Legitimitatea procesuala activa confera de textul art. 138 din Legea nr. 85/2006, solutionarea conflictului de legi in timp, in raport de data la care s-a formulat cerere de3 angajare a raspunderii personale materiale a celor care prin faptele lor au... Decizie nr. 548/R din data de 03.05.2007
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Legitimitatea procesuala activa confera de textul art. 138 din Legea nr. 85/2006, solutionarea conflictului de legi in timp, in raport de data la care s-a formulat cerere de3 angajare a raspunderii personale materiale a celor care prin faptele lor au determinat starea de insolventa a debitoarei. Prin sentinta comerciala nr. 150 din 23 februarie 2007, judecatorul sindic desemnat in dosarul tribunalului Comercial Mures nr. 2442/2002 a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active ridicate din oficiu si astfel a respins cererea de angajare a raspunderii administratorilor societatii debitoare S.C. "C. CCP 99" SA formulata de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures.
Judecatorul sindic a avut in vedere faptul ca a fost investit cu cererea de angajare a raspunderii la data de 21 iulie 2006, data la care era in vigoare Legea nr. 85/2006, iar textul art. 138 limiteaza sfera persoanelor care au dreptul sa promoveze o asemenea actiune, legiuitorul intelegand sa nu mai acorde legitimitate procesuala activa fiecarui creditor in parte.
Hotararea a fost atacata cu recurs de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Mures, care a solicitat modificarea in sensul admiterii cererii promovate, deoarece judecatorul sindic a omis sa analizeze exceptia sub aspectul promovarii unei cereri in cadrul unei proceduri de sine demarate in baza unor dispozitii perfect legale la data demararii ei, fiind necesar sa deosebeasca dreptul subiectiv constituit potrivit legii anterioare de cel constituit potrivit legii posterioare si astfel sa se ajunga la concluzia ca legea posterioara nu poate aduce atingere dreptului nascut sub imperiul legii anterioare. In continuare recurenta a dezvoltat neretroactivitatea legii noi si a precizat ca in definitiv legea confera aceasta calitate procesuala activa comitetului creditorilor din care, in mare majoritate si recurenta creditoare sau numai ea, face parte.
Recurenta a mai criticat hotararea judecatorului sindic si prin prisma dispozitiilor art. 2 din ambele legi, precizandu-se ca dispozitiile art. 138 alin. 1 si 3 vin in contradictie si cu prevederile art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 si invederandu-se ca in nici un stat de drept legiuitorul nu poate si nu doreste restrangerea drepturilor persoanelor, considerand chiar ca ar fi neconstitutionale dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 in raport cu art. 21 din Constitutie.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta a constatat ca recursul creditoarei este nefondat.
In raport cu data formularii cererii de angajare a raspunderii personale patrimoniale intemeiata pe prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este evident ca, prin incidenta noilor reglementari in materie, recurenta creditoare n u are legitimitate procesuala activa, judecatorul sindic facand o corecta aplicare a legii.
Cererea de angajare a raspunderii este un act procesual care nu este cuprins in etapele procedurale obligatorii ale insolventei, ci, in functie de datele concrete legate de cauzele si imprejurarile care au determinat starea de incetare de plati a debitoarei, persoanele carora li se confera legitimitate procesuala, pot solicita a se da eficienta textului art. 138 din lege. Prin urmare, nu are relevanta in sensul prezentat de recurenta faptul ca procedura insolventei a fost demarata sub imperiul legii vechi si nici nu este vorba de un drept subiectiv castigat. Promovarea cererii se face in cadrul procesual si procedural instituit de lege, iar persoana care are legitimitate procesuala poate sa uziteze de acest drept procesual dar in conditiile stabilite de lege. Fiind vorba de norme procedurale de aplicabilitate imediata, in lipsa unor dispozitii tranzitorii, rationamentul judecatorului sindic este corect. De asemenea, nu este vorba de o restrangere a drepturilor persoanelor asa dupa cum sustine recurenta, deoarece alin. 3 din art. 138 din Legea nr. 85/2006, confera legitimitate procesuala activa si comitetului creditorilor in urma autorizarii de introducere a cererii de catre judecatorul sindic in conditiile prevazute de textul legal indicat. Imprejurarea ca in majoritatea dosarelor Directia Generala a Finantelor Publice are calitate de creditor sau uneori este singurul creditor, nu are relevanta cata vreme legiuitorul nu a inteles sa prevada in mod expres o pozitie privilegiata din acest punct de vedere creditorului bugetar.
Pentru considerentele aratate, vazand si prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila recursul a fost respins ca nefondat.