Detinere de droguri de risc pentru consum propriu. Elemente constitutive.
Legea nr. 143/2000, art. 4
In cazul in care nu se demonstreaza printr-o constatare medico-legala sau expertiza de specialitate ca inculpatii sunt consumatori dependenti de droguri si nici a faptului ca au detinut drogurile in vederea consumului propriu, nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de detinere de droguri de risc pentru consum propriu, prevazute de art. 4, alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Faptul ca inculpatii au refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice nu inseamna ca acestia au recunoscut in mod tacit ca sunt consumatori de droguri, mai ales ca inculpatii nu au declarat niciodata ca sunt consumatori de asemenea substante.
Prin sentinta penala nr.44 din 16.02.2009 Tribunalul Mures, in conformitate cu art. 345 alin. l si 3 Cod procedura penala raportat la art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod procedura penala, l-a achitat pe inculpatul P.O., de sub acuza comiterii infractiunii de detinere de droguri de risc pentru consumul propriu, fara drept, prev. de an. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.
In temeiul art. 345 alin. l si 3 Cod procedura penala raportat la art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod procedura penala l-a achitat pe inculpatul C. R. H., de sub acuza comiterii infractiunii de detinere de droguri de risc pentru consumul propriu, fara drept, prev. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.
Conform art. 118 alin. l lit. f Cod penal, a dispus masura de siguranta a confiscari speciale a 5,5 grame Canabis, aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, Directia de Evidenta Operativa si Cazier Judiciar, Bucuresti.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat in cauza au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Serviciul Teritorial Tg.-Mures, intocmit la data de 14 august 2007, intre altele, a fost pusa in miscare actiunea penala si au fost trimisi in judecata inculpatii P. O. I. si C. R. H., pentru savarsirea de catre fiecare dintre ei a infractiunii de detinere de droguri de risc, pentru consum propriu, fara drept, in forma continuata, prev. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
In motivarea actului de sesizare a instantei, s-a aratat ca, in perioada octombrie 2004-18 mai 2007, cei doi inculpati, la diferite intervale de timp, si-au procurat si detinut diferite cantitati de droguri de risc (Cannabis si rezina de Cannabis) in vederea consumului propriu fara drept, fapt care a fost atestat si de gasirea la locuinta lor a cantitatii de 8,8 grame droguri (8,4 grame Cannabis si 0,4 grame rezina de Cannabis) cu ocazia perchezitiei domiciliare din data de 18 mai 2007.
Examinand materialul probator si dovezile procedurale existente la dosar, instanta de fond a constatat ca, in fapt, inculpatii P. O. l. si C.R. H. sunt frati uterini, ei locuind impreuna cu mama lor, C. R.-R., in imobilul apartament situat in Tg.-Mures, intrucat, asa cum rezulta din procesul verbal de consemnare a actelor premergatoare (filele 29-30 ale dosarului de urmarire penala), primii doi erau banuiti de savarsirea unor acte ilicite de trafic de droguri, detinere de droguri in vederea consumului propriu si de evaziune fiscala, potrivit inscrisurilor aflate la filele 58-65,69-70 ale dosarului de urmarire penala nr. _, la data de 18 mai 2007, in baza autorizatiei de perchezitie nr. 19/17 mai 2008 eliberata de judecatorul de la Tribunalul Mures in considerarea incheierii penale nr. 21/17 mai 2007 emise in dosarul nr. _ al Tribunalului Mures, s-a efectuat o perchezitie domiciliara in imobilul locuit de cei trei.
In urma acestei perchezitii domiciliare, la locuinta indicata, printre altele, au fost gasite intr-o geanta de voiaj de culoare maron, aflata pe balcon: o punga din material plastic transparent continand fragmente vegetale de culoare verde-oliv si o folie de staniol impachetata care continea in interior fragmente vegetale de culoare verde-oliv, iar, in locul destinat pentru depozitarea compact discurilor din masa de birou aflata intr-una din camere, o folie din staniol continand o substanta bruna de forma sferica, avand diametrul de aproximativ un centimetru. Cele trei probe au fost ambalate si sigilate cu sigiliul tip M.I. nr. 23282, fiind ridicate si apoi supuse examinarii tehnico-stiintifice.
In consecinta examinarii specifice, in cele trei probe ridicate s-a pus in evidenta tetrahidrocannabinol (THC), substanta psihotropa, biosintetizata de planta Cannabis, Cannabisul facand parte din Tabelul Anexa III la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.
In drept, potrivit art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, "Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fara drept, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau amenda." Studiul continutului constitutiv al infractiunii deduse judecatii, prin prisma particularitatilor spetei, nu ridica probleme sub aspectul subiectilor infractiunii si al obiectului juridic si material.
Pentru realizarea elementului material al laturii obiective, intre altele, este necesara intrunirea cumulativa a doua conditii: efectuarea, cu droguri de risc, a cel putin uneia din actiunile enumerate limitativ de art. 4 din Legea nr. 143/2000 si asemenea operatiuni sa fie contrare legii.
In prezenta cauza, procesul verbal de perchezitie domiciliara si raportul de constatare tehnico-stintifica constituie probe valabile in sensul detinerii, in lipsa unei autorizatii conferite potrivit legii, in apartamentul situat in Tg.-Mures, la data de 18 mai 2007, a cantitatii de 8,8 grame droguri de risc. In acest fel, este conturat elementul material al infractiunii incriminate de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000. S-a observat, insa, ca atat incaperile cat si dependintele apartamentului erau utilizate nu numai de catre acuzati, ci si de mama lor, care avea acces neingradit la geanta aflata pe balcon si la masa de birou, cat si absenta oricarei dovezi certe care sa-i indice pe unul dintre inculpati, pe ambii acuzati, pe mama lor, ori pe toti trei ca detinatori ai cantitatii de droguri descoperite, astfel incat actiunea de detinere, impusa de art. 4 alin. l din Lege, nu poate fi atribuita fara un dubiu serios al celor doi : P.O. I. si C. R. H.
In acest context, in primul rand, continutul SMS-urilor primite de inculpatul C. R. H. de la posturile telefonice nr. xxxx/xxx.xxx (in 14 mai 2006), nr. xxxx/xxx.xxx (in 8 iulie 2006), al celor expediate de inculpatul P. O.I. de la postul telefonic nr. xxxx/xxx.xxx (in 12 mai 2006) si de coinculpatul C. R. H. de la postul telefonic xxxx/xxx.xxx (in 8 iulie 2006), precum si convorbirile telefonice purtate intre cei doi inculpati in 11 mai 2006, intre C. R. H. si "M." in 20 mai 2006 (identificat in persoana martorului P. M. C.) si intre primul si un barbat neidentificat, in 8 iulie 2006, ar putea sa fie argumente care sa ii incrimineze pe acuzati ca fiind detinatorii cantitatii de droguri gasite in locuinta supusa perchezitiei.
In situatia in care legatura cauzala si scopul special ilustrate in cele ce urmeaza nu au fost evidentiate de probele administrate in cursul urmaririi penale si al judecatii, aceasta detinere care li se poate imputa inculpatilor ar putea sa constituie elementul material al infractiunii de trafic de droguri de risc prevazute de art. 2 alin. l din Legea nr. 143/2000 si nu al infractiunii prevazute de art. 4 alin. l din lege.
Asupra infractiunii de trafic de droguri de risc, procurorul a ajuns la concluzia ca nu exista si, in temeiul art. 249 cu referire la art. 11 pct. l lit. b si art. 10 lit. a Cod procedura penala, prin rechizitoriu a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatilor. Dispozitia procurorului de netrimitere in judecata si temeiul retinut de acesta, pana la 21 ianuarie 2009 - data ultimului termen de judecata, nu au fost retractate de procuror pe calea prevazuta de art. 273 alin. l Cod procedura penala, nici nu au fost infirmate de procurorul ierarhic superior, odata cu verificarile efectuate in baza art. 264 alin. 3 Cod procedura penala sau in temeiul prerogativelor oferite de art. 275 si urm. Cod procedura penala, ori de catre instanta de judecata in procedura reglementata de art. 2781 Cod procedura penala (de altfel nici nu s-a depus vreo plangere impotriva dispozitiei de scoatere de sub urmarire penala). Totodata, in cursul judecatii, procurorul nu a uzat de dispozitiile art. 336 Cod procedura penala, privind extinderea obiectului judecatii sub forma extinderii procesului penal pentru alte fapte.
In consecinta, pe de o parte, infractiunea de trafic de droguri de risc nu constituie obiectul judecatii de fata, intrucat inculpatii nu au fost trimisi in judecata si sub acuza comiterii acestei infractiuni, prin actul originar al rechizitoriului sau cel derivat prescris de art. 336 Cod procedura penala si pe de alta parte, avand in vedere dispozitia inca in fiinta a procurorul privind netrimiterea in judecata pe motiv ca faptul nu exista, traficul de droguri de risc nici nu poate constitui obiect al judecatii, pe calea instituita de art. 334 Cod procedura penala, privind schimbarea incadrarii juridice. Astfel, in limitele fixate pentru prezenta judecata, cei doi nu pot fi trasi la raspundere penala pentru comiterea acestei infractiuni.
In al doilea rand, contrar celor sustinute de inculpatul P. O.I., care a denuntat corectitudinea efectuarii perchezitiei domiciliare, s-a constatat ca procedeul probator a respectat stricta legalitate, precum si celelalte principii ale procedurii penale, cu referire in particular la loialitatea probelor, in acest sens, dovezi stau procesul verbal de perchezitie domiciliara, intocmit dupa rigorile impuse de art. 91 si art. 108 Cod procedura penala, la care se adauga depozitiile martorilor asistenti R. I. (f.131 si urm., dosar instanta) si O.A. (f.134 si urm., dosar instanta). Declaratia data de C.R.R. (f.96 si urm., dosar instanta) a adus relatari subiective, din cauza relatiei de rudenie in linie dreapta dintre ea si acuzati, si este singulara, motiv pentru care nu s-a putut retine. Totodata, nu s-a putut primi nici afirmatiile inculpatului P. dupa care derularea procesului penal impotriva lui si a fratelui sau este urmarea unui conflict personal existent intre el si un lucrator al politiei judiciare, acesta din urma fiind cel care ar fi influentat martorii sa declare intr-un anumit fel, aceasta intrucat P. I.O. nu a infatisat nicio proba care sa-i intareasca alegatiile.
In al treilea rand, deosebit de cele pretinse de procuror, privind forma continuata a savarsirii infractiunii cu care a fost sesizata instanta, s-a constatat ca nu exista probe care sa demonstreze efectuarea unor actiuni repetate dintre cele prevazute de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000 pe care inculpatii sa le fi comis in baza unei rezolutii unice si in vederea consumului propriu de droguri de risc, singurul act material dovedit fiind acela al actiunii continue, si nu continuate, de detinere a drogurilor, descoperit la data de 18 mai 2007. Prin urmare, la termenul de judecata din 21 ianuarie 2008, s-a pus in discutie si s-a dispus schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de detinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fara drept, prev. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, in forma continuata prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal, in aceeasi infractiune, prev. de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, eliminand retinerea art. 41 alin. 2 Cod penal relativ la forma continuata a infractiunii.
Textul art. 4 din Legea nr. 143/2000 nu incrimineaza distinct, pe de o parte, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri de risc, fara drept, iar, pe de alta parte, consumul, fara drept, de droguri de risc. Ceea ce constituie infractiune si se sanctioneaza ca atare este efectuarea unuia sau mai multora dintre actele prevazute expres de lege pentru propriul consum, fara drept. In aceeasi ordine de idei, pentru realizarea laturii subiective a infractiunii in discutie, trebuie constatata legatura cauzala intre detinerea drogurilor si finalitatea acestei operatiuni -consumul propriu, prin urmare, trebuie sa fie indeplinit scopul special al consumului propriu. Tinand de latura subiectiva a infractiunii, scopul special este dificil de dovedit, insa nu imposibil, el putand fi demonstrat prin apelare la imprejurari obiective, insemnand fie ca persoana vizata este consumator frecvent sau ocazional de droguri, fie ca acea persoana prezinta starile unui consumator de droguri ori a executat cel putin un act material, cum ar fi procurarea, confectionarea ori detinerea unor instrumente sau obiecte destinate ori adaptate consumului de droguri, care sa deconspire scopul enuntat. Or, procurorul nu a prezentat probe valabile care sa confirme vreunul din cele doua imprejurari prezentate.
Pornind de la inregistrarile convorbirilor telefonice, de la procesul verbal de consemnare a actelor premergatoare, de la marturiile initiale ale lui F. L. E. (f. 120, (dosar urm.pen.), P. M. (f. 132, dosar de urm.pen.) si P. I. I. (f. 115, dosar de urm. pen.) ale caror retractari au fost considerate fara vreo justificare juridica, prezentand o temere evidenta si un subiectivism exacerbat fata de persoana inculpatilor, de la depozitia lui I.R.D. (f. 110, dosar de urm. pen.) si de la refuzul inculpatilor de a se supune probelor biologice, procurorul a ajuns la concluziile dupa care ambii inculpati, si nu o alta persoana, au detinut drogurile descoperite in urma perchezitiei domiciliare si cei doi inculpati sunt consumatori de droguri, astfel ca scopul special al consumului propriu este conturat.
In ceea ce priveste interceptarile si inregistrarile audio, continutul proceselor verbale de redare a convorbirilor si comunicatiilor, in coroborare cu SMS-urile transmise si primite de inculpati, cu procesul verbal de perchezitie domiciliara si cu raportul de constatare tehnico-stiintifica, pot aduce informatii cel mult asupra existentei laturii obiective a infractiunii de trafic de droguri de risc, fapt care nu face obiectul judecatii asa cum am argumentat.
In privinta procesului verbal de consemnare a actelor premergatoare, este adevarat ca in cuprinsul acestora, lucratorul politiei judiciare semnatar al inscrisului face referire la consumul ilicit de catre inculpati a unor droguri de risc si de mare, dar procesul verbal nu contine constatarile directe ale titularului, ci doar cele deduse de el pe baza unor informatii primite anterior declansarii procesului penal. Or, sursa acestor informatii nu este aratata. Prezentarea sursei era necesara, numai in acest fel judecatorul putand sa-i verifice credibilitatea, loialitatea procedurii fiind asigurata, iar, prin acestea. echitatea procedurilor fiind garantata. Astfel, procesul verbal in analiza nu reprezinta o proba lipsita de echivoc a faptului ca inculpatii erau consumatori de droguri.
Asupra primelor declaratii date olograf de martorii F. L. E. si P. I. I., in 18 mai 2007 si respectiv in 22 iunie 2007, acestea au fost luate contrar prevederilor art. 84 si urm. Cod procedura penala, neexistand nicio dovada ca martorii au fost invitati sa depuna juramant si ca au declarat in cunostinta de cauza asupra consecintelor unei marturii mincinoase. Prin urmare, declaratiile celor doi aflate la filele 120 si 115 ale dosarului de urmarire penala, ca de altfel si celelate declaratii luate in aceeasi maniera a lui M. B. (f.104, dosar urmarire penala), G. R. A. (f.107, dosar urmarire penala), C. C. I. (f.108, 109 dosar urmarire penala), I. R. D. (f.110, dosar urmarire penala), B. T. D.(f.123, 124, dosar urmarire penala), C. C. V.(f.128, dosar urmarire penala) sunt contrare legii, intrand sub incidenta dispozitiilor art. 64 alin. 2 Cod procedura penala, neputand sa fie folosite in procesul penal. Astfel, intrucat nu constituie o proba legal administrata, nici nu se pune problema retractarii lor, singurele declaratii valabile fiind cele luate potrivit rigorilor procedurii penale lui C. C. I. (f.58, dosar instanta), F. L. E. (f.121 si urm. dosar de urmarire penala, f.72, dosar instanta), P. I. I. (f.117 si urm., dosar de urmarire penala, f. 45 si urm., dosar instanta), P. M.(f.132, dosar de urmarire penala, f.73, dosar instanta) din cuprinsul carora rezulta o idee comuna, potrivit careia inculpatii P. si C. nu au fost vazuti de catre martori sa consume vreodata droguri sau sa prezinte starile unui consumator de droguri.
Relativ la declaratia lui I.R. D. (f.110, dosar de urmarire penala), care il indica pe inculpatul P.O. I. drept consumator de droguri, aceasta va fi inlaturata din doua motive: primul a fost detaliat in alineatul precedent si tine de iregularitatea luarii declaratiei martorului care nu a fost invitat sa depuna juramantul si nu a fost avertizat asupra consecintelor unei marturii mincinoase. Al doilea motiv tine de salvgardarea drepturilor apararii si implicit a dreptului la un proces echitabil. Din aceasta perspectiva, s-a constatat ca, la audierea lui sumara din 18 mai 2007, inculpatii sau avocatul acestora nu au participat si nici nu au avut posibilitatea obiectiva sa participe, nefiind informati asupra audierii, iar, dupa aceasta data, martorul a disparut, astfel ca, acuzatii nu au avut niciun moment o ocazie adecvata sa interogheze martorul si sa-i verifice credibilitatea, intrucat, in cauza, cum am prezentat mai sus si cum vom vedea in continuare, nu exista alte probe care sa sustina vinovatia inculpatilor in savarsirea infractiunii prevazute de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000. o dispozitie de condamanre intemeiata exclusiv pe marturia lui I. R. D. este incompatibila cu garantiile oferite de art. 6 paragrafele l si 3 lit. d din Conventia europeana asupra drepturilor omului si libertatilor fundamentale.
Asupra refuzului inculpatilor de a se supune probelor biologice, s-a amintit dreptul oricarei persoane de a dispune de propriul corp, ca o componenta a dreptului la respectarea vietii private, intrucat nu exista o dispozitie legala interna care sa impuna in sarcina celui suspectat de comiterea infractiunii prevazute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 sa accepte recoltarea de probe biologice si nu exista nicio norma pozitiva care sa califice un eventual refuz ca fiind o proba in intelesul art. 64 alin. l Cod procedura penala, refuzul constant al celor doi nu poate sub nicio forma sa fie o dovada de vinovatie, astfel cum sustine acuzarea.
Au fost analizate declaratiile inculpatilor, dar, in declaratiile lor, date atat anterior declansarii procedurilor penale, cat si in cursul procesului au negat in mod constant, detinerea de catre ei a drogurilor de risc gasite in urma perchezitiei domiciliare, precum si faptul ca ar fi consumat ori ca ar fi traficat, sau ca au intentionat sa consume vreodata droguri. In situatia in care nu exista elemente de fapt care sa infirme dincolo de orice dubiu, asemenea sustineri, aceste afirmatii sunt credibile si le prima instanta le-a retinut.
In lumina consideratiilor expuse mai sus, instanta de fond a fost de parere, pe de o parte, ca sunt realizate componentele laturii obiective a infractiunii prevazute de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000, elementul material al laturii obiective fiind dat de o actiune de detinere a drogurilor de risc, insa este incert ca inculpatii au fost detinatorii drogurilor in sensul impus de art. 4 alin. l din Legea nr. 143/2000. Pe de alta parte, nu este indeplinita latura subiectiva a infractiunii aduse in fata instantei, nefiind probat scopul special al consumului propriu, in consecinta, in temeiul art. 345 alin. l si 3 raportat la art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedura penala, procedand in modul aratat in dispozitivul hotararii descris mai sus.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, prev. de art.363 alin.1 Cod procedura penala, a declarat apel Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, care solicita admiterea apelului, desfiintarea sentintei atacate si in rejudecare, condamnarea inculpatilor pentru infractiunea dedusa judecatii.
In motivarea apelului, parchetul arata ca prima instanta a retinut in mod gresit ca apartamentul si dependintele erau folosite "de ambii acuzati si de mama lor" desi, din continutul raportului de evaluare rezulta ca in perioada 2004-2007, mama inculpatilor C. R.-R., iar prin declaratia data in fata instantei in data de 08.09.2008, aceasta a confirmat faptul ca a fost plecata din tara, in Israel, cu contract de munca (f. 68).
Sub acest aspect starea de fapt retinuta de instanta, in sensul ca "dependintele apartamentului erau utilizate nu numai de catre acuzati, ci si de mama lor care avea acces neingradit la geanta aflata pe balcon", este gresita, astfel ca nu exista "un dubiu serios" ca ambii inculpati sunt detinatorii cantitatii de droguri descoperite.
Parchetul a considerat ca sunt argumente incriminatorii la adresa celor doi inculpati sms-urile primite de inculpatul C. R-H., cele expediate de P. O., precum si convorbirile telefonice dintre ei si cele cu martorul P.M.-C. si un barbat ramas neindetificat, din care rezulta ca inculpatii detineau droguri in apartamentul lor.
Considera ca prima instanta a ignorat contradictia dintre declaratiile inculpatilor si cele ale mamei lor in legatura cu folosirea gentii in care s-au gasit drogurile, astfel, inculpatii au afirmat ca geanta era folosita de catre clienti, in timp ce mama acestora a afirmat ca geanta era folosita de catre inculpati la repararea ATV-urilor. (f. 44).
In mod gresit, fara un motiv temeinic, prima instanta, a inlaturat declaratia martorului I. R.-D. care a confirmat latura subiectiva a infractiunii retinute in sarcina inculpatilor prin rechizitoriu, dand crezare doar celor declarate de catre inculpati.
In ce priveste latura subiectiva a infractiunii, s-a considerat ca aceasta este dovedita prin declaratiile martorilor: F. L.(f. 120). P.M. (f. 132), P. I. (f. 115) si I.R.D. (f. 110).
In raport de cele mai sus aratate, Parchetul considera ca solutia data de Tribunalul Mures este criticabila intrucat a dat o interpretare eronata materialului probator, incalcand astfel prevederile art. 63 din Cod procedura penala.
Pe de alta parte, a considerat ca prima instanta a incalcat si regula de baza prevazuta de art. 4 din Cod procedura penala, respectiv lipsa rolului activ in desfasurarea procesului pentru faptul ca a avut posibilitatea de a completa probatoriul prin audierea ca martor a persoanei care a efectuat acte de constatare, luand in considerare ca a apreciat ca in procesul-verbal nu s-au consemnat, anumite elemente.
In opinia sa, Parchetul, considera criticabil si faptul ca prima instanta nu a efectuat confruntari pentru a clarifica starea de fapt sub aspecte esentiale cum ar fi accesul la geanta aflata pe balcon.
Astfel, din intreg materialul probator aflat la dosarul cauzei, se constata vinovatia ambilor inculpati care este dovedita, existand o prezumtie judiciara ca drogurile detinute de inculpati erau destinate consumului propriu, luand in considerare refuzul inculpatilor a se de supune probelor biologice.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate sub aspectul motivelor de apel si in conformitate cu disp. art.378 rap. la art.371 Cod procedura penala, Curtea a apreciat ca apelul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
Inculpatii P. O.I. si C. R. H. au fost trimisi in judecata pentru comiterea infractiunii de detinere de droguri de risc, fara drept, in vederea consumului propriu, in forma continuata, fapta prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, fiind scosi de sub urmarire penala pentru infractiunea de trafic de droguri, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, introducerea in tara a drogurilor de risc fara drept, prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 si initierea sau constituirea unui grup organizat, prev. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003.
In fapt, s-a retinut ca in perioada octombrie 2004-18 mai 2007, la diferite intervale de timp si-au procurat si detinut diferite cantitati de droguri (canabis si rezina de canabis) in vederea consumului propriu, fara drept, fapt arestat de gasirea la locuinta lor a cantitatii de 8,8 gr droguri (canabis 8,4 gr si 0,4 gr rezina de canabis) cu ocazia perchezitiei domiciliare din data de 18.05.2007 si astfel fapta inculpatilor intruneste elementele constitutive ale infractiunii de detinere de droguri de risc, fara drept, in vederea consumului propriu, in forma continuata, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
Pentru a fi indeplinite elementele constitutive ale infractiunii de detinere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 Cod procedura penala sunt necesare indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
- obtinerea de droguri pentru consum propriu. Aceasta conditie se poate realiza numai prin una din urmatoarele modalitati: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri. In situatia in care drogurile nu sunt obtinute in vederea consumului propriu sau printr-o alta modalitate decat cele prevazute de lege, atunci fapta nu va constitui infractiune reglementata de art.4 din Legea nr.143/2000 ci, eventual, o alta infractiune: trafic intern de droguri; trafic international de droguri, etc.
- subiectul activ al infractiunii poate fi numai un consumator sau un consumator dependent de droguri care are capacitate penala. Asadar, in cazul in care se comite infractiunea prin oricare din modalitatile ce constituie elementul material al laturii obiective, iar suspectul nu este consumator sau consumator dependent de droguri, fapta sa nu va intruni elementele constitutive ale infractiunii de detinere de droguri pentru consum propriu, ci, eventual, o alta infractiune reglementata de Legea nr.143/2000, in functie de circumstantele cauzei.
Dovada faptului ca suspectul este consumator sau consumator dependent de droguri se face printr-o constatare medico-legala sau o expertiza de specialitate, care trebuie dispusa de catre organele de urmarire penala, in cursul primei faze a procesului penal, nefiind suficienta sustinerea acestuia ca este consumator sau consumator dependent de droguri.
- detinerea drogurilor sa se faca fara drept.
Numai in situatia in care persoana detine drogurile fara drept, pentru consum propriu, va raspunde potrivit legii penale, deoarece exista numeroase situatii cand drogurile sunt detinute in baza unor activitati desfasurate in mod legal.
In speta dedusa judecatii, nu sunt indeplinite cumulativ aceste trei conditii. Astfel, in cursul urmaririi penale nu s-a efectuat o constatare medico-legala sau o expertiza de specialitate pentru a se constata daca inculpatii sunt sau nu consumatori sau consumatori dependenti de droguri si nici nu s-a dovedit ca acestia detineau drogurile in vederea consumului propriu.
Faptul ca inculpatii au refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice nu inseamna ca acestia au recunoscut in mod tacit ca sunt consumatori de droguri, mai ales ca inculpatii nu au declarat niciodata ca sunt consumatori de droguri.
Nefiind indeplinite aceste conditii si anume, a faptului ca nu s-a demonstrat ca inculpatii sunt consumatori sau consumatori dependenti de droguri si nici a faptului ca au detinut drogurile in vederea consumului propriu, nu sunt indeplinite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, astfel ca solutia de achitare pronuntata de catre instanta de fond este temeinica si legala sub acest aspect.
In motivele de apel, parchetul invoca o serie de probe, fie declaratii de martori, fie interceptarile convorbirilor telefonice purtate de inculpati intre ei si cu alte persoane.
Este adevarat ca potrivit acestor probe exista indicii ca inculpatii ar fi comis infractiunea de trafic intern de droguri de risc, in modalitatea vanzarii, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, insa pentru aceasta fapta procurorul, prin rechizitoriu, a dispus scoaterea de sub urmarire penala, considerand ca din probele administrate in cauza nu a rezultat cu certitudine savarsirea acestei infractiuni, solutie care a fost confirmata de procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Targu Mures.
Potrivit art.317 Cod procedura penala, judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal si la fapta si persoana la care se refera extinderea.
Prin urmare, avand in vedere aceste dispozitii legale instanta nu a putut pune in discutia partilor schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prev. de art.4 alin.1 din Legea
nr.143/2000 in infractiunea prev. de art.2 alin.1 din aceeasi lege, intrucat asupra acestui aspect procurorul s-a pronuntat prin rechizitoriu, care a fost confirmat de procurorul sef, iar procurorul de sedinta nu a solicitat extinderea procesului penal, cu privire la alte fapte comise de inculpati.
Fata de considerentele expuse, Curtea a apreciat ca hotararea primei instante este legala si temeinica, astfel ca in baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedura penala a respins ca nefondat apelul parchetului.
In conformitate cu disp. art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare in apel au ramas la stat.