Actiune in constatare declaratorie, art. 111 Cod procedura civila si art. 109 Cod procedura civila Decizie nr. 1248/R din data de 19.05.2009
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Prin sentinta civila nr.1675 din 19.03.2008 a Judecatoriei Tg.Mures s-a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii invocate de catre parata.
S-a respins cererea formulata de reclamanta C. E.-M., prin reprezentant legal C. I., in contradictoriu cu paratii Z.A., ca inadmisibila.
A fost obligata reclamanta la plata catre parata a cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca reclamanta nu a facut dovada ca in patrimoniul ei preexista dreptul de folosinta asupra terenului de 596 mp din terenul in suprafata de 742 mp, inscris in CF nr.1602/II, nr.top.859/2/1/1, 860/a/2/7, teren aferent casei de locuit, a carui constatare, cu efect declarativ se cere, astfel incat actiunea in constatare este inadmisibila potrivit art.111 Cod procedura civila.
Prin decizia civila nr.350 din 19.11.2009 a Tribunalul Mures s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C. E.-M., prin reprezentant legal C. I. impotriva sentintei civile nr.1675 din 19.03.2008 a Judecatoriei Tg.Mures.
A fost obligata apelanta la plata catre intimata Z.A. a cheltuielilor de judecata in apel.
Instanta de apel a retinut de asemenea ca actiunea in constatare este inadmisibila, reclamanta avand la indemana actiunea in realizare.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termen legal reclamanta C. E.-M, solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei atacate si trimiterea cauzei Tribunalul Mures, in vederea rejudecarii apelului, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii s-a aratat ca s-a aplicat in mod gresit art.111 Cod procedura civila, deoarece actiunea dedusa judecatii nu este una de constatare ci o actiune in realizare.
Scopul fiind urmarit de reclamanta a fost notarea in CF nr.1602/II Tg.Mures a dreptului sau de folosinta asupra intregii suprafete evidentiate tabular.
Investind instantele judecatoresti cu un petit de notare cu privire la un drept pretins (dreptul de folosinta), manifestarea de vointa a reclamantei recurente a fost aceea de realizare a dreptului sau, apreciat de justitiabil ca fiind un drept de folosinta, prin inscrierea acestui drept in cartea funciara.
In atare conditii, hotararea prin care s-ar admite actiunea reclamantei ar reprezenta in mod cert un titlu executoriu in raport cu notarea in Cartea funciara a dreptului pretins, fiind astfel depasite limitele unei actiuni in constatare.
In subsidiar s-a aratat ca in raport de starea de fapt din speta este evident ca reclamanta recurenta nu are interesul in promovarea unei actiuni in realizare vizand constituirea unei servituti, atata timp cat singura parte care poseda si foloseste in prezent intreaga suprafata de 741 mp, in calitate de teren aferent locuintei este chiar reclamanta, posesia acesteia nefiind tulburata in vreun fel de intimata.
Cu privire la destinatia si implicit a folosintei terenului detinut de intimata, in partea I din Cartea funciara se precizeaza expres: "cota de teren aferenta locuintei este de 741/741 parte din intreg de unde rezulta:
- intreaga suprafata de teren serveste utilei folosinte a edificatului si dreptul invocat de reclamanta preexista de la momentul dobandirii de catre aceasta a edificatului;
- se impune clarificarea acestei situatii, atata timp cat descrierea din partea I-a a Cartii funciare, nu este dublata de o evidentiere explicita a dreptului de folosinta in partea a III-a a Cartii funciare.
Aceasta contradictie se impunea a fi lamurita sui ar fi fost necesara a aborda etapa cererilor in probatiune.
Rolul instantei nu este de a impune partii o anume conduita procesuala si nici de a indruma partea in promovarea unei anume tip de actiune.
Prin intampinarea depusa parata Z. A.-D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca in motivele de apel reclamanta a sustinut ca obiectul cererii introductive il constituie constatarea dreptului de folosinta al reclamantei asupra suprafetei de 596 mp si ca aferent locuintei este doar suprafata de 145 mp.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta constata ca recursul declarat este nefondat din urmatoarele considerente:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la Judecatoria Tg.Mures reclamanta C. E.-M, reprezentata de legal de C. I., a chemat in judecata pe parata Z.A. solicitand:
- constatarea dreptului de folosinta, in favoarea reclamantei, asupra cotei parti de 596 mp din terenul in suprafata de 741 mp, inscris in CF nr.1602/II nr.top. 859/2/1/1; 860/a/2/7, teren aferent casei de locuit a reclamantei;
- notarea in CF mentionat a dreptului de folosinta astfel constatat;
- cu cheltuieli de judecata.
In drept s-au invocat disp. art.480 si urmatoarele Cod civil si disp. Legii nr.7/1996.
Prin intampinarea depusa in sedinta publica din 28.11.2007 (f.16) parata Z.A.-D. a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, aratand ca actiunea in constatare a unui drept de folosinta este inadmisibila.
Prin raspunsul depus (f.19 dosar fond) cat si in concluziile depuse in fata instantei de fond reclamanta a aratat ca cererea promovata are caracterul unei actiuni in constatare declaratorie.
Prin urmare reclamanta a fost cea care a indicat obiectul cererii de chemare in judecata, in virtutea principiului disponibilitatii si cu care a fost sesizata instanta, astfel incat acest aspect nu mai poate fi pus in discutie.
Contrar sustinerilor din motivele de recurs, actiunea dedusa judecatii de reclamanta, conform precizarilor facute in fata primei instante a fost o actiune in constatare.
In ceea ce priveste inadmisibilitatea actiunii in constatare a dreptului de folosinta, in favoarea reclamantei, asupra cotei parti de 596 mp trebuie retinute urmatoarele:
Dreptul de folosinta este un atribut al dreptului de proprietate care confera proprietarului facultatea de a intrebuinta bunul sau.
Actiunea in constatare declaratorie este actiunea prin care se tinde la consacrarea judecatoreasca a existentei sau inexistentei unei situatii juridice ori a unui drept, pentru a se inlatura astfel o situatie de incertitudine. Astfel, intre definitia data cererii in constatare in general si aceea data cererii in constatare declaratorie nu exista nicio diferenta.
Potrivit cu cele precizate la art.111 Cod procedura civila, cum in mod corect au retinut instantele, o conditie inalienabila este ca partea sa nu poata cere realizarea dreptului.
Ori dreptul de folosinta, fiind un atribut al dreptului de proprietate, confera proprietarului bunului posibilitatea de a solicita obligarea paratului la respectarea dreptului sau, daca acest drept subiectiv civila exista.
Prin urmare, reclamantul, pentru a-si proteja dreptul sau de folosinta are la indemana calea actiunii in realizare reglementata de art.109 Cod procedura civila, prin care poate sa obtina condamnarea paratului iar in aceasta situatie actiunea in constatare este inadmisibila.
Asadar, nefiind incident vreun motiv de modificare sau casare prev. de art.304 Cod pr.civila, instanta, in baza art.312 Cod procedura civila a respins recursul declarat ca nefondat.
Vazand si disp. art.274 Cod procedura civila.