Decizie recalculare pensie militari.
-Legea 119/2010: art.1;
- H.G. nr. 735/2010;
- Constitutia Romaniei:art.14,16, 44
- Protocolul nr.1 aditional la CEDO: art.1
-Decizia nr.29/12.12.2011 a I.C.C.J
Prin noua lege a pensiilor legiuitorul a modificat regulile de stabilire a cuantumului pensiilor speciale acest cuantum fiind stabilit in functie de contributiile varsate si nu in functie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv). Este de retinut ca nu este afectata sau restransa pensia contributiva ci doar componenta necontributiva a pensiei speciale (suplimentul), or acordarea acestui supliment tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 1048/12 martie 2012.
Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr.606/85/2011, astfel cum a fost precizata ulterior, contestatorul B.V. a chemat in judecata intimatii C.P.S. a M.A.N. si M.A.N. solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta:
- in principal, sa se dispuna anularea deciziei de recalculare a pensie nr.25668 din 31.12.2010 ca netemeinica si nelegala si obligarea intimatilor la restituirea diferentei de pensie avuta in luna decembrie 2010 si pensia recalculata pentru perioada 01.01.2011 si pana la revenirea la cuantumul legal al pensiei
- in subsidiar, anularea deciziei si obligarea intimatilor la emiterea unei noi decizii in care sa fie luate in calcul toate perioadele de cotizare si toate veniturile pe care le-a obtinut in activitatea sa, precum si conditiile de munca.
- sa fie obligati intimatii sa plateasca contestatorului diferenta actualizata cu indicele de inflatie dintre pensia care i se cuvine in mod legal conform dispozitiilor legii 119/2010 si pensia recalculata;
- sa fie obligati intimatii la cheltuieli de judecata.
In motivarea contestatiei, a aratat in esenta ca decizia de recalculare a pensiei a fost emisa fara temei juridic, respectiv dupa suspendarea de catre instantele judecatoresti a aplicarii H.G. 735 din 21 iulie 2010, prin Sentinta civila nr. 338/2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, ramasa definitiva si irevocabila, prin Decizia civila nr. 38/7.01.2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
A mai sustinut ca prin emiterea deciziei atacate a fost incalcat dreptul de proprietate al contestatorului, astfel cum este acesta protejat de jurisprudenta CEDO, contestatorul indicand cauza Stec si altii contra RU al Marii Britanii.
Contestatorul a mai aratat, de asemenea, ca prin emiterea deciziei de pensionare a fost incalcat principiul neretroactivitatii legii, al drepturilor castigate, principiul egalitatii in drepturi si cel al nediscriminarii.
Cu privire la cuantumul pensiei, contestatorul a sustinut ca intimata Casa Sectoriala de Pensii a M.A.N. i-a micsorat cuantumul pensiei, ca acest cuantum este stabilit incorect, constituind o eroare in activitatea de recalculare a pensiei, si ca potrivit dispozitiilor art. 7 alin 1 al legii 119/2010, in situatia in care pensia nou rezultata este mai mica decat cea rezultata trebuia pastrata in plata cuantumul mai avantajos.
Cu privire la modalitatea si datele de calcul avute in vedere la stabilirea cuantumului pensiei recalculate, contestatorul arata ca institutia avea obligatia de a recalcula pensiile in baza datelor pe care le detine, fara a exista vreo responsabilitate a sa de a procura si transmite la casa de pensii documente prin care contestatorul sa isi dovedeasca veniturile. Prin urmare, a apreciat ca fiind ilegal si imoral ca in lipsa datelor in baza carora se face recalcularea, lipsuri care nu-i pot fi imputate, sa fie sanctionat prin luarea in calcul pentru stabilirea pensiei a salariului mediu brut pe economie pentru venituri de natura salariala neprimite de la institutia militara, care de fapt este ea insasi raspunzatoare de recalcularea pensiilor si care detine datele pentru recalculare.
Schimbarea temeiului in baza careia a fost stabilita initial pensia, respectiv Legea 164/2001, si diminuarea cuantumului pensiei a fost calificata de contestator ca fiind contrara dispozitiilor constitutionale, comunitare si principiilor cuprinse in Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
M. A. N.- pentru C.P.S. a M.A.N., a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru neindeplinirea procedurii prealabile, raportat la obiectul acesteia, iar pe fond, a solicitat respingerea contestatiei ca ramasa fara obiect.
In motivarea exceptiei inadmisibilitatii actiunii a aratat ca prezenta contestatie a fost formulata dupa intrarea in vigoare a Legii 263/2010, care prevede la art. 149 faptul ca deciziile de pensionare pot fi contestate in termen de 30 de zile de la comunicare, la casele sectoriale de pensii, iar potrivit art. 153 din acelasi act normativ,, tribunalele solutioneaza contestatiile formulate impotriva hotararilor pronuntate de Comisia Centrala de Contestatii.
A mai sustinut ca prezenta contestatie este ramasa fara obiect, raportat la prevederile art. 10 din OUG 1/2011, act normativ care a abrogat expres H.G. nr.735/2010, si ca prin aceasta ordonanta s-a instituit o etapa de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivitatii.
S-a mai aratat in intampinare si faptul ca toate diferentele rezultate din recalcularea pensiei au fost achitate in cursul lunii februarie 2011, astfel incat actiunea apare ca lipsita de obiect.
Prin sentinta civila nr.715/07.06.2011 pronuntata de Tribunalul Sibiu, in cauza, s-a respins contestatia formulata de contestatorul B.V., in contradictoriu cu intimatii C.P.S. a M.A.N. si M.A.N.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut dupa examinarea actelor si lucrarilor dosarului, ca petentul a fost beneficiarul unei pensii militare stabilite conform Legii nr.164/2001, iar, ulterior, prin decizia atacata, contestatorului i-a fost recalculata pensia potrivit Legii 119/2010 si metodologiei prevazuta in HG 735/2010.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii, instanta de fond a apreciat ca este nefondata, retinand ca la data formularii contestatiei, Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice era in vigoare, incepand din data de 01.01.2011 si ca procedura administrativa prealabila fara caracter jurisdictional nu este obligatorie. Mai mult de atat, contestatorul a facut dovada sesizarii Comisiei de Contestatii care functioneaza in cadrul MAN anterior promovarii prezentei.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a M.A. N. instanta de fond a respins-o ca neintemeiata cu motivarea ca la data emiterii deciziei Casa de Pensii Sectoriala nu avea personalitate juridica fiind un departament in cadrul ministerului, dobandind personalitate juridica doar la data intrarii in vigoare a Legii nr. 263/2010.
Pe fondul cauzei, contestatia astfel cum a fost formulata a fost respinsa ca neintemeiata pe urmatoarele considerente:
Cuantumul pensiei cuvenite contestatorului prin decizia emisa de intimat in decembrie 2010 s-a stabilit in baza H.G. nr.735/2010 act normativ abrogat pe data intrarii in vigoare a O.U.G. nr.1/28.01.2011.
Prin aceasta ordonanta de urgenta legiuitorul a instituit o procedura de revizuire a pensiilor recalculate, iar prin art.6(1) se prevede "pensiile recalculate pe baza documentelor care atesta veniturile realizate si a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza de salariu mediu brut pe economie pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare si ale caror cuantumuri sunt mai mici decat cele aflate in plata in luna decembrie 2010 se mentine in plata in cuantumurile avute in luna decembrie 2010".
Alin.2 al aceluiasi articol prevede ca diferentele aferente lunii ianuarie 2011 se achita pana la sfarsitul lunii februarie 2011.
Din economia textelor de lege prezentate, raportat la inscrisurile depuse la dosarul cauzei respectiv, decizia de revizuire si cupon de pensie pentru luna februarie 2011, rezulta fara putinta de tagada ca in prezent contestatorul nu este prejudiciat cu nimic, iar prin revizuirea cuantumului drepturilor banesti cuvenite, decizia contestata nu-si mai produce efecte, in atare situatie prezenta contestatie urmeaza a fi respinsa ca lipsita de obiect. Mai mult de atat, motivele invocate in sustinerea prezentei contestatii in sensul incalcarii principiului neretroactivitatii legii, a drepturilor castigate, a nediscriminarii ori a incalcarii art.1 din Protocolul nr.1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, nu sunt intemeiate intrucat prin Lg.nr. 119/2010 categoriile de pensionari nu si-au pierdut dreptul la pensie ci le-a fost afectat doar cuantumul, cuantum care in prezent este acelasi cu cel avut in decembrie 2010. Chiar daca cuantumul pensiei urmare a recalcularii ar fi diminuat, o astfel de ingerinta nu este de natura privarii dreptului de proprietate in sensul prev. de art.1 din Protocolul 1 al CEDO, sens in care s-a pronuntat Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin hotararea din 2.02.2010 cauza Aizupururo Ortiz c/a Spaniei.
Curtea Europeana, de altfel, a admis ca statele au posibilitatea de a aduce anumite limitari in cazul despagubirilor acordate raportat la situatia economico-financiara astfel ca lipsa despagubirii pentru ingerinta nu conduce "ca lipsa" la incalcarea art.1 al Protocolului 1. statul, fiind cel care se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu.
Principiului neretroactivitatii invocat de contestator nu este incalcat intrucat Lg.119/2010 in baza careia s-a emis decizia contestata produce efecte numai pentru viitor si numai cu privire la cuantumul drepturilor banesti cuvenite, nefiind afectate sumele obtinute cu titlu de "pensie speciala" anterior intrarii in vigoare a legii.
Principiul nediscriminarii invocat de contestator nu este incalcat intrucat prin recalcularea pensiei impusa prin Lg.119/2010 sunt afectate pensiile tuturor pensionarilor aflati in situatii similare (beneficiari ai unei pensii de serviciu) iar pensia recalculata este identica cu cea prevazuta pentru toate categoriile de pensionari conform Legii nr. 19/2000 sens in care s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia 873/2010 prin care s-a retinut ca prevederile Lg.119/2010 sunt constitutionale.
In ceea ce priveste incalcarea principiului dreptului castigat Curtea retine ca in acceptul de "drepturi castigate" pot intra doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari, astfel ca daca interventia legiuitorului ar fi fost asupra prestatiilor deja incasate am fi fost in situatia incalcarii prev. art.15(2) din Constitutie, invocare de contestator.
Fata de considerentele expuse, avand in vedere deciziile Curtii Constitutionale nr. 453/2003 si 873/2010 raportat la jurisprudenta CEDO si nu in ultimul rand a prev. art. OUG 1/2011 contestatia astfel cum a fost formulata si precizata a fost respinsa.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termenul legal reclamantul B.V., aducandu-i critici pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand modificarea ei, in sensul admiterii contestatiei formulate.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul sustine ca instanta de fond a pronuntat solutia de respingere a contestatiei fara a lua in considerare argumentele pe care le-a invocat in contestatie si mai ales fara a tine seama ca legislatia interna pe care s-a bazat decizia de pensie pe care a contestat-o este in flagranta contradictie cu practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea de Justitie a Comunitatii Europene si Curtea Constitutionala a Romaniei.
Mentioneaza ca instanta de fond a respins contestatia ca ramasa fara obiect fara insa a observa ca intimatii nu au revocat/ anulat decizia atacata prin intrarea in vigoare a OUG. nr.1/2011 si ca desi i s-au platit diferentele de pensie pentru luna ianuarie 2011, aceasta plata s-a facut fara temei legal, cat timp decizia a ramas in fiinta.
Arata ca decizia de recalculare a fost emisa dupa ce H.G. nr. 735/21.07.2010 fusese suspendata prin hotararii judecatoresti irevocabile, deci in baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic.
In ceea ce priveste fondul cauzei, recurentul arata ca prin decizia atacata i- a fost incalcat dreptul de proprietate, astfel cum este protejat de jurisprudenta CEDO (cauza Stec si altii impotriva Marii Britanii). CEDO a apreciat ca prestatiile sociale constituie obiect de protectie, indiferent de natura contributiva sau necontributiva a acestora.
Sub un al alt aspect, considera ca aceasta decizie a fost emisa cu incalcarea principiului neretroactivitatii legii, consfintit prin art. 15 alin 2 din Constitutia Romaniei. A invocat in acest sens deciziile Curtii Constitutionale nr. 830/2009, 375/2005, 57/206 si 120/2007, prin care in esenta se retine ca noile reglementari nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, fara a aduce atingere drepturilor castigate legal anterior.
Invoca, de asemenea recurentul, incalcarea principiului drepturilor castigate, consacrat atat de jurisprudenta CJUE si CEDO cat si de Curtea Constitutionala a Romaniei, precum si incalcarea principiului egalitatii in drepturi si nediscriminarii. A mai aratat ca, Curtea Constitutionala a exceptat magistratii de la recalcularea pensiilor speciale, cu incalcarea principiului egalitatii in drepturi, desi anterior, prin decizia nr. 20/2000, a constatat faptul ca dreptul la pensia de serviciu il au toate fortele de aparare si ordine publica - armata, politia, serviciile speciale.
Cu privire la cuantumul pensiei, recurentul arata ca prin decizia de pensionare emisa in baza Legii nr. 164/2001 i s-a stabilit un cuantum micsorat al pensiei, nefiind valorificate toate veniturile obtinute si stagiul de cotizare realizat in timpul activitatii militare.
In cauza, intimatul a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate, reinterand apararile din fata primei instante
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, in limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedura civila, retine ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii militare de stat, stabilita conform Legii 164/2001.
Potrivit Legii 164/2001, algoritmul de calcul al pensiilor militare de stat era urmatorul:
Art. 21 - (1) Baza de calcul folosita pentru stabilirea pensiei militare de stat este solda lunara bruta avuta in ultima luna de activitate, care include solda de grad corespunzatoare la data trecerii in rezerva.
____.
Art. 22 - Pensia de serviciu pentru limita de varsta si pensia anticipata se determina in procente din baza de calcul, astfel:
a) pentru activitatea desfasurata in conditii normale, 60%;
b) pentru activitatea desfasurata in conditii deosebite, 62%;
c) pentru activitatea desfasurata in conditii speciale, 64%.
Reiese astfel ca, la stabilirea pensiilor militare, legiuitorul nu a utilizat algoritmul prevazut de legea de drept comun - Legea nr. 19/2000 - respectiv, calculul pensiei nu se face prin raportare la suma cu care s-a contribuit lunar la bugetul asigurarilor sociale, ci prin stabilirea pensiei militare raportat la solda lunara bruta avuta in ultima luna de activitate.
Si pentru actualizarea pensiilor militare de stat s-a procedat derogatoriu de la dreptul comun, aplicandu-se procedura stabilita de art. 48 din aceeasi lege.
In art.1 din Legea 119/2010 se prevad urmatoarele:
" Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, urmatoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislatiei anterioare, devin pensii in intelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare:
a) pensiile militare de stat;"
Art. 2 - (1) Pensiile de serviciu anticipate si anticipate partiale dintre cele prevazute la art. 1 devin pensii pentru limita de varsta in intelesul Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 3 - (1) Pensiile prevazute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate in plata, se recalculeaza prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, utilizand algoritmul de calcul prevazut de Legea nr.19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) In situatia pensiilor dintre cele prevazute la alin. (1), care au fost stabilite in baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determina considerandu-se a fi indeplinite conditiile de acordare prevazute de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 4 - (1) Recalcularea pensiilor prevazute la art. 1 se realizeaza de catre institutiile in evidenta carora se afla persoanele beneficiare, dupa cum urmeaza:
a) intr-o perioada de 5 luni de la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevazute la art. 1 lit. a) si b);
b) intr-o perioada de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a hotararii Guvernului prevazute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevazute la art. 1 lit. c) - h).
(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabileste in baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si se plateste de la data de intai a lunii urmatoare expirarii perioadei de recalculare prevazute la alin. (1) lit. a) sau b), dupa caz.
La data de 28 iulie 2010 s-a publicat in Monitorul Oficial al Romaniei Hotararea nr. 735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.
Potrivit art. 1 din H.G. nr.735/2010, "pensiile prevazute la art. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, cuvenite sau aflate in plata, se recalculeaza conform algoritmului de calcul utilizat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, intr-o perioada de 5 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari."
La art.2 al aceleiasi hotarari de guvern s-a statuat ca "recalcularea pensiilor prevazute la art. 1 se realizeaza prin determinarea stagiilor de cotizare si punctajelor medii anuale, pe baza veniturilor realizate lunar de catre benefi Curtea de Apel Cluj - Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal, prin sentinta nr. 338 din 28.09.2010ciari si stabilirea cuantumului fiecarei pensii."
Prin sentinta civila nr.388/2010 a Curtii de Apel Cluj-Napoca s-a dispus suspendarea executarii HG nr.735/2010, pana la pronuntarea instantei de fond, iar prin decizia 38/7.01.2011 a ICCJ -sectia de contencios administrativ s-a respins recursul formulat impotriva acestei sentinte.
La data de 31.12.2010, intimatul M.A.N. a emis decizia nr.94508/2010, in baza Legii 119/2010, prin care a recalculat pensia de serviciu a contestatorului incepand cu data de 01.01.2011, raportat la salariul mediu brut pe economie.
Prin O.U.G. nr.1/2011 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, care a intrat in vigoare la 01.01.2011, s-a abrogat expres H.G. nr.735/2010 (art. 10).
Totodata, la art. 1 din ordonanta s-a prevazut ca:
(1) Pensiile prevazute la art. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeasi lege se revizuiesc, din oficiu, cel mai tarziu pana la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
(2) Drepturile de pensii revizuite potrivit alin. (1) se cuvin astfel:
a) de la data de 1 ianuarie 2011, daca cererea de revizuire, impreuna cu toate actele doveditoare, a fost depusa la casa de pensii sectoriala pana la data de 1 ianuarie 2014;
b) de la data de intai a lunii urmatoare celei in care cererea, impreuna cu toate actele doveditoare, a fost depusa la casa de pensii sectoriala peste termenul prevazut la lit. a).
In consecinta, pensia militara de serviciu a reclamantului a fost recalculata initial, in baza Legii 119/2010, devenind pensie in intelesul Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii.
H.G. nr.735/2010 a carei aplicare a fost suspendata prin sentinta 388/2010 a Curtii de Apel Cluj-Napoca, irevocabila prin decizia 38/7.01.2011 a ICCJ -sectia de contencios administrativ reprezinta, in esenta, normele metodologice de aplicare a Legii 119/2010, astfel ca prin suspendarea aplicarii acesteia nu s-a suspendat si aplicarea dispozitiei legale.
Obligatia caselor de pensii de recalculare a pensiilor militare de stat a continuat sa subziste, fata de existenta normei in vigoare prevazuta de art. 1 din legea 119/2010 iar actul normativ care impune recalcularea este Legea 119/2010 in timp ce suspendarea HG 735/2010 priveste doar modalitatea de recalculare conform acestui act normativ, iar nu recalcularea in sine ca si proces dorit de legiuitor.
Fata de aceasta succesiune de acte normative, Curtea retine in primul rand ca decizia atacata a avut o baza legala, respectiv Legea 119/2010, care impunea recalcularea pensiilor militare de stat si transformarea acestora in pensii in intelesul Legii 19/2000.
O decizie de pensie in procesul de recalculare se emite in baza legii care prevede acest proces, iar nu in baza hotararii de guvern care constituie normele metodologice de aplicare a legii.
Prin OUG 1/2011 s-au abrogat normele metodologice de aplicare a legii 119/2010, respectiv prevederile HG 735/2010, dispunandu-se o noua recalculare din oficiu a pensiilor militare de stat, in baza actelor care atesta veniturile efectiv realizate ale cadrelor militare, iar pana la data recalcularii in baza acestui act normativ s-a platit pensia aferenta lunii decembrie 2010 iar daca aceasta a fost mai mare decat pensia recalculata, diferentele au fost platite retroactiv, incepand cu 1 ianuarie 2010, asa cum prevad dispozitiile art. 5-7 din O.U.G. nr.1/2011.
In aceste conditii, Curtea constata ca aspectele criticile aduse de contestator vizand recalcularea pensiei prin luarea in considerare pentru anumite perioade a venitului mediu pe economie se privesc a fi nefondate, fata de faptul ca intre data de 01.01.2011 si data emiterii deciziei de recalculare conform OUG 1/2011 - care prevede reactualizarea pensiei conform veniturilor efectiv realizate - se plateste fie pensia recalculata in baza Legii 119/2010, iar daca acesta e mai mica decat pensia in plata in luna decembrie, se plateste pensia din luna decembrie. Prin modalitatea de calcul a pensiei in aceasta forma contestatorului nu i s-a adus practic nici un prejudiciu.
Chiar daca exista prevederea legala conform cu care pana la data recalcularii, pensia se va plati in cuantumul aferent lunii decembrie 2010, nu se poate considera, astfel cum pretinde intimatul, ca nu exista interes in anularea deciziei de recalculare, intrucat, desi s-au inlaturat efectele deciziei, respectiv micsorarea pensiei, aceasta decizie a fost in fiinta pana la emiterea noii decizii de recalculare in baza OUG 1/2001. Cu alte cuvinte, s-au inlaturat efectele, dar nu si existenta deciziei.
Decizia de recalculare il nemultumeste pe contestator nu numai prin prisma diminuarii cuantumului pensiei sale, ci si prin aceea ca pensia de serviciu de care beneficiat a fost transformata in pensie de asigurari sociale de drept comun, astfel incat s-a modificat nu numai cuantumul pensiei de serviciu, ci si modalitatea de calcul a pensiei si de actualizare a acesteia.
Contestatia petentului priveste atat diminuarea cuantumului pensiei, cat si transformarea naturii acesteia din pensie de serviciu in pensie de drept comun, astfel ca reclamantul, chiar in lipsa vatamarii patrimoniale imediate, justifica un interes in formularea contestatiei.
Astfel, asa cum s-a aratat anterior, decizia de recalculare a pensiei a avut o baza legala, respectiv Legea nr.119/2010, in vigoare si nesuspendata, iar nu HG 735/2010, act normativ care cuprinde normele de aplicare ale Legii nr.119/2010.
Legea nr.119/2010 a facut obiectul controlului a priori de constitutionalitate exercitat in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie, Curtea Constitutionala pronuntand deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 si, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Astfel, prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea Constitutionala, a constatat ca dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor sunt constitutionale in raport cu criticile formulate ce vizau, in esenta, incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, a principiului egalitatii in drepturi, instituit prin art. 16 alin. (1) din Conventie, a principiului garantarii dreptului de proprietate, prevazut de art. 44 din Constitutie si art.1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si din perspectiva drepturilor si principiilor consacrate de art. 47 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit.h) din Constitutie.Curtea de Apel Cluj - Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal, prin sentinta nr. 338 din 28.09.2010a dispus suspendarea executarii H.G. nr. 735 din 21.07.2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pana la pronuntarea instantei de fond.
Totodata, prin decizia nr. 29/12.12.2011 pronuntata in cadrul unui recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca in raport cu dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si fata de jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), daca instanta de contencios constitutional a constatat conventionalitatea unei legi sau norme, o atare constatare este una in abstracto (dat fiind caracterul de control obiectiv al legii exercitat de Curtea Constitutionala), iar aceasta nu impiedica instantele de drept comun sa evalueze in concret, in fiecare cauza in parte, in raport cu circumstantele fiecarei spete, daca aplicarea aceleiasi norme nu antreneaza pentru reclamant consecinte incompatibile cu Conventia, protocoalele ei aditionale sau jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Asadar, controlul obiectiv, in abstracto, realizat de Curtea Constitutionala in ceea ce priveste compatibilitatea dintre Legea nr. 119/2010 si art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu exclude posibilitatea instantelor judecatoresti de drept comun de a efectua o analiza nemijlocita, directa, de conventionalitate raportata la situatia particulara din fiecare speta in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, ca obiect al incalcarii reclamate in fiecare litigiu.
In ce priveste existenta unui "bun" sau "interes patrimonial", in sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Inalta Curte a apreciat ca aceasta se verifica in patrimoniul reclamantului care, inainte de adoptarea Legii nr. 119/2010 si a recalcularii pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se putea prevala de garantiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 aditional la Conventie.
Ca situatie premisa comuna in acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite si recunoscute de legiuitorul roman pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate in art. 1 din Legea nr. 119/2010, acestea fiind compuse dintr-o parte contributiva (identica celei calculate in baza sistemului public de asigurari sociale de drept comun in reglementarea Legii nr. 19/2000, in prezent abrogata si inlocuita cu Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, si o parte necontributiva, care se achita de la bugetul de stat.
Acelasi legiuitor, in anul 2010, in scopul reformarii sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, in vederea eliminarii inechitatilor din sistem si avand in vedere situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul (deci, atat bugetul de stat, cat si bugetul asigurarilor sociale de stat), a prevazut recalcularea pensiilor speciale, stabilind ca acestea devin pensii in intelesul Legii nr. 19/2000.
Aplicarea acestui act normativ (Legea nr. 119/2010) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate in plata cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzand noul cuantum, platibil in viitor, situatie in care cei vizati au promovat cereri in justitie prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare si mentinerea in plata a deciziilor in cuantumul anterior, pentru motivul incalcarii dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit in sistemul Conventiei europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol aditional.
Totodata, pe calea recursului in interesul legii, obligatoriu pentru instante conform art. 330 indice 7 alin. 4 Cod de procedura civila, pensiile de serviciu, stabilite in temeiul actelor normative speciale in baza carora cei vizati le incasau, reprezinta un "interes patrimonial" ce intra in sfera de protectie a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, atat sub aspectul partii contributive (partea achitata de la bugetul asigurarilor sociale de stat), cat si sub aspectul partii necontributive (care se suporta de la bugetul de stat).
In acest sens s-a avut in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in Cauza Stec s.a. impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen impotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson impotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39).
Totodata, Inalta Curte a statuat ca intrucat, prin adoptarea si aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010, pensiile speciale au devenit pensii in intelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurari sociale de stat, cu consecinta diminuarii cuantumului pensiei pana la limita corespunzatoare unui beneficiu contributiv, statul suprimand achitarea partii necontributive (suportata pana atunci de la bugetul de stat), aceasta lege reprezinta o "ingerinta" din perspectiva respectarii dreptului de proprietate al reclamantilor, in raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Sub acest aspect s-a avut in vedere in vedere jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in Cauza Rasmussen impotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Aizpurua Ortiz s.a. impotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen impotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 si 40).
Pentru ca ingerinta sa nu conduca la incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ea trebuie sa fie legala, sa urmareasca un scop legitim si sa respecte un rezonabil raport de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit a fi realizat.
Ori, in cauza, ingerinta este legala, intrucat este reglementata de Legea nr. 119/2010, si urmareste un "scop legitim", de utilitate publica, in deplina concordanta cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Wieczorek impotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constand in necesitatea reformarii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitatilor existente in sistem si, nu in ultimul rand, situatia de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, deci atat bugetul de stat, cat si cel de asigurari sociale.
In ceea ce priveste analiza de proportionalitate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in hotararea Aizpurua Ortiz s.a. impotriva Spaniei, retine ca raportul de proportionalitate este compromis daca acel reclamant suporta o sarcina individuala excesiva, exorbitanta, care excedeaza marjei de apreciere a statului in reglementarea aspectelor legate de politica sa sociala (marja care, in acest domeniu, este una extensiva); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, cand reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori cand acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistenta.
In cadrul recursului in interesul legii Inalta Curte de Casatie si Justitie a indicat, fara a fi limitative, in ansamblul circumstantelor obiective de analiza, ca ar putea fi avute in vedere criterii precum indemnizatia sociala pentru pensionari (prevazuta de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunara, respectiv daca in privinta fiecarui reclamant in parte a fost depasit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanta europeana insasi sa constate o incalcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (cum se retine, de exemplu, in Decizia asupra admisibilitatii in Cauza Hasani impotriva Croatiei).
Se retine ca raportul procentual al diminuarii pensiei nu constituie un criteriu esential pentru a determina existenta raportului de proportionalitate, fiind relevante, cu aceeasi forta, daca nu mai mare, si alte criterii, precum: raportul dintre acest cuantum si cuantumul pensiilor obtinute de alti beneficiari ai sistemului asigurarilor sociale de stat, raportul dintre acest cuantum si venitul minim pe economia nationala - toate aceste elemente raportandu-se la situatia Romaniei.
Cu privire la acest aspect, Curtea apreciaza ca diminuarea pensiei brute a reclamantului de la suma de 1951, la data de 15.10.2010, la suma de 1360 lei, potrivit deciziei emise la data de 31.12.2010, nu poate fi considerata ca fiind de natura sa aduca atingere substantei insasi a dreptului la pensie al reclamantului.
Incepand cu data de 01.01.2011 salariul minim brut la nivel national este de 660 lei, salariul mediu brut fiind de aproximativ 2022 lei, iar cel net de aproximativ 1414.
De asemenea, pensia medie aferenta primului trimestru al anului 2011 a fost de 774 lei. Totodata, "indemnizatia sociala pentru pensionari" care a inlocuit, potrivit art. 7 alin. 1 din legea 118/2010, fosta "pensie sociala minima garantata" este in cuantum de minim 350 lei.
Raportat la aceste valori, nu se poate considera ca pensia recalculata este atat de redusa, incat ar echivala cu negarea dreptului de proprietate.
In plus, se mai retine ca diminuarea cuantumului pensiei reclamantului nu s-a facut pe baza unui sistem arbitrar si subiectiv din partea statului, ci s-a aplicat sistemul unitar aplicabil tuturor ceilalti beneficiari ai asigurarilor sociale de stat care nu beneficiau de pensie speciala.
Valoarea cuantumului pensiei stabilita in favoarea reclamantului incepand cu luna ianuarie 2011 nu este in mod evident infima si de natura de a-l pune pe acesta in situatia de a fi lipsita total de mijloace de subzistenta.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel apreciaza ca prin modul de reglementare a dreptului la pensie al reclamantului, statul nu a depasit marja de apreciere pe care o are la dispozitie si care ii este permisa de art. 1 paragraful 2 din protocolul nr. 1 la CEDO, respectandu-se cerinta raportului de proportionalitate.
In fine, Curtea mai retine ca reclamantul, in calitate de pensionar, este titularul dreptului de proprietate asupra unui "bun" in sensul Protocolului nr. 1 la CEDO, acest bun fiind dreptul la primirea unei pensii din partea statului.
In cauza de fata nu se poate califica "bunul " reclamantului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul era protejat de Conventie doar pentru perioada in care acesta avea o fundamentare legala in dreptul intern.
In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut in cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei urmatoarele: "totusi, chiar daca art. 1 din protocolul aditional garanteaza persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contributiilor la anumite fonduri de securitate sociala, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordand persoanei o pensie intr-un anumit cuantum".
De asemenea, in cauza Keckho contra Ucrainei, Curtea europeana a considerat ca este la libera apreciere a statului sa stabileasca ce beneficii sunt platite persoanelor din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau inceta plata acestor beneficii, prin modificari corespunzatoare ale legislatiei.
Teoria drepturilor castigate, invocata de reclamant, nu-si gaseste si nu poate constitui un argument justificativ pentru a califica "bunul" a carui protectie o solicita reclamantul in cauza de fata ca fiind dreptul de a primi si dupa data de 31.12.2010 un cuantum al pensiei ca si cel primit anterior.
Aceasta teorie a aparut in doctrina in incercarea de a explica conceptul de retroactivitate a legii, facandu-se distinctie intre drepturi castigate si simple expectative.
In prezent, insa, teoria drepturilor castigate nu isi gaseste o reglementare constitutionala si nici nu este legiferata cu titlu de principiu in vreun act normativ, doctrina juridica actuala folosind alte criterii pentru explicarea conceptului de retroactivitate si actiune a legii in timp, respectiv conceptele de "facta praeteria, facta pendentia si facta futura".
O lege retroactiveaza atunci cand intelege sa reglementeze fapte care, inainte de intrarea sa in vigoare, au dat nastere, au modificat sau au stins o situatie juridica sau efecte pe care acea situatie juridica le-a produs inainte de aceasta data.
De exemplu, in cazul de fata, Legea nr. 119/2010 ar fi retroactivat daca ar fi avut drept consecinta reducerea cuantumului pensiei pe o perioada anterioara intrarii sale in vigoare. Legea noua se aplica insa, de la data intrarii sale in vigoare, fara sa fie retroactiva, atat situatiilor juridice care se nasc, se modifica sau se sting dupa aceasta data, dar si situatiilor juridice in curs de formare/executare, modificare sau stingere. In acest sens, se constata ca recalcularea pensiei de serviciu a reclamantului a operat la un moment ulterior intrarii in vigoare a Legii 119/2010, cuantumul pensiei a suferit modificari ulterior acestui moment, nefiind afectat cuantumul pensiei primit anterior intrarii in vigoare a legii, pentru a se retine ca legea s-a aplicat retroactiv in cazul reclamantului.
In ceea ce priveste limitele in cadrul carora legiuitorul poate adopta anumite solutii legislative pentru situatii juridice in curs de formare, modificare sau stingere la data intrarii in vigoare a legii noi, aceasta nu se determina pe baza teoriei drepturilor castigate, ci pe baza criteriilor stabilite de Constitutia Romaniei - legiuitorul nu poate adopta legi contrare Constitutiei, care sa aduca atingere drepturilor fundamentale ale omului reglementate pe cale internationala si integrate in sistemul legislativ romanesc sau care sa fie contrare legislatiei comunitare.
O astfel de teorie, inteleasa in sensul celor invocate de reclamant - ca imposibilitate a statului de a adopta masuri prin care se diminueaza cuantumul pensiei - ar depasi cu mult protectia oferita chiar de catre art. 1 din protocolul 1 la CEDO, institutiile de aplicare a Conventiei retinand in mod constant dreptul puterii legiuitoare de a adopta masuri care au ca efect diminuarea cuantumului prestatiilor sociale aflate in plata. Daca s-ar accepta teoria drepturilor castigate, ar insemna ca diminuarea pensiei nu s-a putea face niciodata, nici cu cea mai infima suma. Cu privire la invocarea art. 180 alin. 6 si 7 din legea nr. 19/2000 - forma in vigoare la data emiterii decizie atacate, se retin urmatoarele:
Prin reglementarea cuprinsa in acest articol, legiuitorul nu a facut aplicarea teoriei drepturilor castigate, ci si-a exercitat rolul constitutional de autoritate legiuitoare a tarii, stabilind o solutie legislativa cu privire la anumite situatii juridice pendinte, si anume permitand, pe cale de derogare, ca legea veche sa guverneze in continuare acele situatii in care cuantumul pensiei anterioare era mai mare decat cuantumul stabilit in urma recalcularii. Insa, aceeasi solutie legislativa nu s-a mai regasit in legea 119/2010, in lipsa unei reglementari exprese instanta nu se poate substitui vointei legiuitorului fara a depasi limitele puterii judecatoresti care i-au fost conferite prin Constitutie.
Aspectele invocate de reclamant, privind nerespectarea prin emiterea deciziei atacate a principiilor neretroactivitatii legii si cel al discriminarii, au fost analizate de Inalta Curte de Casatie si Justitie pe calea recursului in interesul legii, prin decizia nr. 29/2011.
Instantele de drept comun ar fi fost indrituite la o evaluare separata a chestiunii retroactivitatii legii numai in cazul in care aceasta analiza se impunea in mod distinct, din perspectiva Conventiei europene a drepturilor omului, altfel decat in contextul "ingerintei" in analiza de conventionalitate in baza art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Insa, in jurisprudenta Curtii Europene o problema de retroactivitate a legii este atasata, de regula, unei plangeri tinand de dreptul la un proces echitabil in temeiul art. 6 alin. (1) din Conventie (ca de exemplu in Cauza Maggio s.a. impotriva Italiei din 31 mai 2011), premisa care, in contestatiile formulate impotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale in baza Legii nr. 119/2010, nu era indeplinita, intrucat in cursul judecarii acestor plangeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care sa afecteze in mod decisiv soarta procesului.
Pe de alta parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 in raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite initial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatata prin deciziile Curtii Constitutionale anterior mentionate, instanta constitutionala fiind unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicata.
In mod similar, nici referitor la discriminare instantele de drept comun nu puteau face reevaluari in temeiul art. 16 din Constitutie, iar perspectiva analizei in baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei ca standardul european este superior standardului constitutional, ceea ce nu poate fi retinut, fata de imprejurarea ca, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistratii au fost exceptati in urma constatarii neconstitutionalitatii prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (in forma supusa controlului exercitat de Curtea Constitutionala pe calea obiectiei de neconstitutionalitate), in raport cu art. 124 alin. (3) si art. 132 alin. (1) din Constitutie, iar nu prin afirmarea si asumarea ab initio a intentiei legiuitorului de a excepta prin legea noua aceasta categorie de la masura recalcularii pensiei speciale.
In plus, in temeiul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional), numai o sustinere de tratament inegal, fara o justificare obiectiva si rezonabila, intre persoane aflate in cadrul aceleiasi categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse in cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate in situatii analoage) ar fi fost una care ar fi permis instantelor o analiza care sa nu se suprapuna celei a Curtii Constitutionale".
Din examinarea continutului Legii nr.119/2010 se constata ca recurentul nu a fost supus unui regim diferentiat fata de alte persoane aflate in situatie identica sau comparabila, legiuitorul alegand sa abroge toate categoriile de pensii speciale, fara nici o distinctie; si sa le supuna unui regim de stabilire si calculare a pensiei unitar, aplicabil tuturor celorlalti beneficiari ai sistemului de asigurari sociale de stat.
Imprejurarea ca magistratilor nu li se aplica aceasta lege nu a fost generata de vointa legiuitorului de a realiza o discriminarea a recurentului sau categoriei socioprofesionale din care acesta a facut parte anterior pensionarii, ci a fost cauzata de interventia Curtii Constitutionale care a considerat ca schimbarea sistemului de calcul al pensiei magistratilor ar fi contrara Constitutiei (dec. 873/25.06.2010). Totodata nu se poate constata existenta unei discriminari si pentru faptul ca cele doua categorii socioprofesionale nu se afla in situatii comparabile. Or, discriminarea are ca situatie premisa tratarea in mod diferit a unor persoane aflate in situatii comparabile.
Prin noua lege a pensiilor legiuitorul a modificat regulile de stabilire a cuantumului pensiilor speciale acest cuantum fiind stabilit in functie de contributiile varsate si nu in functie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv). Este de retinut ca nu este afectata sau restransa pensia contributiva ci doar componenta necontributiva a pensiei speciale (suplimentul), or acordarea acestui supliment tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Ajustarea dictata de principiul contributivitatii nu numai ca elimina un beneficiu suplimentar acordat unor angajati, dar ii integreaza pe majoritatea acestora intr-un sistem unic de pensii.
Cu referire la jurisprudenta CEDO, s-a retinut ca "intrucat drepturile pecuniare ale reclamantilor ce decurgeau din contributiile platite la sistemul de asigurari sociale (partea contributiva a pensiei) au ramas neatinse, nu a existat o incalcare a art.1 din Primul Protocol aditional la conventie (cauza Rasmunssen vr. Polonia). In materie de pensie, Curtea Europeana a acceptat reduceri substantiale ale cuantumului pensie si/ sau altor beneficii de asigurari sociale fara a ajunge la concluzia incalcarii art.1 al Protocolului nr.1: aprox. aprox. 43% (T. c. Suediei); aprox 38% (Jankovic c Croatia, 12 octombrie 2000); 5% (Lenz c. Germaniei); pierderea statutului de veteran cu avantajele ce decurgeau din acesta 10% din salariul mediu lunar; reduceri de 50% din pretul transportului, consumului de electricitate, caldura, gaz etc.; 50% din pretul asigurarii pentru automobile - Domalewski c. Polonia, 15 iunie 1999); reducerea cu 66% a pensiei principale (reclamantul mai primea alte 2 pensii, si reducerea fusese necesara pentru ca suma celor 3 pensii sa nu depaseasca un plafon maximal stabilit de lege pentru pensiile publice - Callejas c. Spaniei, 18 iunie 2002); reduceri intre 30 si 50% din cuantumul unei alocatii speciale pentru vaduve (Adriana C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei, decizie de inadmisibilitate din 22 septembrie 2005).
Mai recent, prin decizia de inadmisibilitate pronuntata la data de 7 februarie 2012 in cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar ?i Lucia Ghetu impotriva Romaniei (nr. 45312/11, 45581/11, 45583/11, 45587/11, 45588/11), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat neincalcarea de catre Statul roman a dispozitiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, sub aspectul transformarii pensiilor speciale, in pensii in sistemul public, in temeiul Legii nr. 119/2010.
Referitor la reducerea pensiilor reclamantelor, CEDO a retinut ca, desi substantiala, constituie o modalitate de a integra aceste pensii in regimul general al pensiilor, prevazut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul si a corecta diferen?ele existente intre sistemele de pensie.
Ca si Curtea Constitutionala a Romaniei, Curtea de la Strasbourg a constatat ca aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproportionate.
Reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv si nu a adus atingere drepturilor la prestatii sociale, dobandite in temeiul contributiilor la bugetul asigurarilor sociale, achitate in timpul anilor de serviciu.
In ceea ce priveste diferenta de tratament, in raport de alte categorii de pensionari, Curtea Europeana a constatat ca o diferen?a este discriminatorie, in sensul art. 14 din Conventie, in cazul in care nu are nici o justificare obiectiva si rezonabila. Ori, in speta, Curtea a retinut faptul ca fostii poli?i?ti se bucura in continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ?ine, de asemenea, de marja de apreciere a statului. Aceasta diferenta nu este una lipsita de justificare, iar Curtea Constitutionala a concluzionat ca natura profesiei constituie motivul acordarii anumitor privilegii.
Masurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate si nu au fost in mod nejustificat discriminate in comparatie cu al?i pensionari.
Fata de cele ce preced, CURTEA, constata ca cererea contestatorului a fost corect respinsa de catre instanta de fond, solutia primei instante reflectand o interpretare si aplicare corecta a textelor legale incidente, precum si a jurisprudentei in materie;
Asa incat in baza art.312 alin.(1) Cod proc.civ., a respins ca nefondat recursul formulat de reclamant, mentinand ca legala si temeinica hotararea primei instante.