Apel. Termen de declarare.
C. proc. pen., art. 363
Daca partea a fost prezenta la dezbaterea cauzei in prima instanta, termenul de apel in cazul acestuia curge de la pronuntare si nu de la comunicarea hotararii, in conformitate cu dispozitiile art. 363 alin.3 Cod procedura penala.
Faptul ca judecatorul fondului a scris in hotarare ca termenul de apel curge de la comunicare nu are nicio relevanta intrucat calea de atac si termenul de exercitare a acesteia sunt fixate de catre lege si nu de catre judecator. Prin sentinta penala nr.693 din 21 septembrie 2010 pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc, in baza art.11 pct.2 lit. b raportat la art.10 lit. h Cod procedura penala s-a dispus incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului B.R. pentru infractiunea de lovire sau alte violente prev. de art.180 alin.2 Cod penal, ca urmare a retragerii plangerii prealabile de catre partea vatamata J.A.
In baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala s-a dispus achitarea inculpatului B.R. pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 Cod penal.
In baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala s-a dispus achitarea inculpatului B.R. pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i Cod penal.
S-a constatat ca partea vatamata J.A. nu s-a constituit parte civila.
In baza art.192 alin.1 pct.2 lit.c Cod procedura penala partea vatamata a fost obligata sa plateasca 370 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
La data de 30.03.2009 partea vatamata J.A. a depus o plangere penala la Postul de Politie Sanmartin prin care a solicitat efectuarea de cercetari si tragerea la raspundere penala a inculpatului B.R. pentru savarsirea infractiunilor de furt calificat, violare de domiciliu si lovire sau alte violente.
Astfel cum s-a retinut in actul de sesizare si dupa cum a afirmat si partea vatamata in declaratia data in fata instantei de judecata, aceasta a sustinut ca a aflat de la numita P.J. ca inculpatul ar fi sustras din casa proprietatea sa o masa din fag in cursul lunii martie 2009.
La data de 27.03.2009 partea vatamata a intrat in casa inculpatului solicitandu-i sa-i restituie masa, dupa care, conform celor declarate la urmarire penala, a parasit curtea acestuia intrand in curtea sa care se invecineaza cu casa inculpatului. La un moment dat, in timp ce partea vatamata impreuna cu martorul D.Z. reparau gardul imprejmuitor al casei, inculpatul a intrat in curtea partii vatamate printr-o gaura din gard, avand o furca in mana cu care l-a atacat pe partea vatamata lovindu-l. Partea vatamata a trebuit sa fuga de la fata locului pentru a nu mai fi lovit. La dosar partea vatamata a depus un certificat medico-legal din care a rezultat ca a suferit leziuni traumatice care au necesitat 5-6 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.
Partea vatamata si-a recuperat masa, motiv pentru care nu s-a mai constituit parte civila.
Cu privire la infractiunea de lovire sau alte violente, la termenul din data de 11.05.2010 partea vatamata a declarat ca isi retrage plangerea fata de inculpat astfel ca, luand act de manifestarea de vointa a acestuia, in baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedura penala, raportat la art.10 lit.h Cod procedura penala, s-a incetat procesul penal impotriva inculpatului pentru comiterea acestei infractiuni.
Referitor la infractiunea de violare de domiciliu, s-a constatat ca prin declaratia data in fata instantei de judecata partea vatamata a afirmat ca are domiciliul in mun. Miercurea Ciuc.
Conform art.192 Cod penal latura obiectiva a infractiunii de violare de domiciliu consta in "Patrunderea fara drept, in orice mod, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea, fara consimtamantul persoanei care le foloseste, sau refuzul de a le parasi la cererea acesteia". In consecinta, trebuia sa fie vorba de o cladire sau incapere care are calitatea de locuinta, fiind folosita cu acest scop de partea vatamata, indiferent daca este sau proprietar al imobilului.
In speta, casa in care a intrat inculpatul era proprietatea partii vatamate dar aceasta nu constituie locuinta sa, care este in mun. Miercurea Ciuc si nu in com. Sansimion. Casa in care a intrat inculpatul este de fapt o casa "batraneasca" care, conform declaratiei date in faza de urmarire penala, nu este locuita.
Din cele de mai sus a rezultat ca imobilul in cauza nu are calitatea de "locuinta" in sensul art.192 Cod penal, nefiind astfel intrunita latura obiectiva a infractiunii de violare de domiciliu.
Cu privire la infractiunea de furt calificat, s-a constatat ca inculpatul a sustinut constant ca masa despre care partea vatamata a afirmat ca ar fi sustras-o din casa batraneasca, a cumparat-o. In declaratia data in fata instantei de judecata, inculpatul a afirmat ca vanzatorul se numeste C.A., care a locuit mai demult in vecinatate dar s-a mutat in localitatea Plaiesi, fara insa a putea furniza date pentru identificarea acestuia.
Fiind audiata in sedinta de judecata din data de 14.09.2010, martora P.J. a declarat instantei ca in urma cu 2 ani a vazut in curtea partii vatamate o persoana care a pus pe cap o masa si a dat-o peste gard altor persoane din curtea alaturata. Desi il cunostea dupa nume pe inculpat, martora a declarat ca nu ar putea recunoaste persoana care a sustras masa deoarece nu l-a vazut bine, avand masa pe cap si nu l-a vazut niciodata pe inculpat nici dupa inceperea procesului.
Singurul care a afirmat ca inculpatul este cel care a sustras masa este partea vatamata, dar si acesta a declarat ca are cunostinta despre identitatea faptuitorului de la martorii audiati de instanta, care insa nu au confirmat ca ar cunoaste identitatea acestuia.
S-a constatat astfel, ca nu s-a dovedit faptul ca inculpatul este cel care a sustras masa partii vatamate savarsind infractiunea de furt calificat.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc si partea vatamata J.A..
Prin apelul declarat, Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotararii si pronuntarea unei hotarari legale si temeinice.
In motivarea apelului s-a aratat ca inculpatul s-a facut vinovat de savarsirea infractiunii de furt calificat retinuta in sarcina sa, respectiv fapta prev. de art.208, art.209 alin.1 lit.i Cod penal, avandu-se in vedere ca acesta nu a putut prezenta o justificare plauzibila cu privire la modul in care a intrat in posesia mesei sustrase.
In ceea ce priveste infractiunea de violare de domiciliu, fapta prev. de art.192 alin.2 Cod penal s-a considerat ca in cauza imobilul in care s-a produs aceasta infractiune tinea de uzul domestic deoarece, asa cum a aratat partea vatamata obisnuia din cand in cand sa mai treaca pe la acesta, astfel ca in cauza s-a apreciat sunt intrunite si elementele constitutive ale acestei infractiuni.
Prin apelul declarat, partea vatamata J.A. a criticat sentinta sub aspectul obligarii sale la plata cheltuielilor judiciare.
Prin decizia penala nr.30/22.02.2011 pronuntata de Tribunalul Harghita, in baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc si de partea vatamata J.A., s-a desfiintat, in parte, sentinta atacata si rejudecand cauza limitativ in baza art.192 alin.2 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul B.R., la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu.
In baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpat la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
In baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare.
In baza art.71 Cod penal i s-au interzis exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b Cod penal.
A fost eliminata dispozitia privind obligarea partii vatamate J.A. la plata cheltuielilor judiciare statului.
Au fost mentinute celelalte dispozitiile din sentinta atacata.
In baza art. 191 Cod procedura penala obliga pe inculpatul B.R. sa plateasca statului cheltuieli judiciare in prima instanta, iar in baza art. 193 Cod procedura penala cheltuielile judiciare in apel au ramas in sarcina statului.
Analizand actele si lucrarile dosarului Tribunalul Harghita a avut in vedere urmatoarele:
Din probatoriul administrat in cauza s-a putut constata fara dubii, ca inculpatul intimat, a intrat prin gaura aflata in gard in curtea partii vatamate, avand asupra sa o furca.
Aprecierea primei instante ca imobilul nu putea fi considerata "locuinta" in sensul prevederilor art.192 Cod penal, Tribunalul Harghita, a considerat ca este gresita. Prin locuinta, in sensul legii penale, se intelege locul ales in mod liber, unde persoana isi desfasoara viata. Nu intereseaza daca aceasta este permanenta sau temporara. Partea vatamata nu folosea permanent imobilul, dar obisnuia sa treaca din cand in cand pe la aceasta.
Nu a putut fi inlaturat nici faptul ca inculpatul a intrat cu furca in mana chiar cand partea vatamata repara gardul impreuna cu martorul D.Z.
Astfel, instanta de apel a apreciat ca fapta inculpatului B.R. de a intra fara drept, inarmat cu o furca in curtea partii vatamate intruneste elementele constitutive ale infractiunii de violare de domiciliu, in forma prevazuta de art.192 alin.2 Cod penal.
In ceea ce priveste infractiunea de furt calificat, tribunalul a retinut ca masa sustrasa se afla in locuinta inculpatului, acesta declarand ca a cumparat masa de la C.A., fara a proba aceasta sustinere. Mai mult, concubina acestuia, O.I. in declaratia data in faza de urmarire penala nu a amintit de cumpararea mesei, aratand ca inculpatul a predat masa partii vatamate "pentru a nu avea probleme" cu partea vatamata. Martora audiata de instanta a aratat ca nu a vazut persoana care a dus masa, insa a vazut cum masa a fost data peste gard altor persoane. Nu stia precis, dar a banuit ca persoana respectiva locuia in curtea unde s-a dat masa peste gard.
Lipsa martorilor sau ezitarea celor ascultati se putea datora si fricii, inculpatul fiind cunoscut ca o persoana neintegrata in comunitate.
Lipsa de suport probator a afirmatiei ca a cumparat masa, a format convingerea instantei ca inculpatul a savarsit infractiunea de furt calificat pentru care a fost trimis in judecata.
La individualizare pedepsei, tribunalul a retinut circumstantele concrete ale comiterii celor doua infractiuni precum si persoana inculpatului, atitudinea nesincera si comportamentul antisocial al acestuia.
Inculpatul se afla in stare de recidiva postexecutorie, dupa cum a rezultat din referatul de evaluare, nici dupa executarea pedepsei in regim de detentie ( aplicata pentru infractiuni de talharie ), nu si-a schimbat stilul de viata, nu avea o ocupatie permanenta.
In consecinta, Tribunalul Harghita a procedat in modul aratat in dispozitivul deciziei penale descris mai sus.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal prev. de art. 363 alin.1 Cod procedura penala, a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, care solicita, admiterea recursului, casarea deciziei atacate si in rejudecare obligarea partii vatamate la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru cercetarea infractiunii de lovire si alte violente.
In motivarea scrisa a recursului, parchetul arata ca partea vatamata J.A. si-a retras plangerea formulata impotriva inculpatul B.R. pentru comiterea infractiunii de lovire si alte violente, prev. de art.180 alin.2 Cod penal, dispunandu-se incetarea procesului penal, insa in mod nelegal s-a dispus de catre instanta de apel eliminarea dispozitiei prin care partea vatamata a fost obligata la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Procurorul a formulat si un motiv suplimentar de recurs, intemeiat pe disp. art.3859 pct.18 Cod procedura penala si anume ca apelul partii vatamate a fost admis in mod gresit cu toate ca acesta era tardiv formulat.
De asemenea si inculpatul a formulat recurs, in termen, aratand ca nu este vinovat de faptele retinute in sarcina sa.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate sub aspectul motivelor de recurs si din oficiu, in conformitate cu disp. art.3859 alin.3 Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca recursurile sunt fondate pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la recursul parchetului, instanta de control judiciar retine:
Potrivit art.192 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedura penala, in cazul de incetare a procesului penal, cheltuielile judiciare avansate de stat se suporta de partea vatamata, in caz de retragere a plangerii, iar potrivit alin.4 din acelasi text de lege, in cazul in care mai multe parti sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuieli judiciare datorate de fiecare.
In speta, inculpatul B.R. a fost trimis in judecata pentru comiterea a trei infractiuni, respectiv furt calificat, violare de domiciliu si lovire sau alte violente.
Pentru infractiunea de furt calificat si violare de domiciliu inculpatul a fost condamnat de catre instanta de apel, iar pentru infractiunea de lovire sau alte violente s-a mentinut solutia de incetare a procesului penal, dispusa de instanta de fond, ca urmare a retragerii plangerii partii vatamate J.A.
La prima instanta, partea vatamata a fost obligata sa plateasca toate cheltuielile judiciare avansate de stat, iar in apel aceasta dispozitie a fost eliminata.
Prin urmare, in mod gresit, instanta de apel a dispus eliminarea dispozitiilor prin care partea vatamata era obligata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, intrucat aceasta trebuia obligata la plata cheltuielilor judiciare partiale, in conformitate cu disp. art.192 alin.1 pct.2 lit.c si alin.4 Cod procedura penala, intrucat si-a retras plangerea formulata impotriva inculpatului pentru comiterea infractiunii de lovire sau alte violente, iar inculpatul trebuia obligat tot la plata cheltuielilor judiciare partiale, in conformitate cu disp. art.191 alin.1 Cod procedura penala rap.la disp. art.192 alin.4 Cod procedura penala, deoarece a fost condamnat de catre instanta de apel pentru comiterea infractiunii de furt calificat si violare de domiciliu.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet, Curtea apreciaza ca si acesta este fondat.
Parte vatamata J.A. a fost prezenta la dezbaterea cauzei in prima instanta la data de 14.09.2010, cand a si pus concluzii, astfel ca termenul de apel in cazul acestuia curge de la pronuntare si nu de la comunicarea hotararii, in conformitate cu disp.art.363 alin.3 Cod procedura penala.
Faptul ca judecatorul fondului a scris in hotarare ca termenul de apel curge de la comunicare, nu are nicio relevanta intrucat calea de atac si termenul de exercitare a acesteia sunt fixate de catre lege si nu de catre judecator.
Prin urmare, avand in vedere ca hotararea atacata a fost pronuntata la data de 21.09.2010, iar apelul partii vatamate a fost declarat la data de 05.10.2010, instanta de apel trebuia sa constate ca acesta este tardiv, fiind declarat in afara termenului de 10 zile prev. de art.363 alin.1 Cod procedura penala, acesta implinindu-se la data de 04.10.2010.
Procedand in alt mod, instanta de apel a pronuntat o hotarare supusa casarii.
Cu privire la recursul inculpatului, Curtea apreciaza ca acesta este fondat, insa pentru alte considerente decat cele expuse de inculpat.
In motivarea recursului, inculpatul arata ca el nu se face vinovat de comiterea faptelor retinute in sarcina sa.
Curtea nu poate retine aceste sustineri. Din probele administrate in cursul urmaririi penale si al judecatii, rezulta fara nici un dubiu ca la data de 27.03.2009, in jurul orelor 10,00, inculpatul, printr-o spartura a gardului a intrat in curtea partii vatamate, avand in mana o furca, dupa care a atacat partea vatamata cu furca, aceasta fiind obligata sa fuga de la fata locului pentru a nu mai fi lovita de inculpat.
Acest lucru este confirmat de catre declaratiile partii vatamate si de martorul D.Z., care a fost prezent la fata locului, si a vazut cum s-a produs incidentul dintre parti. Chiar inculpatul in declaratiile date in cursul urmaririi penale recunoaste ca a intrat in gradina partii vatamate avand in mana o furca, insa sustine ca nu a lovit-o pe aceasta.
Prin urmare, in mod corect instanta de apel a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 Cod penal.
De asemenea, si in privinta condamnarii inculpatului pentru comiterea infractiunii de furt calificat solutia instantei de apel este corecta, masa pe care partea vatamata a reclamant-o ca fiind sustrasa a fost gasita in casa inculpatului, martora P.J. vazand momentul in care o persoana a sustras masa din casa partii vatamate, iar explicatia inculpatului ca a cumparat aceasta masa de la C.A., nu poate fi retinuta, fiind doar simple afirmatii, inculpatul restituind masa partii vatamate.
Daca masa era intr-adevar cumparata de la acest martor solicita audierea acestuia si nu restituia de bunavoie masa partii vatamate.
Recursul inculpatului este fondat pentru alte considerente.
Instanta de apel a obligat inculpatul la plata sumei de 370 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului, cu toate ca partea vatamata si-a retras plangerea pentru infractiunea de lovire sau alte violente, astfel si aceasta trebuia obligata la plata cheltuielilor judiciare partiale catre stat.
Prin urmare, sub acest aspect recursul inculpatului este fondat, acesta urmand a fi obligat la plata sumei de 270 lei in loc de 370 lei cu titlu de cheltuieli judiciare partiale in favoarea statului, restul cheltuielilor judiciare catre stat trebuind a fi suportate de catre partea vatamata.
Fata de considerentele expuse, Curtea, in baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedura penala urmeaza sa admita recursurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita si inculpatul B.R., sa caseze partial decizia atacata si rejudecand cauza, urmeaza sa respinga ca tardiv apelul declarat de partea vatamata J.A. impotriva aceleiasi sentinte si sa oblige partea vatamata, in baza art.192 alin.2 Cod procedura penala la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare partiale in prima instanta si 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in apel, in favoarea statului.
In baza art.191 alin.1 Cod procedura penala, urmeaza sa oblige inculpatul la plata sumei de 270 lei in loc de 370 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
De asemenea, Curtea urmeaza sa mentina restul dispozitiilor din decizia atacata si care nu contravin prezentei hotarari.