Inadmisibilitate

Prin decizia penala nr. 226/R/4 decembrie 2007, pronuntata in dosarul nr. 645/234/2007 al Tribunalului Harghita s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. A, impotriva sentintei penale nr. 151/13 septembrie 2007 a Judecatoriei Gheorgheni, dispunandu-se totodata in baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala obligarea recurentului la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare catre stat in recurs.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de recurs a retinut faptul ca, prin sentinta penala nr. 151/2007 a Judecatoriei Gheorgheni, inculpatul S. A. a fost condamnat la o pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala prev. de art. 181 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
In baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an si 8 luni inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 50/2005 a Judecatoriei Gheorgheni, stabilindu-se o pedeapsa rezultanta de 2 ani si 2 luni inchisoare, cu executare in regim de detentie.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.572,81 lei catre partea civila Spitalul Clinic de Urgenta Targu Mures, reprezentand cheltuieli de spitalizare, precum si la plata sumei de 10.000 lei daune morale catre parte vatamata K. A.
S-a retinut sub aspectul starii de fapt imprejurarea ca, la data d de 04.04.2006, inculpatul a agresat partea vatamata K.A, cauzandu-i leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare un numar de 45 - 55 zile ingrijiri medicale.
Se retine ca impotriva sentintei penale mentionate mai sus, a declarat recurs inculpatul S.A, solicitand achitarea sa pentru savarsirea infractiunii ce formeaza obiectul sesizarii instantei, invocand imprejurarea ca a recunoscut savarsirea infractiunii in faza de urmarire penala sub presiune si ca ulterior in fata instantei a contestat faptul ca s-ar fi intalnit cu partea vatamata K.A. si respectiv ca ar fi avut o altercatie cu aceasta.
Instanta de recurs apreciaza ca vinovatia inculpatului este dovedita de declaratiile partii vatamate si ale martorilor audiati in cauza, instanta de fond stabilind o stare de fapt corecta, in raport de probele administrate si retinand o incadrare juridica exacta a faptei.
Se apreciaza ca sustinerile apelantului in sensul ca a fost supus unor presiuni pentru a recunoaste fapta retinuta in sarcina sa nu a fost dovedita in fata instantei de fond si respectiv a instantei de control judiciar, iar cu referire la individualizarea pedepsei se retine ca a fost corect realizata, in raport de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, gradul de pericol social al infractiunii, precum si persoana inculpatului.
Curtea de Apel Targu Mures a fost sesizata prin adresa nr. 3/B/2008 din 15.01.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala, cu care s-a transmis cererea de recurs formulata de inculpatul S.A. si inregistrata la registratura generala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie sub nr. 845/14 ianuarie 2008.
Se impune a se observa ca prezent in instanta la data de 27 februarie 2008, inculpatul S.A. a invederat faptul ca nu a exercitat calea de atac ce formeaza obiectul sesizarii acestei instante si in urma prezentarii declaratiei de recurs aflata la filele 4 - 5 din prezentul dosar, a precizat ca aceasta cerere nu a fost formulata de el si nu ii apartine, desi contine mentiuni privind datele sale personale.
Acelasi aspect a fost evidentiat de inculpatul S.A. si in cursul dezbaterilor din sedinta publica din data de 26 martie 2008, care a precizat ca nu a formulat recurs si nu a inaintat o cerere de recurs catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Analizand cererea de recurs aflata la fila 10 din dosar, si respectiv la filele 4 si 5 la care s-a facut referire mai sus, s-au constatat urmatoarele:
Imprejurarea ca inculpatul a declarat ca nu a formulat o cerere de recurs de natura a proceda la investirea instantei, nu poate fi retinuta, in conditiile in care, cererea aflata la fila 10 din dosar si transmisa cu adresa Inaltei Curti de Casatie si Justitie la care s-a facut referire mai sus, contine datele personale ale inculpatului, numarul deciziei ce formeaza obiectul recursului, precum si declaratia expresa vizand exercitarea caii de atac impotriva acesteia.
Existenta acestor elemente impune instantei obligatia de a se pronunta asupra caii de atac exercitate, iar a se lua act de renuntarea la solutionarea cererii de recurs nu este posibila, intrucat in cauza primeaza exceptia inadmisibilitatii recursului care se justifica a fi retinuta cu prioritate intrucat renuntarea la exercitarea unei cai de atac poate opera exclusiv in situatia in care aceasta cale de atac este admisibila.
Astfel, se impune a se observa ca decizia ce formeaza obiectul prezentului recurs este definitiva, in conditiile prevazute de art. 416 alin. 6 Cod procedura penala, fiind respins recursul declarat de inculpat impotriva sentintei penale nr. 151/2007 a Judecatoriei Gheorgheni.
In conditiile in care hotararea instantei de fond se incadreaza in categoria sentintelor prevazute de art. 361 alin.1 lit. a Cod procedura penala, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 167 din Legea nr. 356/2006, este susceptibila a fi atacata exclusiv cu recurs, cale de atac solutionata de altfel prin decizia penala nr. 226/R/4 decembrie 2007 a Tribunalului Harghita.
In raport de aceasta situatie, recursul declarat impotriva unei hotarari definitive este inadmisibil si a fost respins, conform dispozitiilor art. 385 indice 15 pct.1 lit. a Cod procedura penala.
In conformitate cu dispozitiile art.192 alin. 2 Cod procedura penala, s-a dispus obligarea inculpatului recurent la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 100 lei, reprezentand onorariu aparator oficiu, fost avansata din fondul special al Ministerului Justitiei catre Baroul de avocati Mures.