Pretentii contractuale.
Art. 969 Cod civil si art.1541 Cod civil.
In speta obiectul mandatului era in principal incheierea de catre paratul mandatar a antecontractului de vanzare-cumparare urmata de incheierea contractelor de vanzare-cumparare in numele si pe seama reclamantilor si semnarea oricaror acte ce rezulta din aceasta instrainare.
Prin cererea de chemare in judecata si ulterior, reclamantii nu au contestat in nici un fel ca paratul nu a executat obiectul mandatului. Dimpotriva ceea ce a dat nastere litigiului nu a fost executarea obiectului mandatului, tocmai pentru ca vanzarea terenului reclamantilor s-a si realizat ci obligatia prevazuta de art. 1541 Cod civil in virtutea careia mandatarul era dator sa dea in primire mandantului tot ce i s-a dat in puterea mandatului pe care l-a executat. Mai mult, textul de lege obliga la restituirea catre mandant a tuturor sumelor obtinute in timpul mandatului, chiar si a acelora care nu i s-ar cuveni mandantului. Aceasta obligatie se sustine de catre reclamanti a fi fost nerespectata de parat si in consecinta rolul instantelor era de a examina in ce masura aceasta sustinere era reala, pe baza probelor administrate. Prin Sentinta civila nr. 3121 din 5.06.2008, pronuntata de Judecatoria Targu Mures, in dosar nr. 3279/320/2008, s-a admis cererea formulata de reclamantii K.A.M. si K.V. in contradictoriu cu paratul G.A.L. si s-a dispus obligarea paratului la plata catre reclamanti a echivalentului in lei la cursul B.N.R. din ziua platii, a sumei de 82.000 Euro cu titlu de pretentii contractuale si obligarea paratilor sa plateasca reclamantilor suma de 16.146,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Instanta de fond a considerat admisibila actiunea intemeiat pe prevederile art. 969 Cod civil si art.1541 Cod civil.
Prin Decizia civila nr. 266/24.11.2009, Tribunalul Mures a admis apelul paratului G.A.L. si a schimbat in tot Sentinta civila nr. 3121/2008 in sensul respingerii, ca nefondata a cererii de chemare in judecata formulata de reclamantii K.A.M. si K.V. A obligat reclamantii la plata catre parat a sumei de 7180 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta decizie Tribunalul a retinut ca pretentiile solicitate de reclamanti au la baza un raport juridic de mandat. Contractul de mandat este actul notarial intitulat procura speciala, autentificat de notarul public T.T. sub nr. 4878/2005, potrivit caruia reclamantii l-au imputernicit pe parat sa vanda in numele lor, oricui va crede de cuviinta, la pretul si in conditiile stabilite de mandatar, imobilul proprietatea reclamantilor inscris in C.F. 90080/I Targu Mures.
In baza drepturilor conferite de mandat paratul a incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat de acelasi notar public sub nr. 4883 din 23.12.2005 si inregistrat in cartea funciara sub nr. 30489/2005.
Avand in vedere faptul ca pentru solutionarea cererii reclamantului de restituire de catre parat a pretului obtinut urmare a vanzarii, instanta de apel a considerat ca se impune lamurirea unor imprejurari ale starii de fapt - daca paratul si-a indeplinit obligatiile izvorate din contractul de mandat - tribunalul a apreciat admisibilitatea oricarui mijloc de proba.
Astfel, instanta de apel a incuviintat proba cu martori si interogatoriul partilor, retinand, dupa administrarea acestor probe, ca reclamantii au avut o atitudine nesincera.
Aceasta atitudine a privit afirmatiile reclamantilor in ceea ce priveste locul semnarii contractului de mandat, locul si momentul incheierii contractului de vanzare cumparare, afirmatiile reclamantilor fiind contrazise de declaratiile martorilor audiati in cauza.
Din probele administrate, instanta de fond a concluzionat ca este dovedit faptul ca paratul si-a indeplinit obligatiile decurgand din contractul de mandat.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii invocand motivele prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 din Cod procedura civila.
Astfel, s-a aratat, in esenta, ca instanta de apel a incalcat prevederile art. 1191, confundand dovedirea unei stari de fapt cu dovedirea unui act juridic.
Instanta de apel a retinut o stare de fapt eronata in raport de probele administrate, care au fost interpretate gresit.
S-a retinut ca reclamantii ar fi avut o atitudine nesincera, fara insa a tine seama de explicatiile pe care le-au dat reclamantii cu privire la anumite neconcordante determinate de varsta inaintata pe care o au, de 82 respectiv de 76 de ani, precum si de faptul ca de la semnarea contractului de mandat au trecut mai mult de 3 ani.
S-a mai aratat ca martorii audiati in cauza sunt cunostinte si prieteni ai paratului astfel ca declaratiile acestora au fost pregatite tocmai a sustine pozitia paratului.
Prin intampinarea formulata paratii au solicitat respingerea recursului, aratand, in esenta:
Dispozitiile art.1191 Cod civil nu au aplicabilitate in cauza atata timp cat ne raportam la temeiul de drept invocat de reclamanti in actiunea lor - art. 1541 Cod civil, respectiv cuprinsul procurii autentificate sub nr.4878/23.12.2008. Reclamantii nu au solicitat restituirea unei sume de bani, ci au justificat suma de 82. 000 euro ca fiind rezultat al nerespectarii obligatiei de predare a sumelor de bani incasate cu titlu de pret al imobilului lor, in conformitate cu dispozitiile art. 1541 Cod civil. Se confunda in mod evident "dovada mandatului" cu "dovada indeplinirii mandatului". Faptul nerestituirii pretului nu constituie un act juridic astfel ca se poate dovedi cu orice mijloc de proba.
Combaterea de catre reclamanti a imprejurarilor descrise de martori nu mai poate fi facuta in cadrul recursului.
Examinand decizia atacata in raport de motivele invocate, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Atat instanta de fond cat si cea de apel au retinut corect ca intre parti a existat un contract de mandat materializat prin semnarea procurii speciale, autentificate de notarul public T.T., sub nr. 4878/2005.
Obiectul mandatului era in principal incheierea de catre paratul mandatar a antecontractului de vanzare-cumparare urmata de incheierea contractelor de vanzare-cumparare in numele si pe seama reclamantilor si semnarea oricaror acte ce rezulta din aceasta instrainare.
Prin cererea de chemare in judecata si ulterior, reclamantii nu au contestat in nici un fel ca paratul nu a executat obiectul mandatului. Dimpotriva ceea ce a dat nastere litigiului nu a fost executarea obiectului mandatului, tocmai pentru ca vanzarea terenului reclamantilor s-a si realizat ci obligatia prevazuta de art. 1541 Cod civil in virtutea careia mandatarul era dator sa dea in primire mandantului tot ce i s-a dat in puterea mandatului pe care l-a executat. Mai mult, textul de lege obliga la restituirea catre mandant a tuturor sumelor obtinute in timpul mandatului, chiar si a acelora care nu i s-ar cuveni mandantului. Aceasta obligatie se sustine de catre reclamanti a fi fost nerespectata de parat si in consecinta rolul instantelor era de a examina in ce masura aceasta sustinere era reala, pe baza probelor administrate.
Astfel, in baza procurii semnate, paratul a incheiat Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 4883/23.12.2005 la Biroul Notarului Public T., obiectul acestui contract constituindu-l terenul proprietatea reclamantilor mandanti ce a fost instrainat catre H.R. S.R.L.
Pretul stabilit in contract a fost de 82.000 Euro, 75% din acest pret fiind platit la data incheierii contractului, potrivit prevederilor art. 3.1 din contract iar restul de 25% in termen de 7 zile de la data emiterii autorizatiei de construire a supermarketului.
Pe parcursul procesului, paratul nu ar fi contestat incasarea sumei stabilita ca pret. Mai mult, extrasele bancare dovedesc incasarea acestui pret de catre parat, in calitatea sa de mandatar al reclamantilor.
In consecinta, in temeiul prevederilor art. 1514 Cod civil obligatia paratului era aceea de a preda reclamantilor suma de 82.000 Euro.
Deci, probatoriul trebuia intr-adevar sa se refere la predarea banilor dar in acelasi timp si la fel de important era sa se faca dovada predarii pretului de 82.000 Euro.
Este adevarat, pentru dovedirea starii de fapt este admisibil orice mijloc de proba, insa, pentru dovedirea actului juridic ce prevede o suma mai mare de 250 lei exista limitarile prevazute de art. 1191 Cod civil. Acest text prevede inadmisibilitatea probei cu martori in litigiile a caror valoare depaseste 250 lei.
Cu alte cuvinte, chiar daca putem retine ca din declaratiile martorilor audiati in fata instantei de apel se poate retine ca paratul ar fi predat o suma de bani reclamantilor, predarea sumei de 82.000 Euro nu se putea dovedi decat printr-un inscris, care sa indeplineasca cerintele legale.
Faptul material al predarii unei sume de bani nu are legatura cu prevederile art. 1191 Cod civil. Textul de lege instituie regula potrivit careia dovada cu martori nu poate fi facuta ori de cate ori obiectul actului juridic este mai mare de 250 lei, regula referindu-se si la modificarea sau dovada incetarii prin stingerea obligatiei de plata. Stingerea unei obligatii, prin plata, fiind tot un act juridic este supusa aceluiasi regim probatoriu, dovada neputandu-se face decat prin inscris ori de cate ori depaseste plafonul legal de 250 lei.
Astfel, in cauza, sarcina probei indeplinirii obligatiei asumate prin contractul de mandat, revenindu-i paratului, aceasta proba nu se putea face decat printr-un inscris. Ca s-a predat reclamantilor o suma de bani nu echivaleaza cu respectarea obligatiei de a preda reclamantilor suma de 82.000 Euro obtinuta in baza procurii, urmare a vanzarii terenului ce a constituit proprietatea reclamantilor. Ori aceasta dovada nu se putea face decat printr-un inscris.
Nu are nicio relevanta ca in procura semnata de parti nu se prevedea pretul la care urma sa se vanda terenul.
Atata timp cat mandatarul avea obligatia, potrivit obligatiilor ce decurg din contractul de mandat, de a restitui mandantului tot ce a incasat in temeiul prerogativelor sale, stingerea acestei obligatii, data fiind valoarea obiectului ei, nu poate fi dovedita decat prin existenta unui inscris.
In lipsa acestuia, obligatia se considera neexecutata.
In consecinta, Curtea, considerand in cauza incidenta motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, urmeaza a admite recursul declarat de reclamantii K.A.M. si K.V.
In temeiul prevederilor art. 312 alin.3 Cod procedura civila, urmeaza a dispune modificarea Deciziei nr. 266 din 24 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Mures in sensul ca respinge apelul declarat de paratul G.A.L. impotriva Sentintei civile nr. 3121 din 5 iunie 2008, pronuntata de Judecatoria Targu Mures.
In temeiul prevederilor art. 274 Cod procedura civila, urmeaza a obliga paratul G.A.L. la plata catre reclamantii K.A.M. si K.V. la plata sumei de 11.580 lei reprezentand cheltuieli de judecata in apel si recurs.