Motivarea incompleta si confuza a unei hotarari judecatoresti. Consecinte.
C. proc. pen., art. 356, art. 3859 pct.9.
Daca intr-o hotarare judecatoreasa prin care se dispune arestarea preventiva a unor inculpati nu sunt indicate probe si indicii temeinice care sustin temeiurile de fapt ale arestarii preventive si nu este dezvoltata starea de fapt desprinsa din materialul de urmarire penala, ci doar se concluzioneaza printr-o exprimare generica ca judecatorul delegat a ajuns la concluzia existentei probelor si indiciilor temeinice fara ca acestea sa fie aratate, hotararea este supusa casarii in conditiile art. . 3859 pct.9 C. pr. pen, intrucat motivarea incompleta si confuza a hotararii echivaleaza practic cu nemotivarea acesteia.
1. Prezentarea sesizarii. Prin procesul verbal incheiat la data de 5 septembrie 2009 de Tribunalul Harghita, au fost consemnate declaratiile orale de recurs formulate de inculpatii C. A. si A. L. impotriva incheierii penale nr. 218/5 septembrie 2009 pronuntate de judecatorul delegat de la Tribunalul Harghita in dosarul nr. _, procesul verbal fiind inregistrat la Curtea de Apel Tg.-Mures sub nr. _./5 septembrie 2009.
In motivarea cailor de atac, inculpatii contesta legalitatea si temeinicia hotararii judecatorului delegat de la Tribunalul Harghita. Este contestata legalitatea, in esenta, intrucat judecatorul delegat a luat masura arestarii preventive, in cazul ambilor inculpati pentru infractiuni care nu formeaza obiectul urmaririi penale, iar in cazul inculpatei C.A. si pentru infractiunea prevazuta de art. 4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 143/2000, care, prin pedeapsa prevazuta in textul de incriminare, exclude de plano, o dispozitie de arestare preventiva. Este criticata temeinicia incheierii, intrucat la dosar nu exista dovezi care sa sustina temeiul de drept al arestarii preventive si nici ca lasati in libertate, cei doi acuzati ar prezenta un pericol concret pentru colectivitate.
Analizand recursurile declarat prin prisma materialului aflat la dosarul nr. _. al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate si a concluziilor avocatului recurentilor si ale reprezentantului Ministerului Public, precum si din oficiu, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
2. Prezentarea hotararii recurate. Prin incheierea penala nr. 218/5 septembrie 2009, judecatorul delegat de la Tribunalul Harghita a admis propunerea procurorului si a dispus arestarea preventiva a inculpatilor C.A. si A.L. pe o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 5 septembrie si pana la data de 3 octombrie 2009.
In motivarea acestei solutii, judecatorul a apreciat ca « sunt probe si indicii temeinice ca inculpatii au savarsit faptele pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala si pentru savarsirea carora legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani ». Totodata, faptele inculpatilor prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, iar imprejurarile ca inculpata este de cetatenie maghiara cu domiciliul in Ungaria, iar inculpatul are dubla cetatenie ar crea pericolul ca ei sa paraseasca tara, sustragandu-se de la urmarire penala. Acest considerent a stat si la baza concluziei judecatorului delegat dupa care luarea unei alte masuri preventive nu s-ar justifica in cauza.
3. Punctul de vedere al instantei de control. Recursurile declarate de inculpati impotriva acestei hotarari sunt fondate, pentru urmatoarele considerente:
Orice dispozitie cu privire la detinerea preventiva a unei persoane pe durata procedurilor, data fiind insemnatatea deosebita a principiului libertatii persoanei, impune motivarea expresa si detaliata atat a temeiurilor de fapt ale privarii de libertate (insemnand fapta pentru care poarta acuza, dintre cele care permit o privare de libertate cu caracter preventiv, cu aratarea dovezilor care sustin presupunerea rezonabila ca inculpatul sau, dupa caz, inculpatii si nu o alta persoana a/au comis infractiunea in cauza), cat si a temeiurilor de drept ale arestarii (dintre cele prevazute de art. 148 C. pr. pen. si care au fost discutate in contradictoriu, cu prezentarea probelor care le justifica), precum si necesitatea imperioasa ca procesul penal sa se desfasoare pe mai departe cu acuzatul/acuzatii in stare de arest preventiv.
Numai in acest fel, rezolvarea chestiunii aduse in fata judecatorului este completa, exclude arbitrariul si corespunde dreptului celui inculpat sa beneficieze de posibilitati reale, in deplina cunostinta de cauza, sa-si organizeze apararea prin atacarea hotararii, aducandu-si contraargumente in fata instantei superioare, dar si dreptului instantei de al doilea grad sa efectueze un control eficient. In aceeasi ordine de idei, la speta, dupa invocarea infractiunilor fata de care s-a pus in miscare actiunea penala in cauza in privinta fiecarui inculpat (incompleta, de altfel, si aceasta operatiune), printr-o exprimare generica, judecatorul delegat a ajuns la concluzia existentei probelor si indiciilor temeinice ca inculpatii au savarsit faptele pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala. Nu au fost indicate acele probe si indicii temeinice care sustin temeiurile de fapt ale arestarii preventive, nu a fost dezvoltata starea de fapt desprinsa din materialul de urmarire penala si, in mod surprinzator, atat in considerentele incheierii, cat si in cuprinsul mandatelor de arestare preventiva, se vorbeste de droguri de mare risc, in conditiile in care nici un moment acuzarea nu a purtat asupra traficului sau contrabandei cu droguri de mare risc.
In aceasta situatie, motivarea incompleta si confuza a hotararii echivaleaza practic cu nemotivarea acesteia, fiind incident astfel cazul de casare cu trimitere spre rejudecare prevazut de art. 3859 pct. 9 C. pr. Pen.
Cele subliniate mai sus vor determina, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., admiterea recursurilor pendinte, cu primele consecinte date de casarea integrala a incheierii penale atacate si de trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita. In acest context, nu vom primi alegatiile reprezentantei Ministerului Public potrivit carora indicarea infractiunilor de trafic de droguri de mare risc si de contrabanda cu droguri de mare risc este o simpla eroare materiala, de vreme ce aceste infractiuni nu apar numai in mandatele de arestare preventiva, ci si in partea expozitiva a incheierii recurate.
Luarea masurii arestarii preventive a celor doi inculpati cu neobservarea dispozitiilor legale tinand de motivarea unei asemena masuri atrage, potrivit art. 1403 alin. 7 C. pr. Pen., revocarea arestarii preventive a inculpatilor C. A. si A. L. cu urmarea punerii de indata in libertate a acuzatilor daca nu sunt arestati in alte cauze, de sub puterea mandatelor de arestare preventiva nr. 18/5 septembrie 2009 (inculpata C. A.) si nr. 19/5 septembrie 2009 (inculpatul A. L.) emise in baza incheierii penale nr. 218/5 septembrie 2009 de catre judecatorul delegat de la Tribunalul Harghita in dosarul nr. _.. Dispozitia de revocare a masurii arestarii preventive nu contrazice si nu face inutila rejudecarea propunerii procurorului, deoarece o asemenea dispozitie are la baza motive de nelegalitate si nu de netemeinicie, iar scopul rejudecarii in cauza este tocmai restabilirea legalitatii.
In rejudecare, judecatorul delegat va solutiona propunerea procurorului de arestare preventiva a celor doi inculpati dupa procedura prescrisa de art. 1491 C. pr. pen., hotararea la care se va opri urmand sa cuprinda o analiza completa si detaliata a existentei sau inexistentei motivelor de fapt si de drept, invocate de procuror, ale arestarii preventive. Totodata, in rejudecare, se vor avea in vedere si prevederile art. 136 alin. 6 C. pr. Pen., in raport de infractiunea de detinere de droguri de risc in vederea conumului propriu fara drept de care este acuzata d-na C. A., precum si de limitele legale de pedeapsa prevazute in textul art. 4 alin. 1 din Legea nr.143/2000.
4. Cheltuielile judiciare. Vazand solutia principala adusa recursurilor, potrivit art. 192 alin. 3 C. pr. Pen., cheltuielile judiciare avansate de stat in judecarea cailor de atac vor ramane in sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpata C. A., in suma de 100 lei, se va plati din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti. Intrucat d-l avocat a studiat dosarul si a asigurat asistenta judiciara a inculpatei la cele doua termene anterior fixate, a desemnat substituirea pentru termenul de astazi, nu am identificat vreun motiv care sa determine reducerea onorariului avocatial.