Fapta inculpatului de a-i aplica victimei mai multe lovituri cu un scaun in zona capului, lovituri care au condus la decesul victimei, constituie infractiunea de omor si nu cea de lovituri cauzatoare de moarte, intrucat inculpatul a actionat cu intentia de a ucide chiar daca nu este vorba de intentie directa a acestuia, deoarece chiar daca prin loviturile aplicate nu a urmarit moartea victimei, a acceptat producerea acestui rezultat.
Prin sentinta penala nr.302/27.11.2008 Tribunalul Mures a condamnat pe inculpatul V.A. pentru savarsirea infractiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c Cod penal la pedeapsa de 17 ani inchisoare si la pedeapsa complementara a interzicerii pe timp de 8 ani a drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
In baza art. 88 Cod penal a scazut din durata pedepsei inchisorii durata retinerii pe 24 de ore din data de 21.04.2008 si durata arestarii din data de 22.04.2008 pana la zi.
In conformitate cu prev. art. 71 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executarii pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
In baza art. 350 raportat la art. 148 lit. 1, 160 ind. b alin. l, 3 si art. 300 ind. 2 Cod procedura penala a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si a mentinut aceasta masura fata de inculpat.
In baza art. 14, 17, 346 Cod procedura penala a respins ca neintemeiata actiunea civila formulata de Ministerul Public din oficiu, in favoarea minorilor V. R, V. D. F, V.C. R. si V. J. .
In baza art. 118 lit. b Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat a corpurilor delicte trimise instantei alaturat dosarului Parchetului si pastrate la grefa Tribunalului Mures, constand intr-un scaun de plastic de culoare alba, cu doua picioare rupte, ambalate separat.
In baza art. 191 alin. l Cod procedura penala a obligat inculpatul sa plateasca statului cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca, prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Mures, s-a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv a inculpatului V.A, pentru savarsirea infractiunii de omor calificat, prev. de art. 174,175 lit. c Cod penal.
In motivarea rechizitoriului s-a aratat ca in data de 19.04.2008 inculpatul 1-a ucis pe tatal sau, victima V. A. senior, prin aplicarea unor lovituri repetate cu un scaun de plastic, la domiciliul comun din com. Alunis.
Instanta 1-a audiat pe inculpat, care a recunoscut aplicarea loviturilor, dar a aratat ca a facut-o, fiind speriat, de gestul tatalui sau de a incerca sa il loveasca cu un cutit.
Avand in vedere si declaratiile inculpatului date la urmarirea penala, in masura in care se coroboreaza cu ansamblul probelor dosarului, instanta a retinut ca fiind cert ca inculpatul este cel care a aplicat tatalui sau, loviturile care au dus la moartea acestuia, toate rezultand, in principal, din declaratiile inculpatului si martorilor D. A. A. si V. R.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a constatat ca inculpatul si tatal sau locuiau singuri la domiciliul din com. Alunis, dupa plecarea mamei inculpatului, impreuna cu cei patru frati minori ai acestuia, din cauza comportamentului violent al victimei. Pe fondul consumului de alcool, intre cei doi au avut loc in mai multe randuri conflicte, iar unul dintre acestea s-a intamplat si in data de 19.04.2008, cand inculpatul s-a intors acasa dupa ce a consumat bere la un restaurant din Alunis cu mai multi prieteni, intre care martorul D.A. La un moment dat, intre inculpat si tatal lui a avut loc o altercatie, in cursul careia inculpatul a aplicat mai multe lovituri tatalui sau cu un scaun de plastic, in zona capului si antebratului. Loviturile au cauzat victimei fractura piramidei nazale, o dilacerare (ruptura) cerebrala si mai multe hematoame, plagi si echimoze. Mai apoi, inculpatul a parasit locuinta si s-a reintalnit cu martorul D. A.
Victima a fost gasita a doua zi culcata in pat (f.l ds.urm. pen.), a fost transportata la spital, unde a decedat in data de 21.04.2006.S-a constatat ca intre loviturile primite si deces exista raport direct de cauzalitate, conform raportului de autopsie.
In ce priveste apararea inculpatului, instanta retine ca din probele dosarului nu rezulta ca acesta s-a aflat in stare de legitima aparare sau de provocare. Declaratiile inculpatului sunt oscilante sub acest aspect. La urmarire penala declara initial (f. 18) ca a lovit fiindca tatal sau nu inceta sa il ameninte, chiar dupa ce i-a luat briceagul din mana. Apoi (f. 31), a sustinut ca, dupa ce i-a luat briceagul, tatal sau a venit spre el amenintandu-1 cu pumnii, 1-a si lovit de doua ori cu pumnii, moment in care, a luat scaunul si i-a aplicat doua-trei lovituri peste cap si piept. In fine, in declaratia data instantei, ca si in memoriile scrise depuse la dosar in cursul judecatii, inculpatul isi aminteste ca, dupa ce a fost deposedat de briceag, tatal lui a luat din nou acea arma, a incercat sa il injunghie, si in aceste imprejurari, a fost nevoit sa il loveasca, iar fractura craniana s-a putut produce cand tatal sau a cazut pe pat.
Pe langa imprejurarea ca sunt contradictorii intre ele, declaratiile inculpatului nu sunt in concordanta cu raportul de autopsie, care a constatat numeroase leziuni in zona craniului victimei, inclusiv o lovitura in zona occipitala, si in zona antebratului si mainii drepte, toate produse prin lovire directa si nu prin cadere pe o suprafata dura, indicand asadar, ca inculpatul i-a aplicat tatalui sau lovituri numeroase si puternice la cap, ca a continuat sa loveasca si dupa ce tatal lui s-a intors cu spatele, ca victima si-a folosit antebratul drept pentru a se apara.
Ipoteza provocarii este contrazisa si de anumite declaratii ale martorilor: D. A. a aratat ca inculpatul il batuse si cu trei saptamani inainte pe tatal sau, iar V. R. a mai vazut-o lovita pe victima, si aceasta, dupa ce initial a spus ca o doare maseaua, a recunoscut ca a fost batuta de fiul ei.
Dupa altercatie, inculpatul nu prezenta semne de violenta (asa cum rezulta din declaratia martorului D.A.), astfel rezulta ca, daca au existat, amenintarile victimei nu s-au concretizat.
Din cele mai sus expuse, mai rezulta ca, date fiind numarul si intensitatea loviturilor vizate, inculpatul a actionat cu intentia, chiar si indirecta, de a ucide.
In drept, fapta inculpatului de a-i aplica tatalui sau, in cursul unei altercatii, lovituri in zona capului, cu urmarea mortii acestuia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor calificat, prev. de art. 174,175 lit. c Cod penal.
Instanta de fond a avut in vedere, la individualizarea pedepsei, criteriile generale prevazute de art. 72 Cod penal, intre care faptul ca inculpatul si-a ucis tatal, comportamentul procesual al inculpatului, care a recunoscut, dar cu rezerve, comiterea faptei, si imprejurarile care reies din referatul de evaluare si din declaratiile martorilor, nu a mai fost condamnat, dar a mai comis fapte de lovire sau alte violente, pe fondul consumului de alcool. Pe de alta parte, instanta a avut in vedere si faptul ca si victima era o persoana violenta, care a contribuit si ea, cel mai probabil, la conflict, si declaratia martorului audiat in circumstantiere, Z. J, care a aratat ca inculpatul 1-a ajutat in mai multe randuri la munca.
Pentru toate aceste motive, instanta i-a aplicat inculpatului pedeapsa inchisorii in limitele speciale, avand in vedere prev. art. 175 Cod penal, i-a aplicat si pedeapsa complementara. De asemenea, in conformitate cu disp. art 71 Cod penal si ale deciziei penale nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a Sectiilor Unite ale inaltei Curti de Casatie si Justitie, i-a interzis inculpatului drepturile prev de art 64 lit. a,b Cod penal pe durata executarii
pedepsei principale. Instanta a avut in vedere oportunitatea interzicerii acestor drepturi in cazul unui inculpat care a dat dovada in mod repetat de o conduita antisociala si a comis o infractiune deosebit de grava, precum inculpatul din cauza.
In baza art. 88 Cod penal a scazut din pedeapsa inchisorii aplicata durata retinerii pe 24 de ore si a arestarii.
Vazand prev. art. 350 raportat la art. 148 lit.h, 160 ind. b alin. l, 3 si art. 300 ind. 2 Cod procedura penala a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si a mentinut aceasta masura fata de inculpat.
Cu privire la latura civila, a retinut ca fosta concubina a victimei, R. E. si copiii minori ai celor doi, V. R, V. D. F, V. C. R. si V. J, nu au pretentii civile si au aratat ca victima nu contribuia la intretinerea lor si nu au suferit vreun prejudiciu in urma decesului ei.
Instanta de fond a mai retinut ca Ministerul Public a exercitat din oficiu actiunea civila, conform art. 17 Cod procedura penala. La ultimul termen a precizat ca obiectul actiunii civile constituie obligarea inculpatului la o renta lunara pentru minori, raportata la venitul minim pe economie si ca, potrivit art. 17 Cod procedura penala, instanta trebuia sa se pronunte si din oficiu asupra repararii pagubei si daunelor, daca persoana vatamata este minor. Totusi, considera ca si in acest caz, obligarea inculpatului la plata despagubirilor civile, trebuiau indeplinite conditiile raspunderii civile. Sa existe un prejudiciu, acesta sa fie cert si sa se afle in legatura de cauzalitate cu fapta inculpatului. Aceste conditii nu sunt intrunite in prezenta cauza, deoarece victima nu contribuia la intretinerea copiilor sai, acestia din urma au trebuit sa plece de acasa, pentru a nu mai fi abuzati de tatal lor.
Prin incheierea penala nr.303/12.12.2008, Tribunalul Mures a dispus in temeiul art.195 Cod pr.penala, indreptarea erorii materiala strecurata in sentinta penala nr.303/27.11.2008, a Tribunalului Mures, in dosarul nr.4098/2008, in sensul ca, in mod eronat, s-a trecut art.148 lit.h Cod pr.penala, corect fiind art.148 lit.f Cod pr.penala.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal, a declarat apel inculpatul, care solicita admiterea apelului si reducerea pedepsei aplicate.
In motivarea apelului inculpatul arata ca nu avut intentia sa suprime viata victimei, avand o afectivitate de nedescris fata de aceasta, insa victima, care era tata sau, era extrem de violent si agresiv, alungandu-si sotia si cei patru copii.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate, prin prisma motivelor de apel si in conformitate cu disp.art.378 rap. la art.371 Cod pr.penala, Curtea apreciaza ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la starea de fapt si de drept prima instanta, in baza probelor administrate atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, a facut o apreciere corecta, astfel ca sub acest aspect hotararea nu comporta nici un fel de discutie.
Totusi, instanta de fond a facut o apreciere gresita cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Potrivit art.72 alin.1 Cod penal, la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
In cursul judecarii apelului, Curtea a audiat doi martori, vecini cu familia inculpatului, care au declarat ca victima, respectiv tatal inculpatului, era un om extrem de violent, betiv, a avut patru neveste si 10 copii pe care i-a batut si alungat de acasa, iar pe inculpat, il batea in mod regulat, inca de cand acesta era in clasa a I-a, ii lua toti banii pe care ii castiga si ii dadea pe bautura (f.44, 45 dosar apel).
De asemenea, si martorul Z. J, audiat in fata primei instante (f.85), a declarat ca victima consuma frecvent bauturi alcoolice si isi teroriza familia, de multe ori acestia dormind in gara.
Astfel, avand in vedere ca inculpatul nu a mai fost condamnat, a recunoscut ca a lovit victima inca de la inceputul declansarii urmarii penale, precum si declaratiile martorilor Z. J, D.G. si D. I, care au aratat ca victima era extrem de violenta si isi batea in mod regulat familia si doar printr-o intamplare inculpatul nu a devenit el insusi victima, instanta de control judiciar a apreciat ca in cauza pot fi retinute in sarcina inculpatului circumstantele atenuate prev. de art.74 lit.a si c Cod pr.penala, inculpatul putand fi considerat o victima a mediului social in care a trait, astfel ca in baza art.76 lit.a Cod penal, instanta a redus pedeapsa principala aplicata inculpatului pentru savarsirea infractiunii de omor calificat de la 17 ani inchisoare la 12 ani inchisoare.
La termenul de judecata din 06.02.2009, avocatul ales al inculpatul a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de omor calificat, prev. de art.174 alin.1 lit.c Cod penal in infractiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art.183 Cod penal.
Curtea a apreciat ca cererea de schimbare a incadrarii juridice nu este fondata pentru urmatoarele considerente:
Infractiunea de lovituri sau vatamari cauzatoare de moarte este o infractiune praeterintentionata. Lovirea sau fapta de vatamare corporala se savarseste cu intentie, iar urmarea mai grava produsa - moartea victimei - are loc din culpa subiectului. Cu alte cuvinte, faptuitorul isi da seama si vrea sa loveasca victima sau sa-i produca o vatamare corporala, dar nu urmareste si nici nu accepta posibilitatea producerii mortii victimei, dar daca totusi acest rezultat se produce, el nu va atrage raspunderea penala a subiectului in baza art.183 Cod penal, decat daca acesta a avut, in raport cu rezultatul mai grav, pozitia subiectiva a culpei, fie in modalitatea usurintei, fie in modalitatea neglijentei.
In speta, fapta inculpatului de a-i aplica victimei mai multe lovituri cu un scaun, in zona capului, scaun care in urma loviturilor s-a si rupt, lovituri care au condus la decesul victimei, constata intentia inculpatului de a ucide, chiar daca nu este vorba de intentie directa, poate fi retinuta intentia indirecta a acestuia, deoarece chiar daca prin loviturile aplicate nu a urmarit moartea victimei, a acceptat producerea acestui rezultat.
In cauza nu sunt aplicabile nici disp.art.73 lit.b Cod penal, privind starea de provocare, deoarece asa cum corect a retinut instanta de fond, inculpatul a aplicat lovituri victimei dupa ce i-a luat cutitul din mana, astfel ca nu se afla sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii.
La data de 05.02.2008, Spitalul Clinic de Urgenta Tg.Mures a depus la dosarul cauzei o cerere de constituire de parte civila, pe care instanta, urmeaza sa o respinga, ca tardiva, pe considerentul ca potrivit art.15 alin.2 Cod pr.penala, constituirea de parte civila se poate face in tot cursul urmarii penale, precum si in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare, ori aceasta cerere a fost facuta in apel.
Fata de considerentele expuse, Curtea in baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penala, a admis apelul inculpatului, a desfiintat partial hotararea atacata si, rejudecand cauza, a redus pedeapsa aplicata inculpatului de la 17 ani inchisoare la 12 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de omor calificat prev. de art.174 , 175 lit.c Cod penal.
In baza art.383 rap.la art.350 Cod penal, instanta a mentinut inculpatul in stare de arest preventiv, deoarece temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii inculpatului impun in continuarea privarea de libertate a acestuia.
In baza art.381 alin.1 Cod pr.penala, instanta a dedus din pedeapsa aplicata durata arestarii preventive incepand cu data de 17.11.2008 pana la zi.
De asemenea, pentru considerentele aratate mai sus, instanta a respins ca nefondata cererea de schimbare a incadrarii juridice formulate de inculpat si ca tardiva cererea de constituire de parte civila a Spitalului Clinic de Urgenta Tg.Mures.
In baza art.192 alin.3 Cod pr.penala cheltuielile judiciare in apel raman in sarcina statului.