Arestare preventiva. Procedura.
C. pr. pen., art. 1491
Omisiunea audierii inculpatului de catre procuror in prezenta aparatorului, anterior formularii propunerii de arestare preventiva, atrage nulitatea absoluta a propunerii, in conformitate cu dispozitiile art. 197 alin. 2 C. pr. pen.
Prin incheierea penala nr.152/07.09.2010 Tribunalul Harghita a respins cererea formulata de aparatorul inculpatului privind luarea masurii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
In baza art. 1491 alin. 9, 10 Cod procedura penala raportat la art. 136 alin. 5 , art. 143 si art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala, a admis propunerea formulata de Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita si, in consecinta:
A dispus arestarea preventiva a inculpatului D.J. pentru o perioada de 29 zile, incepand cu data 08 septembrie 2010 si pana la data de 06 octombrie 2010, inclusiv.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat, au ramas sarcina acestuia.
Pentru a dispune in acest sens, Tribunalul Harghita a retinut urmatoarele:
Prin cererea formulata la data de 7 septembrie 2010 Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita a solicitat luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul D.J..
In motivarea propunerii formulate de parchet, s-a aratat ca in seara zilei de 06.09.2010, in jurul orelor 22,30 inculpatul i-a aplicat partii vatamate J.A. o lovitura in zona gatului cu o sticla sparta producandu-i leziuni ale jugularei, viata acestuia fiind pusa in pericol.
Verificand dosarul de urmarire penala, tribunalul a stabilit ca inculpatul este cercetat pentru tentativa la infractiunea de omor calificat prevazut de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 lit. i Cod penal pentru care pedeapsa este de la 7 ani si 6 luni la 12 ani si 6 luni inchisoare.
Admisibilitatea luarii masurii arestarii preventive a inculpatului este conditionata de indeplinirea cerintelor prevazute de art. 143 Cod procedura penala si de asemenea de existenta unuia din cazurile prevazute de art. 148 Cod procedura penala.
In cazul de fata pedeapsa pentru infractiunea savarsita este mai mare de 4 ani si se constata ca sunt indicii temeinice ca inculpatul a savarsit aceasta fapta.
Probele si indiciile pentru care fata de inculpat s-a impus luarea masurii arestarii preventive sunt declaratia acestuia de recunoastere, concluziile medico-legale provizorii prin care se arata ca viata victimei a fost pusa in pericol chiar daca timpul de ingrijiri medicale este de 14-16 zile, la acestea adaugandu-se si relevanta declaratiilor martorilor care au asistat la producerea evenimentului.
Avandu-se in vedere pericolul social concret al faptei, gravitatea acesteia, urmarile produse dar si modalitatea in care a fost savarsita fapta, inculpatul spargand intentionat sticla si indreptandu-l catre gatul victimei, tribunalul a considerat ca lasarea in libertate a acestuia prezinta pericol social care nu ar putea fi inlaturat decat prin luarea acestei masuri preventive, inculpatul prezentand pericol social, avand antecedente penale pentru agresiuni cu violenta.
Ca urmare, existand cazul prevazut art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedura penala tribunalul a admis sesizarea privind propunerea de arestare preventiva a inculpatului pentru 29 de zile incepand cu data de 08 septembrie 2010 si pana la data de 06 octombrie 2010 inclusiv.
Existand indeplinite conditiile de mai sus care impun arestarea preventiva, tribunalul a respins cererea luarii masurii obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, formulata de aparatorul inculpatului, lasarea in libertate a acestuia putand sa produca neliniste in randul colectivitatii, avandu-se in vedere gravitatea comiterii faptei.
Tribunalul verificand dosarul de urmarire penala a stabilit ca inculpatul este cercetat pentru o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 4 ani si constatand ca exista indicii temeinice ca el a savarsit aceasta fapta s-a impus arestarea preventiva a acestuia.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal prevazut de art.1491 alin.13 Cod procedura penala a declarat recurs inculpatul, care solicita sa fie cercetat in stare de libertate.
Recursul inculpatului promovat impotriva incheieri de arestare preventiva este fondat pentru urmatoarele considerente:
Arestarea preventiva a invinuitului sau a inculpatului in cursul urmaririi penale este reglementata de art.146, respectiv de art.1491 Cod procedura penala.
Potrivit acestor texte de lege, daca sunt intrunite conditiile prevazute de art.143 si exista vreunul dintre cazurile prevazute de art.148 Cod procedura penala, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, cand considera ca in interesul urmaririi penale este necesara arestarea invinuitului sau inculpatului, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului, intocmeste propunerea motivata de luare a masurii arestarii preventive.
In speta, din actele dosarului rezulta ca in data de 7 septembrie 2010, orele 04,00 s-a inceput urmarirea penala impotriva invinuitului D.J., pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, prevazuta de art. 20 raportat la art.174 alin.1, art.175 lit. i Cod penal, retinandu-se, in rezolutie ca, in seara de 6 septembrie 2010, in jurul orelor 22,30, aflandu-se in barul "Timbar" din loc. Santimbru, a aplicat partii vatamate J.A., o lovitura in zona gatului cu o sticla sparta provocandu-i leziuni ale carotidei exterioare stangi, punandu-i viata in pericol. Partea vatamata a fost transportata de urgenta la Spitalul Judetean - Sectia Urgenta, unde a primit ingrijiri medicale, fiindu-i salvata viata.
In data de 7 septembrie 2010, ora, 04,20 s-a dispus retinerea invinuitului pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, prevazuta de art. 20 raportat la art.174 alin.1, art.175 lit. i Cod penal.
Dupa ce invinuitul a fost retinut a fost audiat de catre procuror, cu toate ca art. 143 alin. 1 Cod procedura penala prevede in mod expres ca masura retinerii poate fi luata de procuror ori de organul de urmarire penala fata de invinuit sau inculpat, numai dupa ascultarea acestuia in prezenta aparatorului.
In declaratia data de D.J. in calitate de invinuit se arata in mod expres ca "mi s-a adus la cunostinta, tot in prezenta aparatorului desemnat din oficiu, ca urmeaza a se pune in miscare actiunea penala fata de mine si o sa fiu prezentat in fata instantei de judecata cu propunere de arestare preventiva in cursul zilei de astazi".
Asadar, din aceasta declaratie rezulta in mod neechivoc ca D.J. a fost audiat la data de 7 septembrie 2010, intre orele 5,55 si 6,30 in calitate de invinuit, punerea in miscare a actiunii penale facandu-se ulterior.
Ulterior retinerii invinuitului, s-a pus in miscare actiunea penala impotriva acestuia, tot in data de 7 septembrie 2010, pentru savarsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, prevazuta de art. 20 raportat la art.174 alin.1, art.175 lit. i Cod penal, invinuitul dobandind de la aceasta data calitatea de inculpat, devenind parte in procesul penal.
Din actele dosarului si din verificarile facute de catre procurorul de sedinta la solicitarea instantei de judecata nu rezulta ca, dupa ce s-a pus in miscare actiunea penala impotriva inculpatului i s-a adus la cunostinta acest lucru si nici nu rezulta ca inculpatul a fost audiat in prezenta aparatorului, asa cum prevad in mod expres dispozitiile art.1491 alin.1 Cod procedura penala, ci doar faptul ca procurorul a formulat propunere de arestare preventiva.
Avand in vedere ca inculpatul nu a fost audiat in prezenta aparatorului inainte de a se formula propunerea de arestare preventiva, in conformitate cu art.1491 alin. 1 Cod procedura penala, propunerea este lovita de nulitate absoluta, potrivit art.197 alin.2 Cod procedura penala.
Ascultarea inculpatului in prezenta aparatorului este obligatorie intrucat textul de lege prevede in mod expres acest lucru, astfel ca, neprocedand in acest fel procurorul a formulat o propunere care nu respecta dispozitiile legale si care trebuia sanctionata de catre judecatorul care a analizat propunerea de arestare preventiva.
Arestarea preventiva a unei persoane trebuie sa intervina ca o masura procesuala exceptionala pe parcursul procesului penal, numai cu respectarea stricta a cerintelor de forma si de fond impuse de lege si in cazurile in care desfasurarea in bune conditii a formelor procesuale impune privarea de libertate a acuzatului.
Asupra cerintelor de forma, procedura arestarii preventive se declanseaza, in faza de urmarire penala, potrivit prevederilor art. 1491 Cod procedura penala, in fata procurorului care supravegheaza sau efectueaza personal urmarirea penala. Alineatul 1 al textului legal aratat obliga procurorul ca, anterior prezentarii dosarului cu propunerea de arestare preventiva, sa asculte inculpatul, cu exceptia cazului cand arestarea se propune in lipsa. In timp, ascultarea trebuie sa aiba loc dupa punerea in miscare a actiunii penale si inainte de prezentarea dosarului impreuna cu propunerea de arestare preventiva, presedintelui instantei. Exprimarea folosita de legiuitor (“numai dupa ascultarea_") indreptateste interpretarea dupa care dispozitia privind ascultarea acuzatului este imperativa, iar sanctiunea omisiunii ascultarii inculpatului dupa formularea acuzei este nulitatea absoluta prevazuta de art. 197 alin. 2 Cod procedura penala, aceasta intrucat ascultarea presupune prezenta celui ascultat la efectuarea actului, asistat de un avocat.
Prin urmare, avand in vedere ca neascultarea inculpatului in prezenta aparatorului este sanctionata cu nulitatea absoluta nu se mai impune examenul celorlalte conditii privind arestarea preventiva, intrucat dupa ce aceste acte vor fi refacute, daca va fi cazul, ele pot fi analizate in cadrul altei propuneri de arestare preventiva facuta in conformitate cu dispozitiile legale aplicabile in materie.
Fata de considerentele expuse, Curtea in baza art.1491 alin. 13 Cod procedura penala urmeaza sa admita recursul inculpatului, sa caseze integral incheierea atacata si in urma rejudecarii cauzei, sa respinga propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita privind arestarea preventiva a inculpatului, urmand a dispune totodata, punerea de indata in libertate a inculpatului daca acesta nu este arestat in alta cauza, precum si anularea mandatului de arestare preventiva emis pe seama sa.
Nota: Curtea de Apel Tg.-Mures a fost constanta cand a statuat ca omisiunea audierii inculpatului de catre procuror anterior formularii propunerii de arestare preventiva atrage nulitatea absoluta a propunerii, in acelasi sens fiind pronuntate si incheierile penale nr. 198/R/7 mai 2010 si nr. 199/R/7 mai 2010.