Cod procedura penala, art. 2781, alin.1
Impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata pot formula plangere la instanta de judecata persoana vatamata precum si orice alte persoane interesate, potrivit art. 2787, al. 1 Cod procedura penala, astfel ca persoana care a formulat denuntul impotriva inculpatilor cu privire la presupuse fapte de coruptie, este o persoana interesata in cauza, respingerea plangerii acesteia ca inadmisibila fiind gresita.
Prin sentinta penala nr.356/03.11.2008 Tribunalul Harghita a respins ca inadmisibila plangerea petitionarului B. D, impotriva ordonantei procurorului din 14 iulie 2008 din dosar nr. 313/P/2007.
A respins ca prematura aceeasi plangere a aceluiasi petitionar, impotriva ordonantei din 30.09.2008 a prim-procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, in dosar nr. 408/P/2008.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a obligat petitionarul sa plateasca statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare avansate de acesta si suma de 1000 lei intimatului I. D. cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Petitionarul B. D. a formulat plangere impotriva Ordonantei procurorului din 14.07.2008, in dosar nr.313/P/2007, si impotriva Ordonantei din 30.09.2008 a prim-procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita in dosar nr.408/P/2008.
In motivarea plangerii petitionarul a sustinut ca cele doua ordonante sunt nelegale din urmatoarele motive:
Prin Ordonanta procurorului din 14 iulie 2008, in dosar nr.313/P/2007, s-a respins in mod nelegal plangerea formulata impotriva invinuitului I. D, care in calitate de agent de politie la Postul de Politie Joseni, in perioada 2006-2008, abuzand de calitatea sa, a apelat la unele servicii din partea locuitorilor comunei, pentru efectuarea unor lucrari de interes privat fara a achita contravaloarea muncilor prestate si a unor materiale de constructii folosite la amenajarea unei case de vacanta in loc.Borzont, obtinand un folos material injust.
Prin respectiva ordonanta s-a retinut ca, avandu-se in vedere modalitatea si imprejurarile in care a fost savarsita fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, iar circumstantele personale ale faptuitorului il caracterizeaza ca un lucrator bun de politie cu rezultate foarte bune in activitatea sa, sunt aplicabile prev. art.10 lit.b/1 Cod pr.penala.
Astfel, sunt indeplinite cumulativ cerintele pentru inlocuirea raspunderii penale cu o sanctiune cu caracter administrativ, masura care este indestulatoare pentru realizarea scopului educativ preventiv, existand garantii reale pentru corijarea atitudinii faptuitorului pentru viitor.
Ca urmare, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, fiind aplicata o sanctiune cu caracter administrativ in suma de 300 RON (f.257-258 dosar 313/P/2007).
In dosarul respectiv, plangerea petitionarului viza si persoana intimatului - invinuitului V.E.C. tot pentru "abuz in serviciu contra intereselor persoanei", insa prin Ordonanta procurorului din 03.07.2008, s-a dispus disjungerea cauzei, astfel ca urmarirea penala sa continue separat in doua cauze diferite, si sa formeze obiectul unui dosar inregistrat sub un numar unic nou 408/P/2008, iar in dosarul nr.313/P/2007 sa figureze doar intimatul I. D.
In dosarul format sub nr. unic nou 408/P/2008, prin Ordonanta din 30.09.2008, a prim-procurorului de la Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita, s-a admis plangerea petentului B. D, s-a redeschis urmarirea penala si continuarea cercetarilor fata de inculpatul V.E.C. la data depunerii plangerii de catre petitionar, dupa comunicarea ordonantei dosarul fiind in curs de solutionare.
Prin plangerea sa, petitionarul a criticat ambele ordonante fata de cei doi invinuiti dar si ordonanta prin care s-a dispus disjungerea urmaririi penale fata de acestia, sustinand ca acestea sunt nelegale deoarece se face referire la inexistenta unui prejudiciu cert, real desi acestea erau expuse in denunturile pe care el le-a formulat detailat inserate atat de el cat si de catre martori.
De asemenea petitionarul sustine ca, desi, ambele ordonante se refera la inaplicabilitatea in speta de fata a prev. art.248 Cod penal, totusi nu s-a sesizat nimeni din oficiu, ca plangerea, respectiv denuntul, denota incadrarea faptelor celor doi functionari publici, in prev. art.246 si art.247 Cod penal, respectiv abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si abuzul in serviciu prin ingradirea unor drepturi.
Prima instanta, in ceea ce priveste Ordonanta procurorului din 14.07.2008, dar si cea de disjungere date in dosar nr.313/P/2007, a constatat urmatoarele:
Pentru ordonanta de disjungere plangerea este inadmisibila, avandu-se in vedere decizia nr.57/2007 a I.C.C.J., conform careia nu se poate face plangere impotriva altor acte efectuate de procuror, altele decat rezolutia sau ordonanta de netrimitere in judecata, iar pentru Ordonanta din 14.07.2008, se constata ca petitionarul nu avea calitatea procesuala ceruta de prev. art.278/1 Cod pr.penala, din denuntul din dosar nr.313/P/2007, nu rezulta ca acesta in mod direct sau indirect ar fi fost vatamat de vreuna din faptele savarsite de intimati ca invinuiti.
In ceea ce priveste plangerea pentru dosarul nr.408/P/2608, instanta a constatat ca aceasta este prematura, la data formularii fiind in curs de solutionare, conform ordonantei din 30.09.2008, fiind redeschisa urmarirea penala, nefiind data o solutie in dosar.
Astfel, instanta de fond a procedat in modul aratat in dispozitivul sentintei atacate, descris mai sus.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs petentul B. D, care solicita admiterea recursului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, iar in subsidiar admiterea recursului si modificarea sentintei recurate.
In motivarea recursului petentul arata ca a formulat plangere impotriva rezolutiei din dosarul nr.313/P/2007, iar solicitarea conexarii dosarului nr.408/P/2008, a vizat doar criticile aduse rezolutiei atacate din perspectiva ordonantei de disjungere pentru a se face dovada conexitatii evidente a unitatii de infractiuni ce au fost savarsite de ambii intimati.
De asemenea, petentul arata ca in mod gresit s-a retinut lipsa de calitate procesuala a sa, acest aspect fiind in contradictie cu disp.art.2781 alin.1 Cod pr.penala.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma motivelor de recurs si in conformitate cu disp.art.3856 alin.3 Cod pr.penala, Curtea a apreciat ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:
Petentul B. D. a formulat plangere impotriva ordonantei din 1 august 2008 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita prin care s-a solutionat plangerea formulata de petent impotriva rezolutiei din 14.07.2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita (f.1, 2 dosar fond).
Prima instanta a respins plangerea petentului ca inadmisibila, aratand ca petentul nu are calitate procesuala in cauza si prin urmare, nu poate formula plangere impotriva ordonantei procurorului.
Instanta de control judiciar nu poate accepta acest punct de vedere.
Potrivit art.2781 Cod pr.penala, plangerea impotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parche¬tului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa inalta Curtea de Casatie si Justitie.
Asadar, din textul de lege citat rezulta ca orice persoane ale caror interese legitime sunt vatamate poate face plangere, alaturi de procuror sau persoana vatamata.
Din actele dosarului, rezulta ca petentul B. D, este persoana care a formulat denuntul la D.N.A.- Harghita, cu privire la presupusele fapte de coruptie a celor doi intimati din prezenta cauza, astfel ca acesta este o persoana interesata in cauza, mai ales ca in denunt se arata ca intimatii au apelat la petent pentru a-i ajuta cu documentele de provenienta a lemnului depozitat pe terenul lor, cunoscandu-se faptul ca petentul detine padure si avea exploatare forestiera (f.48 dosar nr.313/P/2007).
Prin urmare, in mod gresit prima instanta a respins plangerea petentului ca inadmisibila si nu a analizat-o pe fond.
De asemenea, hotararea primei instantei este gresita si sub un alt aspect.
Asa cum am aratat mai sus petentul a formulat plangere impotriva ordonantei procurorului din 14.07.2008 a Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita, pronuntata in dosarul nr.313/P/2007.
La termenul de judecata din 22.09.2008 avocatul petentului a solicitat acvirarea dosarului nr.313/P/2007 si 408/P/2008 ale Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita, aratand ca plangerea petentului vizeaza solutiile din ambele dosare (f.22 dosar fond).
Instanta de judecata a dispus acvirarea celor doua dosare, insa nu a clarificat impotriva caror ordonante sau rezolutii se face plangere, precum si daca plangerea extinsa la data de 22.09.2008 impotriva altor acte ale procurorului era facuta in termen, iar cu ocazia dezbaterii cauzei in fond s-au pus concluzii numai cu privire la plangerea formulata initial in scris, nu si cu privire la plangerea extinsa la termenul de judecata din 22.09.2008 (f.38 d.f.).
Procedand in acest mod, instanta de fond nu a lamurit cauza sub toate aspectele ei, pronuntand o hotarare supusa casarii.
Fata de considerentele expuse, Curtea, in baza art.38515 pct.2 lit.c Cod pr.penala a admis recursul petentului, a casat integral hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
Cu ocazia rejudecarii, instanta de fond urmeaza sa clarifice cu petentul care din ordonantele procurorului date in dosarul nr.313/P/2007 si 408/P/2008 ale Parchetului de pe langa Tribunalul Harghita sunt atacate, verificand in acelasi timp si termenul prevazut de lege pentru introducerea plangerii, iar cu privire la plangerea initiala cu care instanta de fond a fost sesizata, urmeaza ca aceasta sa fie solutionata pe fond, intrucat petentul are calitatea de persoana interesata, potrivit art.2781 alin.1 Cod pr.penala.
In baza art.192 alin.3 Cod pr.penala, cheltuielile de judecata in recurs raman in sarcina statului.