in subsidiar - casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel.
In motivarea recursului, parata a invocat prevederile art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, sustinand ca instanta de apel nu si-a motivat solutia adoptata, nearatand daca, in raport de starea de fapt relevata prin probele administrate, era necesara si obligatorie analiza fondului cauzei si neindicand, totodata, temeiurile de fapt si de drept care ar atribui reclamantilor calitate procesuala, respectiv interes in promovarea actiunii.
Cu referire la motivele de nelegalitate invocate, parata a aratat ca, intrucat reclamantii nu sunt proprietarii terenului pe care solicita intabularea unor constructii edificate ilegal, este evident ca acestia nu au calitate procesuala activa, o solutie contrara echivaland cu incalcarea dreptului sau de proprietate si cu legalizarea unor abuzuri, iar problema lipsei de interes in a obtine o hotarare judecatoreasca pentru intabularea dreptului de proprietate asupra locuintelor este determinata de prevederile art. 4 din Decretul-Lege nr. 61/1990, in conformitate cu care contractele de vanzare-cumparare din litigiu au valoare de inscrisuri autentice, apte de inscriere in cartea funciara.
S-a mai sustinut ca, intrucat in fata instantei de apel au fost administrate probe noi, atat la cererea partilor, cat si din oficiu, tribunalul ar fi trebuit sa faca aplicarea prevederilor art. 297 alin. 1 teza intai din Codul de procedura civila, in sensul ca, anuland sentinta atacata, sa judece el insusi procesul, evocand fondul, iar nu sa trimita cauza spre rejudecare primei instante, incalcand, astfel, principiul solutionarii litigiului intr-un termen rezonabil.
Prin intampinarea formulata in cauza, reclamantii au solicitat respingerea recursului si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate, sustinand legalitatea si temeinicia deciziei atacate.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constat ca acesta este nefondat, astfel ca a fost respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 297 alin. 1 teza a II-a Cod procedura civila, in cazul in care prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, instanta de apel va anula hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare, o singura data, primei instante sau altei instante egale in grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie, daca partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel ori prin intampinare.
Or, in speta se regaseste tocmai situatia reglementata de norma legala evocata, observandu-se ca prin apelul declarat de reclamanti s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, invocandu-se gresita solutionare a procesului fara a se fi intrat in cercetarea fondului. Prin urmare, solicitarea paratei - in sensul de a se dispune trimiterea cauzei in vederea evocarii fondului de catre instanta de apel nu poate fi primita, chiar daca in fata acesteia au fost administrate probe noi, insa anterior anularii sentintei pronuntate de judecatorie.
In ceea ce priveste sustinerea conform careia, prin dispozitia de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instante s-ar incalca principiul solutionarii litigiului intr-un termen rezonabil, trebuie subliniat faptul ca respectarea acestui principiu nu presupune incalcarea unei dispozitii legale imperative, prin care se urmareste asigurarea dublului grad de jurisdictie, astfel ca instanta de recurs va inlatura ca nefondata si aceasta critica.
Cu referire la modalitatea de abordare a cauzei de catre instanta de fond, Curtea constata ca - raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, retinerea celor doua exceptii este eronata, deoarece prin petitul nr. 1 al actiunii, reclamantii au solicitat, pe langa intabularea locuintelor dobandite prin contractele de vanzare - cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 85/1992, si intabularea unor constructii anexe care nu au fost cuprinse in aceste contracte.
Prin urmare, in mod gresit s-a apreciat ca reclamantii nu ar avea calitate procesuala activa in privinta petitului nr. 1 al actiunii, cata vreme prin acesta s-a invocat un drept de proprietate asupra altor constructii decat cele pentru care poseda titlu apt de intabulare, neavand relevanta din aceasta perspectiva - prin prisma dispozitiilor art. 494 Cod civil, imprejurarea ca terenul pe care sunt amplasate respectivele constructii anexe se afla in proprietatea paratei.
In ceea ce priveste exceptia lipsei de interes pentru pretentiile care formeaza obiectul petitului nr. 2 al actiunii, Curtea a constat ca si sub acest aspect solutia primei instante este gresita deoarece, astfel cum rezulta din cerinta expusa la lit. e) din cuprinsul petitului mentionat, reclamantii au solicitat obligarea paratei la incheierea contractelor de vanzare - cumparare apte pentru transcrierea dreptului lor de proprietate in cartea funciara nu doar asupra constructiilor - respectiv locuinte si anexe gospodaresti, ci si asupra terenului aferent acestora, sustinand ca li se cuvine cu acest titlu intreaga suprafata de 3.357 mp., inscrisa in prezent ca fiind proprietatea paratei.
Or, in contextul in care constructiile anexe in privinta carora se invoca de catre reclamanti un drept de proprietate sunt amplasate pe terenul care excede suprafetei aferente locuintelor vandute de catre parata in temeiul Legii nr. 85/1992, este gresit a aprecia ca reclamantii nu ar avea interes sau calitate procesuala in promovarea actiunii, o atare solutie fiind de natura a le nega insusi dreptul de acces la justitie, garantat deopotriva de Constitutia Romaniei si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Pentru motivele aratate, Curtea a apreciat ca in cauza nu este incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, prima instanta solutionand in mod gresit procesul fara cercetarea fondului pretentiilor deduse judecatii.
De asemenea, se observa ca in cuprinsul deciziei civile atacate au fost expuse in mod suficient de detaliat argumentele avute in vedere de catre instanta de apel in adoptarea solutiei criticate de catre parata, astfel ca nu este incident nici motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila.
Prin urmare, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea a respins ca nefondat recursul examinat, corelativ cu aplicarea prevederilor art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, in sensul obligarii paratei - recurente la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate reclamantilor - intimati prin demersul juridic initiat.