Adresa de sesizare a partilor contractante ale contractului colectiv de munca, intocmita de M.M.P.S. sau dupa caz directiile generale teritoriale de munca si protectie sociala Decizie nr. 461/R din data de 17.04.2007
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Adresa de sesizare a partilor contractante ale contractului colectiv de munca, intocmita de M.M.P.S. sau dupa caz directiile generale teritoriale de munca si protectie sociala in exercitarea atributiilor conferite de art. 27 din Legea nr. 30/1996 nu produce consecinte juridice ci este o avertizare asupra posibilelor consecinte ale punerii in executare a contractului inregistrat, contract care contine clauze negociate cu nerespectarea dispozitiilor art. 8 si 10 din Legea nr. 130/1996 si art. 247 Codul muncii .
Prin urmare , spre deosebire de refuzul inregistrarii contractelor colective de munca, o asemenea adresa nu este susceptibila de a fi atacata pe calea contenciosului administrativ. Prin sentinta civila nr. 1966/12 octombrie 2006 a Tribunalului Mures, dos. nr. 5251/2005, a dispus respingerea actiunii reclamantei S.C. "T." S.R.L. in contradictoriu cu parata Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familiei Mures, privind anularea respectarii prevederilor contractului colectiv de munca unic la nivel national.
Pentru a pronunta in acest sens, instanta de fond a retinut urmatoarele:
La data de 6.12.2006, se arata in continuare in considerentele hotararii atacate, reclamanta a solicitat anularea in parte a deciziei nr. 2322/22.08.2005 emisa de parata motivand ca desi parata a inregistrat contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii reclamante, aceasta a cuprins mai multe obiectiuni privind incalcarea dispozitiilor contractului de munca la nivel national, obligand reclamanta la respectarea acestuia, cu incalcarea dispozitiilor art. 8 si 10 din Legea nr. 130/1996 si art. 247 Codul muncii.
Prin intampinarea depusa, se arata in continuare in hotararea atacata, solicitand respingerea actiunii introductive in principal pe motivul ca actul atacat nu este un act administrativ prevazut de art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Instanta de judecata retine ca actul atacat nu este un act administrativ, ci unul care face recomandari de respectare a anumitor dispozitii legale.
De asemenea, instanta mai retine ca reclamanta a invocat exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 130/1996 republicata si art. 238 alin. 1 din Codul muncii, exceptii fata de care, arata instanta de fond, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in sensul respingerii.
Fata de aceasta hotarare a declarat, in termen, recurs reclamanta, solicitand casarea hotararii si trimiterea spre rejudecare a cauzei instantei, iar in subsidiar rejudecarea pe fond a cauzei. In motivele de recurs se reiau argumentele prezentate in actiunea introductiva de instanta. In ce priveste exceptiile de neconstitutionalitate, recurenta sustine ca chiar daca Curtea Constitutionala a respins ca inadmisibile exceptiile, recurenta apreciaza ca cel putin o contradictie privind normele legale sunt ambigue si lacunare.
Analizand actele de la dosar, atat prin prisma motivelor de recurs, cat si in virtutea rolului devolutiv prevazut de art. 304¹ Codul de procedura civila, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Prin adresa nr. 2323/22 august 2005, acesta fiind actul atacat pe calea contenciosului administrativ de catre reclamanta-recurenta, comunicata de parata catre reclamanta i se comunica acesteia ca contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii a fost inregistrat sub nr. 194/04.08.2005. In aceiasi adresa, parata include cateva observatii la cateva dispozitii din acest contract, raportandu-le la dispozitiile Legii nr. 130/1996 republicat.
In fapt, art. 27 alin.1 din Legea nr. 30/1996 republicata prevede ca "La inregistrarea contractelor colective de munca, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale sau, dupa caz, directiile generale teritoriale de munca si protectie sociala vor verifica daca acestea contin clause negociate cu nerespectarea dispozitiilor art. 8." iar aliniatul 2 al aceluiasi articol prevede ca “In cazul in care se constata ca in contractele colective de munca exista asemenea clauze, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale sau, dupa caz, directia generala teritoriala de munca si protectie sociala are obligatia sa sesizeze acest fapt partilor contractante."
De asemenea, legiuitorul indica cazul in care partea nemultumita se poate adresa instantelor judecatoresti pe calea contenciosului administrativ, si anume atunci cand se refuza inregistrarea contractelor colective de munca (art. 28 din Legea nr. 130/1996 republicata: “Impotriva refuzului inregistrarii contractelor colective de munca, partea nemultumita se poate adresa instantelor judecatoresti, in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.").
In cazul de fata, parata-intimata a urmat pasii prevazuti de art. 27 din Legea nr. 130/1996, astfel ca se poate concluziona ca nu este vorba de un refuz al autoritatii administrative de a inregistra contractul colectiv de munca, inregistrat la nivelul societatii recurente.
Pe de alta parte, argumentul paratei-intimate, potrivit caruia adresa cu nr. 2323/22 august 2005 nu este un act administrativ in sensul dat de art. 2 lit. c din Legea 554/2004 a contenciosului administrative, este unul corect.
Astfel, potrivit acestui text de lege, actul administrativ trebuie sa dea nastere, modifice sau sa stinga un raport juridic.
Or, prin adresa, a carei anulare se cere, mentionata recurenta-reclamanta este atentionata asupra unor neconcordante in raport cu dispozitiile art. 8 din Legea nr. 130/1996 republicata. Aceste simple recomandari nu leaga in nici un fel partea de a le respecta, ci doar reprezinta o avertizare asupra posibilelor consecinte daca acest contract va fi pus in executare.
Sigur, ar fi fost vorba de un act administrativ, in sensul dat de legiuitor la art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, doar atunci cand parata-reclamanta ar fi refuzat inregistrarea contractului colectiv de munca la nivelul societatii recurente, ceea ce nu a fost cazul.
Cu alte cuvinte, adresa in cauza nu are nici o consecinta juridica de natura a-i vatama vreun drept sau interes al reclamantei-recurente, asa incat solutia instantei de fond este corecta.
In ce priveste exceptiile de neconstitutionalitate, acestea pot fi ridicate, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicata, doar daca aceste exceptii au legatura cu cauza, in caz contrar, in temeiul art. 29 aliniat ultim din acelasi act normativ, exceptiile sunt inadmisibile urmand a fi respinse de instanta.
Or, este de observat ca instanta de fond, sustinute si de instanta de recurs, nu a intrat pe fondul presupusului litigiu, in sensul ca nu a analizat vatamarea vreunui drept sau interes care sa aiba legatura cu dispozitiile art. 8 alin. 1 si 2 din Legea nr. 130/1996 republicata si art. 238 alin. 1 din Codul Muncii, tocmai pentru ca actul atacat nu a produs nici o consecinta juridica si, deci, nici o vatamare a vreunui drept sau interes al recurentei. Astfel, se poate concluziona ca nu exista o legatura a acestor exceptii cu cauza dedusa judecatii.
Avand in vedere cele de mai sus, instanta va respinge ca nefondat recursul formulat.