Recurs. Casare cu trimitere spre rejudecare. Cazuri.
C. proc. pen., art. 38515 pct. 2 lit. "c"
Inculpatului i s-a rapit dreptul la un proces echitabil in conditiile in care in apel s-au readministrat probe care au influentat in favoarea sa evolutia pe latura civila a procesului, dar nu s-a acceptat, in aceleasi conditii ale devoluarii apelului, sa se continue judecarea procesului penal pentru stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului. Prin urmare, este fondat recursul promovat impotriva hotararii pronuntate in aceste conditii, decizia fiind casata, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Prin decizia penala nr.99/03.03.2011 s-a admis apelul declarat de apelantul inculpat I.A. impotriva sentintei penale nr.1361/8 decembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures.
S-a desfiintat partial sentinta atacata si in rejudecare:
S-a respins ca nefondata actiunea civila formulata de partea civila D.G.F.P.Mures.
S-a respins ca nefondata actiunea civila formulata de partea civila Autoritatea Nationala a Vamilor prin Directia Regionala Vamala Cluj, cu sediul in Cluj-Napoca.
S-au mentinut restul dispozitiilor din sentinta atacata care nu contravin prezentei.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta parte civila Directia Generala a Finantelor Publice Mures.
S-a facut aplicarea art.192 alin.3 Cod procedura penala.
S-au retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.1361 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures la data de 08.12.2009 s-a dispus in temeiul art. 345 alin. 1 si 3 Cod procedura penala, raportat la art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedura penala coroborat cu art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedura penala, incetarea procesului penal impotriva inculpatului I.A., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 273 din Legea 86/2006, cu retinerea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 lit. d din Legea 241/2005 cu retinerea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal si art. 43 din Legea 82/1991 raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal, ca urmare a interventiei prescriptiei raspunderii penale.
In temeiul art. 346 Cod procedura penala, art. 14 Cod procedura penala, a fost admisa in parte actiunile civile formulate de partile civile Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Mures si Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Autoritatea Nationala a Vamilor prin Directia Regionala Vamala Cluj, astfel:
A fost admisa in parte actiunea civila formulata de Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Autoritatea Nationala a Vamilor prin Directia Regionala Vamala Cluj si a fost obligat inculpatul I.A. la plata in favoarea partii civile a sumei de 1.139.558.375 lei rol plus majorari de intarziere si penalitati, reprezentand taxe vamale in cuantum de 1.125.489.778 lei rol plus majorari de intarziere si penalitati si comision vamal in cuantum de 14.068.597 lei rol, plus majorari de intarziere si penalitati.
A fost admisa in parte actiunea civila formulata de Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Mures si obliga inculpatul I.A. la plata in favoarea partii civile a sumei de 860.551.707 lei rol plus majorari de intarziere si penalitati, reprezentand, reprezentand impozit pe profit in cuantum de 101.081.397 lei rol plus majorari de intarziere si penalitati si taxa de valoare adaugata in cuantum de 759.470.310 lei rol plus majorari de intarziere si penalitati.
In considerentele acesteia s-a retinut ca S.C. N.R. S.R.L. al carui administrator era inculpatul I.A. a derulat, incepand cu anul 1996 - data infiintarii societatii - activitati de comercializare de covoare, confectii si materiale textile importate si din Republica Turcia.
In perioada 31.10.1996 - 12.09.1997, societatea comerciala al carei administrator era inculpatul I.A. a efectuat un numar de patru importuri din Republica Turcia, de la societatea comerciala C.B.S. B.K.S. ve T. A.S. Istambul, astfel:
- "mocheta sintetica tesuta industrial" conform facturii fiscale seria AN nr. 043386 din 31.10.1996 in valoare de 126.510 USB, conform careia se intocmeste, de catre societatea comerciala exportatoare din Republica Turca, declaratia vamala pentru valoarea de 126.510 USD
- "mocheta sintetica tesuta industrial", conform facturii fiscale seria M nr. 705195 din 10.06.1997 in valoare de 129.870 USD, conform careia se intocmeste, de catre societatea comerciala exportatoare din Republica Turca, declaratia vamala pentru valoarea de 129.870 USD;
- "mocheta sintetica tesuta industrial", conform facturii fiscale seria M nr. 705248 din 12.09.1997 in valoare de 127.653 USD, conform careia se intocmeste, de catre societatea comerciala exportatoare din Republica Turca, declaratia vamala pentru valoarea de 127.653 USD;
- "mocheta sintetica tesuta industrial" si "paturi", conform facturii fiscale seria M nr. 705247 din 12.09.1997 in valoare de 82.315 USD - 73.415 USD - mocheta sintetica tesuta industrial si 8.900 USD - paturi, conform careia se intocmeste, de catre societatea comerciala exportatoare din Republica Turca, declaratia vamala.
La data de 06.11.1996 s-a intocmit, catre autoritatile vamale romane, declaratia vamala nr. 4862, in baza facturii fiscale nr. 043386/31.10.1996 in valoare de 9.181 DM, curs de schimb 2.243 lei/DM.
Similar, la data de 18.06.1997 s-a intocmit catre autoritatile vamale romane, declaratia vamala nr. 3062, in baza facturii fiscale externe seria M nr. 705195/10.06.1997 in valoare de 8.138,52 DM, curs de schimb 4.175 lei/DM.
La data de 16.09.1997 s-a intocmit catre autoritatile vamale romane declaratia vamala nr. 5088, in baza facturii fiscale externe seria M nr. 705248/12.09.1997 in valoare de 6.382,65 DM si declaratia vamala nr. 5087/16.09.1997, in baza facturii fiscale externe seria M 705247/12.09.1997 in valoare de 5.427,65 USD, curs de schimb 4.179 lei/DM, respectiv 7.484 lei/USD.
Conform declaratiilor reprezentantului societatii comerciale C.B.S. B.K.S. ve T. A.S. Istambul, s-a consemnat in cuprinsul comisiei rogatorii efectuate in 21.10.2003, la solicitarea organelor de urmarire penala romane:
- factura fiscala din data de 31.10.1996 cu seria AN si nr. 043386 este in valoare de 126.510 USD;
- factura fiscala din data de 10.06.1997 cu seria M si nr. 705195 este in valoare de 129.870 USD;
- Factura fiscala din data de 12.09.1997 cu seria M si nr. 705247 este in valoare de 82.315 USD;
- Factura fiscala din data de 12.09.1997 cu seria M si nr. 705248 este in valoare de 127.653 USD.
Reprezentantii societatii turce au precizat, de asemenea, faptul ca produsele ce au fost livrate firmei S.C. N.R. S.R.L. au fost cumparate de la o alta societate, respectiv Lateks, pe baza de facturi. S-a precizat, de asemenea, ca valoarea reala a facturilor emise catre S.C. N.R. S.R.L. a fost varsata de aceasta firma intr-un cont provizoriu al C.B.S. B.K.S. ve T. A.S. Istambul, de unde a fost transferati la firma producatoare - respectiv Lateks, fapt dovedit atat de ordinele de plata bancare, precum si de actele de cumparare a valutei.
S-a precizat in cuprinsul fiecareia dintre cele patru comisii rogatorii efectuate de catre autoritatile Republicii Turcia ca facturile cu valori diminuate prezentate de catre S.C. N.R. S.R.L. autoritatilor vamale romane si in baza carora au fost intocmite declaratiile vamale nu provin de la C.B.S. B.K.S. ve T. A.S. Istambul, neavand nicio legatura cu aceasta societate comerciala.
Sustinerile reprezentantilor firmei exportatoare sunt sustinute si de faptul ca, potrivit inregistrarilor sale contabile, sumele mentionate ca fiind corespondente celor patru facturi sunt de 126.510 USD, 129.870 USD, 82.315 USD, respectiv 127.653 USD.
Din probele administrate s-a retinut ca facturile fiscale 043386/31.10.1996, M nr. 705195/10.06.1997, M nr. 705248/12.09.1997 si M 705247/12.09.1997 in valoare de 9.181 DM, 8.138,52 DM, 6.382,65 DM si 5.427,65 USD sunt falsificate, in continutul acestora fiind denaturate mentiunile privitoare la valoarea acestora.
Din declaratiile date de catre inculpat in cursul urmaririi penale a rezultat ca el este persoana care a prezentat autoritatilor vamale romane facturile falsificate in vederea stabilirii taxelor vamale si comisionului vamal, tot el fiind persoana care, in calitate de administrator a dispus inregistrarea in contabilitatea societatii comerciale S.C. N.R. S.R.L. a respectivelor facturi fiscale.
In cursul cercetarii judecatoresti inculpatul nu si-a exprimat un punct de vedere cu privire la acuzele ce au fost formulate impotriva sa decat la termenul de judecata din data de 24.11.2009, cand in prezenta interpretului de limba turca si avocatului ales a precizat ca, avand in vedere faptul ca acesta din urma a invocat prescriptia raspunderii penale, precum si a dreptului de a stabili creanta fiscala, nu doreste sa dea nicio declaratie.
Ca urmare, avand in vedere starea de fapt retinuta, prima instanta a constatat ca faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecata exista si au fost savarsite de acesta cu vinovatie sub forma intentiei directe.
In drept s-a retinut ca, fapta inculpatului I.A. care, cu stiinta a dispus inregistrarea in evidentele contabile ale societatii comerciale S.C. N.R. S.R.L., a patru facturi fiscale falsificate sub aspectul valorii acestora (facturile fiscale nr. 043386/31.10.1996, M nr. 705195/10.06.1997, M nr. 705248/12.09.1997 si M 705247/12.09.1997 in valoare de 9.181 DM, 8.138,52 DM, 6.382,65 DM si 5.427,65 USD) , cu consecinta denaturarii rezultatelor financiare ale societatii comerciale al carui administrator era, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 43 din Legea 82/1991 raportat la art. 41 alin. 2 Cod penal.
In drept s-a mai retinut ca, fapta aceluiasi inculpat care a prezentat aceleasi patru facturi fiscale externe falsificate, la datele de 06.11.1996, 18.06.1997, respectiv 16.09.1997, autoritatilor vamale romane, intocmind in baza acestora declaratii vamale de import necorespunzatoare adevarului, in scopul de a se sustrage de la plata taxelor vamale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 273 din Legea 86/2006, cu retinerea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Fapta aceluiasi inculpat care, prin inregistrarea in evidentele contabile ale societatii comerciale al carui administrator era, a unor facturi mult diminuate fata de valoarea reala, denaturand rezultatele financiare ale societatii comerciale si sustragandu-se astfel de la plata taxei pe valoare adaugata si a impozitului pe profit, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta de art. 9 lit. d din Legea 241/2005 cu retinerea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal.
Instanta de fond a constatat, in egala masura ca, avand in vedere prevederile art. 121 Cod penal raportat la art. 122 alin. 1 lit. c si d, alin. 2 si 3 Cod penal si art. 124 Cod penal, a intervenit prescriptia raspunderii penale cu privire la fiecare dintre infractiunile pentru care inculpatul a fost gasit vinovat.
Astfel, instanta de prim-grad a constatat ca data ultimului act material ce intra in continutul infractiunii de fals intelectual in forma continuata (momentul epuizarii infractiunii), este data de 12.09.1997, data la care a inceput sa curga termenul de prescriptie.
Avand in vedere prevederile art. 124 Cod penal termenul general de prescriptie calculat si prin raportare la art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal - de 7 ani si 6 luni, s-a implinit in cursul lunii martie 2005.
Similar, prima instanta a constatat ca momentul epuizarii infractiunilor continuate prevazute de art. 273 din Legea 86/2006, cu retinerea art. 41 alin. 2 Cod penal si 9 lit. d din Legea 241/2005 cu retinerea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal este data de 16.09.1997, data la care a inceput sa curga termenul de prescriptie.
Avand in vedere prevederile art. 124 Cod penal termenul general de prescriptie calculat si prin raportare la art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal - de 12 ani, s-a implinit in cursul lunii septembrie 2009.
Ca urmare, constatand intervenita una dintre cauzele care impiedica exercitarea actiunii penale, instanta de fond a dispus, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedura penala raportat la art. 10 lin. 1 lit. g Cod Procedura penala, incetarea procesului penal impotriva inculpatului I.A. in raport cu toate cele trei infractiuni pentru care inculpatul a fost trimis in judecata.
Cu privire la latura civila a cauzei, instanta de prim-grad a constatat ca in cauza s-au formulat actiuni civile, astfel:
Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Autoritatea Nationala a Vamilor prin Directia Regionala Vamala Cluj s-a constituit parte civila pentru suma de 12.411.346.725 lei rol reprezentand taxe vamale, comision vamal, T.V.A. precum si majorari si dobanzi de intarziere, penalitati de intarziere si amenda, conform art. 26 din O.G. 26/1993 (f. 8-9). In probatiune s-a atasat adresa nr. 835/11.03.2005 al A.N.A.F. - Autoritatea Nationala a Vamilor in cuprinsul careia se face referire la raportul de control fiscal nr. 1084/03.04.2000 incheiat de B.S.C.V Cluj (f. 10).
De asemenea, Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Mures s-a constituit parte civila in cauza pentru suma de 2.396.832.748 lei rol, plus dobanzi si penalitati de intarziere calculate pana la data stingerii obligatiilor bugetare (f. 20). S-a precizat in continutul cererii de constituire de parte civila ca suma de 2.396.832.748 lei rol a fost stabilita de Directia Regionala Vamala Interjudeteana si Garda Financiara prin actele de control aflate la dosarul cauzei.
Din coroborarea continutului Raportului de control nr. 1084 din 03.04.2000 al Ministerului Finantelor - D.G.V. - Directia Regionala Vamala Cluj si al Procesului-verbal nr. 1996/26.05.2000 al Garzii Financiare Mures - semnat de reprezentatul societatii comerciale S.C. N.R. S.R.L., prima instanta a constatat ca prin faptele ilicite ale inculpatului I.A. s-a produs un prejudiciu bugetului statului in cuantum total de 2.001.110.082 lei rol, la care se adauga majorari de intarziere si penalitati, astfel:
- taxe vamale in cuantum de 1.125.489.778 lei rol;
- comision vamal in cuantum de 14.068.597 lei rol;
- impozit pe profit in cuantum de 101.081.397 lei rol;
- taxa de valoare adaugata in cuantum de 759.470.310 lei rol.
Instanta de fond a constatat ca prin faptele ilicite ale inculpatului s-a produs bugetului statului un prejudiciu in cuantum de 2.001.110.082 lei rol, la care se adauga majorari de intarziere si penalitati, astfel incat, fiind intrunite conditiile raspunderii civile delictuale a admis in parte actiunile civile formulate, astfel:
A admis in parte actiunea civila formulata de Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Autoritatea Nationala a Vamilor prin Directia Regionala Vamala Cluj si a obligat inculpatul la plata in favoarea partii civile a sumei de 1.139.558.375 lei rol plus majorari de intarziere si penalitati, reprezentand taxe vamale in cuantum de 1.125.489.778 lei rol plus majorari de intarziere si penalitati si comision vamal in cuantum de 14.068.597 lei rol, plus majorari de intarziere si penalitati.
A admis in parte actiunea civila formulata de Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Mures si a obligat inculpatul la plata in favoarea partii civile a sumei de 860.551.707 lei rol plus majorari de intarziere si penalitati, reprezentand, reprezentand impozit pe profit in cuantum de 101.081.397 lei rol plus majorari de intarziere si penalitati si taxa de valoare adaugata in cuantum de 759.470.310 lei rol plus majorari de intarziere si penalitati.
Inculpatul, prin aparator ales, a invocat in fata instantei de prim-grad ca dreptul partilor civile cu privire la obligarea inculpatului la plata sumelor de bani cu titlu de pretentii civile este stins ca efect al prescriptiei extinctive, astfel incat partea civila este in imposibilitatea practica de a cere si obtine de la inculpat, prin intermediul instantei, executarea obligatiei de plata a acestor sume.
S-au invocat, in acest sens, prevederile art. 91 alin. 3 si 4 din O.G. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, potrivit carora "Dreptul de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala", "Termenul prevazut la alin. (3) curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva".
Prima instanta a apreciat ca termenul de 10 ani stabilit de art. 91 alin. 3 si 4 din Codul de procedura fiscala are in vedere intervalul de timp inauntrul trebuie stabilita obligatia fiscala.
Potrivit art. 110 alin. 3 din O.G. 92/2003 creanta fiscala se individualizeaza prin titlu de creanta fiscala - intocmit de organele competente sau persoanele indreptatite, potrivit legii.
Potrivit art. 84 alin. 3 lit. e O.G. 92/2003, in indeplinirea atributiilor prevazute de art. 94 alin. 2 din O.G.92/2003, inspectia fiscala procedeaza la "stabilirea corecta a bazei de impunere, a diferentelor datorate in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta fiscala declarata sau/si stabilita la momentul inceperii inspectiei fiscale", iar potrivit art. 109 al aceluiasi act normativ rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris care va sta la baza deciziei de impunere care va cuprinde si diferente in plus sau minus, dupa caz, fata de creanta fiscala existenta la momentul inceperii inspectiei fiscale.
In prezent cauza, prin Raportul de control nr. 1084 din 03.04.2000 al Ministerului Finantelor - D.G.V. - Directia Regionala Vamala Cluj (f. 4-dos.urm.pen.) si prin Procesul-verbal nr. 1996/26.05.2000 al Garzii Financiare Mures - semnat de reprezentatul societatii comerciale au fost stabilite obligatiile fiscale si creantele fiscale corelative ale societatii comerciale administrate de catre inculpat.
S-a invocat, in aparare, faptul ca partile civile s-ar afla, in acest moment in imposibilitatea executarii obligatiei de plata a sumelor stabilite cu titlul de pretentii civile, ca efect al stingerii dreptului de a cere executarea silita prin prescriptie extinctiva.
Instanta de fond a apreciat ca cererea formulata - de constatare a prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, excede cadrului procesual cu care instanta a fost investita, care se rezuma la a cerceta daca pretentiile civile formulate de partile civile sunt sau nu intemeiate.
Instanta de prim-grad a apreciat ca, la acest moment, inculpatul nu ar putea justifica un interes cu privire la formularea unei astfel de cereri - de constatare a prescriptiei dreptului de a cere executarea silita, ce are a fi solutionata in mod definitiv in situatia in care partea civila va intelege sa procedeze la executarea silita a sumelor ce au fost acordate cu titlul de despagubiri civile.
In temeiul art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod Procedura Penala a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza, in cuantum de 590 lei, din care suma de 300 lei provine din faza de urmarire penala.
Impotriva sentintei penale indicate, a declarat apel inculpatul apelant I.A., solicitand sa se dispuna, in baza art.13 alin.1 Cod procedura penala, continuarea procesului penal. Desi a intervenit prescriptia cu privire la latura penala, aceeasi situatie se poate constata si sub aspectul laturii civile a cauzei, totodata, in solutionarea actiunii civile, instanta de fond a luat in considerare doar actele autoritatii vamale.
Vizand aceeasi sentinta, a declarat apel si partea civila apelanta D.G.F.P. Mures solicitand admiterea caii de atac, desfiintarea partiala a sentintei si in urma pronuntarii unei noi hotarari, repararea integrala a pagubei materiale cauzate Statului Roman prin admiterea in totalitate a actiunii civile si a obligarii inculpatului la plata sumei de 239.683 lei datorata bugetului general consolidat al statului, cu dobanzile si penalitatile aferente, conform art.119, art.120 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Analizand apelurile declarate, conform dispozitiilor art.371 Cod procedura penala, art.378 Cod procedura penala, s-a apreciat fondat doar apelul inculpatului apelant I.A.
S-a apreciat ca, sub aspectul laturii penale a cauzei, asa cum a retinut si instanta de fond, sub aspectul tuturor infractiunilor pentru care inculpatul a fost dedus judecatii, a intervenit prescriptia raspunderii penale, solutia fireasca fiind cea de incetare a procesului penal intentat inculpatului, in temeiul art.11 pct.2 lit.b) Cod procedura penala raportat la art.10 alin.1 lit.g) Cod procedura penala.
S-a aratat ca, exceptia prescriptiei raspunderii penale a fost invocata chiar de inculpat prin aparator ales la termenul de judecata din 24.12.2009 la instanta de fond si la acest termen inculpatul personal sau prin aparator nu a solicitat, conform art.13 Cod procedura penala continuarea procesului penal in sensul pronuntarii unei solutii de achitare a sa.
S-a retinut ca, aceasta solicitare, formulata in calea de atac a apelului este tardiva, apreciem noi, cat timp nu a fost invocata odata cu exceptia prescriptiei raspunderii penale, motiv pentru care apreciem ca solutia dispusa de instanta de fond pe latura penala a cauzei este una corecta.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a retinut ca, instanta s-a bazat in solutia de admitere in parte a actiunilor civile promovate de Ministerul Finantelor Publice prin D.G.F.P. Mures si de Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Autoritatea Nationala a Vamilor prin Directia Regionala Vamala Cluj doar pe inscrisurile depuse de acestea in probatiune, pe rapoartele de control fiscal, vamal, ale acestor institutii, din care nu rezulta in mod concret, cert modalitatea de calcul a prejudiciului material cauzat statului, mai ales ca o parte din facturile fiscale in discutie nu erau traduse din limba turca si nu puteau fi astfel confruntate corespunzator cu cele aflate in posesia inculpatului.
Din acest motiv, pentru clarificarea deplina a laturii civile a cauzei, instanta de apel a procedat la traducerea acestora si la efectuarea unei expertize contabile care sa stabileasca exact care ar fi efectul fiscal generat prin acele facturi, constand in diferentele de impozite si taxe datorate bugetului de stat. Expertiza a concluzionat faptul ca documentele prezentate la vama de catre inculpat, prin firma sa, reprezentau operatiuni reale, neexistand diferente de taxe si impozite datorate statului.
S-a conchis, ca si consecinta, ca actiunile civile formulate in cauza sunt neintemeiate in intregul lor, admitandu-se apelul declarat de apelantul inculpat I.A. impotriva sentintei penale nr.1361/8 decembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Targu-Mures si dispunandu-se conform celor aratate mai sus.
Impotriva acestei decizii au declarat, in termen legal, recurs inculpatul I.A. si partile civile ANAF- Directia Generala a Finantelor Publice Mures si Autoritatea Nationala a Vamilor, prin Directia regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Brasov.
Inculpatul a solicitat casarea deciziei atacate si in rejudecare sa se dispuna achitarea sa in temeiul art.10 pct.2 lit.d rap.la art.11 Cod procedura penala. S-a motivat ca in mod nelegal s-a constatat ca era tardiva solicitarea inculpatului ca in apel sa se continue judecarea procesului penal dupa ce in fata primei instante inculpatul a solicitat sa se constate prescriptia raspunderii penale.
Partile civile recurente au solicitat ca inculpatul sa fie obligat la despagubiri catre acestea.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate si in integralitatea sa, instanta de control judiciar va admite recursurile promovate dar pentru urmatorul considerent:
Este adevarat ca inculpatul I.A. a solicitat in fata primei instante sa se constate prescriptia raspunderii penale, iar in fata instantei de apel a solicitat continuarea procesului penal dar, consideram ca aceasta a doua solicitare nu poate fi considerata tardiva chiar daca s-a facut asa cum am aratat mai sus.
In primul rand, nicio dispozitie din Codul de procedura penala nu interzice ca un inculpat sa solicite, consecutiv, atat constatarea prescriptiei raspunderii penale cat si continuarea judecatii.
In al doilea rand, calea de atac a apelului este o cale de devolutiva.
In al treilea rand, este ilogic, ca in urma administrarii unei probe in apel, sa fie respinse actiunile civile dar sa nu fie admisa cererea inculpatului de continuare a judecatii, in conditiile in care prin administrarea acelei probe s-au schimbat radical datele cauzei.
Ca atare, in cauza isi gaseste aplicabilitatea cazul de casare prev. de art.3859 alin.1 pct.172 Cod procedura penala precum si art.6 al C.E.D.O. Astfel, inculpatului i s-a rapit dreptul la un proces echitabil in conditiile in care in apel s-au readministrat probe care au influentat in favoarea sa evolutia pe latura civila a procesului, dar nu s-a acceptat, in aceleasi conditii ale devoluarii apelului, sa se continue judecarea procesului penal pentru stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului.
In consecinta, intrucat nu se poate retine cauza in rejudecare pentru ca ar fi private partile de o cale de atac, in baza art.38515 pct.2 lit.c Cod procedura penala, vom casa decizia atacata si vom trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Mures care va trebui sa continue judecarea procesului penal astfel cum a solicitat inculpatul-recurent I.A..
Instanta de control judiciar stabileste ca ultimul act ramas valabil, din decizia atacata, incheierea penala din 23.02.2011.
Nota1: Necesitatea, rezultand din imperativele unui proces echitabil, tinand de solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, a schimbat considerabil optica legiuitorului roman asupra strictetii parcurgerii obligatorii de catre o cauza penala a unui triplu grad de jurisdictie. Astfel, prin Legea nr. 356/2006, au fost semnificativ reduse cauzele de casare cu trimitere spre rejudecare , lasand posibilitatea instantei de recurs intr-un numar insemnat de situatii, sa rejudece ea insasi pricina si sa restabileasca legalitatea incalcata in judecatile anterioare.
Este adevarat ca legea procesual penala nu prevede un termen pana la care inculpatul poate solicita continuarea procesului penal, in cazul interventiei prescriptiei raspunderii penale, astfel ca o asemenea solicitare poate fi formulata oricand in ciclul ordinar al procedurilor, insa respingerea in apel a unei astfel de cereri pe motivul tardivitatii nu constituie motiv de casare al hotararii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ci, cel mult un motiv de casare cu retinere spre rejudecare in recurs.
Nota2: Prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor in cazul multor infractiuni a fost reasezata competenta dupa materie, pentru infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 din Legea nr. 241/2005, judecata in prim grad in fond a fost luata din competenta judecatoriei si atribuita tribunalului, astfel ca apelul impotriva unei hotarari privind o infractiune de evaziune fiscala se judeca in prezent de catre curtea de apel.
Conform art. XXIV alin. 3 din Legea nr. 202/2010, in caz de desfiintare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei legi privitoare la competenta sunt aplicabile. In consecinta, chiar daca s-ar admite ca in cauza singura solutie era aceea de casare cu trimitere spre rejudecarea apelului si, chiar daca in primul ciclu ordinar al procedurilor, infractiunea de evaziune fiscala a fost judecata de judecatorie, iar apelul de catre tribunal, intrucat hotararea instantei de recurs a fost pronuntata dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, rejudecarea apelului trebuia sa aiba loc in fata curtii de apel si nu in fata tribunalului.