retragerea sporului de mobilitate Decizie nr. 1202/R din data de 10.12.2009
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Prin sentinta nr. 293 din 27 aprilie 2009, Tribunalul Mures , Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, a admis actiunea formulata de reclamanta P. A. in contradictoriu cu parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures, a dispus anularea Dispozitiei nr. 184 din 2 martie 2009, emisa de parata privind retragerea sporului de mobilitate si obligarea paratei la acordarea in continuare a drepturilor salariale acordate si retrase cu indicele de inflatie, cu dobanda legala de la scadenta lunara si pana la plata efectiva.
Instanta de fond a retinut ca prin Dispozitia nr. 184 din 2 martie 2009 a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures s-a statuat restrangerea sporului de mobilitate a petentei, consilier juridic principal, avandu-se in vedere Decizia nr. 78 din 5 noiembrie 2007 data in solutionarea unui recurs in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 514/2003 modificata prin Legea nr. 246/2006 raportat la dispozitiile art. 60 alin. 1 si 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 si art. 117 din Legea nr. 1881999 republicata.
Petentei i s-a recunoscut initial dreptul, in conformitate cu prevederile art. 25 din Codul muncii raportat la art. 24 alin. 2 din Legea nr. 214/2003 si ca, nu este vorba de un conflict de drepturi care sa se finalizeze prin negociere, drepturile se cuvin petentei in virtutea legii si nu mai pot fi retrase, masura unilaterala fiind abuziva.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de catre parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Mures, care a solicitat modificarea in sensul respingerii cererii reclamantei, motivand ca decizia atacata respecta cerintele prevazute de Legea nr. 188/1999 republicata.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederile art. 3041 Cod procedura civila, instanta a constatat ca recursul este fondat.
Prin Dispozitia nr. 1708 din 31 octombrie 2007, i-a fost acordat reclamantei sporul de mobilitate in cuantum de 20% din salariul de baza, spor retras prin Dispozitia nr. 184 din 2 martie 2009.
Sporul de mobilitate i-a fost acordat reclamantei, asa dupa cum ea insasi precizeaza in actiune, ca efect al aprobarii de catre ordonatorul principal de credite si drepturile salariale au fost acordate unilateral, in conditiile in care reclamanta nu a negociat prestatii suplimentare.
In calitatea sa de functionar public, reclamanta nici nu putea negocia drepturile sale salariale si avea dreptul sa primeasca prin dispozitia unilaterala doar sporuri salariale prevazute in mod expres de actul normativ care se aplica potrivit statutului sau si anume Legea nr. 188/1999 republicata cu dispozitiile legale speciale privind salarizarea. In aceste conditii, reclamanta nu se poate prevala nici de prevederile Legii nr. 514/2003 si nici de cele ale Codului muncii, dupa cum nu se poate prevala de necesitatea mentinerii unui drept salarial castigat, cata vreme acesta nu are temei legal.
Faptul ca parata i-a acordat reclamantei sporul de mobilitate printr-o dispozitie unilaterala, nu o obliga sa pastreze aceeasi situatie evident contrara legii si nu-i poate profita reclamantei tocmai pentru ca nu are justificare legala. In plus, dispozitia nu retroactiveaza ci dispune pentru viitor, reprezentand practic o intrare in legalitate si nu o masura abuziva, asa cum in mod eronat a apreciat prima instanta ale carei considerente sunt chiar contradictorii.
Fata de cele ce preced, vazand si prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedura civila instanta a admis recursul paratei, a modificat hotararea atacata si a respins actiunea reclamantei privind anularea Dispozitiei nr. 184/2009 si acordarea in continuare a drepturilor salariale retrase