Procedura simplificata. Ordinea de aplicare a dispozitiilor vizand reducerea pedepsei.
In ipoteza in care un minor savarseste o tentativa si in fata instantei uzeaza de procedura simplificata prevazuta de art. 3201 C. pr. pen., iar instanta alege sa-i aplice acestuia o pedeapsa, la stabilirea pedepsei se vor urma trei etape.
Mai intai, se da eficienta art. 3201 C. pr. pen. si limitele de pedeapsa prevazute pentru infractiunea consumata se reduc cu o treime, in cazul pedepsei inchisorii, si cu o patrime, in cazul pedepsei amenzii. Aceasta, deoarece art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. se refera la limitele de "pedeapsa prevazute de lege", iar, potrivit art. 1411 C. pen., "prin pedeapsa prevazuta de lege se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in conS.erare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei", or minoritatea si tentativa sunt, potrivit legii, cauze de atenuare a pedepsei.
Apoi, se face aplicarea dispozitiilor privitoare la minoritate, intrucat, pentru aceasta stare este instituit un regim sanctionator special. In acest sens, limitele de pedeapsa reduse cu o treime sau, dupa caz, cu o patrime, se injumatatesc.
In sfarsit, deoarece tentativa este sanctionata in dreptul pozitiv dupa teoria diversificarii pedepselor, se vor aplica prevederile art. 21 C. pen., limitele de pedeapsa reduse dupa parcurgerea primilor doi pasi urmand sa fie injumatatite.
Daca, in cauza sunt retinute si circumstante atenuante legale sau judiciare, reducerea sau schimbarea pedepsei impusa de art. 76 C. pen. se raporteaza la limita minima obtinuta dupa ce a fost urmata ordinea celor trei etape descrise mai sus. Prin sentinta penala nr. 140/24 octombrie 2011, Tribunalul Mures:
-in baza dispozitiilor art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, l-a condamnat pe inculpatul Z.J. la pedeapsa de 10 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tentativa la viol prevazuta si pedepsita de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1, alin. 3 teza I Cod penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 99 si urmatoarele Cod penal, cu retinerea dispozitiilor art. 74 Cod penal raportat la art. 76 lit. d Cod penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 3201 Cod procedura penala.
-i-a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei inchisorii, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
-a dispus, conform prevederilor art. 1101 alin. 1 Cod penal si art. 863 Cod penal, suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii, pe durata termenului de incercare de 1 ani si 4 luni (din care 10 luni reprezinta pedeapsa si 6 luni termen fixat de instanta) si conform prevederilor art. 1101 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 103 Cod penal, atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, privind conditiile si consecintele revocarii suspendarii executarii pedepsei.
-in baza dispozitiilor art. 1101 alin. 1,3 Cod penal, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii, dar pana la implinirea varstei de 18 ani, iar in baza dispozitiilor art. 863 alin. 1,3 Cod penal, dupa implinirea varstei de 18 ani (daca este cazul) si pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) - sa se prezinte la Serviciul de Probatiune - institutie careia i se incredinteaza supravegherea - la datele fixate conform programului de supraveghere ce va fi stabilit de aceasta institutie;
b) - sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
c) - sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d )- sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta;
e) - sa nu intre in legatura cu partea vatamata K.K.;
f) - sa presteze o activitate neremunerata, in cadrul Primariei com. Voivodeni, cu o durata totala de 50 de ore, maxim 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacante.
-in baza dispozitiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a, lit.b Cod penal, pe durata termenului de incercare al suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii.
-in baza dispozitiilor art. 1101 alin. 3 Cod penal, a atras atentia inculpatului ca, in caz de sustragere de la indeplinire a obligatiilor ori de neindeplinire a masurilor de supraveghere dispuse sau a obligatiilor care ii revin, se va dispune revocarea suspendarii si executarea in intregime a pedepsei.
-a admis in parte, conform prevederilor art. 17 Cod procedura penala si art. 346 alin. 1 Cod procedura penala, actiunea civila exercitata de partea vatamata K.K. - prin reprezentantul sau legal D.I. si sustinuta si din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minora K.K. si l-a obligat pe inculpat in solidar cu partile responsabile civilmente Z.J. senior si Z.I. sa ii plateasca acesteia suma de 400 lei daune materiale si 1.000 lei daune morale; respingand restul pretentiilor civile.
-l-a obligat pe inculpat, in solidar cu partile responsabile civilmente, sa suporte cheltuielile judiciare avansate de stat in cauza, in suma de 800 lei.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut, in esenta, ca, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, inculpatul Z.J. a fost trimis in judecata, in stare de libertate pentru savarsirea infractiunii de tentativa de viol prevazuta si pedepsita de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1, alin. 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art. 99 si urmatoarele Cod penal.
In urma probatoriului administrat in cauza, procurorul a retinut ca la data de 6 aprilie 2011, minora K.K. se afla singura in locuinta parintilor sai, la un moment dat a intrat in casa inculpatul (nepotul tatalui vitreg al partii vatamate), care, fara a-i spune ceva, s-a repezit la aceasta si a impins-o in pat, dupa care si-a dat jos pantalonii, cerandu-i minorei sa se dezbrace si ea. Aceasta a refuzat, motiv pentru care inculpatul i-a tras jos pantalonii, dupa care si pantalonii si chilotii pana la genunchi, desi minora a opus rezistenta, zbatandu-se. Dupa aceasta, inculpatul s-a urcat peste ea si a simtit ceva in zona intima, insa nu a vazut ce facea inculpatul, nesimtind nici un corp strain in vagin. La scurt timp, in locuinta a intrat martorul Z. F., tatal vitreg al minorei, iar inculpatul s-a speriat, a sarit de pe partea vatamata si s-a asezat pe pat, in spatele acesteia. Inculpatul i-a spus martorului ca-i pare rau de cele intamplate si ca minora nu are nici o vina si ca poate sa-l pedepseasca pentru ce a facut.
Martorul nu l-a amenintat si nici nu l-a lovit pe inculpat, permitandu-i sa paraseasca locuinta sa, dupa care a plecat la mama minorei, respectiv martora D.I., pentru a-i povesti ce s-a intamplat, respectiv ca i-a surprins pe cei doi dezbracati in pat. Partea vatamata i-a relatat mamei sale ce s-a intamplat, spunandu-i initial ca inculpatul ar fi intretinut raporturi sexuale cu ea, revenind ulterior si aratand ca nu a intretinut relatii sexuale, ci doar i-a bagat penisul intre picioare.
Din concluziile formulate de catre specialistii din cadrul I.M.L. Targu Mures la data de 7 aprilie 2011, in urma examinarii medico-legale a minorei K.K., a reiesit ca aceasta nu prezinta leziuni traumatice si nu necesita zile de ingrijiri medicale, fiind virgina. De asemenea, nu s-au constatat modificari specifice unei agresiuni sexuale la examenul regiunii anale si nu s-a recoltat secretie vaginala in vederea evidentierii spermatozoizilor.
Fiind audiat in prezenta aparatorului desemnat din oficiu si a parintelui sau, inculpatul minor Z.J. a recunoscut ca a incercat sa intretina raporturi sexuale normale cu partea vatamata, insa s-a razgandit, dandu-si seama ca are o varsta prea mica. A mai reiesit ca inainte cu o zi de acest incident, i-a propus partii vatamate sa intretina raporturi sexuale cu el, profitand de faptul ca parintii acestei vor lipsi de la domiciliu. In privinta celor intamplate la data de 6 aprilie 2011, a aratat ca s-a deplasat la locuinta partii vatamate (situata in acelasi corp de imobil si avand curte comuna) si cunoscand faptul ca parintii minorei sunt plecati, iar aceasta se afla singura in camera, i-ar fi propus partii vatamate sa intretina raporturi sexuale cu el, iar aceasta ar fi fost de acord cu propunerea facuta, dupa care cei doi s-au dezbracat de bunavoie complet si s-au asezat pe pat, insa dupa inceperea actelor preparatorii, inculpatul s-ar fi razgandit si nu ar mai fi dorit sa intretina relatii sexuale cu minora, moment in care in locuinta a intrat martorul Z.F., care i-a surprins pe cei doi dezbracati in pat. Inculpatul s-a speriat de acesta si de ce i s-ar fi putut intampla, s-a imbracat rapid si a fugit din locuinta. A mai declarat ca nu a constrans-o prin folosirea de amenintari sau violente pe minora pentru a intretine raporturi sexuale.
Inculpatul minor a fost examinat medico-legal de medicii specialisti psihiatri, iar din raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 1488/13.05.2011 a reiesit ca acesta nu prezinta afectiuni de natura psihiatrica, avand atat in prezent, cat si la data comiterii faptei, discernamantul pastrat.
Inculpatul Z.J. a aratat in fata instantei de judecata ca intelege sa se prevaleze de dispozitiile art. 3201 Cod procedura penala, in sensul recunoasterii faptei sale asa cum a fost ea descrisa in rechizitoriul care i s-a prezentat pe scurt, declarand ca doreste sa fie judecat pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, ca nu solicita ale probe si ca este si de acord cu pretentiile civile - daunele materiale ale partii civile.
Procedura recunoasterii vinovatiei de care s-a prevalat inculpatul este admisibila, in prezenta speta, raportat la acuza adusa inculpatului prin rechizitoriu.
Starea de fapt mai sus descrisa este confirmata cu urmatoarele mijloace de proba: - procesul-verbal de consemnare a plangerii penale; - declaratia olografa a partii vatamate K.K.; - declaratie olografa a martorei D.I.; - declaratia data de partea vatamata; - declaratie olografa faptuitor; - declaratia data de invinuit; - concluzii provizorii; - raportul medico-legal de constatare; - raportul de expertiza medico-legala psihiatrica a inculpatului; - declaratiile de martori; - procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, precum si cu raportul de evaluare a inculpatul intocmit de Serviciul de Probatiune de pe linga Tribunalul Mures in faza de judecata.
In acest context, prima instanta a apreciat ca din concluziile actelor stiintifice coroborate cu materialul probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal, vinovatia inculpatului, in privinta savarsirii infractiunii de tentativa la viol prevazuta si pedepsita de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1,3 teza I Cod penal, sub aspectul comiterii carora a fost deferit justitiei, este pe deplin dovedita si, de altfel, acuzatul a recunoscut comiterea faptei.
Asadar, in raport cu afirmatiile constante ale inculpatului si ale partii vatamate, ale martorilor, dar si cu modalitatea concreta de exercitare a agresiunii sexuale asupra victimei si cu zona vizata si lezata, instanta a concluzionat ca in drept, fapta inculpatului Z.J. de a incerca sa intretina raporturi sexuale cu partea vatamata K.K., in varsta de 11 ani, impotriva vointei ei, minora opunandu-i rezistenta si zbatandu-se, precum si profitand de varsta acesteia si de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, imposibilitate evidentiata de varsta si lipsa de dezvoltare intelectuala a acesteia, consumarea actului sexuale fiind intrerupta de aparitia in locuinta a martorului Z.F., intruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativa la viol, fapta prevazuta si pedepsita de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 si 3, teza I Cod penal cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal.
La alegerea sanctiunii pe care i-a aplicat-o inculpatului minor, instanta s-a oprit asupra unei pedepse, apreciind, in considerarea celor relevate de referatul de evaluare depus la dosar ca, in raport de conduita inculpatului ante si post factum, precum si de realele perspective de reintegrare sociala a acestuia, de factorii care ii influenteaza sau care ii pot influenta comportamentul, ca aplicarea unei masuri educative, cum este libertatea supravegheata, nu este corespunzatoare pentru indreptarea minorului.
Astfel, din datele referatului de evaluare, rezulta ca minorul se confrunta cu anumite probleme de comportament, pornind de la absenteismul si chiar abandonul scolar, manifestari agresive verbale si fizice, consum de alcool si un program de viata neadecvat varstei sale, o mai slaba implicare a parintilor in modelarea personalitatii minorului, frustrari ale acestuia in raport de posibilitatile financiare reduse ale familiei sale, dar s-a relevat ca dupa intrarea in sfera ilicitului penal, minorul a constientizat, se pare, gravitatea faptei sale, si-a manifestat dorinta si disponibilitatea de a obtine o calificare profesionala, avand si suportul afectiv si material al familiei sale.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatului, in conditiile in care s-a stabilit pe baza de probe ca acesta este autorul infractiunii pe care a comis-o cu vinovatie, dar si ca el raspunde din punct de vedere penal, instanta a avut in vedere criteriile prevazute de art. 72 Cod penal si anume - gradul de pericol social concret, ilustrat de imprejurarile care compun continutul constitutiv al infractiunii de tentativa la viol, dar si extrinseci acesteia, cum sunt, in esenta, actiunea inculpatului - el insusi minor - asupra unei victime minore, natura intentiei sale si manoperele folosite in realizarea rezultatului dorit si urmarit - inclusiv violenta, chiar daca moderata, de faptul ca a profitat de varsta frageda si de imprejurarea ca minora il cunostea, de nestiinta victimei, locul si timpul comiterii activitatii infractionale, urmarile cauzate, concretizate in lezarea unor drepturi fundamentale ale partii vatamate - dreptul la integritate corporala si la libertatea vietii sexuale, dar si dreptul la o dezvoltare normala, armonioasa a victimei sub toate aspectele, tinand cont de varsta frageda a acesteia, de doar unsprezece ani la acea data, de imprejurarea ca actul nu s-a consumat din motive independente de vointa inculpatului, respectiv datorita aparitiei tatalui minorei, toate acestea imprimand actiunii sale un grad relativ ridicat de pericol social.
De asemenea, a tinut cont si de persoana inculpatului care a avut o atitudine sincera pe parcursul procesului penal, de varsta acestuia, dar si de statutul sau social, de conditiile sale de viata de pana acum, inculpatul fiind minor ce provine dintr-o familie cu posibilitati materiale reduse, el crescand intr-un mediu cu o slaba pregatire scolara, intelectuala si chiar de viata. De asemenea, pe langa aceste aspecte relevate de referatul de evaluare a inculpatului, trebuie sa se tina seama si de mediul social in care inculpatul traieste, de imprejurarea ca a fost acceptat de o comunitate in care s-a integrat pana la un anumit punct si care si-a exprimat chiar interesul in a-l sprijini pe viitor daca se va comporta adecvat, comunitate care nu l-a perceput ca pe un pericol si care nu il percepe nici acum in acest fel.
In aceeasi ordine de idei, s-a tinut cont si de faptul ca inculpatul era minor la momentul comiterii infractiunii, fiind in varsta de 15 ani si 7 luni, dar raspunde din punct de vedere penal, aspect stabilit cu certitudine prin expertiza medico-legale psihiatrica conform careia inculpatul avea discernamantul pastrat la momentul comiterii faptei.
Relevanta este si evaluarea partii vatamate, procedura in cadrul careia s-a concluzionat ca datorita modului inocent, de o intensitate redusa, in care a fost perceput evenimentul prin care a trecut, acesta nu a influentat dezvoltarea sa psihoemotionala, minora neprezentand indicatorii tipici ai unei traume de tip sexual care sa ii puna in pericol chiar dezvoltarea sa ulterioara sub toate aspectele: fizica, emotionala, comportamentala.
Totodata, relevanta este si atitudinea inculpatului in raport de infractiunea savarsita, de recunoastere a acuzatiei aduse precum si comportamentul sau de pe parcursul desfasurarii procesului penal in sensul ca a aratat ca recunoaste si regreta cele petrecute, fiind de acord si cu plata daunelor materiale pretinse de partea civila si obligandu-se sa aiba pe viitor, un comportament corespunzator; aceste aspecte ar justifica reducerea sub minimul special, a pedepselor ce urmeaza a fi aplicate inculpatului, prin retinerea in favoarea sa a unor circumstante atenuante judiciare, date de art. 74 alin. 2 Cod penal.
Asadar, toate aceste probe ale cauzei, constituie potrivit prevederilor art. 72 Cod penal, circumstante in procesul individualizarii judiciare a pedepsei, instanta apreciind ca, chiar daca infractiunea pentru care inculpatul a fost deferit justitiei prezinta o gravitate ridicata, prin prisma existentei acestor circumstante mai sus-amintite, se poate pronunta si o pedeapsa orientata spre minimul special, dupa aplicarea prevederilor art. 3201 alin. 7 Cod procedura penala.
Asadar, in raport de toate aceste aspecte, la individualizarea pedepselor, prima instanta a procedat in trei pasi: in primul rand, plecand de la dispozitiile art. 109 alin. 1 Cod penal, a injumatatit limitele de pedeapsa stabilite in cazul infractiunii deduse judecatii, in forma consumata, deci asa cum sunt ele prevazute in codul penal, iar de la aceste limite a facut aplicarea art. 20 Cod penal, in sensul injumatatirilor lor, avand in vedere ca infractiunea nu s-a consumat, ci a ramas in forma tentativei. Pe cale de consecinta, pentru infractiunea de tentativa la viol comisa de un minor prevazuta si pedepsita de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1,3 teza i Cod penal, cu art. 99 si urm. Cod penal, limitele de pedeapsa sunt de la 2 ani si 6 luni inchisoare - la 6 ani si 3 luni inchisoare.
Apoi, ca efect al aplicarii prevederilor art. 3201 alin. 7 Cod procedura penala care stipuleaza in mod expres faptul ca, in situatia aplicarii judecatii dupa procedura simplificata in cazul recunoasterii vinovatiei, inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, instanta a constatat ca limitele de pedeapsa sunt de la 1 an si 8 luni inchisoare - la 4 ani si 2 luni inchisoare.
Pe langa aceste, instanta a avut in vedere, cu titlu de circumstante atenuate judiciare din cele prevazute de art. 74 alin. 2 Cod penal, si imprejurarea ca inculpatul este o persoana aflata la o varsta tanara, ca pana la acest moment nu a mai avut nici un contact cu legea penala si ca, datorita modului inocent, de o intensitate redusa, in care a fost perceput de catre partea vatamata evenimentul prin care a trecut, acesta nu a influentat dezvoltarea psihoemotionala a sa, minorul neprezentand indicatorii tipici ai unei traume de tip sexual care sa ii puna in pericol chiar dezvoltarea sa ulterioara sub toate aspectele: fizica, emotionala, comportamentala; toate aceste aspecte ar justifica reducerea sub minimul special, a pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatului, prin retinerea in favoarea sa a unor circumstante atenuante judiciare, date de art. 74 alin. 2 Cod penal.
Sintetizand aceste elemente de individualizare, instanta a conS.erat ca o pedeapsa de 10 luni inchisoare aplicata inculpatului pentru savarsirea infractiunii de tentativa la viol prevazuta si pedepsita de art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1, 3 Cod penal, cu art. 99 si urm. Cod penal si cu aplicarea dispozitiilor art. 74 Cod penal si art. 76 lit. d Cod penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 3201 Cod procedura penala, va reprezenta un tratament penal just in contextul dat, realizandu-se totodata si scopul sanctiunii penale inserat in economia art. 52 Cod penal, fiind respectat si principiul proportionalitatii sanctiunii aplicate in raport cu gravitatea faptei penale.
De asemenea, in raport de intregul ansamblu de probe care contureaza fapta si persoana inculpatului minor si tinand cont de conS.erentele mai-sus expuse, instanta a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea propriu-zisa a acesteia, suspendarea sub supraveghere a executarii ei fiind necesara si suficienta pentru reeducare inculpatului.
In atare situatie, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 1101 alin.1,3 Cod penal, ca modalitate de executare a pedepsei astfel stabilite, a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii ei, stabilind un termen de incercare de 1 an si 4 luni, din care 10 luni reprezinta cuantumul pedepsei, iar 6 luni termenul stabilit de dispozitiile procedural-penale si conform prevederilor art. 1101 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 103 Cod penal, ii va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, privind conditiile si consecintele revocarii suspendarii executarii pedepsei.
In baza dispozitiilor art. 1101 alin. 3 Cod penal, i-a atras atentia inculpatului ca, in caz de sustragere de la indeplinire a obligatiilor ori de neindeplinire a masurilor de supraveghere dispuse sau a obligatiilor care ii revin, se va dispune revocarea suspendarii si executarea in intregime a pedepsei.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta a constatat ca partea vatamata -prin reprezentantul sau legal, s-a constituit partea civila cu suma de 400 lei reprezentand daune materiale, iar inculpatul si partea responsabila civilmente a fost de acord cu plata ei, precum si faptul ca reprezentantul parchetului a solicitat se constata ca exercita si din oficiu actiunea civila, solicitand obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, astfel incat instanta conform prevederilor art. 998-999 Cod civil, art. 17 Cod procedura penala si art. 346 alin. 1 Cod procedura penala, a admis in parte actiunea civila actiunea civila exercitata de partea vatamata K.K. - prin reprezentantul sau legal D.I. si sustinuta si din oficiu de reprezentantul Ministerului Public, pentru victima minora K.K. si, conform prevederilor art. 14, art. 17 Cod procedura penala si art. 346 alin. 1 Cod procedura penala, l-a obligat pe inculpat in solidar cu partile responsabile civilmente Z.J. senior si Z.I. sa ii plateasca acesteia suma de 400 lei daune materiale si 1.000 lei daune morale; va respinge restul pretentiilor civile.
Asupra cuantumului acestor daune, prima instanta a aratat ca in legislatia actuala nefiind prevazut un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despagubirilor morale, aceasta operatiune este lasata la aprecierea judecatorului, in functie atat de suferintele psihice indurate de parte - in cauza de fata concretizate in prejudiciul fizic, psihic si moral suportat, argumentat de suferintele la care a fost supusa minora prin actiunea agresiva a inculpatului, actiune exercitata asupra unui minor aflate la debutul perioadei sale de dezvoltare preadolescentina - cat si de faptul ca aceste despagubiri nu trebuie sa reprezinte o imbogatire nejustificata a partii si nici o exploatare neintemeiata a patrimoniului inculpatului in prezent major.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Mures.
In motivarea caii de atac, este contestata legalitatea hotararii Tribunalului Mures intrucat:
a) prima instanta a retinut gresit ordinea de aplicare a prevederilor art. 109 alin. 1 C. pen., art. 20 C. pen., art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. si art. 74 C. pen. In acest sens, intrucat art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. se refera la pedeapsa prevazuta de lege, atunci cand inculpatul uzeaza de procedura simplificata, iar instanta ajunge la concluzia ca sunt indeplinite conditiile condamnarii, consecinta imediata a judecarii cauzei dupa procedura prescrisa de art. 3201 C. pr. pen. este tocmai determinarea limitelor de pedeapsa intre care instanta poate dispune condamnarea.
Abia ulterior reducerii limitelor de pedeapsa in conditiile art. 3201 alin. 7 C. pr. pen., instanta va putea lua in conS.erare cauzele generale de reducere a pedepsei.
b) prima instanta in mod gresit a recunoscut si a dat eficienta, in partea expozitiva a sentintei, unor imprejurari obiective, cum este varsta inculpatului, calificate drept circumstante atenuante judiciare. In plus, prima instanta nu a individualizat in dispozitivul hotararii circumstantele atenuante aplicate.
c) prima instanta nu a motivat aplicarea pedepsei accesorii si nu a indicat momentul de la care incepe aceasta sa curga.
d) prima instanta a facut gresit aplicarea prevederilor art. 1101 C. pen.
e) in plus, tribunalul nu a procedat la o analiza completa a probelor instrumentate in cauza si a fost lipsit de acuratete cand a adus la cunostinta dispozitiile a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Analizand apelul promovat, prin prisma materialului dosarului nr. 5804/102/2011 al Tribunalului Mures, a sustinerilor, motivelor si a concluziilor reprezentantului Ministerului Public si ale partilor, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei inculpatului, ultimul avand in vedere ca apelul nu a fost declarat in defavoarea acuzatului, se retin urmatoarele:
Apelul promovat de procuror impotriva sentintei penale nr. 140/24 octombrie 2011 a Tribunalului Mures este fondat, iar aspectele pe care le vom dezvolta in continuare vor determina, in temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admiterea caii de atac, cu consecintele desfiintarii partiale a sentintei si rejudecarii in apel a pricinii, in urmatoarele limite:
a) In ipoteza in care un minor savarseste o tentativa si in fata instantei uzeaza de procedura simplificata prevazuta de art. 3201 C. pr. pen., iar instanta alege sa-i aplice acestuia o pedeapsa, la stabilirea pedepsei se vor urma, intr-adevar, trei etape, ordinea lor este diferita insa de cea indicata de instanta de prim grad in prezenta cauza.
Astfel, mai intai, se da eficienta art. 3201 C. pr. pen. si limitele de pedeapsa prevazute pentru infractiunea consumata se reduc cu o treime, in cazul pedepsei inchisorii, si cu o patrime, in cazul pedepsei amenzii. Aceasta, deoarece art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. se refera la limitele de "pedeapsa prevazute de lege", iar, potrivit art. 1411 C. pen., "prin pedeapsa prevazuta de lege se intelege pedeapsa prevazuta in textul de lege care incrimineaza fapta savarsita in forma consumata, fara luarea in conS.erare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei", or minoritatea si tentativa sunt, potrivit legii, cauze de atenuare a pedepsei.
Apoi, se face aplicarea dispozitiilor privitoare la minoritate, intrucat, pentru aceasta stare este instituit un regim sanctionator special. In acest sens, limitele de pedeapsa reduse cu o treime sau, dupa caz, cu o patrime, se injumatatesc.
In sfarsit, deoarece tentativa este sanctionata in dreptul pozitiv dupa teoria diversificarii pedepselor, se vor aplica prevederile art. 21 C. pen., limitele de pedeapsa reduse dupa parcurgerea primilor doi pasi urmand sa fie injumatatite.
Daca, in cauza sunt retinute si circumstante atenuante legale sau judiciare, reducerea sau schimbarea pedepsei impusa de art. 76 C. pen. se raporteaza la limita minima obtinuta dupa ce a fost urmata ordinea celor trei etape descrise mai sus.
Tribunalul nu a individualizat in dispozitiv substanta circumstantelor judiciare facultative retinute in favoarea inculpatului si, intr-adevar, varsta acestuia nu mai poate fi o stare care sa justifice o circumstanta atenuanta optionala, din moment ce aceasta stare este o cauza legala de reducere a pedepsei.
Pornind de la imprejurarile ca inculpatul se afla la primul contact cu legea penala, a fost sincer pe toata durata procedurilor si a raspuns chemarilor autoritatilor judiciare, vazand si mediul familial din care provine inculpatul, educatia inadecvata care i-a fost oferita de parintii sai, inculpatul este indreptatit sa beneficieze de circumstantele atenuante prevazute de art. 74 alin. 1 lit. a si c si alin. 2 C. pen., cu consecinta reducerii pedepsei sub minimul special, asa cum prevede art. 76 alin. 1 lit. d C. pen.
In conS.erarea ideilor enuntate mai sus, pedeapsa de 10 luni inchisoare aplicata de tribunal se incadreaza in limitele reduse dupa ce au fost strabatuti cei trei pasi si dupa ce am dat eficienta circumstantelor atenuante judiciare retinute in prim grad in beneficiul inculpatului. Prin urmare, avand in vedere ca apelul procurorului nu este declarat in defavoarea inculpatului, in rejudecare, vom aplica inculpatului pedeapsa de 10 luni inchisoare.
b) Pedeapsa accesorie prevazuta de art. 71 alin. 1 cu referire la art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua si lit. b C. pen. este in continuare obligatorie, independent de modalitatea de individualizare a executarii pedepsei principale fixate. Caracterul obligatoriu al pedepsei accesorii rezulta din natura acesteia -sanctiune care decurge din condamnarea la pedeapsa principala a inchisorii sau a detentiunii pe viata, fara sa intereseze in primul caz, sub aspectul aplicabilitatii, operatiunea ulterioara, a individualizarii modalitatii de individualizare a executarii inchisorii. Ceea ce prezinta importanta atunci cand instanta dispune suspendarea conditionata sau suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii este ca, potrivit art. 71 alin. 5 C. pen., executarea pedepsei accesorii se suspenda de drept. Cele statuate prin decizia nr. LXXIV/5 noiembrie 2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite in recurs in interesul legii (publicata in "Monitorul oficial al Romaniei", partea I, nr. 545/18 iulie 2008 vizeaza doar pedeapsa accesorie prevazuta de art. 71 alin. 1 raportat la art. 64 alin. 1 litera a teza I, lit. c C. pen.
In cauza, prima instanta a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevazuta de art. 71 alin. 1 C. pen. coroborat cu art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua si lit. b C. pen., insa nu a indicat momentul de la care acuzatul va fi supus acestor interdictii. Acest moment este dat de implinirea majoratului, asa cum a decis Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite prin decizia nr. LI/4 iunie 2007 pronuntata in recurs in interesul legii (publicata in "Monitorul oficial al Romaniei", partea I, nr. 769/13 noiembrie 2007).
Chiar daca pedeapsa accesorie este suspendata in cauza, iar pana la implinirea termenului de incercare este putin probabil, dar nu imposibil, ca inculpatul sa implineasca varsta de 18 ani, indicarea in hotarare a datei de la care se executa pedeapsa accesorie prezinta importanta in cazul in care se va ajunge la revocarea sau anularea suspendarii conditionate si daca ramanerea definitiva a sentintei tribunalului se va lovi de intarzieri.
Pentru conS.erentele expuse, in rejudecare, conform art. 71 C. pen., vom interzice inculpatului, ca pedeapsa accesorie, pe durata executarii pedepsei principale, insa de la implinirea varstei de 18 ani, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64, lit. a teza a II-a si lit. b C. pen.
c) In situatia in care unui minor care a comis o infractiune i se suspenda conditionat executarea pedepsei aplicate, temeiul legal al suspendarii nu este cel general prevazut de art. 81 C. pen., ci cel special prescris de art. 110 C. pen. Astfel, in rejudecare, vom corecta temeiul suspendarii conditionate precizat de prima instanta si vom retine dispozitiile art. 110 C. pen.
d) Daca instanta alege sa-i aplice inculpatului care la momentul pronuntarii hotararii nu a implinit 18 ani si dispozitiile 1101 C. pen., relative la suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control, obligatiile si masurile impuse trebuie fixate distinct: pana la implinirea majoratului, incredintarea supravegherii minorului unei persoane sau institutii dintre cele aratate in art. 103 C. pen., putand stabili, totodata, pentru minor una sau mai multe obligatii dintre cele prevazute de art. 103 alin. 3 C. pen.; dupa implinirea varstei de 18 ani poate sa supuna persoana in cauza la masurile de supraveghere sau obligatiile prevazute de art. 863 C. pen.
Prima instanta nu a dat curs acestor distinctii si a prevazut global supravegherea, obligatiile si masurile fixate in sarcina inculpatului Z.J.
Neregula poate fi remediata in apel, iar, in rejudecare: in baza art. 1101 C. pen., pe durata termenului de incercare, pana la implinirea varstei de 18 ani:
-vom incredinta Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Mures supravegherea inculpatului Z.J.. Nu am ales pentru supraveghere parintii inculpatului, intrucat, asa cum rezulta din referatul de evaluare intocmit, dar si din relatarile mamei d-lui Z.J., parintii nu detin un control eficient asupra inculpatului, nu s-au preocupat in mod serios si adecvat de cresterea si educarea sa, nu l-au incurajat sa frecventeze cursurile scolare, dimpotriva au acceptat cu usurinta ca el sa le abandoneze si nu l-au indrumat in gasirea si valorificarea unei ocupatii utile.
-va impune inculpatului Z.J. respectarea urmatoarelor obligatii:
• Sa nu intre in legatura cu partea vatamata K.K., victima infractiunii deduse judecatii, pentru care orice legatura cu inculpatul va fi o sursa de trauma psihica.
• Sa presteze o activitate neremunerata in cadrul Primariei comunei Voivodeni, cu o durata totala de 50 de ore, maxim 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacante.
In baza art. 1101 C. pen., pe durata termenului de incercare, dupa implinirea varstei de 18 ani, daca mai este cazul, inculpatul trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:
• Sa se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Mures;
• Sa anunte acest Serviciu, in prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
• Sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
• Sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
e) Conform art. 359 alin. 1 C. pr. pen., in cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei, presedintele completului de judecata este obligat sa atraga atentia inculpatului asupra dispozitiilor a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii.
Tribunalul l-a atentionat pe inculpat asupra cazurilor de revocare a suspendarii conditionate, insa atentionarea nu a fost completa si riguros exacta, chestiune care, la randul ei, poate fi corectata in al doilea grad, in rejudecare atragand atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 1101 alin. 2 cu referire la art. 83 si art. 84 C. pen. si ale art. 1101 alin. 3 C. pen., privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei. Astfel, savarsirea unei noi infractiuni intentionate in termenul de incercare sau neindeplinirea cu rea-credinta a masurilor de supraveghere care i-au fost impuse atrage revocarea suspendarii conditionate. Totodata, savarsirea din culpa a unei noi infractiuni inauntrul termenului de incercare, ori neindeplinirea obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare, sau sustragerea inculpatului de la obligatiile prevazute de art.103 alin. 3 C. pen. poate atrage revocarea suspendarii conditionate.
Dispozitiile sentintei penale apelate, vizand aplicarea prevederilor art. 71 alin. 5 C. pen., modalitatea de solutionare a actiunii civile alaturate actiunii penale in proces; obligarea inculpatului in solidar cu partile responsabile civilmente la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza si cuantumul acestor cheltuieli sunt la adapost de critici. De altfel, ele nici nu au fost contestate de vreunul dintre participantii la procesul penal.
De asemenea, contrar celor sustinute de procuror in motivele de apel, prima instanta a efectuat o justa analiza a probelor administrate in cursul urmaririi penale si recunoscute de inculpat. In conditiile in care toate probele converg spre aceleasi concluzii, privind existenta faptei, savarsirea ei de catre inculpat si comiterea acesteia cu vinovatia specifica si nu exista dovezi contradictorii care sa impuna un examen separat al lor, procedeul ales de prima instanta, de enumerare a probelor instrumentate, prin prisma particularitatilor procedurii instituite de art. 3201 C. pr. pen., este conform dispozitiilor art. 356 alin. 1 lit. c C. pr. pen.